277

DREPT PENAL (PARTEA GENERALĂ)

Conf. univ. dr. IOAN GRIGA
SEMESTRUL II
Obiective
Disciplina Drept penal (partea generalã) îşi propune însuşirea de
către studenţi a dispoziţiilor Părţii generale a dreptului penal în vederea
asigurării bazei teoretice necesare studierii, ulterior, a P ăr ţii speciale a
dreptului penal şi a celorlalte ştiinţe penale prevăzute în planul de
învăţământ al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică.
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Generalităţi privind dreptul penal
Dreptul penal, ca ramură de drept. Termenul de drept penal
cunoaşte două accepţiuni: ramurã a sistemului de drept, ce cuprinde o
totalitate de norme juridice care au ca obiect de reglementare cele 3
instituţii fundamentale: infracţiunea; răspunderea penal ă; sanc ţiunile de
drept penal; ºtiinþa dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor şi
concepţiilor despre instituţiile fundamentale de drept penal.
Definiţia dreptului penal. Dreptul penal, ca ramurã a sistemului de
drept din România, e format din totalitatea normelor juridice legiferate de
puterea legislativã care stabilesc ce fapte constituie infracþiuni, condiþiile
rãspunderii penale, sancþiunile ºi alte mãsuri ce urmeazã a fi aplicate sau
luate de cãtre instanþele judecãtoreºti faþã de persoanele care au sãvârºit
infracþiuni, în scopul apãrãrii celor mai importante valori sociale ale
statului de drept.
Caracterele dreptului penal
• dreptul penal este o ramură de drept distinctã alături de alte ramuri
drept;
• dreptul penal are autonomie în raport cu celelalte ramuri de drept;
• dreptul penal are o structurã unitarã;
• dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu
aceeaşi reglementare;
278
• normele dreptului penal stabilesc expres infracþiunile, condiţiile de
tragere la rãspundere penalã a persoanelor care le săvârşesc, precum şi
sancþiunile;
• dreptul penal are un scop specific – apărarea valorilor sociale
fundamentale (arătate în art. 1 din C. pen.);
• instituþiile acestei ramuri de drept sunt: infracţiunea; r ăspunderea
penală; sancţiunile de drept penal (pedepsele, măsurile educative şi
măsurile de siguranţă);
• dreptul penal este o ramură de drept public, deoarece întotdeauna
unul dintre subiectele raportului juridic de drept penal este statul.
Obiectul dreptului penal îl constituie apărarea relaţiilor sociale în
complexitatea lor. În cadrul acestor relaţii, membrii societ ăţii au îndatorirea
de a nu vătăma sau pune în pericol prin faptele lor valorile sociale
fundamentale.
Relaţiile sociale au o existenţă obiectivă, anterioar ă înc ălc ării legii,
fie sub forma unor relaţii de cooperare, fie sub forma unor relaţii de conflict
ce apar după încălcarea legii.
Dreptul penal are ca obiect relaţiile de conflict ce apar între stat, ca
titular al ordinii de drept (reprezentant al societăţii pentru apărarea acestor
valori), şi infractori.
Scopul dreptului penal este prevăzut în art. 1 C. pen. potrivit căruia
„legea penală apără, împotriva infracţiunilor România, suveranitatea,
independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.
Aşadar, scopul dreptului penal este de a apăra societatea în ansamblu,
membrii săi în particular, împotriva tuturor faptelor antisociale ce cad sub
incidenţa legii penale.
2. PRINCIPIILE ŞI IZVOARELE DREPTULUI
PENAL ROMÂN
Principiile dreptului penal român
Definiţie. Acestea reprezintã totalitatea ideilor, concepþiilor ºi
regulilor care cãlãuzesc ºi strãbat întregul drept penal ºi activitatea de
luptã împotriva infracþiunilor.
Caracterizare
Principiile dreptului penal român se împart în trei categorii:
fundamentale; generale; instituþionale. Ele îºi gãsesc aplicarea în toate
instituþiile dreptului penal (infracţiunea, răspunderea şi sancţiunile).
279
Principiul legalităţii (Nullum crimen sine lege; Nulla poena sine lege)
– este consacrat expres în actualul Cod penal în art. 2, dar este
completat şi de art. 11C.P.;
- îşi găseşte aplicarea în toate instituþiile dreptului penal astfel:
nullum crimen sine lege (nici o infracţiune în afara legii); nulla poena sine
lege (nici o sancţiune în afara legii); nullum judicium sine lege (nici un
proces în afara legii);
- respectându-se acest principiu, nu va fi trasã la rãspundere penalã
persoana care nu a săvârşit o infracţiune şi, totodată, nu va fi trasã la
rãspundere penalã o persoană care a săvârşit o faptă ce nu era prev ăzut ă la
acea vreme ca infracţiune în lege.
Principiul egalităţii în faţa legii penale
- este nu numai un principiu de bazã în dreptul penal, dar şi un
principiu constituþional prevăzut în art. 16 din Constituţia României;
- subliniază egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii penale,
indiferent de vârstă, sex, rasă, culoare, apartenenţă politică etc.;
- nu este prevãzut în mod expres de Codul penal, dar se deduce din
întreaga legislaţie penală.
Principiul umanismului
- este un principiu prevãzut în Constituþia României, dar şi în
numeroase articole din Codul penal; astfel, art. 22 din Constituţie prevede:
„Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizic ă şi psihic ă sunt
garantate”; „Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeaps ă
sau de tratament inuman ori degradant”; „Pedeapsa cu moartea este
interzisă”;
- conform acestui principiu, constrângerea penal ă trebuie s ă aib ă un
caracter uman.
Principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală
- reprezintã şi scopul legii penale prevăzut în art. 1 C. pen.;
- presupune ca întreaga reglementare juridico-penal ă s ă asigure
prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, atât prin conformare (preven ţie
generală), cât şi prin constrângere (prevenţie special ă);
- prevenirea constă în: incriminarea faptelor periculoase, dar şi în
pedepsirea celor care nu respectă legile;
- prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni constituie însuşi scopul
pedepsei (art. 52 C. penal).
280
Principiul infracţiunii – ca unic temei al răspunderii penale
- este un principiu specific dreptului penal şi prevăzut expres în art.
17 alin. 2 C. penal;
- funcţionează ca o garanþie a libertãþii persoanei, căci fără
săvârşirea unei infracţiuni nu se poate antrena răspunderea penal ă;
- conform acestui principiu, dreptul penal respinge aşa-zisa
rãspundere obiectivã pentru o faptă săvârşită fără vinovăţie sau pentru o
faptă care nu îndeplineşte cumulativ toate cele trei condi ţii prev ăzute de
lege (să prezinte pericol social, să fie săvâr şit ă cu vinov ăţie şi s ă fie
prevăzută de lege).
Principiul personalităţii răspunderii penale
- nu este prevãzut expres în Codul penal, însă se deduce din condiţiile
privind răspunderea penală;
- este un principiu specific dreptului penal conform căruia fiecare
trebuie să răspundă personal pentru faptele sale; în dreptul penal nu se
poate antrena rãspunderea penalã pentru fapta altei persoane sau
rãspunderea colectivã (în proiectul viitorului Cod penal este prevăzută
răspunderea penală a persoanelor juridice).
Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal
- este prevãzut expres în art. 72 din Codul penal, fiind un principiu
specific acestei ramuri de drept;
- presupune aplicarea sancţiunilor proporţional cu gravitatea faptei
sãvârºite; cu periculozitatea infractorului; cu condiþiile în care a fost
sãvârºitã infracþiunea;
- această individualizare este de trei feluri: legală (faza elaborării legii
penale); judiciară, realizată în concret după săvâr şirea infrac ţiunii (faza
aplicării pedepsei); administrativă, realizat ă în faza execut ării pedepsei.
Principiul incriminării faptelor care prezintă un anumit grad de
pericol social
- este un principiu specific dreptului penal şi este prevăzut în art. 17
alin. 1 din C. penal;
- constă în interzicerea ca infracţiuni doar a acelor fapte care prezint ă
un grad de pericol social mai ridicat, deosebindu-se astfel de contraven ţii şi
abateri;
- se ştie că infracţiunea este forma de ilicit care prezintă gradul de
pericol social cel mai ridicat.
281
Principiul instituirii unui regim special de sancţionare pentru
infractorii minori
- este un principiu specific dreptului penal consacrat expres în art.
109 în cadrul Titlului V al Codului penal.
Izvoarele dreptului penal român
Definiţie. Acestea sunt acte juridice care, în cuprinsul lor, stabilesc
faptele ce constituie infracþiuni, sancþiunile ce se pot aplica, condiþiile
rãspunderii penale, precum ºi actele normative care prevãd dispoziþii
obligatorii de respectat în procesul de elaborare ºi aplicare a dreptului
penal.
Izvoarele dreptului penal român pot fi: materiale şi formale; interne şi
externe; directe şi indirecte.
Cadrul izvoarelor: Constituþia României; Codul penal; Legile penale
speciale; Legile speciale nepenale cu dispoziþii penale; Legile gene-rale care
conþin dispoziþii penale; Tratatele ºi convenþiile internaþionale.
Legislaţia penală română cuprinde totalitatea reglemen-tãrilor
penale.
Raportul juridic de drept penal român reprezintã legãtura
juridicã dintre stat ºi toþi ceilalþi membri ai societãþii, raport în care statul,
prin organele sale specializate, are dreptul de a impune respectarea
valorilor sociale, ocrotite de lege ºi de a trage la rãspundere penalã pe cei
care au sãvârºit infracþiuni, iar membrii societãþii au obligaþia de a se
conforma legii ºi a suporta sancþiunile penale.
Feluri: de conformare; de conflict.
3. LEGEA PENALĂ, NORMELE PENALE
ŞI INTERPRETAREA LEGII PENALE
Legea penală
Definiþie. Conform art. 74 din Constituţie, prin lege penalã se
înþelege actul normativ emis de Parlament dupã o procedurã specialã ºi
care conþine norme de drept penal.
Potrivit art. 141 din Codul penal, prin lege penalã se înþelege orice
dispoziþie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete.
Categorii de legi penale
- dupã rolul pe care îl au în reglementarea relaþiilor de apãrare
socialã:
• legi penale generale – au o aplicare generală, cuprinzând principii
fundamentale şi norme prin care sunt încriminate imensa majoritate a
faptelor ce constituie infracţiuni (Codul penal);
282
• legi penale speciale – prin care sunt încriminate fapte dintr-un
anumit domeniu specific şi au o aplicare mai restrâns ă (asupra unui anumit
domeniu – Legea nr. 296/ 2001, privind extrădarea etc.).
În caz de concurs între cele două categorii de legi, se va aplica legea
specială, conform adagiului specialia generalibus derogant;
- dupã durata în timp:
• permanente (cu durată nedeterminată – Codul penal);
• temporare (cu durată determinată – legile excepţionale);
- dupã natura necesitãþii care a impus adoptarea lor:
• ordinare (care sunt adoptate în condiţii obişnuite – Codul penal);
• extraordinare (determinate de necesitatea apărării unor valori sociale
în situaţii excepţionale – război, calamităţi etc.). Acestea sunt, de
regulă, temporare.
Normele penale
Definiţie. Normele juridice penale reprezintã o specie de norme
juridice care se caracterizeazã prin conþinutul ºi structura lor specificã,
prescriind reguli de drept penal, precum ºi pedepse sau alte sancþiuni
specifice în cazul încãlcãrii acestora.
Structura normei penale. În doctrină există opinii diferite cu privire
la structura normei penale; astfel, unii autori susţin c ă aceasta ar avea o
structură trihotomicã, formată din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune; alţi autori
susţin că aceasta ar avea o structură dihotomicã, formată numai din
dispoziţie şi sancţiune. Prima opinie ni se pare corect ă, întrucât norma
penală are o ipoteză, care deşi nu este explicit ă, ea se subînţelege,
regăsindu-se implicit în conţinutul textului.
Interpretarea legii penale
Definiţie. Interpretarea legii penale este o operaþiune logicoraþionalã
de lãmurire a conþinutului ºi scopului unei legi penale, pentru
aflarea ºi explicarea înþelesului real al legii, potrivit voinþei legiuitorului
care a adoptat legea respectivã.
Necesitatea interpretării este impusă de: neclaritatea unor texte de
lege; existenţa unor termeni neînţeleşi care au nevoie de explicaţii;
particularizarea unor situaţii abstracte.
Formele interpretării
După organul sau persoana care face interpretarea:
1) oficialã, efectuată de organe oficiale:
• autenticã (organul care a emis legea): contextuală (făcut ă de
legiuitor în momentul adoptării legii); posterioară (făcută ulterior printr-un
act separat);
283
• judiciarã (organul judiciar);
2) neoficialã (doctrinară), efectuată de către oamenii de ştiinţă în
tratate, cursuri şi monografii.
Metodele de interpretare:
- literalã sau gramaticalã – constă în aflarea înţelesului legii cu
ajutorul etimologiei cuvintelor şi cu ajutorul regulilor gramaticale;
- raþionalã sau logicã – constă în utilizarea procedeelor logice şi
raţionale pentru aflarea înţelesului, şi anume: a fortiori (a minori ad majus,
a majori ad minus, qui potest plus, potest minus); per a contrario (qui dicit
de una, negat de altera); reductio ad absurdum; a pari (ubi eadem ratio,
ubi idem jus);
- istoricã – presupune analiza istoricului legii interpretate din punct
de vedere al condiţiilor sociale, economice, politice şi juridice existente în
momentul adoptării ei şi aflarea înţelesului şi sensului legii prin intermediul
acestor considerente de ordin istoric;
- sistematicã – constă în studierea normei ce se interpretează în
corelaţie cu alte norme cuprinse în aceeaşi lege sau cu alte legi ce fac parte
din sistemul de drept;
- prin analogie – constă în căutarea înţelesului unei norme cu ajutorul
alteia, care prevede un caz asemănător. (A nu se confunda cu aplicarea legii
prin analogie care este interzisă).
Rezultatul interpretãrii constă în concluzia la care se ajunge în urma
acesteia. Astfel, există: interpretarea extensivã – când textul de lege trebuie
extins; interpretarea restrictivã – când textul de lege trebuie restrâns;
interpretarea declarativã – când între voinţa legiuitorului şi ceea ce a dorit
acesta să spună prin lege există o concordanţă perfect ă.
Limitele interpretării:
Legea penală este de strictă interpretare şi de aceea nu trebuie s ă se
creeze norme noi prin interpretare, ci s ă se explice cele deja existente.
4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU
Aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul
României
a. Principiul teritorialitãþii (art. 3 C. pen.). „Legea penală se aplică
infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României”.
- aplicarea acestui principiu este exclusivã ºi necondiþionatã;
- el decurge din suveranitatea şi independenţa ţării;
- legea penală română se aplică, aşadar, tuturor cetăţenilor şi pe tot
teritoriul ţării.
284
b. Noþiunea de „teritoriu” (art. 142 ºi 143 C. pen.).
c. Excepþii de la principiul teritorialitãþii:
- imunitatea de jurisdicþie(art.8 Cod penal), de care beneficiazã
numai membrii corpului diplomatic;
- infracþiuni sãvârºite de personalul armatelor strãine;
- infracþiuni sãvârºite la bordul navelor sau aeronavelor strãine
aflate temporar pe teritoriul nostru.
Aplicarea legii penale în raport cu infracţiunile săvârşite în afara
teritoriului României
Aceasta se face în raport cu următoarele principii:
a) Principiul personalităţii legii penale (art. 4 C. pen.)
b) Principiul realităţii legii penale (art. 5 C. pen.)
c) Principiul universalităţii legii penale (art. 6 C. pen.)
Conform art. 7 C. pen., principiul realităţii şi principiul universalit ăţii
îşi găsesc aplicarea numai dacă nu se dispune altfel printr-o conven ţie
internaţională; acestea au deci prioritate.
Extrădarea
Definiţie. Extrãdarea este un act bilateral între douã state în baza
cãruia un stat pe al cãrui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un
condamnat îl predã la cerere altui stat pentru a fi judecat ori pus sã
execute pedeapsa la care fusese condamnat.
Extrădarea implică întotdeauna două state: statul solicitat – pe
teritoriul căruia se găseşte infractorul (extr ădare pasiv ă); statul solicitant –
care poate fi (extrădare activă): statul pe teritoriul căruia s-a săvârşit
infracţiunea; statul împotriva intereselor cãruia a fost săvârşită
infracţiunea; statul al cărui cetãþean este infractorul.
5. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP
Principiul activităţii legii penale (art. 10 C. pen.)
Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în timpul cât ea se
aflã în vigoare. Potrivit acestui principiu, o lege nu se aplică decât pentru
infracţiunile săvârşite în perioada de timp cuprinsă între data intr ării în
vigoare şi data abrogării. Determinarea legii penale active se face prin
stabilirea datei intrării şi ieşirii din vigoare a legii.
