CONVERGENŢE DUHOVNICEŞTI

Părintele Porfirie:
„Nu trebuie să-ţi duci lupta creştinească cu predici şi contestaţii, ci cu
o adevărată iubire ascunsă. Când contestăm, ceilalţi reacţionează.
Când îi iubim, sunt mişcaţi şi-i câştigăm. Când iubim, credem că noi
le oferim ceva celorlalţi, pe când, în realitate, întâi ne oferim pe noi
înşine. Iubirea cere sacrificii. Să sacrificăm cu
umilinţă ceva de-al nostru, care în realitate este
al lui Dumnezeu.”

Părintele Paisie Aghioritul:

„Tu eşti un om cucernic şi vrei să-ţi impui
cucernicia şi credinţa şi celor din jur. Dar crezi
că în felul acesta obţii ceva? Procedezi greşit,
pentru că oamenii au însuşirea de a se opune. Îi spui unuia ceva, iar el
nu face lucrul acela tocmai pentru că l-ai spus tu. Dar dacă te vede pe
tine că faci un lucru bun, poate că-l va face şi el, căci va gândi: „dacă
omul acesta face aşa, o să fac şi eu la fel”. În schimb, dacă te rogi
mereu lui Hristos şi spui „Doamne Iisuse Hristoase, Te rog,
luminează-l şi îndrumă-l pe omul acela”, atunci El va începe să-i
trimită gânduri bune. De fiecare dată cânt tu spui, de exemplu:
„Doamne, miluieşte pe copilul meu”, copilul tău primeşte un gând
bun de la Hristos. Şi cu cât te rogi mai mult, cu atât copilul tău va
primi mai multe gânduri bune.”