I

SURA CARE DESCHIDE CARTEA[1]

Din Mekka şi este cu şapte semne[2]

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Laudă lui Dumnezeu, Do mul veacurilor,

2.      celui milostiv, îndurat,

3.      ce domneşte în ziua judecăţii.

4.      Ţie voim să-ţi servim şi la Tine să ne rugăm.

5.      Ocîrmuieşte-ne pe drumul cel drept,

6.      pe drumul celora de care te-ai îndurat,

7.      nu al celor asupra cărora eşti înfuriat, şi nu al celor ce rătăcesc.

II

SURA VACII

Din Medina şi este cu două sute optzeci şi şase de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALM. Aceasta este cartea în care nu e îndoială; ea este ocîrmuirea celor cuvioşi,

2.      care cred în cele tainice şi împlinesc rugăciunea şi fac milostenii din aceea ce le-am dat Noi lor

3.      şi care cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie şi ce s-a trimis înaintea ta şi se încred în lumea de apoi.

4.      Aceia şpetrec] în ocîrmuirea Domnului lor şi le va merge bine.

5.      Pentru cei ce nu cred e însă tot una, ori de-i îndemni sau ba: ei nu cred.

6.      Dumnezeu a pus pecete pe inimile şi auzul lor şi un văl asupra vederii lor şi pentru ei este pedeapsă
mare.

7.      Unii dintre oameni spun: “Noi credem în Dumnezeu şi în ziua de apoi”, şi ei [to tuşi] nu sînt între cei
credin cioşi.

8.      Ei îl înşală pe Dumnezeu şi pe cei credincioşi, însă ei îşi înşală numai sufletul, fără să ştie.
9.      În inimile lor e boală şi Dumnezeu le măreşte boala, însă lor [li se cade] pedeapsă dureroasă,
pentru că sînt minciunoşi.

10.    Dacă li se spune: “Nu faceţi stricăciune pe pămînt!”, zic ei: “Dar noi facem bine!”

11.    Oare nu sînt ei cei ce fac stricăciune şi totuşi nu voiesc să o ştie?

12.    Şi dacă li se spune: “Credeţi cum cred oamenii!” zic ei: “Să credem precum cred proştii?” Oare nu
sînt ei în şişi proşti şi totuşi nu o ştiu?

13.    Şi dacă se întîlnesc cu cei ce cred, zic ei: “Noi credem!”, cînd petrec însă într-ascuns cu Satanele
lor[3], zic ei: “Sîntem doar cu voi, ne batem numai joc de ei”.

14.    Dumnezeu îşi bate joc de ei şi-i face să rămîie rătăcind în fărădelegea lor.

15.    Ei sînt cei ce au cumpărat rătăcire în loc de ocîrmuire, însă negoţul lor nu le aduce cîştig şi ei nu sînt
bine ocîrmuiţi.

16.    Ei seamănă cu cel ce aprinde focul, şi dacă a luminat [fo cul] ceea ce e împrejurul său, ia Dumnezeu
lumina şi-i lasă pe ei în întunecime, [încît] nu văd [nimica].

17.    Surzi, muţi, orbi sînt ei şi totuşi nu se căiesc.

18.    Sau asemenea: [cînd cade] ploaie repede din cer întru întunecime, tunet şi fulger, bagă ei degetele
în urechi din pricina trăsnetelor, de frică de moarte, Dumnezeu însă îi împresură pe cei ne credincioşi.

19.    Fulgerul împiedică, răpeşte vederile lor; el le luminează toate [şi ei] umblă în el, şi dacă s-a
întunecat asupra lor, stau [împietriţi], şi dacă ar voi Dumnezeu, le-ar lua auzul şi văzul, căci Dumne zeu le
poate pe toate. O, voi, oamenilor[4], serviţi Domnu lui vostru, care v-a făcut pe voi şi pe înaintaşii voştri,
poate vă veţi teme de El.

20.    El v-a făcut vouă pămîntul covor şi cerul boltă; El trimite apă din ceruri şi scoate prin ea roduri
pentru susţinerea voastră, deci nu-l faceţi pe nimenea asemenea lui Dumnezeu cu ştirea voastră.

21.    Şi dacă staţi la îndoială des pre cele ce le-am trimis Noi robului Nostru, atunci adu ceţi măcar o sură
asemenea şi chemaţi martorii voştri cei afară de Dumnezeu[5], dacă iubiţi adevărul.

22.    Şi de nu o faceţi aceasta — doar nici o puteţi face — atunci temeţi-vă de focul care arde oameni şi
pietre [şi] este pregătit pentru cei necredincioşi.

23.    Deci vesteşte celor ce cred şi fac cele bune că pentru ei sînt grădini pătrunse de rîuri pe de supt; de
cîte ori vor primi de acolo roduri, vor zice: “Acestea sînt pe care le-am primit acum înainte”. Şi li se vor
da roduri de ase menea. Şi ei vor avea acolo muieri curate şi vor petrece acolo în veci.

24.    Dumnezeu nu se ruşinează dacă ia pilde de la muşte şi fiinţe mai mici[6], în ceea ce-i priveşte însă
pe cei ce cred, aceia ştiu că numai adevărul vine de la Domnul lor; iar cei ce nu cred, aceia zic: “Ce
voieşte Domnul cu a ceastă pildă?” Prin aceasta îi mo meşte El pe mulţi şi-i îndreaptă pe mulţi, însă pe
nimenea nu-l duce în rătăcire, decît pe cei nelegiuiţi.

25.    Cei ce rup legămîntul lui Dumnezeu, după ce a fost încheiat, şi despăr ţesc ceea ce a poruncit
Dumnezeu să se împreune şi fac strică ciune pe pămînt, aceia sînt cei ce vor fi pierduţi.

26.    Cum de nu credeţi în Dum nezeu? Doar aţi fost morţi şi El v-a înviat; apoi vă va omorî, apoi vă va
învia, apoi la El vă veţi întoarce.

27.    El este acela care v-a făcut vouă toate cîte sînt pe pămînt, apoi s-a suit în cer şi a făcut cele şapte
ceruri unul ca altul şi El le ştie pe toate.

28.    Şi cînd a zis Domnul tău în gerilor: “Voi să pun pe pămînt un locţiitor!” au zis ei: “Vrei să pui pe unul
care face stricăciuni acolo şi varsă sînge? Însă noi vestim lauda Ta şi Te sfinţim!” El zise: “Eu ştiu ceea ce
nu o ştiţi!”

29.    Şi El îl învăţă pe Adam nu mele tuturor lucrurilor, deci le arătă pe acestea îngerilor şi zise:
“Vestiţi-Mi numele acestora, dacă ţineţi la ade văr”.

30.    Ei ziseră: “Mărire Ţie! Nu ştim decît ceea ce ne-ai învă ţat, doar tu eşti cel ştiutor, înţelept!”

31.    El zise: “O, Adam, vesteşte-le numele acestora!” Şi după ce le vesti nume le zise El: “Oare nu v-am
spus, Eu ştiu taina cerurilor şi a pămîntului şi ştiu ceea ce desco periţi şi ceea ce tăinuiţi”.

32.    Deci spuseră îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”. Atunci se prosternară, nu mai diavolul
nu voi, ci se îngîmfă şi se făcu necredin cios.

33.    Iar Noi ziserăm: “O, Adam, să locuieşti tu şi muierea ta în grădină şi să mîncaţi din ea cu prisosinţă
de undo voiţi; dar de arborele acesta să nu vă apropiaţi, ca să nu fiţi între cei nelegiuiţi!”

34.    Satan însă îi împinse şi-i alungă, ca să nu mai pe treacă acolo, şi Noi zi serăm: “Depărtaţi-vă de
acolo! Duş mani să fiţi unul altuia! Pe pămînt să aveţi locuinţă şi cele trebuincioase pînă la un timp”.

35.    Şi Adam învăţă cuvinte de la stăpînul său şi se întoarse la El, căci El este iertător, în durat.