Momentul intrării în vigoare îl poate reprezenta:
• momentul publicãrii legii în „Monitorul Oficial”;
• o altã datã ulterioarã menþionatã în textul legii.
Momentul ieşirii din vigoare poate fi marcat prin:
285
• intrarea în vigoare a unei legi penale noi, care reglementează
aceleaşi relaţii sociale;
• abrogarea expresã sau tacitã (totală sau parţială);
• ajungerea la termen a legii penale temporare;
• încetarea condiţiilor care au determinat adoptarea legii
excepţionale;
• autoabrogarea este întâlnită în cazul legilor temporare sau
excepţionale, realizându-se în mod automat prin simpla ajungere la termen
a legilor menţionate.
Concursul de legi penale reprezintă situaþia în care la un moment
dat se aflã în vigoare mai multe legi penale care reglementeazã aceleaºi
relaþii sociale, una din legi fiind generalã, alta specialã, iar uneori chiar o
lege excepþionalã. În acest caz, se aplică legea specială (când exist ă legea
generală şi specială) conform adagiului specialia generalibus derogant şi
legea excepţională (când există concurs între o lege general ă, special ă şi
excepţională).
Aplicarea legii penale. Conform principiului activitãþii, legea penală
nu se aplică faptelor care s-au petrecut înaintea intr ării în vigoare a legii
penale, deoarece legea penală îşi produce efectele doar pentru viitor (art. 11
C. pen. – neretroactivitatea legii penale).
Principiul retroactivităţii legii penale (art. 12 C. pen.)
Este regula de drept conform cãreia legea penalã se aplicã ºi
faptelor sãvârºite anterior intrãrii sale în vigoare (este opusul principiului
neretroactivitãþii).
Principiul ultraactivităţii legii penale (art.16 C. pen.)
Este regula de drept conform cãreia legea penalã continuã sã se
aplice ºi dupã ieºirea sa din vigoare, când este vorba de soluþionarea
conflictelor nãscute în timpul când ea era în vigoare.
Cazurile în care legea penalã ultraactiveazã:
- legile penale temporare – care au durat ă foarte scurt ă, fiind aproape
imposibil ca, până la ieşirea lor din vigoare, făptuitorul să fie prins şi
judecat;
- în cazul legii penale mai favorabile infractorului.
Aplicarea legii penale în situaţii tranzitorii
Situaþiile tranzitorii se creeazã prin succesiunea unor legi penale în timp,
legi care reglementeazã aceleaºi relaþii sociale, dar în condiþii diferite.
În aceste situaţii tranzitorii s-a pus problema: Ce lege penal ă se
aplică?
• legea penalã veche (teoria ultraactivităţii);
286
• legea penalã nouã (teoria retroactivităţii);
• legea penalã mai favorabilã (art. 13 C. pen.).
Dintre aceste trei posibilităţi se aplică cea de a treia, în func ţie de
criteriile mai sus menţionate.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Este întâlnită în câteva situaţii şi reglementat ă ca atare, dup ă cum
urmează:
• Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunilor
nedefinitiv judecate
Definiţie şi caracterizare. Este situaţia întâlnită atunci când de la
săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei privitor la
aceasta infracţiune au intervenit una sau mai multe legi penale.
Efecte juridice. Se va aplica întotdeauna legea penală mai favorabil ă
indiferent dacă aceasta este legea veche sau cea nou ă (art.13 din actualul
cod penal şi art.6 din noul cod penal).
Potrivit acestui principiu, dacă fapta este incriminat ă în ambele sau
mai multe legi penale intervenite în aceast ă perioad ă, legea penal ă mai
favorabilă se determină în raport de: condiţiile de incriminare; condi ţiile de
tragere la răspundere; condiţiile de aplicare a sancţiunilor; dup ă termenul de
prescripţie etc.
• Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor
definitive (art. 14 şi art. 15 C. pen.)
Definiţie şi caracterizare. Aplicarea legii noi mai favorabile are ca
efect în aceste situaþii reducerea pedepsei aplicate.
Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive se poate
realiza în mod obligatoriu (art. 14 C. pen.), dar şi facultativ (art. 15
C. pen.).
Condiţiile de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile: sã
existe o hotãrâre definitivã de condamnare la pedeapsa închisorii sau la
amendă; după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dar înainte
de executarea pedepsei sã intervinã o lege nouã; legea penală nouă sã fie
mai favorabilã; pedeapsa definitiv aplicată sã depãºeascã maximul special
al pedepsei prevãzute de legea nouã.
Efecte: reducerea pedepsei închisorii sau amenzii; înlocuirea
închisorii cu amenda dacă legea nouă prevede amenda.
Condiţiile de aplicare facultativă a legii penale mai favorabile
(art. 15 C. pen.): existenþa unei hotãrâri definitive de condamnare (dar
numai la pedeapsa închisorii); dacă după rămânerea definitiv ă a hot ărârii de
condamnare şi până la executarea deplină a pedepsei a intervenit o lege ce
287
prevede o pedeapsă mai uşoară, se poate dispune reducerea pedepsei;
aplicarea este facultativă când sancţiunea aplicat ă este mai mic ă decât
maximul special prevăzut de legea nouă.
Efecte: nu duce în mod obligatoriu întotdeauna la reducerea
pedepsei, întrucât aceasta este doar facultativă; instanţa sesizat ă poate
dispune, fie menþinerea pedepsei aplicate, fie reducerea sa; reducerea
facultativã este dispusă de instanţa de judecată din raza teritorial ă în care se
află penitenciarul unde cel condamnat îşi execut ă pedeapsa, spre deosebire
de aplicarea obligatorie, care operează de jure, conform art. 14 C. pen.
6. INFRACŢIUNEA
Definiţia infracţiunii. Infracþiunea este fapta care prezintã pericol
social, sãvârºitã cu vinovãþie, ºi prevãzutã de legea penalã (art. 17 C. pen.).
Din această definiţie se desprind cele trei trãsãturi esenþiale ale
infracţiunii: pericolul social; vinovăţia; prevederea în legea penal ă.
A. Pericolul social
Definiţie. Prin pericol social înþelegem particularitatea unor fapte de
a leza ori pune în pericol valorile sociale fundamentale (art. 18 C. pen.).
Fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni
(art. 18 din actualul cod penal şi art. 19 din noul cod penal)
Concept. Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã,
dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege ºi
prin conþinutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importanþã, nu
prezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni.
Condiţii: fapta să fie deci lipsitã de importanþã; atingerea valorii
sociale sã fie foarte micã; fapta sã fie lipsitã de semnificaþie juridicã penalã.
Criteriile de apreciere a gradului de pericol social (art. 18 1 alin. 2
C. pen.): modul şi mijloacele de săvârşire a faptei; scopul urm ărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă; urmarea produs ă sau care s-ar fi
putut produce; persoana şi conduita făptuitorului.
Sancţiunea şi efectele juridice ale incidenţei acestei instituţii
Când se stabileşte în concret că fapta săvârşită nu prezint ă pericolul
social al unei infracţiuni, ea este exclusă din sfera ilicitului penal; persoana
în cauză nu e trasă la răspundere penală şi, deci, nu i se aplic ă o sanc ţiune
penală; în acest caz se va aplica o măsură administrativ ă prevăzut ă în
art. 91 C. pen.: mustrare; mustrare cu avertisment; amend ă de la 100.000 la
10.000.000 de lei; dacă făptuitorul a săvârşit mai multe fapte considerate
fiecare în parte ca fiind lipsite de pericol social, se va aplica o singură
sancţiune cu caracter administrativ.
288
B. Vinovăţia (art. 19 C. pen.)
Definiţie. Vinovãþia reprezintã atitudinea psihicã a persoanei care,
sãvârºind cu voinþã neconstrânsã o faptã ce prezintã pericol social, a avut
în momentul executãrii reprezentarea faptei ºi a urmãrilor socialmente
periculoase ale acesteia sau, deºi nu a avut reprezentarea faptei ºi a
urmãrilor, a avut posibilitatea realã, subiectivã a acestei reprezentãri.
Factorii vinovăţiei:
- voinþa (factorul volitiv) – reprezintă un proces psihic de conducere
conştientă a activităţii sub toate aspectele ei; ea este o condiţie esen ţial ă a
vinovăţiei, îmbrăcând atât forma acţiunii, cât şi a inacţiunii;
- conºtiinþa (factorul intelectiv) – reprezintă facultatea psihică prin
care persoana înţelege semnificaţia faptei şi urm ările acesteia; dezv ăluie
atitudinea conştiinţei făptuitorului faţă de fapta săvârşită.
Formele vinovãþiei: intenþia; culpa; praeterintenþia.
I. Intenţia (art. 19 pct. 1 C. pen.)
Definiţie. Este o formã principalã de vinovãþie prevãzutã expres în
Codul penal, care constã în prevederea rezultatului faptei, urmãrirea
rezultatului sau acceptarea acestui rezultat.
Forme principale:
- Intenþia directã – constă în prevederea rezultatului faptei şi
urmărirea producerii rezultatului: caracteristicile ei sunt prevederea şi
urmărirea rezultatului (de exemplu, fapta persoanei care îndreapt ă pistolul
împotriva alteia, apăsând pe trăgaci şi având ca rezultat moartea persoanei).
- Intenþia indirectã – constă în prevederea rezultatului faptei care nu
este urmărit, dar este acceptat; caracteristicile ei sunt prevederea şi
acceptarea rezultatului (de exemplu, fapta inculpatului de a aplica victimei
mai multe lovituri la întâmplare în zone ale corpului, inclusiv în cele vitale,
care relevă şi arată că, deşi nu urmăreşte în mod direct uciderea victimei, a
acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat prin loviturile aplicate şi în
zonele vitale).
Alte forme: intenţia simplă şi calificată; intenţia iniţială şi supravenit ă;
intenţi spontană şi premeditată; intenţia unică şi complexă. a
II. Culpa
Definiţie. Reprezintã atitudinea psihicã a fãptuitorului care prevede
rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã, socotind fãrã temei cã acesta nu se va
produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, deºi putea ºi trebuia sã-l
prevadã.
Forme principale:
- culpa cu prevedere – când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale,
dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (de exemplu,
289
cazul accidentelor de circulaţie). Observaţie: diferen ţa dintre inten ţia indirect ă şi
culpa cu prevedere rezultă din poziţia psihică a făptuitorului: în primul caz, el
prevede şi acceptă rezultatul, iar în al doilea, el urm ăreşte, dar nu accept ă
rezultatul;
- culpa simplã – când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,
deşi trebuia şi putea să-l prevadă; obligaţia de prevedere a rezultatului se
deduce în concret în funcţie de împrejurări (de exemplu, fapta persoanei
care de la o anumită înălţime aruncă un obiect dur, accidentând mortal o
persoană care este în trecere). Observaţie: diferen ţa dintre culpa simpl ă şi
cazul fortuit este sub aspectul posibilităţii de prevedere a rezultatului: în
primul caz, rezultatul putea fi prevăzut, iar în al doilea caz, acesta era
imposibil de prevăzut.
Alte forme: imprudenţă sau nesocotinţă; nebăgare de seamă
(neatenţie); neglijenţă; nepricepere; nedibăcie.
III. Praeterintenţia (intenţia depăşită)
Definiţie. Este o formã mixtã de vinovãþie ce cuprinde intenþia ºi
culpa. Această formă de vinovăţie nu este prevăzută expres în C. pen., ci
este o creaţie a doctrinei.
Caractere:
- făptuitorul săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al
unei infracþiuni (cu intenţie);
- se produce însă un rezultat mai grav, pe care făptuitorul nu l-a
urmărit sau acceptat (din culpă); de exemplu, infrac ţiunea prev ăzut ă de
art. 183 Cod penal: „lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte”.
Exemplu: o persoană loveşte uşor sau îmbrânceşte o altă persoană
care se dezechilibrează, cade, se loveşte de bordura din beton şi moare.
C. Prevederea faptei în legea penală ( art.17 şi art.141 C.Pen)
Definiţie. Constã în descrierea ºi incriminarea tuturor faptelor periculoase
pentru valorile sociale în legi sau decrete care au caracter penal.
Caractere: contribuie la diferenþierea netã dintre infracţiune (ilicit
penal) şi celelalte forme de ilicit; este în deplinã concordanþã cu principiul
legalitãþii.
Toate trăsăturile esenţiale prezentate trebuie întrunite cumulativ pentru
existenţa infracţiunii, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa acesteia.
7. CONŢINUTUL ŞI CONDIŢIILE PREEXISTENTE
ALE INFRACŢIUNII
290
I. Conţinutul infracţiunii
Definiţie. Conþinutul infracþiunii reprezintã totalitatea condiþiilor
prevãzute de lege pentru ca o faptã sã constituie infracþiune. Aceste
condiţii sunt cerute prin norma incriminatoare.
Importanţă. Pe baza conţinutului infracţiunii au loc calificarea
acesteia şi încadrarea ei în textul de lege care o prevede şi o sanc ţioneaz ă.
Conţinutul infracţiunii îmbracă douã aspecte: un conþinut legal – cel
descris prin norma de incriminare şi cuprinde condi ţiile obiective şi
subiective în care o faptă devine infracţiune; un conþinut concret – cel al
unei fapte determinate.
Structura conţinutului. Prin structura conþinutului infracþiunii
înþelegem modul cum se grupeazã în conþinutul infracþiunii diferitele
elemente care îl alcãtuiesc. Structura conţinutului ne dă posibilitatea să
determinăm care condiţii sunt obligatorii şi care sunt facultative.
II. Condiţiile preexistente ale infracţiunii (Termenii infracţiunii)
A. Obiectul
Definiţie. Obiectul infracþiunii îl reprezintã valoarea socialã ºi
relaþiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt vãtãmate ori
periclitate prin fapta prevãzutã de legea penalã.
Categorii:
- obiectul juridic general – reprezintă totalitatea valorilor sociale pe
care normele penale le ocrotesc;
- obiectul juridic generic (de grup) – este format din fascicolul sau
mănunchiul de valori sociale de aceeaşi natură ocrotite prin normele
penale; acesta stă la baza sistematizării infracţiunilor din partea special ă a
Codului penal pe titluri şi capitole;
- obiectul juridic specific – este valoarea socială concretă căreia i se
aduce atingere prin infracţiune; acesta serveşte la determinarea
individualităţii unei infracţiuni din cadrul unui grup;
- obiectul material – reprezintă bunul sau lucrul care are o existenţă
materială împotriva căruia se îndreaptă activitatea infracţional ă; nu toate
infracţiunile au obiect material. Cele care au se numesc infrac ţiuni de
rezultat (furt, omor), iar cele care nu au se numesc infrac ţiuni de pericol
(calomnie, insultă);
- obiectul complex – este specific infracţiunilor complexe
(infracţiunea de tâlhărie – art. 211 C. pen.); acesta este format dintr-un
obiect principal şi dintr-unul secundar.
Importanţa cunoaşterii obiectului infracţiunii: obiectul infracţiunii
este un factor preexistent necesar oricărei infracţiuni; inexistenţa
291
acestuia conduce la inexistenþa infracþiunii; la unele infracţiuni, obiectul
trebuie să îndeplinească unele condiþii: sã conste într-un bun mobil (bani);
sã fie de o anumitã naturã (document); sã se afle într-un anumit loc (de
exemplu, în posesia făptuitorului – art. 213 C. pen., abuzul de încredere) .
B. Subiecţii
Definiţie. Subiecþii infracþiunii desemneazã persoanele implicate în
sãvârºirea unei infracþiuni fie prin sãvârºirea faptei, fie prin suportarea
consecinþelor acesteia.
Subiecţii infracţiunii nu se confundă cu subiecţii de drept penal,
întrucât subiecţii de drept penal au o sferă mult mai larg ă, incluzând
subiecţii infracţiunii. Toţi subiecţii infracţiunii sunt subiecţi de drept penal,
dar nu toţi subiecţii de drept penal sunt şi subiecţi ai infracţiunii.
Feluri: subiect activ; subiect pasiv.
Subiectul activ este persoana fizicã ce a sãvârºit fapta sau a
participat la sãvârºirea infracþiunii. Acesta poate fi deci: autor; instigator;
complice.
Persoana care a săvârşit o infracţiune se numeşte infractor, noţiune
care este mai restrânsă decât cea de fãptuitor.
Condiþii generale ale subiectului activ:
- să fie o persoană fizică;
- vârsta – art. 99 C. pen.: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani
nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 şi 16 r ăspunde penal
numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Minorul care
a împlinit vârsta de 16 răspunde penal”;
- responsabilitatea – este aptitudinea persoanei de a- şi da seama de
faptele sale, de semnificaţia social ă a acestora, precum şi de a- şi putea
determina şi dirija în mod conştient voinţa. Responsabilitatea cuprinde,
aşadar, factorii intelectiv şi volitiv. Ea se prezum ă că este starea normal ă a
oricărei persoane care a împlinit vârsta de 16 ani. Opusul ei este
iresponsabilitatea (art. 48 C. pen.);
- libertatea de voinţă şi acţiune – presupune deciderea în mod liber a
săvârşirii faptei şi a libertăţii de hotărâre şi de acţiune potrivit propriei sale
voinţe. Dacă făptuitorul a acţionat sub imperiul constrângerii fizice sau
psihice, fapta nu mai constituie infracţiune, incident fiind art. 46 C. pen.