36.    Noi am zis: “Depărtaţi-vă de aici cu toţii; dar de la Mine vine la voi ocîr muire, şi cel ce urmează
ocîrmuirii Mele nu va şti nici de frică, nici de întristare.

37.    Şi cei ce nu cred şi se leapădă de semnele Noastre vor fi tovarăşii focului; acolo vor rămîne în veci”.

38.    O, voi, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut şi păs traţi legămîntul Meu, căci şi
Eu voi păstra legămîntul vostru, şi temeţi-vă de Mine şi credeţi în ceea ce v-am trimis spre întărirea celor
ce le-aţi pri mit şi nu fiţi cei dintîi care nu cred în aceasta şi nu vindeţi semnele Mele pentru un preţ mic,
ci numai de Mine te meţi-vă.

39.    Şi nu îmbrăcaţi adevărul cu deşertăciunea şi nu acoperiţi adevărul, mă car că-l cunoaş teţi.
40.    Deci împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi umiliţi-vă cu cei ce se umi lesc.

41.    Voi porunciţi oamenilor cucernici şi uitaţi de sufletele voastre? Şi citiţi scriptura[7]? Nu voiţi s-o
pricepeţi?

42.    Căutaţi adăpost la răbdare şi la rugăciune, care e grea, numai nu pentru cei ce sînt umiliţi.

43.    Cei ce cred că vor grăbi odi nioară înaintea Domnului lor şi se vor întoar ce la El.

44.    O, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut; Eu doar v-am ales îna intea făpturilor.

45.    Şi temeţi-vă de ziua în care nu poate sta un suflet pentru altul şi nu se primeşte pen tru el mijlocire,
nici se ia pentru el preţ de răscumpă rare şi nici li se poate ajuta sufletelor.

46.    Doar Noi v-am mîntuit pe voi de neamul lui Faraon, care vă asuprea cu pedepse grele, înjunghia
copiii voştri şi lăsa să trăiască numai mu ierile voastre, şi întru aceasta a fost mare ispită de la Dom nul
vostru.

47.    Noi am despicat pentru voi marea şi v-am mîntuit şi am înecat neamul lui Faraon, pe cînd priveaţi
voi.

48.    Cînd am făcut mărturie cu Moise prin patruzeci de nopţi, atunci v-aţi ales viţe lul, pe cînd el[8] nu
era de faţă, şi aţi fost nelegiuiţi.

49.    Atunci v-am iertat Noi, doar că să fiţi mulţumitori.

50.    Deci i-am dat Noi lui Moise Scriptura şi Furkânul[9], ca doar să fiţi bine îndreptaţi.

51.    Atunci zise Moise poporului său: “O, poporul meu, voi aţi spurcat sufletele voastre prin aceea că
v-aţi ales viţelul, deci întoarceţi-vă la făcătorul vostru şi omorîţi-vă sufletele voastre: aceasta va fi bine
pentru voi la făcătorul vos tru şi El se va întoarce către voi, căci El este iertător, îndurat”.

52.    Şi cînd aţi zis: “O, Moise, nu-ţi vom crede, pînă nu-l vom vedea pe Dum nezeu făţiş!”, atunci v-a
apucat furtuna cînd priveaţi voi.

53.    Noi v-am înviat atunci din moartea voastră, ca să fiţi mulţumitori[10].

54.    Şi Noi am lăsat să vă um brească nourii şi am trimis asupra voastră man na şi potîrnichele: “Mîncaţi
din bunătatea ce v-am dat-o spre trebuinţa voastră!” Iar ei n-au fost nedrepţi faţă de Noi, ci au fost
nedrepţi numai faţă de ei înşişi.

55.    Noi am zis: “Intraţi în ce tatea aceasta şi mîncaţi din ea pînă vă veţi sătu ra şi intraţi în poartă cu
umilinţă şi ziceţi: «Hittatun[11]!». Noi vă vom ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei buni”.

56.    Însă cei nelegiuţi au schim bat alt cuvînt în loc de ceea ce li s-a spus, şi Noi am tri mis asupra celor
nelegiuiţi mînie din cer, pentru că s-au lepă dat de adevăr.
57.    Şi cînd Moise ceru apă pen tru poporul său am zis Noi: “Loveşte cu toia gul tău stînca!” şi au curs
din ea douăsprezece izvoare[12], ca să cu noască toţi oamenii fîntînile lor: “Mîncaţi şi beţi din ceea ce
v-a dat Dumnezeu şi nu faceţi răutăţi pe pămînt”.

58.    Şi cînd aţi spus: “O, Moise, nu putem suferi tot acelaşi fel de bucate; roa gă-te pen tru noi la
Domnul tău să ne dea nouă ceea ce scoate la iveală pămîntul; legume, castraveţi, usturoi[13], linte şi
ceapă!” zise el: “Voiţi să ale geţi ce e mai rău în loc de ce e mai bun? Coborîţi-vă în Egipet şi acolo veţi
avea ce aţi cerut!” Şi veni asupra lor înjosire şi sărăcie şi căzu asupra lor mînia lui Dum nezeu, şi-i
omorîră pe profeţi cu nedreptul şi pentru că se răsculară şi se arătară duş mănoşi.

59.    Însă cei ce cred, fie iudei, sau creştini, sau sabei[14], dacă nu mai cred în Dumnezeu şi în ziua de
apoi şi fac bine, vor primi răsplata lor de la Dom nul lor şi nu va veni frică peste ei şi nu se vor întrista.

60.    Iar cînd am încheiat Noi legămîntul cu voi şi am ridi cat asupra voastră muntele[15], am zis: “Ţineţi
cu tărie ceea ce v-am descoperit şi pome niţi ceea ce este întru aceea, ca să fiţi cuvioşi”.

61.    Atunci v-aţi întors voi de la aceasta şi de n-ar fi fost harul şi îndurarea lui Dumnezeu asupra voastră,
aţi fi fost pierduţi; însă voi ştiţi ceea ce au păţit aceia din voi care au călcat Sabathul; Noi le-am zis: “Să
fiţi momiţe lepă date!”[16]

62.    Şi i-am pus ca pildă pentru cei de faţă şi cei viitori şi ca îndemnare pen tru cei cuvioşi.

63.    Iar Moise a spus poporului său: “Dumnezeu vă porun ceşte să junghiaţi o vacă!”[17] Ei ziseră: “Îţi
baţi joc de noi?” El zise: “Ferească Dumnezeu ca să fii unul dintre nebuni!” Ei ziseră: “Roagă-te pentru
noi la Domnul tău, ca să ne arate cum să fie vaca aceea?” El zise: “Iată, El zise, vaca să nu fie prea bătrînă
şi nici prea tînără, de vîrstă mijiocie şi să faceţi ce vi se va porunci”.

64.    “Culoarea ei?” El zice: “Iată, El zice, vaca să fie la culoare gălbuie-roşie tică, plăcută privitorilor”.

65.    Ei ziseră: “Roagă-te pentru noi la Domnul tău ca să ne arate cum să fie ea, căci va cile noastre
seamănă între ele şi dacă voieşte Dumne zeu, sîn tem bine ocîrmuiţi”.

66.    El zise: “Iată, El zice ca să nu fie o vacă slăbită, ce ară pămîntul şi adapă semă nătura, ci sănătoasă şi
fără greş”. Ei ziseră: “Acum vii cu adevărul!” şi junghiară vaca, dar puţin lipsea şi n-ar fi făcut aceasta.

67.    Dacă aţi omorît pe cineva şi vă certaţi pentru aceasta, va scoate la iveală Dumnezeu ceea ce aţi
ascuns.

68.    Şi Noi am zis: “Loviţi-l ca davrul cu o bucată din acea vacă şi Dumnezeu îndată îl va învia pe mort şi
vă va arăta semnele Sale, ca să veniţi la pri cepere”.

69.    Atunci se învîrtoşiră inimile voastre îndată ca pietrele, sau se făcură şi mai vîrtoase; căci pietrele —
din unele izvorăsc rîurile, iar altele se despi că şi din ele iese apa, iar altele se surpă de frica lui
Dumnezeu, însă Dumnezeu nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.
70.    Doriţi voi ca ei să vă crea dă?[18] O mare parte din ei a auzit doară cuvîntul lui Dumnezeu, totuşi
l-au schi monosit, deşi l-au cunoscut şi l-au price put.