Condiþii speciale ale subiectului activ
Unele infracţiuni impun o anumită calitate a persoanei care
săvârşeşte fapta, şi anume: cetăţean român (infracţiunea de trădare); militar
(pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a patriei); lipsa acestei
calităţi poate conduce la inexistenţa infracţiunii sau la schimbarea încadr ării
juridice a acesteia.
292
Categorii de subiecþi activi: dupã vârstã: minori (până în 18 ani);
majori (după 18 ani); tineri infractori (de la 18 la 21 de ani); dupã numãr:
unici – infracţiuni care pot avea un singur autor; plurali – infracţiuni care
pot avea 2 sau mai mulţi autori; dupã calitate: simpli (necircumstanţiaţi);
calificaþi (circumstanţiaţi) – militar.
Subiectul pasiv este persoana fizicã sau juridicã titularã a valorii
sociale ocrotite ºi care este vãtãmatã prin sãvârºirea infracþiunii.
Condiþii generale:
- trebuie să fie titulara valorii sociale ocrotite penal;
- este şi persoana păgubită prin infracţiune, dar persoana p ăgubit ă
poate să fie şi alta decât subiectul pasiv al infrac ţiunii (de exemplu, în cazul
infracţiunii de omor, persoana păgubită este ruda subiectului pasiv al
infracţiunii care a suferit un prejudiciu prin fapt ă – a suportat cheltuielile de
înmormântare).
Condiþii speciale. Ca şi la subiectul activ, unele infracţiuni cer o
anumită calitate a subiectului pasiv, şi anume – nou-născut (la infrac ţiunea
de pruncucidere art. 177 C. pen.).
Categorii de subiecþi pasivi: subiect pasiv general (statul, ca titular al
tuturor valorilor sociale); subiect pasiv special- persoana fizică sau juridică,
titulară a valorii sociale lezate; subiect pasiv principal; subiect pasiv
secundar; subiect pasiv simplu (necalificat); subiect pasiv calificat.
Locul sãvârºirii infracþiunii reprezintã spaþiul, perimetrul în care se
realizeazã activitatea infracþionalã.
Locul săvârşirii infracţiunii nu influenţează existenţa infrac ţiunii însă
prezintă importanţă în ce priveşte următoarele aspecte: contribuie la
stabilirea competenţei teritoriale; poate influen ţa gradul de pericol social al
faptei şi chiar încadrarea juridică (în loc public etc.).
Unele infracţiuni sunt condiţionate de săvârşirea lor într-un anumit
loc (art. 206 C. pen.), lipsa acestei condiţii ducând la inexistenţa
infracţiunii. Locul poate condiţiona şi existenţa unei agravante (art. 209
lit. e C. pen.). Determinarea locului sãvârºirii infracþiunii se face potrivit
art. 143 C. pen.
Timpul sãvârºirii infracþiunii reprezintã momentul sau perioada de
timp în care s-a sãvârºit activitatea infracþionalã. Stabilirea lui prezintă
importanþã sub următoarele aspecte: ajută la determinarea legii penale
aplicabile; ajută la stabilirea capacităţii psihofizice a infractorului în
momentul comiterii infracţiunii; marchează începutul curgerii prescrip ţiei
penale; prezintă importanţă în aplicarea actelor de clemenţă (amnistie,
graţiere) şi pentru stabilirea stării de recidivă; contribuie la stabilirea
gradului de pericol social concret al faptei; unele infrac ţiuni sunt
293
condiţionate de săvârşirea lor într-un anumit timp (noapte, r ăzboi), iar alte
infracţiuni au agravantele condiţionate de o anumit ă perioad ă.
8. CONŢINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACŢIUNII
Definiţie. Conţinutul constitutiv al infracţiunii desemneazã totalitatea
condiþiilor prevãzute în norma de incriminare cu privire la actul de
conduitã interzis pe care le îndeplineºte fãptuitorul ori devin relevante prin
sãvârºirea acþiunii sau inacþiunii de cãtre acesta.
Conţinutul constitutiv are o sferă de cuprindere mai restrâns ă decât
conţinutul juridic, care poate cuprinde şi alte condiţii privitoare la
elementele infracţiunii. Conţinutul constitutiv este însă o component ă a
conţinutului juridic.
Laturile conþinutului constitutiv: obiectivã (fizicã) – constă într-o
manifestare exterioară; subiectivã (psihicã) – constă în atitudinea
făptuitorului faţă de faptă şi rezultatul ei.
LATURA OBIECTIVĂ
Definiţie. Aceasta desemneazã totalitatea condiþiilor cerute de
norma de incriminare privitoare la actul de conduitã pentru existenþa
infracþiunii.
Structură: elementul material; urmarea imediatã; legãtura de
cauzalitate.
I. Elementul material
Definiţie. Desemneazã actul de conduitã interzis prin norma de
incriminare. Este, sub acest aspect, elementul esenţial al oric ărei infrac ţiuni.
Elementul material este desemnat printr-un cuvânt, printr-o expresie
ce arată acţiunea sau inacţiunea interzisă, aşa-numitul verbum regens.
Acþiunea desemnează o atitudine a făptuitorului prin care face ceva,
ce legea penală ordonă să nu se facă. Acţiunea se poate realiza: prin acte
materiale (lovire, luare); prin cuvinte (insult ă, calomnie); prin scris
(denunţare calomnioasă).
Inacþiunea desemnează atitudinea făptuitorului care nu face ceva ce
legea penală ordonă să se facă. Prin inacţiune se comit infracţiuni ca:
nedenunţarea (art. 170 C. pen.), omisiunea de a încunoştinţa organele
judiciare (art. 265 C. pen.) etc.
Elementul material poate apãrea în conþinutul infracþiunii: într-o
unicã variantã – când constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune; în mai
multe variante alternative – când constă din mai multe acţiuni sau inacţiuni
(de exemplu, infracţiunea de luare de mit ă se poate s ăvâr şi de c ătre un
294
funcţionar prin „pretindere”, „primire”, „acceptare”, „nerespingere” de bani
sau alte foloase ce nu i se cuvin (art. 254 C. pen.).
Distincţia între elementul material, varianta unică şi variantele
alternative, este importantă în ce priveşte încadrarea corect ă a faptei
comise. Elementul material în variantele alternative poate consta nu numai
din acţiuni ori nu numai din inacţiuni, ci şi dintr-o acţiune şi o inacţiune (de
exemplu, abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu). La infracţiunile
complexe, elementul material are caracter complex, fiind alc ătuit din dou ă
acţiuni care reprezintă fiecare în parte acte incriminate, dar pe care
legiuitorul le-a reunit în conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu,
tâlhăria – art. 211 C. pen.- care implică furt şi violenţă).
Cerinþe esenþiale
Acestea privesc elementul material şi realizarea lor trebuie observat ă
o dată cu săvârşirea acestuia, pentru caracterizarea faptei ca infrac ţiune.
Cerinţele esenţiale se pot referi la: locul s ăvâr şirii faptei (în public,
pentru infracţiunea de calomnie – art. 206 C. pen.; pe drumul public, pentru
unele infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice); timpul
săvârşirii faptei (uciderea copilului nou-născut imediat dup ă na ştere
(art. 177 C. pen.); modul şi mijloacele de săvârşire (falsificarea unui înscris
oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice
mod – art. 288 C. pen.).
II. Urmarea imediată
Definiţie. Prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii împotriva obiectului
infracţiunii se produc o vătămare, o periclitare a acestuia. Putem deci defini
urmarea imediatã ca fiind vãtãmarea adusã valorii sociale ocrotite prin
fapta interzisã de legea penalã ori starea de pericol creatã pentru aceastã
valoare.
Urmarea produsã prin sãvârºirea faptei poate consta:
- fie într-o schimbare a obiectului ori a pozi ţiei acestuia – când
obiectul are un aspect material (distrugerea unui bun, moartea unui om);
- fie într-o stânjenire a normalei desf ăşurări a relaţiilor sociale n ăscute
în legătură şi datorită valorii sociale ocrotite (o stare de pericol pentru
aceste valori), când obiectul infracţiunii are natur ă moral ă (insulta,
calomnia, ultrajul etc.).
Caracterizare: urmarea socialmente periculoasă trebuie sã fie
imediatã (adică rezultat nemijlocit al acţiunii sau inacţiunii, nu un rezultat
mijlocit); urmarea imediată este un element necesar al conþinutului
constitutiv al infracþiunii, pe când celelalte urmări mai îndepărtate
(subsecvente) pot fi elemente de circumstanţiere în conţinutul agravat al
infracţiunii.
295
În conţinutul unor infracţiuni se întâlnesc referiri la urmarea imediat ă,
fapt pentru care sunt infracţiuni materiale, de rezultat, acesta din urm ă
trebuind să fie perceptibil şi constatat pentru calificarea faptei ca infrac ţiune.
Dacă rezultatul nu s-a produs, atunci infracţiunea nu s-a consumat, a r ămas
în faza de tentativă prin care s-a creat o stare de pericol pentru valoarea
socială ocrotită.
Când în conţinutul infracţiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat,
asemenea infracţiuni se numesc infracţiuni „de pericol”, „de atitudine”,
„infracţiuni formale”. În cazul infracţiunilor de pericol, rezultatul const ă
într-o stare contrară existentă anterior. La infrac ţiunile ce au în con ţinutul
lor o urmare sau mai multe urmări este necesar ă stabilirea leg ăturii de
cauzalitate între elementul material şi urmarea produs ă.
III. Legătura de cauzalitate
Definiţie. Legãtura de cauzalitate este liantul între elementul
material (cauzã) ºi urmarea imediatã (efect) cerut de lege pentru existenþa
infracþiunii. Cu alte cuvinte, existenţa infracţiunii este condiţionată de
legătura de cauzalitate. În concret trebuie s ă se dovedeasc ă o leg ătur ă de la
cauză la efect, între acţiune-inacţiune şi urmarea imediat ă.
Caracterizare: este un element constitutiv al conţinutului oricărei
infracţiuni; fără legătura de cauzalitate nu se realizează elementul laturii
obiective, deci nu poate exista infracţiunea; stabilirea existen ţei leg ăturii de
cauzalitate este necesară doar în cazul infrac ţiunilor zise materiale, şi nu în
cazul infracţiunilor zise formate, când urmarea imediat ă sub forma st ării de
pericol rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Orientãri practice pentru stabilirea legãturii de cauzalitate:
- identificarea în antecedenţa cauzal ă a tuturor contribuţiilor umane
care ar putea avea legătură cauzală cu rezultatul. Aceasta se face cu ajutorul
teoriei sine qua non.Teoria echivalenþei condiþiilor (sine qua non) a fost
formulată în 1860 de penalistul german Von Buri; potrivit acestei teorii,
sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condi ţiile care l-au
precedat şi fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Caracterul sine qua non
al unei condiţii se stabileşte folosind procedeul eliminării ipotetice a
acesteia din antecedenţa rezultatului şi, dac ă rezultatul nu s-ar fi produs,
atunci acea condiţie este eliminată;
- stabilirea aspectului psihic al legăturii de cauzalitate. Vor fi re ţinute
din antecedenţa cauzală a rezultatului numai contribuþiile faþã de care s-au
stabilit atât aspectul fizic, cât ºi cel psihic;
- delimitarea şi determinarea exactă a contribu ţiilor esenţiale şi a
contribuţiilor înlesnitoare din antecedenţa cauzal ă. Aceasta se realizeaz ă cu
ajutorul teoriei sine qua non.
296
LATURA SUBIECTIVĂ
Definiţie. Cuprinde totalitatea condiþiilor cerute de lege cu privire la
atitudinea conºtiinþei ºi voinþei infractorului faþã de faptã ºi urmãrile
acesteia.
Structură: elementul subiectiv (vinovãþia; mobilul (motivul); scopul.
I. Elementul subiectiv (art. 19 alin. 2 şi 3 C. pen.)
Definiţie. Acesta reprezintã atitudinea psihicã a persoanei care a
sãvârºit o faptã, faþã de faptã ºi urmãrile acesteia, atitudine exprimatã în
vinovãþia cerutã de lege pentru existenþa acelei infracþiuni.
Trebuie să facem deosebirea între vinovăţie ca trăs ătur ă esen ţial ă a
infracţiunii şi vinovăţie ca element constitutiv al unei infracţiuni. În primul
caz, vinovăţia este exprimată în formele şi modalităţile prevăzute de art. 19
C. pen. (intenţie, culpă şi praeterintenţie). În al doilea caz, vinov ăţia va
exista numai atunci când elementul material al infrac ţiunii a fost s ăvâr şit cu
forma de vinovăţie cerută de lege. Spre exemplu, în cazul s ăvâr şirii unei
fapte din culpă, se realizează vinovăţia ca trăs ătur ă esen ţial ă a infrac ţiunii,
dar poate lipsi ca element subiectiv, dacă legiuitorul incrimineaz ă acea
faptă numai dacă este săvârşită cu intenţie.
II. Mobilul
Definiţie. Acesta desemneazã acel sentiment (dorinþã, pasiune) ce a
condus la naºterea în mintea fãptuitorului a ideii sãvârºirii unei anumite
fapte. Este, în concret, impulsul intern care l-a determinat pe infractor să
săvârşească fapta.
III. Scopul
Definiţie. Constã în reprezentarea clarã a rezultatului faptei de cãtre
fãptuitor sau în finalitatea urmãritã de cãtre acesta.
9. FORMELE INFRACŢIUNII
Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în
drumul ei spre producerea rezultatului. Astfel, aceasta parcurge douã
perioade:
• internã: conceperea ideii de a săvârşi infracţiunea; momentul
deliberării; hotărârea de a săvârşi infracţiunea. Cele trei momente se petrec
în psihicul făptuitorului, acestea neavând relevanţă penal ă, potrivit
adagiului nuda cogitatio – „gândul criminal nu se pedepseşte”;
• externã: faza actelor preparatorii (pregătesc s ăvâr şirea infrac ţiunii);
faza acţiunii de executare (se trece la săvâr şirea efectiv ă a faptei); faza
297
urmărilor (producerea rezultatului). Acestea cap ătă relevan ţă penal ă spre
deosebire de primele.
Formele infracţiunii, după fazele de desfăşurare, sunt: actele
preparatorii; tentativa; faptul consumat; faptul epuizat.
A. Actele preparatorii
Definiţie. Sunt actele prin care se pregãteºte sãvârºirea unei infracþiuni.
Regimul de sancþionare
În dreptul penal român se optează pentru teza neincriminãrii (aceste
acte nu se sancţionează). Sunt şi excepþii, printre care: când actele
preparatorii sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare, la acele
infracţiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) – privind sancţionarea tentativei la
infracţiunile contra statului; când actele preparatorii sunt asimilate
infracţiunilor consumate (art. 285 C. pen.); când actele preparatorii sunt
săvârşite de alte persoane decât autorul (culegerea de date, procurarea de
mijloace) şi când autorul săvârşeşte infracţiunea sau tentativa la acea
infracţiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioar ă.
B. Tentativa (art. 20 Cod penal)
Definiţie. Este o formă atipicã a infracþiunii ce se caracterizeazã prin
punerea în executare a hotãrârii de a sãvârºi infracþiunea, executare ce a
fost întreruptã sau, deºi a fost efectuatã în întregime, n-a produs rezultatul
cerut de lege pentru existenþa infracþiunii.
Caractere: este prevăzută expres în Codul penal (art. 20 – 21);
aparţine fazei executãrii; este o formã atipicã a infracţiunii,
caracterizându-se prin neproducerea rezultatului; este posibil ă numai la
infracţiunea intenţionată.
Felurile tentativei: imperfectã (întreruptã); perfectã (terminatã);
proprie; improprie.
Tentativa perfectă şi cea imperfectă pot fi proprii, cât şi improprii.
I. Tentativa imperfectă (întreruptă) – art. 20 alin. 1 C. pen.
Se caracterizează prin punerea în executare a hot ărârii de a s ăvâr şi
infracţiunea, executare care se întrerupe şi rezultatul nu se produce; se
situează, în timp, după începutul executării, putând fi de natur ă uman ă sau
neumană; poate fi atât proprie, cât şi improprie.
II. Tentativa perfectă (terminată) – art. 20 alin. 2 C. pen.
Constă în punerea în executare a hotărârii de a s ăvâr şi infracţiunea,
executare care a fost dusă până la capăt, dar rezultatul nu se produce; poate
fi atât proprie, cât şi improprie; este posibil ă numai la infrac ţiunile de
rezultat (exemplu, omor).