71.    Şi dacă se întîlnesc cu cei ce cred, zic ei: “Noi credem!”. Dacă într-ascuns se întîlnesc laolaltă, zic ei:
“Voiţi să le povestiţi ce v-a descoperit Dumne zeu, ca să se certe [cu voi] despre aceasta înaintea
Domnului vostru?”

72.    Oare nu pricepeţi că Dum nezeu cunoaşte ceea ce as cund şi ce descoperă ei?

73.    Şi între ei sînt proşti de aceia ce nu pricep scriptura, ci au numai năluciri şi numai presupuneri, însă
vai celor ce scriu scriptura cu mîna lor şi zic: “Aceasta este de la Dumnezeu!” pentru ca să-şi cîştige
puţină simbrie, însă vai de ei pentru ceea ce au scris mîinile lor şi vai de ei pentru ceea ce şi-au ago nisit!
[19]

74.    Ei zic: “Nu ne va atinge focul [iadului], decît numai cîteva zile numărate!” Spune-le: “Aveţi un
legămînt cu Dum nezeu? Doară nu va frînge Dumne zeu făgăduinţa Sa, sau ziceţi ceva despre Dum nezeu
ce nu o ştiţi?”

75.    Într-adevăr, cel ce caută răul şi acela pe care-l îmbră ţişează păcatul, ace ia sînt tovarăşii focului: în
el vor rămîne ei în veci.

76.    Iar cei ce cred şi fac bine, aceia vor fi tovarăşii raiului, în el vor rămîne ei în veci.

77.    Şi noi am încheiat un legă mînt cu fiii lui Israel: “Să nu [serviţi] altuia, de cît numai lui Dumnezeu şi
[să vă] pur taţi bine cu părinţii, rudele, orfanii şi sărmanii [voştri] şi să vorbiţi bine despre oa meni şi să
împliniţi rugă ciunea şi să daţi milostenie!” Atunci v-aţi lepădat, afară de puţini din voi, şi v-aţi abătut.

78.    Şi noi am încheiat un legă mînt cu voi, ca să nu vărsaţi sîngele vostru şi să nu vă alungaţi pe voi
înşivă din locuinţele voastre: atunci aţi juruit voi şi aţi fost martori.

79.    Atunci vă omorîrăţi voi unul pe altul şi alungarăţi o parte din voi din lo cuinţele lor. Voi să ajutoraţi
între olaltă numai la fărădelegi şi duş mănii. Şi dacă vin ei la voi încătuşaţi, îi sloboziţi, şi to tuşi v-a fost
oprit să-i iz go niţi. Credeţi voi numai o parte a scripturii şi cealaltă n-o credeţi? Dar ce vor primi aceia din
voi ce se poartă astfel, decît ruşine în viaţa lu mească şi să fie aruncaţi la pedepse mai aspre în ziua
învierii? Dumne zeu doar nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.

80.    Aceştia sînt cei ce-şi cum pără viaţa lumească pentru [preţul vieţii] celei de apoi. Lor nu li se va
uşura pedea psa şi lor nu li se va ajuta.

81.    Odinioară i-am dat Noi lui Moise scriptura şi lui am lăsat [să-i urmeze] alţi trimişi şi i-am dat lui lsus,
fiul Ma riei, semne desluşite şi l-am întărit cu duhul sfînt[20]. Însă de cîte ori venea un trimis la voi cu
ceva ce nu vă plăcea, eraţi voi îngîmfaţi şi o parte [din trimişi] o învinuiaţi că ar aduce minuni, iar altă
parte o omorâţi.

82.    Însă [jidovii] ziseră: “Inimile noastre sînt cu prepus”. Dar Dumnezeu i-a blestemat pentru
necredinţa lor şi nu mai puţini fură credincioşi.
83.    Şi cînd le veni scriptura[21] din partea lui Dumnezeu spre întărirea [scrip turii] ce era la ei, deşi
înainte cerură ajutor împotriva celor necredin cioşi şi deşi a venit la ei ceea ce au cunoscut, [acum] se
lepădară de ea[22]. Însă blestemul lui Dumnezeu este asu pra necredincioşilor.

84.    Pentru o nimica vînd ei su fletul lor. Căci ei nu cred din pizmă în ceea ce a trimis Dumnezeu, că
Dumnezeu se descoperă după plăcerea cui voieşte dintre servii Săi. De aceea şi-au adunat ei urgie peste
urgie. Însă asupra celor necredincioşi [vine] pedea psă ruşinoasă.

85.    Iar cînd li se spune: “Credeţi în ceea ce a descoperit Dumnezeu”, zic ei: “Noi credem [numai] la
ceea ce s-a descoperit”, şi aşa se leapădă ei de ceea (ce s-a descoperit) mai apoi, deşi este adevăr şi
întăreşte [descope ririle] ce sînt [acum] la ei. Spune: “De ce aţi omorît profeţii lui Dumnezeu cei de mai
înainte, dacă sînteţi credincioşi?”

86.    Cînd a venit la voi Moise cu semne desluşite, atunci v-aţi ales voi viţelul, cînd nu era el de faţă şi aţi
păcătuit.

87.    Şi cînd am încheiat Noi cu voi legămîntul şi am ridicat asupra voastră muntele[23] [zicînd]: “Primiţi
ceea ce v-am descoperit cu putere şi ascultaţi!”, au zis ei: “Noi am auzit, însă ne-am împotrivit” şi fură
adăpaţi în inimile lor cu viţelul[24] pentru necredinţa lor. Spune: “Greutăţi vă porunceşte credinţa
voastră, dacă sînteţi credincioşi”.

88.    Spune: “De voiţi să aveţi o locuinţă de apoi la Dum nezeu, care să fie aleasă înaintea celorlalţi
oameni, atunci doriţi-vă moartea, dacă iubiţi adevărul”.

89.    Dar nicicînd nu voiesc ei aceasta din pricina celor ce le făcură înainte mîinile lor[25], însă
Dumnezeu îi cunoaşte pe nelegiuiţi.

90.    Şi tu vei afla că oamenii aceştia poftesc viaţa chiar mai mult decît cei ce se în chină altor zei; fiecare
din ei doreşte să trăiască o mie de ani, însă nu scapă de pedea psă chiar dacă ar trăi [o mie de ani], căci
Dumnezeu ştie ceea ce au făcut ei.

91.    Spune: “Vai de cel ce este un duşman al lui Gabriel, acesta doar l-a tri mis[26] în inima ta cu
îngăduirea lui Dumne zeu, ca să adeverească cele de nainte spre îndreptare şi veste bună pentru cei
necredincioşi.

92.    Vai de cel ce este un duşman al lui Dumnezeu, al îngerilor săi, al trimi şilor săi, al lui Gabriel şi al lui
Michael; Dumnezeu este doar un duşman al necredincioşilor.”

93.    Şi ţie ţi-am trimis semne desluşite şi cine nu crede în ele decît cei nele giuiţi?

94.    Dar de cîte ori încheie ei legământul, o parte din ei îl leapădă, ba chiar cei mai mulţi nu cred.

95.    Şi cînd a venit la ei trimisul de la Dumnezeu spre a întări [descoperirea] ce era la ei, o parte din cei
ce au scriptura lepădă scriptura lui Dumne zeu după spatele lor, ca şi cînd n-ar şti ei nimic despre
aceasta.
96.    Ei urmară sfaturilor pe care le născociră Satanii împo triva împărăţiei lui Solo mon[27], însă
Solomon nu era necredincios, ci Satanii erau necredin cioşi şi învăţau pe oameni vraja şi ceea ce s-a
trimis celor doi îngeri din Babei, lui Harut şi Marut[28]. Însă ei nu-l învaţă pe nimenea, pînă ce nu zic ei:
“Noi sîntem o ispitire, deci nu fi necredincios!”[29] De la ei s-au în văţat [oamenii] cum se bagă ceartă
între bărbat şi muiere; însă ei nu pot să-i strice nimănui fără îngăduirea lui Dumnezeu. Ei învăţară ceea
ce aduce strică ciune şi nu foloseşte şi totuşi ştiau că cel ce-şi cumpără acestea n-are parte la viaţa de
apoi. Pentru stricăciune şi-au vîndut sufletul lor; o, de ar pricepe aceasta!