298
III. Tentativa improprie – art. 20 alin. 2 şi 3 C. pen.
Tentativa improprie se împarte în două categorii: tentativa relativ
improprie (art.20 alin.2 Cod penal) – se caracterizează prin imposibilitatea
numai relativã a producerii rezultatului (de exemplu, încercarea de a ucide
o persoană cu o doză insuficientă de otravă); tentativa absolut improprie
(absurdã – art. 20 alin. 3 C. pen.) – se caracterizeazã prin modul greºit de
concepere a sãvârºirii infracþiunii (de exemplu, uciderea unei persoane,
utilizând vrăji sau farmece).
Deosebirea dintre cele două categorii de tentative const ă în faptul c ă
prima prezintã un pericol social, atrăgând răspunderea penală, iar cea de a
doua nu prezintã pericol social, pentru că este inaptă să producă rezultatul
şi poate pune în discuţie discernământul făptuitorului.
IV. Tentativa proprie – art. 20 alin. 2 C. pen
Constă în existenţa tuturor condiţiilor necesare pentru s ăvârşirea
infracţiunii, iar dacă consumarea nu a avut loc, aceasta se datoreaz ă
modului defectuos în care s-au folosit mijloacele. (Exemplu: fapta celui ce
descarcă arma, dar nu nimereşte ţinta din cauza emo ţiilor).
Incriminarea ºi sancþionarea tentativei
Justificarea incriminãrii. Reprezentând un început de executare,
tentativa este periculoasã, fiind incriminată în legislaţia penală; tentativa
este o formã atipicã de infracţiune, datorită împrejurării că latura obiectivã
a acesteia nu se realizează în întregime; latura subiectivã a tentativei se
realizeazã integral prin punerea în executare a hotărârii infracţionale.
Întinderea incriminãrii tentativei. Conform art. 21 alin. 2 C. pen.,
„tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jum ătatea
minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infrac ţiunea
consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al
pedepsei”; dacă pedeapsa pentru infracţiunea consumat ă este deten ţiunea
pe viaţă, pedeapsa pentru tentativă va fi închisoarea de la 10 la 25 de ani.
Infracţiuni la care tentativa nu este posibilã: infracţiunile din culpă;
infracţiunile praeterintenţionate; infracţiunile săvâr şite printr-o inac ţiune;
infracţiunile cu execuţie promptă (insultă); infracţiunile de obicei (cer şetorie).
P REVEDERI ALE NOULUI COD PENAL
Sediul materiei este conform art. 34 din noul Cod penal, care prevede
că tentativa constă în punerea în executare a inten ţiei de a s ăvâr şi
infracţiunea, executare care a fost însă întrerupt ă sau nu şi-a produs efectul.
Se observă, cu uşurinţă că, spre deosebire de actualul Cod penal, care
defineşte tentativa ca fiind punerea în executare a hot ărârii de a s ăvâr şi
299
infracţiunea, noul Cod penal o defineşte ca fiind punerea în executare a
intenţiei de a săvârşi infracţiunea. Raţiunea acestei modific ări este de a
înlătura controversa care a existat în doctrină în leg ătur ă cu forma de
vinovăţie cu care se poate săvârşi tentativa; în doctrin ă s-a exprimat teza c ă
tentativa nu se poate comite decât cu intenţie direct ă .În practica judiciar ă s-a
decis că tentativa se poate comite cu ambele forme ale intenţiei, direct ă şi
indirectă. Pentru a pune capăt controversei s-a recurs la aceast ă nou ă defini ţie.
C. Infracţiunea consumată
Definiţie. Reprezintã forma tipicã sau perfectã a infracþiunii, ea
realizându-se atunci când s-a produs rezultatul urmãrit.
Caracterizare: reprezintă forma infracţiunii care are cel mai ridicat
grad de periculozitate faţă de actele preparatorii şi tentativa; atrage
întotdeauna răspunderea penală; majoritatea infracţiunilor cunosc aceast ă
formă; înglobează şi tentativa acelei infracţiuni; rezultatul acesteia se
produce o dată cu executarea în întregime a rezultatului material; în func ţie
de rezultatul ei, poate produce o vătămare sau o stare de pericol; stabilirea
momentului consumării marchează momentul producerii definitive a
răului; de aceea, după acest moment, eventuala reparare a acestuia nu poate
schimba calitatea de infractor a făptuitorului.
Cunoaºterea momentului consumãrii prezintă importanţă pentru
următoarele aspecte: determinarea legii penale aplicabile în timp şi spaţiu;
incidenţa actelor de clemenţă; calcularea termenului de prescrip ţie.
D. Infracţiunea – fapt epuizat
Definiţie. Reprezintã o formã deviatã a infracþiunii ºi se caracterizeazã
prin producerea dupã momentul consumãrii a unor urmãri noi prin
amplificarea rezultatului sau prin continuarea activitãþii infracþionale.
Caractere: susceptibilă de prelungire în timp; este o formă atipică a
infracţiunii, mai gravă decât infracţiunea consumată; antreneaz ă o r ăspundere
penală mai gravă; nu toate infracţiunile pot cunoaşte acest moment.
Infracþiuni susceptibile de forma faptului epuizat:
- infracþiunile continue – se caracterizează prin prelungirea în timp a
acţiunii ce constituie elementul material al infrac ţiunii (exemplu, de ţinerea
de instrumente în vederea falsificării de valori);
- infracþiunile continuate – se caracterizează prin săvârşirea de către
aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, a unor ac ţiuni ce prezint ă
fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infrac ţiuni (exemplu, furturile m ărunte
din autoturisme);
- infracþiunile progresive – se caracterizează prin producerea de noi
urmări după ce s-a consumat infracţiunea (exemplu, infrac ţiuni de loviri
cauzatoare de moarte);
300
- infracþiunile de obicei – se caracterizează prin repetarea elementului
material de un număr de ori în aşa fel încât din această repetare s ă rezulte
obişnuinţa făptuitorului (exemplu, cerşetoria).
Importanþa momentului epuizãrii. La infracţiunile care sunt
susceptibile de acest moment, aplicarea legii în spaţiu şi timp, incidenþa
actelor de clemenţă, precum şi calculul termenului de prescrip ţie se fac în
raport cu acest moment, şi nu cu momentul consumării; solu ţionarea şi
încadrarea juridică a faptei se vor face tot în raport de momentul epuiz ării.
Desistarea ºi împiedicarea producerii rezultatului reprezintă,
conform art. 22 C. pen., cauze generale de nepedepsire datorit ă renun ţării
făptuitorului la activitatea infracţională sau înl ătur ării rezultatului produs.
Desistarea constã în renunþarea fãptuitorului la continuarea
executãrii începute, de a o duce pânã la capãt. Exemplu, o persoană care
doreşte să distrugă un dosar pătrunde pe ascuns în arhiva în care se afl ă
dosarul, dar, după ce îl găseşte, abandonează de bunăvoie hotărârea luat ă.
Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea, de
către făptuitor, a producerii urmărilor vătămătoare ale faptei sale, dup ă ce
executarea acţiunii tipice a fost dusă până la cap ăt. Exemplu, autorul, dup ă
ce a aruncat în apă o persoană ce nu ştie să înoate, cu inten ţia de a-i produce
moartea, o scoate din apă şi îi salvează viaţa.
Efecte (art. 22 alin. 1 C. pen.): nepedepsirea fãptuitorului; conform
art. 22 alin. 2 C. pen., „dacă actele îndeplinite până în momentul desist ării
sau producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplic ă pedeapsa
pentru acea infracţiune”.
10. UNITATEA DE INFRACŢIUNE
Definiţie. Prin unitatea de infracþiune se înþelege activitatea
infracþionalã formatã dintr-o singurã acþiune sau inacþiune ce decurge din
natura faptei sau din voinþa legiuitorului, sãvârºite de o persoanã ºi în care
se identificã conþinutul unei singure infracþiuni.
Feluri:
Unitatea naturalã – este determinată de unitatea acţiunii sau inacţiunii,
de unicitatea rezultatului şi de unicitatea formei de vinovăţie. Cunoa şte
trei forme: infracţiunea simplă; infracţiunea continuă; infrac ţiunea deviat ă.
Unitatea legalã – nu este dată de realitatea obiectivă, ci de voinţa
legiuitorului care reuneşte, în conţinutul unei singure infracţiuni, dou ă sau
mai multe acţiuni ce ar putea realiza fiecare în parte con ţinutul unor
infracţiuni distincte. Aceasta are la bază legătura strâns ă dintre aceste
acţiuni. Ea are următoarele forme: infracþiunea continuatã; infracþiunea
complexã; infracþiunea progresivã; infracþiunea de obicei.
301
I. Unitatea naturală de infracţiune
Infracţiunea simplă
Definiţie. Este o formã a unitãþii naturale de infracþiune ºi se
caracterizeazã printr-o singurã acþiune sau inacþiune, printr-un singur
rezultat ºi printr-o singurã formã de vinovãþie.
Infracţiunea continuă
Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii naturale de infracþiune ce se
caracterizeazã prin prelungirea în chip natural a acþiunii sau inacþiunii ce
constituie elementul material, dupã consumare, pânã la intervenþia unei
forþe contrare (exemple: furtul de energie electrică, evadarea).
Aceste infracţiuni cunosc douã momente: momentul consumãrii –
momentul săvârşirii elementului material; momentul epuizãrii – momentul
încetării activităţii infracţionale.
Infracţiunea deviată
Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii naturale de infracþiune ºi
desemneazã infracþiunea sãvârºitã prin devierea acþiunii de la obiectul sau
persoana împotriva cãrora era îndreptatã, datoritã greºelii fãptuitorului sau
prin îndreptarea acþiunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect.
Modalitãþi:
- aberratio ictus – realizată prin devierea acţiunii spre un alt obiect
sau spre o altă persoană din greşeala făptuitorului (exemplu, f ăptuitorul
urmăreşte să lovească o persoană dintr-un grup, dar, manevrând gre şit
corpul contondent, este lovită o altă persoană);
- error în persona – realizată prin săvârşirea faptei asupra altei
persoane ori asupra altui obiect datorită erorii făptuitorului (exemplu,
infractorul doreşte să-şi ucidă rivalul şi noaptea, pe întuneric, îl confund ă cu
o altă persoană, pe care o ucide).
II. Unitatea legală de infracţiune
Infracţiunea continuată (art. 41 C. pen.)
Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiune
caracterizatã prin sãvârºirea de cãtre aceeaºi persoanã la intervale de
timp diferite, în realizarea aceleiaºi hotãrâri infracþionale, a unor acþiuni
sau inacþiuni, care prezintã fiecare în parte conþinutul aceleiaºi infracþiuni.
Efectele juridice:
- de la momentul epuizării începe să curgă termenul de prescripţie a
răspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);
- tot în funcţie de momentul epuizării se stabileşte inciden ţa unui act
de clemenţă (amnistie, graţiere);
302
- aplicarea legii penale în timp va fi cea în vigoare din momentul
epuizării;
- dacă actele de executare se situează pe teritorii diferite, legea penal ă
română va fi incidentă, dacă o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul
României (art. 143 C. pen.);
- tot în raport de momentul epuizării se stabileşte incidenţa legii
penale în raport cu vârsta făptuitorului. Dacă făptuitorul a început
executarea când nu avea împlinită vârsta de 14 ani, aceste acte nu se iau în
considerare, ci numai acelea săvârşite după împlinirea acestei vârste şi,
bineînţeles, dacă au fost săvârşite cu discernământ.
Sancþiunea infracþiunii continuate (art. 142 C. pen. ºi art. 34 C. pen.
Infracþiuni ce nu se pot sãvârºi în mod continuat: infracþiuni din
culpã; infracþiunile al cãror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul);
infracþiunile care presupun repetarea activitãþii pentru a realiza conþinutul
infracþiunii (infracţiunile de obicei – cerşetoria).
Infracţiunea complexă
Definiţie. Este o formã a unitãþii legale de infracþiune ºi cuprinde, în
conþinutul sãu, ca element constitutiv sau ca circumstanþã agravantã, o
acþiune sau o inacþiune care constituie prin ea însãºi o faptã prevãzutã de
legea penalã (exemplu, tâlhăria -art. 211 C. pen.).
Caracteristici: este prevăzută în mod expres de Codul penal în
art. 141; reprezintă o creaţie a legiuitorului şi are la baz ă leg ătura strâns ă
dintre acţiunile şi inacţiunile ce intră în conţinutul elementului material; se
îndreaptă, prin modul săvârşirii acesteia, împotriva a două valori sociale;
rezultatul constă în producerea a două urmări specifice valorilor sociale
ocrotite; de regulă, sunt infracţiuni intenţionate.
Forme:
Infracþiunea complexã forma TIP
Se caracterizează prin aceea că în conţinutul ei intr ă ca element o
acţiune sau inacţiune ce reprezintă conţinutul unei alte infrac ţiuni.
Este formată din reunirea de către legiuitor a dou ă infrac ţiuni
distincte şi crearea unei a treia, deosebit ă de cele înglobate (exemplu,
tâlhăria, formată din furt şi ameninţare ori furt şi violenţă).
Infracþiunea complexã ca variantã agravantã
Cuprinde în conţinutul său, ca element agravant, o acţiune sau inac ţiune
ce reprezintă conţinutul unei alte infracţiuni. Este o variant ă calificat ă a
unor infracţiuni simple, creată prin absorbirea în con ţinutul său a unor fapte
ce reprezintă conţinutul unor alte infracţiuni (exemplu, violul care a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei – art. 197 alin. 3 C. pen.).
Observaþie: nu toate infracţiunile calificate sunt şi infrac ţiuni complexe;
furtul săvârşit în loc public este calificat, fără a fi şi o infracţiune complex ă.
303
Structurã:
- în elementul material al infracţiunii complexe sunt reunite ac ţiunile
ce constituie elementul material al infracţiunilor absorbite (luarea bunului şi
exercitarea violenţei);
- obiectul infracţiunii complexe este format dintr-un obiect juridic
principal şi un obiect juridic adiacent;
- forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea complex ă tip
este intenţia, spre deosebire de infracţiunea complexă ca variant ă agravant ă,
unde forma de vinovăţie este praeterintenţia.
Efectele juridice: infracţiunile reunite în conţinutul infracţiunii
complexe îşi pierd autonomia; infracţiunea complexă se consum ă în
momentul în care se săvârşesc elementele materiale specifice infrac ţiunilor
absorbite; nerealizarea sub raport obiectiv a con ţinutului unei infrac ţiuni
absorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativ ă (exemplu, în cazul
infracţiunii de tâlhărie, dacă se consumă ameninţarea sau violenţa, îns ă
deposedarea victimei nu a fost posibilă, infracţiunea r ămâne în faza de tentativ ă);
infracţiunea complexă nu reprezintă o cauză de agravare a r ăspunderii
penale; este o infracţiune momentană.
Infracţiunea progresivă
Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiune,
caracterizându-se prin aceea cã, dupã atingerea momentului consumãrii
corespunzãtor unei anumite infracþiuni, fãrã intenþia fãptuitorului, aceasta
îºi amplificã progresiv rezultatul, ori se produc urmãri noi corespunzãtor
unor infracþiuni mai grave.
Exemplu, loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte – art. 183 C. pen.
Efecte juridice: încadrarea juridică a faptei săvârşite se va face în
raport cu momentul epuizării; în funcţie de acest moment se vor calcula:
termenul de prescripþie pentru rãspunderea penalã; legea penalã
incidentã; incidenþa unor legi de clemenþã.
Infracţiunea de obicei
Definiţie. Reprezintã o formã a unitãþii legale de infracþiune, ce se
caracterizeazã prin repetarea elementului material de un numãr de ori din
care sã rezulte obiºnuinþa sau îndeletnicirea fãptuitorului. Exemple:
prostituţia, cerşetoria.
Efecte juridice: infracţiunea de obicei nu poate avea tentativă şi nici
nu poate fi comisă în coautorat; în funcţie de momentul epuiz ării se vor
calcula: legea penalã aplicabilã; incidenþa unei legi de clemenþã; dupã
acest moment va începe sã curgã termenul de prescripþie pentru
rãspunderea penalã.
304
Observaþie: infracţiunea de obicei nu trebuie confundată cu
infracţiunea continuată, unde fiecare act de executare poate realiza con ţinutul
unei infracţiuni distincte, lucru care nu este posibil şi la infrac ţiunea de obicei.
11. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
Aspecte generale
Pluralitatea de infracþiuni este desemnată de situaţia în care o persoană
săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat ă definitiv pentru
vreuna dintre ele, cât şi de situaţia în care o persoan ă s ăvâr şe şte din nou o
infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o alt ă infrac ţiune.
Această pluralitate este prevăzută expres în Codul penal în art. 32 – 40.
Formele acesteia sunt: concursul de infracþiuni; recidiva;
pluralitatea intermediarã.