97.    Dacă ar fi crezut ei şi ar fi fost cu frica lui Dumnezeu, [ar fi primit] răs plată mai bună de la
Dumnezeu. O, de ar fi priceput!

98.    O, voi cei ce credeţi, nu zi ceţi: “Raina!”, ci ziceţi: “Unzuma!”[30] şi fiţi ascul tători, căci pentru cei
necredincioşi este pedeapsă dureroasă.

99.    Cei necredincioşi din popo rul scripturii[31] şi păgînii nu doresc să vie bine asupra voastră de la
Domnul vos tru, însă Dumnezeu alege întru îndura rea sa pe cine voieşte, căci Dumnezeu e mare
binefăcător.

100.  Dacă ştergem semne [din Coran] sau le uităm, aducem altele mai bune decît ele sau asemenea cu
ele. Oare nu ştii că Dumnezeu e atotputer nic?[32]

101.  Oare nu ştii că a lui Dum nezeu este stăpînirea asupra cerurilor şi a pămîntului şi că afară de
Dumnezeu nu aveţi ajutător şi ocrotitor?

102.  Sau voiţi să cereţi voi de la trimisul vostru ceea ce s-a cerut mai înainte de la Moise?[33] Însă cine
schimbă necredinţă pentru credinţă se abate de la drumul cel drept.

103.  Doreşte o parte mare din po porul scripturii ca să vă întoarcă de la cre dinţa voastră la necredinţă
din pizma sufletului lor, după ce li s-a făcut dezvăluit adevărul[34], însă iertaţi şi uitaţi pînă va veni
Dumnezeu cu porunca Sa; Dumnezeu atotputernic.

104.  Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi ceea ce fa ceţi înainte bine pentru su fletele voastre,
aceea veţi afla la Dumnezeu, căci Dum nezeu ştie ce faceţi.

105.  Ei au zis: “Nu vor intra în rai decît cei ce sînt jidovi sau creştini!” Acestea sînt dorin ţele lor, [tu însă]
spune: “Aduceţi dovada voastră, dacă iubiţi adevărul!”

106.  Într-adevăr, cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi se poartă bine, acela [primeşte] răsplata sa de la
Domnul său şi frică [nu vine] peste el şi nu se întristează.

107.  Jidovii spun: “Creştinii n-au [temei] pe nimic”. Şi creştinii zic: “Jidovii n-au [temei] pe nimic” şi
totuşi citesc [atît jidovii cît şi creştinii] scrip tura. Asemenea vorbesc şi cei ce nu au cunoştinţă, însă
Dumnezeu va judeca în ziua învierii asupra certelor lor.

108.  Şi cine e mai păcătos decît cel ce opreşte să se pomenească la templele lui Dumnezeu numele Său
şi năzuieşte să le pustiască?[35]
109.  Doar al lui Dumnezeu este răsăritul şi apusul şi încotro vă întoarceţi, acolo e faţa lui Dumnezeu:
căci Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.

110.  Ei zic: “Dumnezeu a făcut un copil”. Mărire lui! Ba nu! Ale lui sînt ceru rile şi pămîntul: toate ascultă
de El.

111.  Făcătorul cerurilor şi al pămîntului şi cum hotăreşte un lucru, atunci spune: “Să fii!” şi este!

112.  Cei ce nu ştiu spun: “De-ar vorbi Dumnezeu cu noi sau de-ar aduce un semn!” Cam asemenea
cuvintelor lor au vorbit înaintaşii lor; inimile lor seamănă întreolaltă. În adevăr, Noi am adus semne
lămurite poporului cunoscător.

113.  Noi te-am trimis la adevăr să binevesteşti şi să îndemni, însă nu vei fi întrebat despre tovarăşii
iadului.

114.  Şi nu se vor învoi cu tine jidovii şi creştinii pînă ce nu vei urma legea lor. Spune: “Numai îndreptarea
lui Dum nezeu este îndreptare [ade vărată]. În adevăr dacă ai fi urmat ceea ce le place lor, măcar că ţi-a
venit cunoş tinţa, n-ai avea de la Dum nezeu scut şi ocrotire.

115.  Aceia cărora le-am dat Noi scriptura, dacă o vor citi cum trebuie să se citească, vor crede în ea; iar
cei ce nu cred în ea sînt pierduţi.

116.  O, fiii lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce vi l-am făcut Eu, v-am ales doar înaintea făpturilor.

117.  Şi temeţi-vă de ziua în care nu poate sta un suflet pentru altul şi nu se primeşte de la el
răscumpărare şi nu-i ajută şi nu este mîntuire.

118.  Şi Domnul cînd l-a ispitit pe Abraam cu porunci pe care le-a împlinit acesta, a zis: “Eu te aşez ca
Imîm[36] asupra oamenilor”. El zise: “Nu vor primi cei nelegiuiţi legămîntul meu”.

119.  Şi cînd am făcut Noi pentru oameni o casă de adunare şi adăpost[37], [am zis]: “Ţineţi locul lui
Avraam[38] ca loc de rugăciune!” Şi am încheiat cu Avraam şi Ismael legămînt. “Curăţiţi[39] casa mea
pentru cei ce o înconjură şi cei ce petrec în ea, precum şi cei ce se roagă şi se închină în ea”.

120.  Şi cînd a zis Avraam: “Doam ne, fă ţara aceasta liniştită şi nutreşte cu roduri poporul ei, care crede
în Dumnezou şi în ziua de apoi!”, zise El: “Şi pe cel ce nu crede voi să-l hrănesc cu puţin, apoi însă voi să-l
arunc în pedeapsa focului. Vai de drumul acela!”

121.  Şi cînd puseră Avraam şi Ismael temeliile casei, [ziseră ei]: “Doamne, pri meşte-o de la noi, tu eşti
doar cel ce aude, ştie!

122.  Doamne, fă-ne moslemi şi pe urmaşii noştri [fă-i] un popor moslem şi arată-ne pravila noastră şi te
întoarce spre noi. Tu doar eşti cel bun şi milostiv.

123.  Doamne, ridică întru ei un trimis dintre ei, care să le arate semnele Tale şi să-i în veţe scriptura şi
înţelepciu nea şi să-i curăţească. Tu eşti doar cel puternic, înţelept”.
124.  Şi cine se leapădă de legea lui Avraam, afară de acela al cărui suflet este neghiob? Ni l-am ales doar
[pe Avraam] acum în lumea aceasta, iar în cea de apoi va fi el între cei desăvîrşiţi.

125.  Cînd i-a zis lui Domnul său: “Fii moslem!”, a zis el: “Mă supun Domnului veacuri lor!”

126.  Şi Avraam a dat ca moş tenire această [lege] fiilor săi, şi Iacov [asemenea zise]: “O, fiii mei, iată,
Dumnezeu v-a ales vouă credinţa aceasta şi să nu muriţi altfel decît fiind moslemi”.

127.  Au fost alţi martori cînd moartea s-a apropiat de Iacob? Atunci a zis el fiilor săi: “Cui îi veţi servi
după mine?” Ei ziseră: “Voim să-i servim Dum nezeului tău şi Dumnezeului părinţilor tăi Abraam, Ismael
şi Isaac, uni cul Dumnezeu; Lui voim să ne supunem”.

128.  Acest popor s-a trecut. A primit ce şi-a agonisit, şi voi [aşijderea] veţi primi ce vă veţi agonisi; însă
voi nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făcut ei.

129.  Şi ei zic: “Fiţi jidovi sau creş tini, atunci sînteţi pe drumul drept!” Spune: “Ba nu! [Noi primim] legea
lui Avraam, cel dreptcredincios, şi el nu era idolatru”.