Primele două sunt forme de bază ale pluralităţii de infracţiuni, iar
ultima reprezintă o formă mixtă a celor două, creând o stare intermediar ă.
I. Concursul de infracţiuni (art. 33 C. pen.)
Definiţie. Prin concurs de infracþiuni este desemnatã forma
pluralitãþii de infracþiuni ce constã din sãvârºirea a douã sau mai multe
infracþiuni de cãtre aceeaºi persoanã mai înainte de a fi condamnatã
definitiv pentru vreuna din ele.
Formele concursului de infracþiuni
• Concursul real (concurs material) – art. 33 lit. a C. pen.
• Concursul ideal (concurs formal) – art. 33 lit. b C. pen.
1. Concursul real
Definiţie. Este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã în
sãvârºirea mai multor infracþiuni de cãtre aceeaºi persoanã ca urmare a
sãvârºirii mai multor acþiuni sau inacþiuni distincte. Exemplu, o persoană
săvârşeşte într-o zi o infracţiune de furt , iar în alt ă zi o infrac ţiune de tâlh ărie.
2. Concursul ideal
Definiţie. Este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã în
sãvârºirea unei acþiuni sau inacþiuni de cãtre aceeaºi persoanã care,
datoritã împrejurãrilor în care a avut loc ºi urmãrilor pe care le-a produs,
întruneºte elementele mai multor infracþiuni. Exemplu, prin acelaşi foc de
armă a fost ucisă o persoană, iar alta a fost r ănit ă.
Tratamentul penal al concursului de infracţiuni
Sisteme de sancþionare: Sistemul cumulului aritmetic presupune
stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurent ă, adunarea acestora
305
şi executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; s-a repro şat acestui sistem
că este rigid şi că poate depăşi durata de viaţă a omului, nedându-i acestuia
posibilitatea să dovedească îndreptarea lui; Sistemul absorbþiei presupune
stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurent ă şi executarea celei
mai grave dintre acestea; acestui sistem i se repro şeaz ă c ă se execut ă
pedeapsa cea mai gravă, celelalte rămânând astfel nepedepsite; Sistemul
cumulului juridic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infrac ţiune
concurentă şi executarea celei mai grave dintre acestea, pedeaps ă care poate
fi mărită până la maximul ei special şi adăugarea unui spor. Acesta este
sistemul adoptat şi aplicat de Codul nostru penal.
Sancţionarea concursului de infracţiuni
• Aplicarea pedepselor principale (art. 34 C. pen.)
Sistemul cumulului juridic cunoaşte două etape: stabilirea pedepsei
pentru fiecare infracţiune; aplicarea pedepsei care poate fi sporită.
• Aplicarea pedepselor complementare (art. 35 C. pen.)
• Aplicarea mãsurilor de siguranþã (art. 35 alin. 4 C. pen.)
• Contopirea pedepselor pentru infracþiuni concurente (art. 36 C. pen.)
12. RECIDIVA ŞI PLURALITATEA INTERMEDIARĂ
Recidiva este o formã a pluralitãþii de infracþiuni ce constã în
sãvârºirea din nou a unei infracþiuni de cãtre o persoanã care anterior a
mai fost condamnatã definitiv pentru o altã infracþiune.
Caracteristici: esenţa acestei instituţii o constituie existenþa unei
hotãrâri definitive de condamnare; ea reflectã o periculozitate mai mare a
fãptuitorului; raportul dintre aceasta şi concursul de infracţiuni este sub
aspectul intervenþiei unei hotãrâri definitive de condamnare.
Structurã
- Primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitiv ă.
- Al doilea termen este format din săvârşirea din nou a unei infracţiuni.
Modalităţi
A. În funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni:
- Recidiva post-condamnatorie presupune săvârşirea unei noi
infracţiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru
infracţiunea anterioară şi mai înainte de executarea pedepsei pronun ţate
pentru acea infracţiune.
- Recidiva post-executorie presupune săvârşirea unei noi infracţiuni
după executarea pedepsei sau stingerea execut ării pedepsei (prin gra ţiere
sau prescripţie) pronunţată pentru infracţiunea anterioar ă.
306
B. După natura infracţiunilor ce compun recidiva:
- Recidiva generalã, când este formată din infracţiuni ce au natură
diferită.
- Recidiva specialã, când este formată din infracţiuni care au aceea şi
natură.
C. După gravitatea condamnării:
Recidiva mare post-condamnatorie (art. 37 lit. a C. pen.) existã
atunci când, dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sãvârºeºte din nou
o infracþiune cu intenþie înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul
executãrii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevãzutã de lege
pentru a doua infracþiune este închisoarea mai mare de un an.
Recidiva mare post –executorie (art. 37 lit. b C. pen.) existã atunci
când, dupã executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni,
dupã graþierea totalã sau a restului de pedeapsã ori dupã împlinirea
termenului de prescripþie a executãrii unei asemenea pedepse, cel
condamnat sãvârºeºte din nou o infracþiune cu intenþie pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Recidiva mică (art. 37 lit. c C. pen.) existã atunci când, dupã
condamnarea la cel puþin trei pedepse cu închisoare pânã la 6 luni, sau
dupã executare, dupã graþierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã
prescrierea executãrii a cel puþin trei asemenea pedepse, cel condamnat
sãvârºeºte din nou o infracþiune cu intenþie, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Modalitãþi: recidiva micã post-condamnatorie; recidiva micã postexecutorie.
Tratamentul penal al recidivei. În Codul penal român au fost înscrise
dispoziţii privind aplicarea pedepsei în cazul recidivei, din care se
desprinde caracterul acesteia de cauzã generalã de agravare facultativã a
pedepsei. Acest caracter rezultă din sistemul de sancţionare prev ăzut în
Codul penal.
Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-condamnatorii
Aplicarea pedepsei principale. Prin dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. pen.
s-a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. În aplicarea
pedepsei pentru această modalitate a recidivei trebuie f ăcut ă o distinc ţie
după momentul săvârşirii din nou a infracţiunii:
- când cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de a
începe executarea pedepsei, se stabileşte o pedeapsă pentru infracţiunea
săvârşită din nou care se contopeşte cu pedeapsa ce formează primul
307
termen al recidivei; sporul care se poate ad ăuga la maximul special al
pedepsei celei mai grele este de până la 7 ani (art. 39 alin. 1 C. pen.);
- când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executãrii pedepsei,
contopirea are loc între pedeapsa stabilit ă pentru noua infrac ţiune şi restul
de pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioar ă (art. 39 alin. 2 C. pen.).
Dacă noua infracţiune s-a săvârşit în stare de evadare, pedepsele ce
se vor contopi vor fi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare
de evadare şi pedeapsa constituită din restul rămas neexecutat, din pedeapsa
ce se execută, până la data evadării, la care se adaug ă pedeapsa stabilit ă
pentru infracţiunea de evadare (art. 39 alin. 3 C. pen.).
Aplicarea pedepselor complementare. Se vor aplica toate când sunt de
natură diferită ori de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit; se va aplica cea
mai grea dintre acestea când sunt de aceea şi natur ă şi cu acela şi con ţinut.
Aplicarea mãsurilor de siguranþã. Aplicarea acestora este
determinată de scopul şi funcţiile pe care le au de îndeplinit, astfel c ă se vor
adiţiona cele de natură diferită sau de aceeaşi natur ă, dar cu con ţinut diferit.
Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-executorii
Aplicarea pedepsei principale. Pedeapsa pentru infracţiunea comisă
în stare de recidivă post-executorie se stabileşte ţinând seama de aceast ă
stare, între limitele speciale prevăzute de lege pentru respectiva infrac ţiune,
putând fi chiar maximul special; dacă acest maxim este neîndestul ător, se
poate aplica un spor de până la 10 ani, în cazul închisorii, iar în cazul
amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul
special (art. 39 alin. 4 C. pen.); când sunt prevăzute pedepse alternative,
instanţa de judecată va alege una dintre pedepse ale c ărei limite se stabilesc
după cum am arătat; sporurile arătate mai sus sunt posibile numai dac ă
pedepsele alternative sunt închisoarea şi amenda; dac ă pedeapsa este
detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea, iar instan ţa alege pedeapsa
detenţiei pe viaţă, această pedeapsă nu mai poate fi agravată
Aplicarea pedepselor complementare ºi a mãsurilor de siguranþã.
Acestea se vor aplica şi executa toate; dac ă sunt distincte, se va aplica
regula prevăzută şi în cazul recidivei mari post-condamnatorii.
Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici
Aplicarea pedepsei în acest caz se face în acelea şi condi ţii ca şi pentru
recidiva mare post-condamnatorie ori post-executorie; în cazul recidivei mici
post-condamnatorii, când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate,
acestea se contopesc după regulile prevăzute în art. 34 C. pen.; dac ă, în
starea de recidivă mică post-condamnatorie, s-au s ăvâr şit mai multe infrac ţiuni, se
va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune s ăvâr şit ă, apoi se aplic ă
dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infrac ţiuni.
308
Descoperirea ulterioară a stării de recidivă
Într-o astfel de situaţie se impune recalcularea pedepsei pentru starea de
recidivă; recalcularea pedepsei este condiţionat ă de descoperirea acesteia dup ă
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, descoperire care trebuie s ă aib ă
loc mai înainte de executarea în întregime a pedepsei; reţinerea st ării de
recidivă a celui condamnat la detenţiune pe viaţă nu prezint ă foarte mare
relevanţă, căci această pedeapsă, prin natura ei, nu mai poate fi agravat ă.
P
REVEDERI ALE NOULUI COD PENAL
Sediul recidivei în noul Cod penal este art.50, care reglementează
altfel această formă a pluralităţii de infracţiuni, aducând urm ătoarele
modificări: recidiva simplă, al cărei prim termen este o pedeaps ă privativ ă
de libertate între 1 an şi 5 ani; recidiva calificat ă, la care primul termen este
o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani. Noul Cod penal a
renunţat la reglementarea micii recidive.
13. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
PENAL AL FAPTEI
Definiţie. Cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei sunt acele
împrejurãri, stãri, situaþii, cazuri, condiþii a cãror existenþã în timpul
sãvârºirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trãsãturile
esenþiale ale infracþiunii sã devinã imposibilã.
Existenþa unei cauze care înlãturã caracterul penal al faptei, ce
poate fi invocatã în orice stadiu al procesului penal, are drept consecinþã
imposibilitatea angajãrii rãspunderii penale.
Legitima apărare
Definiţie (art. 44 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã
de legea penalã sãvârºitã în stare de legitimã apãrare. Este în stare de
legitimã apãrare acela care sãvârºeºte fapta pentru a înlãtura un atac
material, direct, imediat ºi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva
unui interes obºtesc ºi care pune în pericol grav persoana sau drepturile
celui atacat sau interesul obºtesc (legitima apãrare propriu-zisã).
Se prezumã cã este în legitimã apãrare ºi acela care sãvârºeºte fapta
pentru a respinge pãtrunderea fãrã drept a unei persoane prin violenþã,
viclenie, efracþie sau prin alte asemenea mijloace într-o locuinþã, încãpere,
dependinþã sau loc împrejmuit þinând de acestea (legitima apãrare
prezumatã). Este, de asemenea, în legitimã apãrare ºi acela care, din
cauza tulburãrii sau temerii, a depãºit limitele unei apãrãri proporþionale
cu gravitatea pericolului ºi cu împrejurãrile în care s-a produs atacul.
309
Forme ale legitimei apărări. Conform textului de lege (art.44 C. pen.),
legitima apãrare cunoaºte trei forme de manifestare: legitima apãrare
propriu-zisã; legitima apãrare prezumatã; excesul justificat (datorat
tulburãrii sau temerii).
Starea de necesitate
Definiţie (art.45 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã
de legea penalã, sãvârºitã în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care sãvârºeºte fapta pentru a salva –
de la un pericol iminent ºi care nu poate fi înlãturat altfel – viaþa,
integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important al
sãu, ori al altuia sau interes obºtesc.
Deosebirea dintre legitima apărare şi starea de necesitate vizeaz ă
riposta faţă de starea de pericol creată, persoana aflat ă în legitim ă ap ărare
alegând calea ripostei active (încercând să anihileze pericolul prin
exercitarea atacului legitim împotriva persoanei agresorului însu şi), iar
persoana aflată în stare de necesitate neîndreptându-se împotriva sursei de
pericol pe care nu o poate anihila, acţiunea de salvare realizându-se prin
sacrificarea unor valori sau bunuri aparţinând altor persoane.
Condiţiile stării de necesitate
Condiþii privind pericolul:
- întâmplarea care face să se ivească pericolul poate fi datorat ă unei
cauze fortuite (cutremure, inundaţii etc.), dar poate proveni şi din fapte
săvârşite de oameni sau poate consta în apariţia neaşteptat ă a unor fiinţe
periculoase (nebuni, animale);
- să existe un pericol iminent, adică pe punctul de a produce r ăul cu
care ameninţă valorile legal ocrotite. Pericolul trebuie s ă fi ajuns pe punctul
de a trece de la simpla ameninţare cu răul la producerea efectiv ă a acestuia.
Pericolul trebuie să fie real, adică producerea lui s ă nu fie pus ă sub semnul
incertitudinii şi, în orice caz, să producă făptuitorului o serioas ă temere c ă el
se va realiza;
- pericolul trebuie să ameninţe viaţa, integritatea corporal ă sau
sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes ob ştesc;
- pericolul trebuie să fie inevitabil, ceea ce înseamn ă c ă el nu poate fi
înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prev ăzute de legea
penală. Aprecierea trebuie să aparţină celui care a ac ţionat, acesta trebuind
să fi considerat că pericolul nu putea fi înlăturat prin alte mijloace, chiar
dacă în fapt existau posibilităţi de înlăturare, pe care îns ă el nu le-a
prevăzut. Caracterul inevitabil al pericolului trebuie să fie apreciat în
funcţie de împrejurările concrete în care s-a ivit şi în care persoana a fost
310
silită să acţioneze, de particularităţile psiho-fizice ale persoanei aflate sub
ameninţarea pericolului.
Condiţii privind acţiunea de salvare: acţiunea să fie necesară pentru
salvarea de la pericol a valorilor menţionate de lege, adic ă s ă fie singura cale
de salvare în situaţia dată. Necesitatea acţiunii de salvare se apreciaz ă în
raport cu iminenţa şi actualitatea pericolului; prin s ăvâr şirea ac ţiunii de
salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi
produs dacă pericolul nu era înlăturat; fapta să nu fie s ăvârşită de c ătre sau
pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta pericolul.
Depăşirea limitelor stării de necesitate(art.45 alin.3 C. pen.)
Nu este în stare de necesitate persoana care, în momentul în care a
săvârşit fapta prevăzută de legea penală, şi-a dat seama c ă pricinuie şte
urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dac ă pericolul
nu era înlăturat. Într-o asemenea situaţie nu este îndeplinit ă condi ţia
privitoare la acţiunea de salvare ce vizeaz ă urm ările v ădit mai grave cauzate
prin săvârşirea acestei acţiuni. Depăşirea limitelor st ării de necesitate
constituie circumstanţă atenuantă (art.73 lit. a C. pen.).
Constrângerea fizică şi constrângerea morală
Constrângerea fizică (forţa majoră)
Definiţie (art.46 alin.1 C. pen.). Constrângerea fizicã este situaþia în
care o persoanã sãvârºeºte o faptã prevãzutã de legea penalã, datoritã
unei constrângeri fizice cãreia nu i-a putut rezista.
Constrângerea morală (Ameninţarea)
Definiţie (art.46 alin.2 C. pen.). Existã constrângere moralã atunci
când o persoanã sãvârºeºte o faptã prevãzutã de legea penalã datoritã unei
ameninþãri cu un pericol grav pentru persoana sa, ori a altuia, pericol care
nu poate fi înlãturat în alt mod.
Cazul fortuit
Definiţie (art.47 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de
legea penalã care este consecinþa unei împrejurãri ce nu poate fi prevãzutã.
Specific cazului fortuit este suprapunerea unei fapte umane, social-utile,
a unei împrejurări sau întâmplări imprevizibile care deviaz ă direc ţia şi rezultatul
faptei iniţiale, realizându-se conţinutul unei fapte prev ăzute de legea penal ă.
Iresponsabilitatea
Definiţie (art.48 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã
de legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvârºirii faptei, fie din
311
cauza alienaþiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sã-ºi dea seama de
acþiunile sau inacþiunile sale ori nu putea fi stãpân pe ele.
Caracteristic stării de iresponsabilitate este lipsa facult ăţilor psihice
ale persoanei care permit acesteia s ă înţeleag ă caracterul şi semnifica ţia
actelor sale de conduită (factorul intelectiv) sau s ă fie st ăpân ă pe ele
(factorul volitiv), ceea ce înseamnă, în esenţă, lipsa vinov ăţiei. Starea de
iresponsabilitate poate fi determinată de: starea de subdezvoltare psihic ă,
consecinţă a diferitelor anomalii, idioţenie, cretinism, infantilism, debilitate
mintală etc.; boli neuro-psihice (nebunie, nevroze, psihoze etc.); tulbur ări
psihice provocate de intoxicaţii (prin alcool, toxice, stupefiante, alimente
alterate etc.); fenomene fiziologice (somn natural, somn hipnotic, le şin).
Starea de incapacitate fizică poate fi: permanent ă (incurabil ă) sau
trecătoare (intermitentă), înnăscută (congenital ă) sau supravenit ă.
Beţia
Definiţie. Beþia este o stare psiho-fizicã în care se gãseºte o
persoanã, datoritã efectelor pe care le au asupra organismului sãu ºi
asupra facultãþilor sale mintale anumite substanþe excitante sau narcotice,
consumate de acea persoanã ori introduse în corpul sãu.
Beţia – cauză care înlătură caracterul penal al faptei
Definiţie (art.49 alin.1 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta
prevãzutã de legea penalã, dacã, în momentul sãvârºirii acesteia,
fãptuitorul se gãsea, datoritã unei împrejurãri independente de voinþa sa,
în stare de beþie completã, produsã de alcool sau de alte substanþe. Ca
atare, dintre formele de beţie menţionate, constituie cauz ă care înl ătur ă
caracterul penal al faptei numai beţia fortuit ă (accidental ă) complet ă.
Minoritatea făptuitorului
Definiţie (art.50 C. pen.). Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã
de legea penalã sãvârºitã de un minor, care la data comiterii ei nu
îndeplinea condiþiile legale pentru a rãspunde penal. Minorul nu răspunde
penal, dacă, datorită stării de dezvoltare organică şi psihic ă, este lipsit de
capacitatea de a înţelege şi de a-şi manifesta voin ţa potrivit legii penale,
neavând discernământ.
Eroarea de fapt
Definiţie (art.51. C. pen.). Eroarea de fapt constã în necunoaºterea
sau cunoaºterea greºitã de cãtre fãptuitor a existenþei unei stãri, situaþii
sau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei ori o
circumstanþã agravantã în legãturã cu aceasta. Eroarea de fapt reprezintă
în esenţă o reprezentare greşită a realităţii, adic ă necunoa şterea acesteia ori
312
cunoaşterea ei greşită. Într-o atare situaţie, făptuitorul, de şi are capacitate
psihică, în momentul săvârşirii faptei are o reprezentare gre şit ă a realit ăţii,
necunoscând anumite stări, situaţii sau împrejurări existente la momentul
respectiv, ori cunoscându-le greşit sau deformat, existând o discordan ţă
între realitatea obiectivă şi imaginea proiectat ă asupra realit ăţii de acea
persoană. Dispoziţiile art.51 îşi găsesc aplicare în cazul faptelor s ăvâr şite cu
intenţie, aplicându-se însă şi faptelor săvârşite din culp ă pe care legea le
pedepseşte, dar numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejur ării
respective nu este ea însăşi rezultatul culpei f ăptuitorului, datorându-se unor
împrejurări necunoscute ori condiţiilor concrete în care a ac ţionat,
făptuitorul neavând posibilitatea să evite eroarea în care s-a aflat.
Eroarea de drept
Potrivit art.51 alin. ultim C. pen., necunoaşterea sau cunoa şterea
greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, indiferent dac ă
necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale este consecinţa
conduitei proprii sau a altei persoane. Atunci când necunoa şterea sau
cunoaşterea greşită se referă la o lege extrapenal ă, respectiva eroare de
drept înlătură caracterul penal al faptei, fiind asimilat ă erorii de fapt.
P
REVEDEI ALE NOULUI COD PENAL
Noul cod penal introduce împărţirea cauzelor care înl ătură caracterul
penal al faptei în două categorii: cauze justificative; cauze care înl ătur ă
caracterul penal al faptei.
Cauze justificative sunt acele împrejurări în prezenţa c ărora fapta
devine legal justificată. În această categorie, noul Cod include: legitima
apărare, ordinul legii şi comanda autorităţii legitime, consimţământul
victimei, starea de necesitate.
14. INFRACTORUL
Pluralitatea de infractori
O faptă periculoasă poate fi săvârşită de către un singur făptuitor sau
de către mai mulţi făptuitori care acţionează împreună, în acest din urm ă
caz existând o pluralitate de făptuitori.
Pluralitatea de infractori se poate realiza în trei forme diferite:
pluralitatea naturală (necesară); pluralitatea constituit ă (legal ă); pluralitatea
ocazională (participaţia penală).
Pluralitatea naturală constituie o formă a pluralităţii de infractori
care nu este reglementată prin norme cu caracter general, fiecare participant
la săvârşirea faptei fiind autor al infracţiunii, al ături de ceilal ţi f ăptuitori, şi
313
răspunzând de rezultatul produs. Menţionăm dintre infracţiunile specifice
acestei categorii de pluralităţi de infractori: incestul (art.203 C. pen.),
bigamia (art.303 C. pen.) şi adulterul (art.304 C. pen.).
Pluralitatea constituită rezidă în alcătuirea, formarea unei grupări
de persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni, grupare incriminat ă de
legea penală.
În cazul pluralităţii constituite este necesar ă îndeplinirea unor
condiţii: înţelegerea stabilită între membrii grupului de a acţiona împreun ă;
rezoluţia de a prepara, de a desemna mijloacele necesare pentru realizarea
acestor infracţiuni; caracterul programatic al infrac ţiunilor pe care gruparea
şi-a propus să le săvârşească şi al duratei asocierii. Asocierea trebuie s ă
dureze un anumit timp şi să aibă o pronunţată coeziune între participanţi,
determinată de un obiectiv comun, de o concepţie unică şi de o disciplină
statornică între membrii grupării.
Aparţin acestei categorii infracţiunile: complotul (art.167 alin.1
C. pen.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art.323 C. pen.) şi
înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid (art.357 alin.
final C. pen.).
Pluralitatea ocazională există ori de câte ori o infracţiune este
săvârşită de un număr mai mare de persoane decât cel indispensabil în
raport de natura ei. Pluralitatea ocazional ă este denumit ă şi participa ţie
penală proprie. Participaţia penală proprie apare sub urm ătoarele forme:
coautoratul, instigarea ºi complicitatea.
Autoratul (coautoratul)
Definiţie (art.24 C. pen.). Este autor persoana care sãvârºeºte în mod
nemijlocit fapta prevãzutã de legea penalã. Coautoratul este acea formã a
participaþiei în care fapta prevãzutã de legea penalã a fost sãvârºitã în mod
nemijlocit de douã sau mai multe persoane.
Condiþiile autoratului ºi coautoratului
Infracþiuni la care coautoratul nu poate fi posibil. Există unele
infracţiuni care, deşi pot exista celelalte forme ale participa ţiei penale, nu
pot fi săvârşite sub forma coautoratului. Avem astfel: infracţiunile cu autor
unic, ce se caracterizează prin faptul că nu pot fi săvâr şite nemijlocit decât
de o singură persoană (exemplu, mărturia mincinoasă, dezertarea,
prostituţia); infracţiunile omisive, al căror element material apare prin
neîndeplinirea unei obligaţii de afaceri, impusă cu caracter personal
(exemplu, infracţiunea de nedenunţare prevăzut ă de art.170 C. pen.).
Instigarea
Definiţie (art.25 C. pen.). Constã în fapta unei persoane, care, cu
intenþie, determinã prin orice mijloace o altã persoanã sã sãvârºeascã o
314
faptã prevãzutã de legea penalã. Instigatorul mai este denumit ºi autorul
moral al infracþiunii.
Instigarea se poate realiza prin orice mijloace (sfaturi, îndemnuri,
rugăminţi sau chiar constrângeri sau corupere); activitatea instigatorului
trebuie să fie consecinţa determinării instigatului de a s ăvâr şi fapta
prevăzută de legea penală pe care o şi execut ă ulterior. Este necesar deci ca
instigatul să-şi însuşească hotărârea de a săvârşi şi să treac ă la executarea ei,
chiar dacă executarea a rămas în faza tentativei; activitatea de determinare
să fie săvârşită cu intenţie.
Formele instigãrii:
- instigarea urmată de executare. Se caracterizeaz ă prin concordan ţa
între activitatea desfăşurată de instigator şi cea desf ăşurat ă de instigat,
instigatorul executând infracţiunea la care a fost determinat;
- instigarea neurmată de executare. Exist ă aceast ă formă de instigare
atunci când instigatorul a determinat la săvârşirea unei infracţiuni, iar
instigatul a acceptat, pentru ca ulterior să se desisteze ori s ă împiedice
voluntar producerea rezultatului, sau chiar să nu treacă la executare. În
cazul instigării neurmate de executare nu exist ă participa ţie, deoarece,
nesăvârşindu-se de către autor o faptă prevăzută de legea penal ă, acesta nu
poate răspunde penal, însă instigatorul va răspunde penal.
În cazul instigării urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea
de către acesta a producerii rezultatului, autorul va r ăspunde sau nu în
condiţiile art.22 C. pen. Pedepsirea instigatorului va interveni în ambele
situaţii, numai dacă, pentru fapta la care a instigat, sanc ţiunea prev ăzut ă de
lege este pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, pedeapsa aplicabilă
acestuia fiind cuprinsă între minimul general al pedepsei şi minimum
special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea la care a instigat.
În situaţia când actele de executare îndeplinite de autor pân ă în momentul
desistării sau al împiedicării producerii rezultatului constituie prin ele însele
o infracţiune, autorul urmează să suporte pedeapsa prev ăzut ă de lege pentru
acea infracţiune, iar instigatorul trebuie să r ăspundă ca şi autorul;
- instigarea neizbutită (aparentă). Există atunci când instigatorul
determină la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penal ă, îns ă persoana
asupra căreia s-a exercitat determinarea nu accept ă s ăvâr şirea faptei.
Deoarece instigatorul nu a reuşit să lămurească pe cel instigat s ă
săvârşească fapta, această formă de instigare este cunoscut ă şi sub
denumirea de îndemn. Instigatorul nu va fi pedepsit pentru fapta la care a
instigat cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege când instigatorul va
răspunde penal (exemplu, în cazul încercării de a determina mărturia
mincinoasă – art.261 C. pen.).
315
Complicitatea
Definiţie. Constã în activitatea persoanei care, cu intenþie, înlesneºte
sau ajutã în orice mod la sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã
sau care, înainte ori în timpul sãvârºirii faptei, promite cã va tãinui
bunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã
ulterior promisiunea nu este îndeplinitã.
În conformitate cu dispoziţiile art.27 C. pen., complicele se
pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Participaţia improprie (imperfectă)
Definiţie. Este acea formã de participaþie penalã la care persoanele
care sãvârºesc prin voinþã comunã o faptã prevãzutã de legea penalã nu au
toate aceeaºi atitudine psihicã, neacþionând cu aceeaºi formã de vinovãþie,
unii participanþi lucrând cu intenþie, iar alþii din culpã sau chiar fãrã
vinovãþie.
Modalitãþile participaþiei improprii
• Modalitatea intenþie ºi culpã (art.31 alin.1 C. pen.) constă în
determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu inten ţie la s ăvâr şirea
din culpă de către altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penal ă;
caracteristic acestei modalităţi este faptul c ă autorul săvâr şe şte fapta din
culpă, pe câtă vreme instigatorul sau complicele acţioneaz ă cu intenţie,
autorul nedându-şi seama că este determinat ori ajutat în comiterea faptei,
fiind indus ori lăsat în eroare de fapt, motiv pentru care el s ăvâr şe şte din
culpă fapta respectivă. În cazul în care fapta s ăvâr şit ă nu constituie
infracţiune decât dacă este săvârşită cu intenţie, autorul nu va r ăspunde
penal, pe câtă vreme instigatorul sau complicele va r ăspunde penal.
• Modalitatea intenþie ºi lipsã de vinovãþie (art.31 alin.2 C. pen.)
constă în determinarea, ajutarea sau înlesnirea în orice mod cu inten ţie la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoan ă care
acţionează fără vinovăţie. În acest caz, determinată sau ajutat ă cu intenţie ea
săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală fără vinovăţie, datorit ă
iresponsabilităţii, erorii de fapt, constrângerii fizice ori morale, be ţiei
fortuite complete etc. Autorul care a acţionat f ăr ă vinov ăţie nu va r ăspunde
penal, în timp ce participanţii vor răspunde în calitatea lor pentru
infracţiunea intenţionată.
15. RĂSPUNDEREA PENALĂ
Definiţie. Rãspunderea penalã este o formã a rãspunderii juridice ce
are ca temei sãvârºirea unei infracþiuni ºi care este însuºi raportul juridic
penal de constrângere nãscut ca urmare a sãvârºirii infracþiunii între stat,
pe de o parte, ºi infractor, pe de altã parte, raport complex al cãrui
316
conþinut îl formeazã dreptul statului, ca reprezentant al societãþii, de a
trage la rãspundere pe infractor, de a-i aplica sancþiunea pentru
infracþiunea sãvârºitã ºi de a-l constrânge s-o execute, precum ºi obligaþia
infractorului de a rãspunde pentru fapta sa ºi de a se supune sancþiunii
aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept ºi restaurãrii autoritãþii
legii.
Principiile răspunderii penale
1. Principiul legalităţii răspunderii penale. Presupune că apariţia,
desfăşurarea şi soluţionarea raportului penal au loc în baza legii şi în strict ă
conformitate cu aceasta.
2. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale.
Răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infrac ţiuni.
3. Principiul umanismului. Răspunderea penală utilizează
instrumente care, prin natura şi conţinutul lor, au caracter uman, neducând
la umilirea şi degradarea fiinţei umane.
4. Principiul răspunderii penale personale. Răspunderea penală
revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvâr şirea unei
infracţiuni, neputând interveni pentru fapta altuia, ori neputând fi colectiv ă.
5. Principiul unicităţii răspunderii penale. O persoană care a
săvârşit o faptă penală nu poate fi trasă la răspundere decât o singură dat ă.
6. Principiul inevitabilităţii răspunderii penale. Oricine săvârşeşte
o infracţiune trebuie să răspundă penal, ca o consecinţă inevitabil ă a
săvârşirii unei infracţiuni.
7. Principiul individualizării răspunderii penale. Răspunderea
penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infrac ţiunii şi de
persoana infractorului, pentru a asigura atât sancţionarea corect ă a
infractorului, cât şi realizarea prevenţiei generale şi speciale.
8. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale. Răspunderea
penală poate interveni numai într-un anumit interval de timp, după trecerea
termenului prevăzut de lege, răspunderea penal ă urmând a fi înl ăturat ă prin
prescripţie.
Înlocuirea răspunderii penale
Definiţie. Este o instituþie juridicã în baza cãreia instanþa de judecatã
dispune, în condiþiile legii, înlocuirea rãspunderii penale pentru infracþiunea
sãvârºitã cu o altã formã de rãspundere extrapenalã, care atrage o
sancþiune cu caracter administrativ. Este reglementatã de Codul penal prin
dispoziþiile art.90, 91 ºi 98.
Condiţiile înlocuirii răspunderii penale
Condiþii privitoare la pedeapsã ºi la infracþiunea sãvârºitã: pedeapsa
prevăzută de lege să fie închisoarea de cel mult 1 an sau amenda; în cazul
unor infracţiuni anume prevăzute de lege, cum ar fi infrac ţiunea de furt
317
(art.208 C. pen.), instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale dac ă
valoarea pagubei cauzate nu depăşeşte 100.000 lei; în cazul infrac ţiunii de
neglijenţă în serviciu (art.249 C. pen.), valoarea pagubei nu trebuie să
depăşească 500.000 lei; paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral
reparată până la pronunţarea hotărârii; gradul de pericol social redus al faptei.
Condiþii privitoare la persoana fãptuitorului: conduita acestuia
anterioară săvârşirii faptei; art.90 alin. ultim C. pen. prevede că institu ţia nu
se aplică recidiviştilor şi persoanelor cărora li s-au mai aplicat de 2 ori
sancţiuni cu caracter administrativ; conduita făptuitorului dup ă săvâr şirea
infracţiunii – prin atitudinea sa, după săvârşirea infracţiunii, infractorul
trebuie să regrete fapta; existenţa unor date suficiente potrivit c ărora
făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeaps ă.
Sancþiunile ce se aplicã în cazul înlocuirii rãspunderii penale
Potrivit art.91 C. pen., în cazul înlocuirii răspunderii penale se aplic ă
făptuitorului una din următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: mustrarea,
mustrarea cu avertisment şi amenda de la 100.000 lei la 10.000.000 lei.
Potrivit art.98 C. pen., înlocuirea răspunderii penale poate avea loc şi
în caz de participaţie, dar numai faţă de acei participan ţi ce îndeplinesc
condiţiile înlocuirii. Înlocuirea răspunderii penale se poate dispune şi în
cazul concursului de infracţiuni, cu condiţia ca înlocuirea s ă fie posibil ă
pentru fiecare din infracţiuni.