130.  Spuneţi: “Noi credem în Dumnezeu şi în ceea ce ne-a trimis nouă şi lui Avraam, Ismael, Isaac, Iacov
şi semin ţiilor şi în ceea ce s-a adus lui Moise şi lui Isus şi ceea ce s-a adus profeţilor de la Domnul lor. Noi
nu facem deosbire cu vreunul din ei, ci sîntem moslemi”.

131.  Iar dacă cred ei întocmai cum credeţi voi, atunci sînt ei pe drumul drept, iar dacă se abat, atunci
sînt ei între duşmani. Şi ţie îţi va fi de ajuns Dumnezeu faţă de ei, doar El aude, ştie.

132.  Legea lui Dumnezeu [o avem] şi ce e mai bun decît legea lui Dumnezeu? Lui voim să-i slujim!

133.  Spune: “Voiţi să vă certaţi cu noi despre Dumnezeu? El doar e Domnul nostru şi al vostru, iar
faptele noastre sînt ale noastre, şi faptele voastre sînt ale voastre, şi noi Lui ne închinăm”.

134.  Sau voiţi să ziceţi: “Avraam, Ismael, Isaac, Iacov şi seminţiile au fost jidovi sau creştini?” — Spune:
“Sînteţi voi mai înţelepţi decît Dum nezeu? Şi cine e mai nele giuit decît acela care ascun de mărturiile ce
le are de la Dumnezeu?” — Dumnezeu doară nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi.

135.  Acest popor s-a trecut. A primit ce şi-a agonisit, şi voi [aşijderea] veţi primi ce vă veţi agonisi, însă
nu veţi fi întrebaţi despre ceea ce au făcut ei.

136.  Vor zice cei nebuni între oameni: “De ce-i întoarce de la Kibla pe care o aveau îna
inte?”[40] Spune: “Al lui Dumnezeu este răsăritul şi apu sul. Pe cine voieşte, îl ocîrmuieşte El pe drum
drept”.

137.  Noi v-am aşezat ca popor mijlocitor, ca să fiţi martori faţă de oameni, însă şi trimisul va fi martor
faţă de voi.

138.  Şi de ce am schimbat Kibla pe care ai avut-o înainte? Numai ca să ştim cine ur mează trimisul şi cine
se întoarce pe călcîiul său. Lucru greu li se pare acesta[41] unora, nu însă celora pe care îi îndreaptă
Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu lasă să se piardă credinţa voastră, Dumnezeu e dator faţă de oameni
îndurat, milostiv.

139.  Noi am văzut că am în dreptat faţa ta spre ceruri, dar Noi te vom întoarce spre o Kiblă care-ţi place.
Întoarce faţa ta spre templul cei sfînt[42] şi ori unde sînteţi faţa voastră este spre el. Iar aceia cărora li
s-a dat scriptura ştiu că acest adevăr este de la Domnul lor. Lui Dumnezeu doar nu-i e necunoscut ceea
ce fac ei.

140.  Şi dacă le-ai aduce celor ce au scriptura toate semnele, totuşi n-ar urma ei Kiblei tale, deci nu urma
nici tu Kiblei lor[43], doar nici ei nu urmează aici unul Kiblei altuia. Dar dacă ai urma poftei lor, deşi ai
ajuns la price pere, atunci vei fi un nelegiuit.

141.  Cei cărora le-am dat Noi scriptura îl cunosc pe el[44], ca şi cum i-ar cu noaşte pe co piii lor, însă o
parte din ei ascund adevărul, deşi îl cu nosc.

142.  Adevărul este de la Domnul tău, deci nu fi între cei ce se îndoiesc.

143.  Fiecare are o parte spre care se întoarce [la rugăciune]; voi însă rîvniţi spre ceea ce este mai bun.
Orişiunde veţi fi, Dumnezeu vă va conduce la un loc. Dumnezeu e doar autotputernic.

144.  De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, căci adevărul acesta este de la Domnul tău.
Lui Dum nezeu doar nu-i e necunos cut ceea ce faceţi.

145.  De orişiunde vii, întoarce faţa ta spre templul cel sfînt, şi ori şi unde sîn teţi întoar ceţi faţa voastră
spre el, pentru ca oamenii să nu aibă dovezi împotriva voastră, ci numai împotriva celor nele giuiţi. De ei
nu vă temeţi, ci temeţi-vă de Mine. Eu voi să umplu cu harul Meu şi veţi fi îndreptaţi spre bine.

146.  Noi deci v-am trimis vouă un trimis din mijlocul vos tru, ca să vă citească semnele Noastre şi să vă
curăţească şi să vă înveţe scriptura şi înţe lep ciunea şi să vă înveţe ceea ce nu ştiţi.

147.  Aduceţi-vă aminte de Mine, ca să-Mi aduc aminte de voi şi să-Mi fiţi mulţumitori; şi nu fiţi
nemulţumitori faţă de Mine.

148.  O, voi cei ce credeţi, cereţi ajutor întru statornicie şi rugăciune, căci Dumnezeu e cu cei statornici.

149.  Nu spuneţi despre cei ce fură ucişi în calea lui Dumnezeu “Ei sînt morţi!”, ci “Ei sînt vii!”, căci
aceasta nu o price peţi.

150.  Nu vă vom ispiti cu nimic, nici cu frică, nici cu foamete, nici cu daună în privinţa averii sufletului şi a
roadelor; deci binevesteşte celor sta tornici,

151.  care, dacă a venit asupra lor nenorocire, spun: “Noi sîntem ai lui Dum nezeu şi la Dumnezeu ne
vom întoarce”.

152.  Asupra lor este binecuvîntare şi îndurare de la Dom nul lor: ei sînt doar pe drum drept.
153.  Şi Safâ şi Mervah[45] sînt locuri sfinte ale lui Dumnezeu şi cel care peregri nează la casa Sa sau o
cercetează nu păcă tuieşte dacă merge împre jurul lor şi [pentru] cei ce fac bine [este] Dumnezeu cel
mulţumitor, ştiutor.

154.  Iar cei ce ascund ceea ce am trimis Noi ca semne desluşite şi îndreptare, după ce am hotărît
oamenilor în scriptură, pe aceia îi va bles tema Dum nezeu şi toţi cei ce blestemă îi vor blestema,

155.  afară de aceia care se căiesc şi se îndreaptă şi mărturisesc — către aceia Mă voi în toarce, căci Eu
sînt paşnic, îndurător.

156.  Iar aceia care nu cred şi mor în necredinţă — asupra lor [vine] blestemul lui Dum nezeu şi al tuturor
îngerilor şi oamenilor.

157.  Ei vor rămîne în veci întru el[46], nu le va fi uşurată pedeapsa şi nu vor fi băgaţi în seamă.

158.  Şi Dumnezeul vostru e nu mai un unic Dumnezeu; nu este Dumnezeu afară de El, cel milostiv,
îndurător.

159.  în facerea cerurilor şi a pămîntului — în schimbarea nopţii şi a zilei — în corăbiile care pătrund
marea spre folosul oamenilor — în ceea ce trimite Dumnezeu din cer ca apă să învie pămîntul din
moartea sa — întru răspîndirea tuturor vietăţilor — întru ocîrmuirea vînturilor şi a nourilor, care
[plutesc] fără răsplată între cer şi pămînt — sînt [destule] semne pen tru poporul cel înţelept.

160.  Şi totuşi sînt oameni care primesc afară de Dumnezeu încă şi semeni[47] şi îi iubesc precum se
iubeşte Dumne zeu; însă cei ce cred îl iubesc mai mult pe Dumnezeu. O, de ar înţelege cei nelegiuiţi, cînd
vor vedea pedeapsa, că toată puterea este a lui Dum nezeu şi că Dumnezeu pede pseşte cu asprime.

161.  De se vor dezbăra cei amă giţi de amăgitori şi dacă vor vedea pedeapsa şi cum se rup legăturile,

162.  atunci vor zice cei amăgiţi: “O, de ar fi pentru noi în toarcere, ca să ne dezbărăm de ei, precum s-au
dezbărat ei de noi!”. Aşa le va arăta Dum nezeu faptele lor, suspin va veni asupra lor şi ei nu vor scăpa
din foc.

163.  O, voi, oamenilor, mîncaţi din ceea ce este iertat şi bun pe pămînt şi nu urmaţi paşilor lui Satan; el
vă este doar un duşman clar.

164.  El vă porunceşte ce e rău şi ruşinos şi ca să vorbiţi de Dumnezeu ceea ce nu ştiţi.

165.  Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce a trimis Dumnezeu”, zic ei: “Nu, [ci] noi urmăm cele ce le-am
aflat de la pă rinţii noştri”. Oare n-au fost părinţii lor nepricepuţi şi rău ocîrmuiţi?

166.  Cei ce nu cred seamănă cu cel ce cheamă ceva ce nu aude decît numai chemarea şi strigătul[48].
Surzi, muţi, orbi sînt ei şi nu o ştiu.

167.  O, voi, cei ce credeţi, mîncaţi din bunătăţile pe care vi le dădurăm şi mul ţumiţi lui Dumnezeu, dacă
îl slujiţi.
168.  Vouă vă sînt oprite numai mortăciune, sînge, carne de porc şi ceea ce nu s-a junghiat în numele lui
Dumnezeu[49]. Iar cine a fost silit [la aceasta] fără să aibă poftă şi fără să se poată împotrivi, acela n-are
păcat, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

169.  Cei ce ascund ceea ce a trimis Dumnezeu în scrip tură şi vînd aceasta penru preţ josnic, aceia nu
vor mînca înlăuntrul lor alta decît foc, şi Dumnezeu nu va vorbi cu ei în ziua învierii şi nu-i va curaţi şi
pentru ei va fi pedeapsă dureroasă.

170.  Ei sînt cei ce vînd rătăcire pentru drum drept şi pe deapsă pentru iertare; ce vor suferi ei în foc!

171.  Şi anume de aceea, pentru că Dumnezeu a trimis această scriptură întru adevăr, şi cei ce se ceartă
asupra scripturii cad în rătăcire mare.

172.  Nu stă cuvioşia întru aceea ori de îndreptaţi faţa voastră spre răsărit sau spre apus, ci cuvios este
cel ce crede în Dumnezeu, în ziua de apoi, în îngeri în scriptură şi în profeţi şi dă din averea sa din
dragoste, către El rude lor, orfanilor, sărmanilor, călătorilor, cerşetorilor şi ce lor din robie şi-şi
împlineşte rugăciunea şi dă milostenii, şi cei ce ţin întreolaltă făgă duinţele pe care le-au făgă duit şi cei
ce sînt statornici în nenorociri şi în timpul vite jiei[50]. Aceştia sînt cei drepţi, cei temători de Dumnezeu.

173.  O, voi, cei ce credeţi, aveţi ca îndatorire răzbunarea pen tru omor: slobod pentru slobod, rob
pentru rob, mu iere pentru muiere. Iar dacă i s-a iertat cuiva aceasta din partea fratelui său, pentru acela
să urmeze bunăvoinţă, însă să aibă răscumpărare întru cuviinţă.

174.  Aceasta este o uşurare şi îndurare de la Domnul vos tru. Şi cel ce greşeş te după aceasta, pentru
acela este pedeapsă dureroasă.

175.  Şi întru răzbunare este viaţa pentru voi, o, voi, cei price puţi, dacă sînteţi cu frica lui Dumnezeu.

176.  Aveţi îndatorirea: Dacă va să moară unul din voi şi lasă în urma sa ave re, atunci să facă testament
pentru părinţi şi rude după bunacuviinţă; o îndatorire pentru cei cu frica lui Dumnezeu.

177.  Însă cel ce schimbă [testa mentul], după ce l-a auzit, atunci vine păcatul asupra celor ce schimbă.
Dumnezeu doar aude, ştie.

178.  De se teme însă cineva că testatorul a fost cu nedrepate sau în rătăcire şi face pace între cei [ce se
ceartă], acela nu cade în păcat; Dumnezeu doar este iertător, milostiv.

179.  O, voi, cei ce credeţi, şi voi aveţi îndatorirea pentru ajunare, cum aveau înda torire şi înaintaşii
voştri, ca să fiţi cu frica lui Dumnezeu.

180.  Un număr anumit de zile [să ajunaţi], însă acela din voi care e bolnav sau în călătorie [să postească
asemenea] alt număr de zile. Cei ce însă sînt în stare [să postească, şi totuşi nu postesc, aceia să dea]
unui sărac bucatele ca răscumpărare; însă dacă face cineva bine de bunăvoie, atunci e bine pentru el; iar
dacă postiţi [totodată] e mai bine pentru voi, dacă sînteţi pricepuţi.
181.  Luna Ramadân[51], în care s-a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni şi ca învă ţătură lămurită
pentru dru mul cel drept şi deosebirea [între adevăr şi minciună], în luna aceasta să ajuneze cei ce sînt
de faţă: cine e însă bol nav sau în călătorie, să pos tească alt număr de zile; Dumnezeu doreşte să vă
uşureze, nu doreşte să vă facă greutate, ca să împliniţi numărul [zilelor de post] şi să-L preamăriţi pe
Dumnezeu pentru că vă ocîrmuieşte şi să-L mulţumiţi.

182.  Dacă te întreabă servii Mei despre Mine, atunci Eu sînt aproape; ascult ruga celui ce se roagă, dacă
se roagă; dar şi ei trebuie să asculte de Mine şi să creadă în Mine; poate vor umbla întru dreptate.

183.  Vă este iertat în noaptea postului să vă împreunaţi cu muierile voastre; ele vă sînt vouă haină şi voi
le sînteţi lor haină; Dumnezeu ştie că voi înşivă v-aţi înşelat, însă El se întoarce spre voi şi vă iartă; deci
împreu naţi-vă cu ele şi cereţi ce v-a [pre]scris[52] Dumnezeu şi mîncaţi şi beţi pînă ce se poate deosebi
un fir alb de un fir negru în zori de zi. Atunci împliniţi postul pînă noaptea şi nu vă împreunaţi cu ele[53],
ci petreceţi în temple. Acestea sînt hotarele lui Dumnezeu, deci nu vă apropiaţi de ele. Astfel îi învaţă
Dumnezeu pe oameni să deosebească semnele Sale, pen tru ca ei să se teamă de El.

184.  Nu istoviţi averile voastre între voi în deşert şi nu mi tuiţi cu ele pe jude cători, ca să mîncaţi o
parte din averea cuiva în nelegiuire cu ştirea voastră.

185.  Te vor întreba şi despre lu nile noi. Spune: “Ele sînt timpurile hotărîte oamenilor de peregrinaj”.
Dreptatea nu stă în aceea ca să mergeţi în casele voastre pe dindos, ci dreptatea este a se teme de
Dumnezeu; deci mergeţi în case prin poartă[54] şi temeţi-vă de Dumnezeu, ca să fiţi fericiţi.

186.  Luptaţi-vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi, însă nu începeţi
cu nedrep tul, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei nedrepţi.

187.  Omorîţi-i unde-i găsiţi, şi goniţi-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, căci ispita e mai rea decît
omorul, însă nu luptaţi împotriva lor lîngă templul sfînt, doar dacă se luptă ei împotriva voastră acolo;
omorîţi-i, căci aceas ta este răsplata celor necredin cioşi.

188.  Şi luptaţi împotriva lor pînă ce nu va fi ispitită, ci va fi legea lui Dumne zeu; iar dacă vor înceta, nu
ţineţi duşmă nie, ci numai faţă de cei nele giuiţi.

189.  Dacă însă înceată ei, atunci Dumnezeu este iertător, îndurător.

190.  Luna cea sfîntă pentru luna cea sfîntă, iar templele pen tru răzbunare[55]; cine vă atacă, atunci
atacaţi-l şi pe el întocmai cum v-a atacat pe voi şi temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu e cu
aceia care se tem de El.