Cauzele care înlătură răspunderea penală
Definiţie. Sunt acele instituþii de drept penal care au drept scop
înlãturarea rãspunderii penale în cazul în care anumite stãri, situaþii sau
considerente social-economico-politice ori strict personale fac ca utilitatea
socialã a tragerii la rãspundere penalã sã se diminueze pânã la dispariþie.
Clasificarea cauzelor care înlãturã rãspunderea penalã. Prevăzute
de art.119-139 C. pen., cauzele care înlătură răspunderea penal ă sunt:
amnistia, prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile şi
împăcarea părţilor.
Efectele cauzelor care înlãturã rãspunderea penalã. Incidenţa
cauzelor care înlătură răspunderea penală are drept consecin ţă faptul c ă
devine imposibilă aplicarea sancţiunilor penale, a pedepselor, de şi fapta î şi
păstrează caracterul penal.
Amnistia
Definiţie. Este un act de clemenþã al puterii legiuitoare –
Parlamentul României – care, pentru raþiuni de politicã penalã, înlãturã
posibilitatea aplicãrii sancþiunilor penale pentru anumite infracþiuni anume
prevãzute de legiuitor.
318
Obiectul ºi caracterele amnistiei. Amnistia are ca obiect toate
sau anumite infracţiuni săvârşite până la data apari ţiei actului de
amnistie, având un caracter obiectiv (real) şi operând în rem.
Legiuitorul poate să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite
condiţii personale, caz în care amnistia opereaz ă şi în personam
(pentru persoanele care îndeplinesc condi ţiile legii).
Efectele amnistiei (art. 119 C. pen.). Efectul principal constă în
înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului pentru fapta s ăvâr şit ă.
Amnistia antecondamnatorie constituie şi o cauză de încetare a urm ăririi
penale sau de încetare a procesului penal, iar dacă urm ărirea penal ă nu a
fost începută, se va dispune neînceperea urmăririi penale. Pe lâng ă
înlăturarea răspunderii penale, amnistia postcondamnatorie are drept efect
înlăturarea pedepsei pronunţate şi a celorlalte consecin ţe ale condamn ării.
Ea înlătură pedeapsa principală în măsura în care aceasta nu a fost
executată, sau restul de pedeapsă rămas neexecutat. Amnistia înl ătur ă şi
executarea pedepselor complementare, tot în aceea şi m ăsur ă, iar în ce
priveşte pedepsele accesorii, acestea încetează o dat ă cu încetarea execut ării
pedepsei principale. Amnistia postcondamnatorie produce efecte şi în
privinţa celorlalte consecinţe care decurg din condamnare, f ăcând s ă
înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacit ăţile prev ăzute în legile
speciale, penale sau extrapenale. Amnistia înl ătur ă şi starea de recidiv ă.
Limitele efectelor amnistiei. Amnistia nu produce efecte asupra
măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative luate prin hotărârea de
condamnare, precum şi asupra despăgubirilor civile sau cheltuielilor
judiciare stabilite.
Continuarea procesului penal pentru infracþiunile amnistiate.
Amnistia are caracter obligatoriu, însă atunci când ea este antecondamnatorie,
învinuitul sau inculpatul are dreptul să ceară continuarea procesului
penal pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Dacă se constat ă nevinovăţia, se
va pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penal ă sau achitare, iar în
caz contrar, neputându-se refuza beneficiul amnistiei, se va dispune
încetarea urmăririi penale sau încetarea procesului penal.
Prescripţia răspunderii penale
Definiţie. Prescripþia rãspunderii penale este acea cauzã de stingere
a obligaþiei infractorului de a suporta consecinþele penale ale faptei
sãvârºite ca efect al trecerii unui interval de timp expres stabilit de lege.
Efecte. Împlinirea termenului prevăzut de lege are drept consecin ţă
producerea automată a efectului prescripţiei, şi anume înl ăturarea
posibilităţii aplicării sancţiunilor de drept penal. În acest caz, se va dispune
neînceperea urmăririi penale, încetarea urmăririi penale, sau încetarea
319
procesului penal în raport de stadiul procesual în care a intervenit
prescripţia. Şi în acest caz, făptuitorul poate cere continuarea procesului
penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Prescripţia reprezint ă o cauză
generală de înlăturare a răspunderii penale, cu o singur ă excep ţie: infrac ţiunile
contra păcii şi omenirii, în privinţa cărora prescripţia nu opereaz ă.
Suspendarea cursului prescripþiei rãspunderii penale. Potrivit art.128
alin.1 C. pen., cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul cât
o dispoziţie legală sau împrejurare de neprevăzut sau de neînl ăturat
împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului
penal. Din definiţia dată rezultă că cursul prescripţiei poate fi suspendat
datorită unei dispoziţii legale, care împiedică punerea în mişcare a ac ţiunii
penale sau continuarea procesului penal, cum ar fi lipsa autoriza ţiei
prealabile a procurorului general în cazul săvâr şirii contra statului, în
străinătate, de către străini, a unei infracţiuni. Cursul prescripţiei poate fi
suspendat şi datorită intervenţiei unor cazuri de forţă major ă, cum ar fi
starea de război. Suspendarea cursului prescripţiei are drept efect o amânare
a curgerii termenului de prescripţie, acesta prelungindu-se cu durata cât a
operat suspendarea. Suspendarea produce efecte in personam.
Lipsa plângerii prealabile
Definiţie. Plângerea prealabilã este încunoºtinþarea organelor
judiciare de cãtre persoana vãtãmatã cu privire la fapta sãvârºitã ºi
vãtãmarea suferitã prin aceasta, fiind o condiþie pentru tragerea la
rãspundere penalã în toate acele cazuri în care este în mod expres
prevãzutã în cuprinsul normei de incriminare. Plângerea prealabilã
trebuie sã fie fãcutã de persoana vãtãmatã prin infracþiune, cu excepþia
cazului când victima este un minor sau un incapabil. Lipsa plângerii
prealabile este o cauzã care înlãturã rãspunderea penalã, considerându-se
cã lipsa acesteia reprezintã voinþa victimei ca fãptuitorul sã nu fie tras la
rãspundere penalã.
Efectele ºi caracterele plângerii prealabile. Plângerea prealabilă, ca
şi lipsa sau retragerea ei, produce efecte în rem cu privire la fapta săvârşită;
de aceea, dacă plângerea s-a făcut numai cu privire la unul din făptuitori,
vor răspunde toţi (indivizibilitatea pasivă), iar dacă prin infracţiune au fost
vătămate mai multe persoane, este suficient ă numai plângerea f ăcut ă de
către una dintre acestea (indivizibilitatea activă). Pe lâng ă caracterul
indivizibil, plângerea prealabilă are şi caracter personal, neputând fi
formulată decât de victimă.
Consecinþele lipsei plângerii prealabile. Potrivit art.131 C. pen., în
cazul infracţiunilor pentru care punerea în mi şcare a acţiunii penale este
320
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penal ă.
Retragerea plângerii prealabile. Înlătură răspunderea penală şi
retragerea plângerii prealabile, ce echivaleaz ă şi produce acelea şi efecte ca
şi lipsa acesteia – înlăturarea răspunderii penale. Retragerea plângerii
prealabile reprezintă o manifestare de voinţă a persoanei v ăt ămate printr-o
infracţiune, care, după ce a introdus plângerea prealabil ă necesar ă pentru
punerea în mişcare a acţiunii penale, revine şi renunţă, în condi ţiile legii, la
plângerea făcută, mai înainte de soluţionarea cauzei printr-o hot ărâre
definitivă. Retragerea plângerii prealabile, efectuat ă cu respectarea dispozi ţiilor
legii, produce efecte irevocabile, persoana v ăt ămat ă nemaiputând
reveni asupra ei. Pentru a produce efectele prevăzute de lege, retragerea
plângerii prealabile nu trebuie să fie condiţionată, ci totală şi
necondiţionată.
Împăcarea părţilor
Definiţie. Împãcarea constituie un act bilateral, o înþelegere
intervenitã între partea vãtãmatã ºi infractor cu privire la încetarea procesului
penal ºi înlãturarea rãspunderii penale. Este posibilã numai în cazurile
anume prevãzute de lege, de regulã, împãcarea intervenind în cazurile
când acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei
vãtãmate. Existã însã infracþiuni pentru care acþiunea penalã se pune în
miºcare din oficiu, dar legea prevede posibilitatea împãcãrii pãrþilor (de
exemplu, infracþiunea de seducþie, art.129 C. pen.). În cazul persoanelor
lipsite de capacitate de exerciþiu, împãcarea se face prin reprezentanþii legali
ai acestora, iar în cazul persoanelor cu capacitate restrânsã de exerciþiu, de
cãtre acestea cu încuviinþarea reprezentanþilor legali.
Condiþiile împãcãrii se realizează numai în cazul infracţiunilor pentru
care legea penală prevede această modalitate de înl ăturare a r ăspunderii
penale; împăcarea reprezintă un act bilateral, intervenind între victim ă şi
infractor; împăcarea este personală, operând numai între p ăr ţile participante
la încheierea actului bilateral; nu opereaz ă decât dac ă a intervenit pân ă la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare; trebuie să fie total ă şi
necondiţionată; trebuie să fie definitivă.
Efectele împãcãrii. Împăcarea înlătură răspunderea penală numai faţă
de inculpatul cu care partea vătămată s-a împăcat; de aceea, împ ăcarea
operează in personam. Întrucât împăcarea are caracter personal, partea
vătămată trebuie să precizeze care sunt inculpaţii cu care s-a împ ăcat.
Împăcarea poate fi şi implicită, atunci când rezult ă dintr-o situaţie de fapt.
321
16. SANCŢIUNILE DE DREPT PENAL
Definiţie. Sancþiunile de drept penal sunt consecinþele pe care legea
penalã le impune în cazul încãlcãrii preceptelor sale, mãsurile de
constrângere pe care le atrage comiterea faptelor prevãzute de legea penalã
fiind totodatã ºi instrumentele de realizare ºi restabilire a ordinii de drept.
Sancþiunile de drept penal constituie una din cele trei instituþii fundamentale
ale dreptului penal alãturi de infracþiune ºi de rãspunderea penalã.
Sancţiunile de drept penal sunt: pedepsele; măsurile educative;
măsurile de siguranţă.
Pedepsele
Definiţie (art.52 C. pen.). Pedeapsa este o mãsurã de constrângere
ºi, în acelaºi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, având un
dublu caracter: unul coercitiv (mãsurã de constrângere) ºi altul corectiv
(mijloc de reeducare).
Scopul ºi funcþiile pedepsei. Art. 52 alin.1 teza a 2-a C. pen. prevede că
scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infrac ţiuni, ceea ce include
atât prevenţia specială (preîntâmpinarea s ăvâr şirii de noi infrac ţiuni de c ătre
cel condamnat), cât şi prevenţia generală (preîntâmpinarea s ăvâr şirii de noi
infracţiuni de către alte persoane predispuse să s ăvârşească fapte penale).
Categorii de pedepse
Codul penal român cuprinde trei categorii de pedepse, diferen ţiate dup ă
modul de aplicare, şi anume: pedepse principale: detenţiunea pe via ţă,
închisoarea de la 15 zile la 30 ani şi amenda de la 1.000.000 la 500.000.000 lei;
pedepse complementare: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani şi
degradarea militară; pedeapsa accesorie: interzicerea unor drepturi anume
prevăzute de lege.
Pedepsele principale
Definiţie. Sunt acele pedepse care pot fi aplicate singure pentru
faptele penale sãvârºite.
Categorii de pedepse principale (art.53 C. pen.):
• Pedeapsa detenþiunii pe viaþã..
• Pedeapsa închisorii.
• Amenda penalã.
Pedepsele complementare
Definiţie. Sunt acele pedepse alãturate pedepsei principale ce nu au
un caracter de sine stãtãtor, completând întotdeauna pedeapsa principalã.
Pedepsele complementare funcţionează numai atunci când au fost
pronunţate de instanţă. Aplicarea lor poate fi obligatorie (când legea
322
prevede această pedeapsă) sau facultativă (când legea las ă la aprecierea
instanţei aplicarea unei astfel de pedepse).
Pedepsele complementare prevăzute de Codul penal
• Pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi (art. 64 C. pen.).
Executarea începe după executarea pedepsei închisorii sau dup ă gra ţierea sau
prescripţia pedepsei închisorii. Interzicerea unor drepturi este o pedeaps ă
temporară, durata ei (1-10 ani) fiind fixată prin hot ărârea de condamnare.
• Degradarea militarã. Este o pedeapsă complementară ce se aplică
în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti în cazul săvâr şirii
unor fapte pentru care legea prevede închisoarea mai mare de 10 ani sau
detenţia pe viaţă. Aplicarea ei este facultativă, când pedeapsa închisorii
stabilite a fost de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. Degradarea militar ă
operează din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
fiind o pedeapsă perpetuă.
Pedepsele accesorii
Definiţie (art.71 C. pen.). Constã în interzicerea tuturor drepturilor
prevãzute în art.64 C. pen. Aceste pedepse produc efecte de drept, în cazul
pedepsei detenþiunii pe viaþã sau a închisorii, neavând limite proprii,
împrumutându-le de la pedeapsa din care decurge. Încep din momentul în
care hotărârea de condamnare a rămas definitiv ă şi dureaz ă pân ă la
terminarea executării pedepsei, până la graţierea total ă sau a restului de
pedeapsă, ori până la îndeplinirea termenului de prescrip ţie a execut ării
pedepsei. În cazul când pedeapsa închisorii se execut ă la locul de munc ă,
interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator este
lăsată la latitudinea instanţei.
Măsurile educative
Sistemul sancþionator pentru minori. Minorilor li se aplică măsuri
educative sau pedepse, un sistem mixt ce corespunde specificului
combaterii criminalităţii juvenile. Pedepsele aplicabile minorilor sunt
închisoarea şi amenda, ale căror limite se reduc la jum ătate, f ăr ă ca minimul
să poată depăşi 5 ani. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe
viaţă, minorului i se poate aplica închisoarea de la 5 la 20 ani. Pedepsele
complementare nu pot fi aplicate minorilor. Condamnările pronun ţate
pentru fapte comise în perioada minorităţii nu atrag starea de recidiv ă,
incapacităţi ori decăderi.
Măsurile educative aplicabile minorilor
• Mustrarea. Este prevăzută în art.102 C. pen. şi constă în dojenirea
minorului, în arătarea pericolului social al faptei s ăvâr şite, în sf ătuirea
323
minorului asupra modului de comportament. Măsura se ia în cazul faptelor
extrem de uşoare şi se execută de îndată cu ocazia pronunţării hot ărârii.
• Libertatea supravegheatã. Este prevăzută în art.103 C. pen. şi constă
în lăsarea minorului în libertate pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebit ă.
Internarea într-un centru de reeducare (art.104 C. pen.) este o
măsură privativă de libertate ce se ia împotriva minorilor ce au s ăvâr şit
fapte penale de o anumită gravitate, putându-se lua şi ca m ăsur ă
înlocuitoare în cazul libertăţii supravegheate.
Internarea într-un institut medical educativ (art. 105 C. pen.) este o
măsură cu caracter mixt, medical şi educativ, ce se ia fa ţă de minorul care
răspunde penal, dar care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie
de un tratament sau de îngrijiri medicale şi, implicit, de un regim de
instruire şi educare a stării sale.
17. APLICAREA ŞI EXECUTAREA PEDEPSEI
Operaþia de adaptare a pedepsei în raport cu fiecare infracþiune ºi
cu fiecare infractor, în vederea realizãrii scopului de prevenþie generalã ºi
specialã, poartã denumirea de individualizarea pedepsei, instituþie
prevãzutã în art.72 – 89 din Codul penal.
Existã trei forme de individualizare a pedepselor:
- legală – se realizează în faza de elaborare a normelor juridice penale
de către legiuitor şi se concretizează în stabilirea cadrului general al
pedepselor, a felului şi limitelor generale ale fiec ărui gen de pedepse, în
stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte, precum şi în stabilirea
cadrului şi mijloacelor legale în care se va realiza individualizarea judiciar ă şi
administrativă;
- judiciară – se realizează în faza de aplicare a pedepsei şi a celorlalte
sancţiuni de drept penal de către instanţa judecătoreasc ă şi intervine dup ă
săvârşirea infracţiunii;
- administrativă –se realizează în faza de executare de c ătre organele
administrative de executare.
Individualizarea judiciarã a pedepselor se realizează de judecători în
funcţie de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii pot fi generale
(ce trebuie avute în vedere fără excepţie la individualizarea oric ărei
pedepse) şi speciale (incidente doar în anumite cazuri prevăzute de lege).