191.  Jertfiţi pentru drumul lui Dumnezeu şi nu vă aruncaţi cu mîinile voastre în pieire, ci faceţi bine;
Dumnezeu doar îi iubeşte pe binefă cători.

192.  Împliniţi peregrinajul şi cercetarea cea sfîntă a lui Dumnezeu[56]; iar dacă vă e greu, pregătiţi ceva
ca jertfă şi nu tundeţi capetele voas tre pînă ce n-a ajuns jertfa la locul junghierii; cine din voi însă este
bolnav sau are durere de cap[57], acela răscumpere-se prin ajunare sau milostenie sau prin vreo jertfă.
Dacă sînteţi în siguranţă[58] şi voieşte cineva să cerceteze Mekka abia la peregrinaj, să pregătească ceva
ca jertfă. Cel ce însă are avere să postească trei zile în peregrinaj şi şapte zile la reîntoarcere, aşa dară
zece de toate. Aceeaşi să o facă acela ai cărui casnici n-au fost la templul cel sfînt. Deci temeţi-vă de
Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu pede pseşte groaznic.

193.  Peregrinajul să fie în lunile cunoscute[59], şi cel ce şi-a propus peregrinajul în ele să nu se

împreune cu muiere, să nu fie cu nedreptate şi să nu se certe în peregrinaj, căci binele pe care-l faceţi îl
cu noaşte Dumnezeu. Luaţi-vă şi merinde, însă cele mai bu ne merinde sînt frica lui Dumnezeu, deci
temeţi-vă de Mine, o, voi, cei pricepuţi.

194.  Nu greşiţi dacă cereţi un cîştig[60] de la Domnul vostru şi dacă grăbiţi de pe Arafît[61] atunci
aduceţi-vă aminte de Dumnezeu în locul cel sfînt şi aduceţi-vă aminte că v-a ocîrmuit bine şi că înainte
eraţi între cei ce ră tăcesc.

195.  Atunci grăbiţi-vă de unde se grăbesc oamenii[62] şi cereţi iertare de la Dumnezeu, căci Dumnezeu
este iertător, îndurător.

196.  Şi dacă aţi împlinit pravilele voastre, atunci aduceţi-vă aminte de Dum nezeu, pre cum vă aduceţi
aminte de părinţii voştri, ba mai mult să vă fie El aminte. Sînt oa meni care zic: “Doamne, dă-ne [partea
noastră] în lu me!”, însă aceştia n-au parte în lumea de apoi.

197.  Însă alţii din ei zic: “Doam ne, dă-ne [parte] bună în lumea aceasta şi [parte] bună în cea de apoi, şi
mîntuieşte-ne de pedeapsa focului”.

198.  Aceia vor primi partea ce şi-au agonisit-o, căci Dum nezeu este grabnic la soco teală.

199.  Aduceţi-vă aminte de Dum nezeu în zile anumite[63]. Cel ce se grăbeşte să facă aceasta în două
zile, nu păcătuieşte, iar cel ce rămîne încă şi mai lung tot nu păcătuieşte, dacă se teme de Dumnezeu, de
aceea temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că la El vă veţi aduna.

200.  Şi între oameni este unul care te aduce la mirare cu vorbele sale despre viaţa lumii şi-l cheamă pe
Dum nezeu ca martor pentru ceea ce e în inima lui şi totuşi e un duşman iubitor de ceartă[64].

201.  Însă cum se întoarce el, grăbeşte-te în ţară, ca să o strice, şi nimiceşte sămănătura şi ceea ce a
răsărit. Dumnezeu însă nu iubeşte stricăciunea.

202.  Dacă i se spune: “Teme-te de Dumnezeu!”, îl cuprinde puterea fărădelegii. Răsplata sa este iadul şi
acesta este un pat rău.

203 Altul din oameni iarăşi vinde sufletul său, căutînd harul lui Dumnezeu şi Dumnezeu e plin de
îndurare faţă de slugi[65].

204.  O, voi, cei ce credeţi, intraţi în mîntuire pe deplin şi nu urmaţi paşilor lui Satan, el doar vă este un
duşman clar.
205.  Iar dacă vă poticniţi, după ce v-au venit semnele lămurite, atunci să ştiţi că Dumnezeu e puternic,
ştiutor.

206.  Sau aşteaptă el alta decît Dumnezeu să vie la ei în umbra nourilor îm preună cu îngerii? Şi porunca
s-a îm plinit şi la Dumnezeu se întorc lu crurile.

207.  Întreabă-i pe fiii lui Israel, ce semne le-am dat Noi lor; însă cel ce schim bă darul lui Dumnezeu,
după ce a venit la El, pentru acela e Dum nezeu grozav răsplătitor.

208.  Împodobită e pentru cei ne credincioşi viaţa lumească, de aceea îşi bat ei joc de cei necredincioşi.
Însă cei cu frica lui Dumnezeu vor fi mai presus de ei în ziua învi erii; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine
voieşte, fără măsură.

209.  Oamenii au fost [odinioară] un singur popor[66] şi Dumnezeu le-a trimis profeţi, ca să le

binevestească şi să-i îndemne; şi cu ei a trimis şi scriptu ra adevărului, ca să judece între oameni, unde
erau în ceartă. Dară toc mai cei ce primiră hotărîrile se certară cu nătîngie între-laolaltă; însă Dumnezeu
îi ocîrmuieşte pe cei credin cioşi între certele lor asupra adevă rului după voia Sa, căci Dumnezeu duce
pe drum drept pe cine voieşte.

210.  Sau credeţi că veţi intra în rai fără să vie asupra voastră ceea ce au sufe rit înaintaşii voştri? A venit
asupra lor nenorocire şi nevoie şi asu prire pînă ce a zis trimisul şi cei ce credeau cu el: “Cînd vine
ajutorul lui Dum ne zeu?” — Oare ajutorul lui Dumnezeu este aproape?

211.  Ei te vor întreba ce milo stenie să dea? Spune: “Ceea ce daţi ca milostenie din averea voastră să fie
pentru părinţi, rude, orfani, sărmani şi drumeţi, căci binele pe care îi faceţi îl cunoaşte Dumnezeu”.

212.  Războiul vă este orînduit şi el vă este urît.

213.  Poate că urîţi tocmai ceva ce este bun pentru voi şi poate iubiţi ceva ce este rău pentru voi; însă
Dumnezeu o ştie aceasta, iar voi nu o ştiţi.

214.  Dacă te vor întreba despre războiul din luna cea sfîntă, spune: “Războiul este de neiertat în ea, însă
a abate de la calea lui Dumnezeu şi a se lepă da de El şi de templul său cel sfînt şi a alunga po porul Său
de acolo e păcat mai mare înaintea lui Dum nezeu”. Ispita e mai rea decît omorul. Şi ei nu vor înceta să
lupte împotriva voastră pînă nu vă vor abate de la cre dinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Însă dacă se
leapădă cineva din voi de credinţă şi moare ca necre dincios, atunci rămîn faptele lor fără răsplată în
lumea de acum şi cea de apoi. Aceştia sînt tovarăşii focului, în veci vor petrece în el.

215.  Însă cei ce cedează şi purced şi se luptă pentru drumul lui Dumnezeu, aceia să nădăjduiască în mila
lui Dumne zeu, căci Dumnezeu este iertă tor, îndurător.

216.  Te vor întreba despre vin şi despre Meisir[67]. Spune: “În amîndouă zace nelegiuire grea, însă şi
folos pentru oameni, dar nelegiurea lor e mai mare decît folosul lor”. Şi ei te vor întreba ce milos tenie să
dea;

217.  Spune: “Prisosinţă!” Asfel Dumnezeu vă face desluşite semnele ca să cugetaţi

218.  la lumea cea de acum şi la cea de apoi. Şi ei te vor în treba despre orfani; spune: “Este bine a se
purta bine cu ei”.

219.  Voiţi să aveţi de lucru cu ei? — Ei doar sînt fraţii voştri, iar Dumnezeu cunoaşte deo sebirea între
nelegiuiţi şi drepţi, şi dacă voieşte Dum nezeu, poate să vă facă greu tăţi. El e doar cel puternic, înţelept.