Criteriile generale de individualizare (art. 72 alin.1 C. pen.) sunt:
dispoziţii ale părţii generale a Codului penal (exemplu, reglement ările
privitoare la sistemul pedepselor); limitele de pedeaps ă fixate în partea
specială; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului;
împrejurările care atenuează sau agravează r ăspunderea penal ă.
324
Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală
Definiţie. Prin împrejurãri care atenueazã sau agraveazã
rãspunderea penalã se înþeleg diferite stãri, situaþii, calitãþi sau alte date
ale realitãþii care, deºi nu fac parte din conþinutul constitutiv al infracþiunii,
au totuºi legãturã fie cu fapta sãvârºitã, fie cu persoana infractorului ºi
determinã reducerea pedepsei sub minimul special sau, dimpotrivã,
agravarea pedepsei, cu posibilitatea depãºirii maximului special.
Clasificarea circumstanþelor: circumstanţe legale, prevăzute expres
de lege şi, odată constatată existenţa lor, necesar a fi re ţinute de judec ători,
şi circumstanţe judiciare (nedeterminate de lege, ci de instanţe, care le
recunosc şi le aplică facultativ); circumstanţe reale (care privesc fapta
săvârşită) şi personale (care privesc persoana făptuitorului), cele din urm ă
nerăsfrângându-se asupra participanţilor, spre deosebire de primele, care,
dacă au fost cunoscute sau prevăzute, se răsfrâng asupra acestora;
circumstanţe cunoscute (ce au fost cunoscute sau prevăzute de infractor) şi
necunoscute (ce nu au fost cunoscute sau prevăzute de infractor).
Circumstanþele atenuante pot fi atât legale, cât şi judiciare.
Circumstanþele atenuante legale: depăşirea limitelor legitimei apărări
(excesul scuzabil) – prevăzută de art.73 lit. a teza I C. pen.; dep ăşirea
limitelor stării de necesitate – art. 73 lit. a teza II C. pen.; provocarea –
prevăzută de art.73. lit. b C. pen. – ce există atunci când infracţiunea a fost
săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de
o provocare din partea persoanei vătămate.
Circumstanþele atenuante judiciare reprezintă realităţi obiective pe
care instanţa le poate constata, fără a fi totuşi obligat ă s ă reţin ă caracterul
atenuant. Art.74 C. pen. enumeră cu titlu exemplificativ (nu limitativ) mai
multe împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante: conduita bun ă
a infractorului înainte de săvârşirea faptei, stăruinţa depus ă de acesta pentru
a înlătura rezultatul infracţiunii sau pentru a repara paguba pricinuit ă şi
atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezen ţa
sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în timpul procesului, înlesnirea
descoperirii sau arestării participanţilor.
Circumstanþele agravante se clasifică tot în circumstanţe agravante
legale şi circumstanţe agravante judiciare.
Circumstanþele agravante legale sunt prevăzute limitativ în art.75C. pen.
Circumstanþele agravante judiciare. Legea nu le exemplifică (ca în
cazul celor atenuante), art.75 alin.2 C. pen. precizând doar c ă pot fi re ţinute
ca circumstanţe agravante şi alte împrejur ări care imprim ă faptei un
caracter grav, cum ar fi, de exemplu, premeditarea s ăvâr şirii infrac ţiunii.
Consecinţele evidenţierii circumstanţelor agravante sunt prev ăzute de art.78
C. pen. şi constă în faptul că infractorului i se poate aplica o pedeapsă pân ă la
325
maximul special sau chiar adăuga un spor până la 5 ani care nu poate dep ăşi
1/3 din acest maxim (iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult
jumătate din maximul special).
18. MIJLOACE DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSELOR
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei
Definiţie. Constã în dispoziþia datã de instanþã prin hotãrârea de condamnare
de a se suspenda pe o anumitã perioadã – denumitã termen de încercare
– executarea pedepsei aplicate, dacã sunt îndeplinite anumite condiþii.
Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării
pedepsei
Condiþii privitoare la pedeapsã ºi la natura infracþiunii: pedeapsa
aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda, iar în caz
de concurs de infracţiuni, pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult
2 ani; sunt exceptate de la aplicarea instituţiei infrac ţiunile inten ţionate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 15 ani, precum şi
infracţiunile prevăzute la art.182 C. pen.(vătămarea corporal ă grav ă),
art.183 (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), art.197 alin.1 şi 2 (viol)
şi art.2671 alin.1 şi 2 (tortura); când prin infracţiune s-a produs o pagub ă,
suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune numai dac ă,
până la pronunţarea hotărârii, paguba a fost integral reparat ă sau plata
despăgubirii a fost garantată de o societate de asigurare (art 81 alin.4 C. pen.).
Condiþii privitoare la persoana infractorului: infractorul nu a mai fost
condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afar ă de cazul
când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.38 C. pen.; se
apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar f ără executarea acesteia, adic ă
cel condamnat are aptitudinea de a se îndrepta chiar f ăr ă executarea pedepsei.
Termenul de încercare. Suspendarea condiţionată a executării
pedepsei se dispune pe o anumită durată, care, potrivit art.82 C. pen.,
constituie termen de încercare pentru condamnat. Durata termenului de
încercare diferă: în cazul închisorii, ea este egal ă cu cuantumul pedepsei
aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani; în cazul amenzii
penale, termenul de încercare este de 1 an.
Când cel condamnat este minor, termenul de încercare se compune
din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6
luni la 2 ani, fixat de instanţă, iar când pedeapsa este amenda, termenul de
încercare este de 6 luni.
Termenul de încercare se socoteşte de la data r ămânerii definitive a
hotărârii, prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionat ă a execut ării
326
pedepsei, şi se socoteşte împlinit (fiind de drept substanţial) cu o zi înainte
de ziua corespunzătoare datei la care a început s ă curg ă.
Revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei intervine
în următoarele cazuri: • cel în cauză a săvârşit o nouă infracţiune (art.83
C. pen.). Măsura este obligatorie dacă infracţiunea ulterioar ă este o
infracţiune intenţionată şi a fost descoperită înainte de expirarea termenului
de încercare şi nu se dispune când infracţiunea a fost s ăvâr şit ă din culp ă ori
fapta a fost descoperită după expirarea termenului de încercare; • dacă până
la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obliga ţiile
civile stabilite prin hotărârea de condamnare (art. 84 C. pen.); în acest caz,
revocarea are caracter facultativ, dar nu poate fi dispus ă dac ă neîndeplinirea
obligaţiilor civile nu este consecinţa relei credin ţei a condamnatului.
Revocarea are drept efect executarea în întregime a pedepsei ce
fusese suspendată condiţionat.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Definiţie. Reprezintã o mãsurã de individualizare a pedepsei,
constând în suspendarea executãrii pedepsei cu obligarea celui condamnat
de a se supune mãsurilor de supraveghere prevãzute de lege.
Condiþii de aplicare
Condiþii privitoare la pedeapsã ºi la natura infracþiunii:
- pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel mult 4 ani, iar
în caz de concurs de infracţiuni, de cel mult 3 ani;
- nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate, pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul
infracţiunilor prevăzute de art.182 (vătămare corporal ă gravă), art.183
(loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), art.197 alin. 1 şi 2 (viol) şi
art.2671 alin.1 şi 2 (tortură). În cazul infracţiunii de furt calificat, prev ăzut ă
de art.209 alin.3 C. pen., măsura poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicat ă
este închisoarea de cel mult 2 ani;
- în cazul în care prin săvârşirea infracţiunii s-a produs o pagub ă, m ăsura
poate fi luată numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integral
reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare.
Condiþii cu privire la infractor: infractorul nu a mai fost condamnat
anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afar ă de cazurile când
condamnarea, potrivit art.38 C. pen., nu atrage starea de recidiv ă; cel
condamnat se poate îndrepta chiar fără executarea pedepsei.
Termenul de încercare este alcătuit din 2 intervale variabile: durata
pedepsei închisorii aplicate şi un interval de timp, stabilit de instan ţă, între
2 şi 5 ani.
327
Mãsurile de supraveghere ºi obligaþiile condamnatului pe durata
termenului de încercare sunt cele prevăzute de art. 86 3Cod penal.
Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
Cauzele şi condiţiile de revocare sunt aceleaşi ca şi în cazul suspend ării
condiţionate a executării pedepsei(art. 864 Cod penal).
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere se
dispune pentru cauze preexistente, care, dac ă ar fi fost cunoscute de instan ţa
de judecată, ar fi împiedicat acordarea suspendării. Cazurile sunt prev ăzute
de art. 865 Cod penal.
Executarea pedepsei la locul de muncă
Definiţie. Este un mijloc de individualizare judiciarã a pedepsei
închisorii, constând în executarea acesteia, în libertate, prin prestarea unei
munci în cadrul unei unitãþi.
Condiþiile de aplicare sunt prevăzute de art. 867Cod penal.
Revocarea executãrii pedepsei la locul de muncã este obligatorie:
când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cel în cauz ă
săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, înainte de începerea execut ării
sau în timpul executării acesteia, pedeapsa revocat ă urmând a se executa
într-un loc de detenţie; când condamnatul nu mai poate presta munca din
cauza pierderii totale a capacităţii de muncă.
Revocarea este facultativã: când infracţiunea ulterioară este săvârşită
din culpă; când condamnatul se sustrage de la prestarea activit ăţii în cadrul
unităţii, fie prin neprezentarea la unitate în termen de 5 zile, fie prin
îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce-i revin la locul de munc ă.
Încetarea executãrii pedepsei la locul de muncã este o modalitate de
individualizare administrativă a pedepsei ce intervine atunci când pedeapsa
şi-a atins finalitatea preventiv educativă, dacă sunt îndeplinite urm ătoarele
condiţii; condamnatul a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei;
pe parcursul executării a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi st ăruitor
în muncă; instanţa a fost sesizată cu o cerere de încetare a execut ării
pedepsei de către conducerea unităţii unde condamnatul execut ă pedeapsa.
Liberarea condiţionată
Definiţie. Este o instituþie complementarã regimului de executare a
pedepsei ºi un mijloc de individualizare administrativã a acesteia ºi constã în
liberarea condamnatului înainte de executarea completã a pedepsei închisorii,
ori a detenþiunii pe viaþã, dacã sunt îndeplinite anumite condiþii
prevãzute de lege.
Condiþii de acordare:
- să se fi executat o parte din pedeapsă, frac ţiune ce trebuie obligatoriu
executată în raport de cuantumul pedepsei aplicate, de forma de
328
vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea, după vârsta condamnatului şi
după folosirea acestuia la muncă, art.59 reglementând condiţiile specifice în
raport cu fiecare din situaţiile menţionate. Îndeplinirea condi ţiilor cerute de
lege trebuie să rezulte din procesul-verbal al comisiei de propuneri
constituite în acest scop în cadrul fiecărui penitenciar. Prin procesul-verbal
se poate propune fie eliberarea condiţionată, fie amânarea acesteia termenul
de amânare neputând fi mai mare de 1 an;
- acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instan ţei de
judecată.
Efectele liberãrii condiþionate
Efectul imediat constă în punerea în libertate a condamnatului.
Efectul definitiv constă în aceea că pedeapsa se consideră integral
executată. Dacă, în timpul eliberării condiţionate, condamnatul a comis din
nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate
dispune fie menţinerea, fie revocarea liberării condi ţionate.
Liberarea condiþionatã în cazul detenþiunii pe viaþã. Trebuie
îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute pentru cei condamna ţi la
pedeapsa închisorii, cu excepţia fracţiunii de pedeaps ă care trebuie efectiv
executată şi care este de 20 ani.
19. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ EXECUTAREA
PEDEPSEI SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
Codul penal reglementează două cauze care înl ătur ă executarea
pedepsei – graţierea şi prescripţia execut ării pedepsei – şi o cauz ă care
înlătură consecinţele condamnării – reabilitarea.
Graţierea
Definiţie. Este un act de clemenþã sau de renunþare din partea
statului la dreptul sãu de a impune executarea pedepsei, condamnatul fiind
iertat de executarea pedepsei – fie în total, fie în parte – sau pedeapsa i se
comutã într-una mai uºoarã. Instituþia graþierii are o dublã naturã, fiind
atât o instituþie de drept constituþional, cât ºi o instituþie de drept penal.
Graþierea se acordã de cãtre Preºedintele României, la cererea condamnatului,
ºi de cãtre Parlament, atunci când se acordã din oficiu, prin lege.
Felurile graþierii: în raport de caracterul pe care îl are, avem
graţiere individuală (care produce efecte in personam şi care se acordă unor
persoane determinate în mod nominal) şi graţiere colectiv ă (care are
caracter mixt, operând nu numai in personam, dar şi în rem, în raport de
natura infracţiunii comise sau de natura infracţiunii şi cuantumul pedepsei
aplicate); în raport de condiþiile de acordare, poate fi necondiţionată (sau
329
pură şi simplă) – când beneficiul ei nu este subordonat îndeplinirii vreunei
condiţii) sau condiţionată – când sunt impuse condamnatului anumite
obligaţii; în raport de întinderea efectelor sale, graţierea poate fi totală
(când înlătură în întregime executarea pedepsei), parţial ă (când înl ătur ă
numai o parte din pedeapsa aplicată) şi comutarea (când se schimb ă însu şi
genul pedepsei aplicate de instanţa de judecat ă).
Obiectul graþierii îl constituie pedepsele principale aplicate de
instanţele judecătoreşti a căror executare este înl ăturat ă în total sau în parte.
Efectele graþierii
Asupra pedepselor principale. Principalul efect îl reprezintă
înlăturarea totală sau parţială a executării pedepsei principale sau comutarea
acesteia într-o pedeapsă mai uşoară. De la data acordării graţierii, pedeapsa
se consideră executată (când este totală sau când prive şte restul de executat
al pedepsei). De la data graţierii curge termenul de reabilitare. În cazul
graţierii condiţionate, pedeapsa se consideră executată numai după
expirarea termenului fixat în actul de clemenţă.
Asupra pedepselor accesorii ºi complementare. Graţierea produce
efecte asupra pedepselor accesorii, acestea înso ţind pedeapsa principal ă şi
executându-se o dată cu aceasta. În ce prive şte pedepsele complementare,
graţierea nu are efecte asupra acestora, cu excepţia cazului când actul de
graţiere prevede şi înlăturarea pedepselor complementare.
Prescripţia executării pedepsei
Definiţie. Este o cauzã care înlãturã executarea pedepsei prin
trecerea termenului prevãzut de lege, ce curge de la rãmânerea definitivã a
hotãrârii de condamnare.
Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei sunt prevăzute de
art.126 C. pen.
Întreruperea cursului prescripþiei executãrii pedepsei. Cazurile sunt
prevăzute în art. 127 Cod penal.
Reabilitarea
Definiţie. Reabilitarea constituie o cauzã care înlãturã consecinþele
penale ºi extrapenale care au rezultat dintr-o condamnare, fãcând ca fostul
condamnat sã se bucure din nou de dreptul la egalitate în faþa legii.
Codul penal reglementează două feluri de forme de reabilitare:
reabilitarea de drept, ce intervine în anumite condiţii prevăzute de lege,
după trecerea unui anumit interval de timp, operând automat, în virtutea
legii; reabilitarea judecãtoreascã (judiciară), care se obţine la cererea
330
fostului condamnat, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, pe calea
unei proceduri speciale în faţa instanţei de judecat ă
Efectele reabilitãrii. Potrivit art.133 C. pen., reabilitarea face să
înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacit ăţile care rezult ă din
condamnare. Reabilitarea înlătură, de asemenea, antecedentele penale.
Poate produce şi alte efecte juridice.
Trãsãturile reabilitãrii: produce efecte in personam (numai cu
privire la condamnatul care a îndeplinit condi ţiile cerute de lege pentru
reabilitare); este indivizibilă (neputând fi obţinut ă numai pentru o parte
dintre condamnările suferite de o persoană); poate fi ob ţinut ă pentru orice
condamnare şi de către orice infractor care îndepline şte condi ţiile legale;
produce efecte numai pentru viitor.
Reabilitarea de drept (art.134 Cod penal)
Definiţie. Este o formã de reabilitare care opereazã în virtutea legii,
în momentul îndeplinirii condiþiilor prevãzute de lege, ºi intervine în cazul
condamnãrii la amendã sau la pedeapsa închisorii care nu depãºeºte 1 an,
dacã, în decurs de 3 ani, condamnatul nu a sãvârºit nici o altã infracþiune.
Reabilitarea judecătorească (art.135 Cod penal)
Definiţie. Este o formã a reabilitãrii care se acordã la cererea condamnatului
de cãtre instanþa judecãtoreascã în condiþiile arãtate de lege.
Condiţiile rezultă din art.135 Cod penal.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. C. Mitrache, Drept penal român. Partea generalã, Casa de Editură şi Presă
„Şansa” SRL, 1997
2. C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generalã, Editura All, Bucureşti,
1997
3. V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V. Lazăr, Drept
penal. Partea generalã, Editura Europa Nova, 1997