220.  Nu luaţi ca soţii pe păgîne, pînă ce nu s-au făcut credincioase: o roabă credincioasă e mai bună
decît una păgînă, chiar dacă vă place; nu căsă toriţi [muieri credincioa se] cu păgîni, pînă ce nu se fac ei
credincioşi, căci un rob credincios e mai bun decît un păgîn, chiar dacă vă place.

221.  Aceştia cheamă în foc, iar Dumnezeu cheamă în rai şi la iertarea păcatelor după voia Sa şi face
lămurite semnele Sale oamenilor, ca să le fie amintite.

222.  Şi ei te vor întreba despre menstruare; spune: Aceasta e o daună, deci depărtaţi-vă de muieri la
menstruare şi nu vă apropiaţi de ele pînă nu se vor curăţi. Şi dacă vor fi curate, mergeţi la ele după
porunca lui Dumne zeu, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se căiesc şi se curăţesc.

223.  Muierile voastre vă sînt un ogor: deci veniţi pe ogorul vostru cum voiţi, însă pre gătiţi înainte de
aceea sufle tele voastre şi temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că veţi veni înaintea Lui. Şi binevesteşte
credincioşilor!

224.  Nu-l faceţi pe Dumnezeu ţintă a jurămintelor voastre, ca să fiţi drepţi, cuviincioşi şi paşnici între
oameni. Dum nezeu aude, ştie.

225.  Dumnezeu nu vă va pedepsi pentru un cuvînt nechibzuit în jurămintele voastre, ci vă va pedepsi

pentru ceea ce are de gînd inima voastră. Dum nezeu e doar iertător, blînd.

226.  Cei ce voiesc să se despartă de muierile lor, să aştepte patru luni şi da că-şi trag pe seamă, atunci
Dumnezeu e iertător, îndurător.

227.  Dacă însă sînt hotărîţi să se despartă, Dumnezeu o aude, o ştie.

228.  Muierile despărţite trebuie să aştepte pînă vor avea trei menstruări şi nu le este iertat să ascundă
ce a făcut Dumnezeu în pîntecele lor, dacă cred ele în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Însă e mai cuvi incios
dacă se întorc înapoi bărbaţii lor la ele. Dacă vo iesc împăcare şi se poartă cu ele după cuviinţă: însă băr
baţii stau mai presus decît ele. Dumnezeu e doar puter nic, înţelept.

229.  Despărţirea este iertată de două ori, apoi trebuie să ţi neţi [muierea] cu bunătate sau să o sloboziţi
frumos şi nu vă este iertat să luaţi ceva din ceea ce le-aţi dăruit, doar dacă se tem amîndoi că nu vor
împlini po runcile lui Dumnezeu. Şi dacă vă temeţi că amîndoi nu vor împlini poruncile lui Dumnezeu,
atunci nu este păcat asupra lor, dacă se răs cumpără ea cu ceva: acestea sînt porun cile lui Dmnezeu.
Deci nu le călcaţi, iar cei ce le calcă sînt nelegiuiţi.

230.  Iar dacă o slobozeşte [a treia oară], nu poate s-o mai ia pînă ce nu s-a căsătorit ea cu altul, şi dacă o
slobozeşte acela atunci n-au păcat. De se împreună amîndoi iarăşi, dacă cred că împlinesc po runcile lui
Dumne zeu, căci acestea sînt poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a făcut răsvedi te pentru poporul ce
pricepe.

231.  Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor[68], atunci ţineţi-le cu bine sau daţi-le drumul
cu bine, însă nu le ţineţi cu putere, ca să greşiţi, căci cine o face aceas ta, păcătuieşte împotriva sa însuşi.
Nu luaţi sem nele lui Dumnezeu în batjocură, ci aduceţi-vă aminte de harul lui Dum nezeu asupra voas
tră şi de aceea ce v-a trimis El din scriptură şi din înţe lepciune ca să vă îndemne prin acesta, deci
temeţi-vă de Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu toate le ştie.

232.  Dacă sloboziţi muierile şi ele au împlinit timpul lor, nu le opriţi să ia băr baţi, dacă s-au învoit după
cuviinţă. Aceasta este o îndemnare pentru ac ela din voi care crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi.
Aceasta este pen tru voi cuvioşie şi curăţie. Dumne zeu o ştie, voi însă nu o ştiţi.

233.  Mamele să alăpteze copiii lor doi ani întregi, dacă vo ieşte cineva ca să se împli nească timpul
alăptării. Este însă datoria [tatălui[ susţine rea şi îmbrăcarea copiilor după cuviinţă. Nimeni nu e dator să
poarte cheltuieli peste puteri. Nu poate fi sili tă mama pentru copilul ei, nici tatăl pentru copilul său;
aceasta este şi dreptul moşte nitorului. Iar dacă se învoiesc la înţărcare, s-o facă aceasta cu sfătuire şi
împă care şi nu vor avea pă cat. Dacă voiţi să luaţi doică pen tru copilul vostru, nu aveţi păcat, dacă
numai plătiţi ceea ce aveţi să daţi după cuvinţă. Deci temeţi-vă de Dum nezeu şi să ştiţi că Dumnezeu
vede cîte faceţi.

234.  Iar de moare cineva din voi şi lasă în urmă muieri, atunci acestea să aştepte patru luni şi zece (zile)
şi după ce au împlinit timpul lor, vine păcat asupra voastră dacă ele fac cu sine ce voiesc după cuviinţă;
Dum nezeu doar ştie ce faceţi.

235.  Asemenea nu păcătuiţi dacă voiţi încă în timpul acela să peţiţi muierile sau dacă ascundeţi
[datorinţa aceasta] în sufletul vostru; Dumnezeu doar ştie că voi gîndiţi la ele, însă totuşi să nu vă
logodiţi cu ele într-as cuns, doar numai vorbind cuvinte cuviincioase.

236.  Nu încheiaţi legătura căsăto riei pînă ce nu trece timpul orînduit. Să ştiţi că Dumne zeu ştie ce se
petrece în su fletul vostru; să vă fie aminte şi să ştiţi că Dumnezeu este iertător, îndurător.

237.  Nu păcătuiţi dacă sloboziţi muierile înainte de ce le-aţi atins sau le-aţi atins sau le-aţi lăsat o zestre,
atunci însă trebuie să le daţi un dar, cel avut după putinţa sa, şi cel sărman după putinţa sa, după folos şi
cuvi inţă. Aceasta e o datorinţă pentru cei drepţi.

238.  Dacă le-aţi slobozit înainte de ce le-aţi atins şi după ce le-aţi hotărît o zestre, atunci [primesc ele]
jumătate din aceea ce aţi hotărît, doară dacă se lasă de aceasta ele sau acela în mîna căruia este
contractul de căsă torie. Însă lăsarea este mai aproape de cuvioşie[70]. Deci nu uitaţi bi nefa cerea între
voi, căci Dum nezeu vede ceea ce faceţi.

239.  Păziţi rugăciunea, şi [anume] rugăciunea mijlocie, şi staţi înaintea lui Dumnezeu cu sfială.

240.  De vă temeţi, [rugaţi-vă] pe jos sau călare; iar dacă sînteţi n siguranţă, atunci aduceţi-vă aminte de
Dumne zeu, care v-a învăţat cînd încă nu ştiaţi nimic.
241.  Iar cei ce mor dintre voi şi lasă în urma lor muieri, să le lase muierilor moştenire cele trebuincioase
pentru un an, fără ca să le alunge. Dacă însă se duc ele [de bună voie], atunci nu aveţi păcat, de se
poartă ele după cuvi inţă cu ele înseşi, căci Dum nezeu e puternic, înţelept.

242.  Şi celor slobozite [să le daţi] cele trebuincioase după cuviinţă; aceasta este o orînduire pentru cei
cu frica lui Dumnezeu.

243.  Aşa vă face Dumnezeu sem nele lămurite, ca să înţelegeţi.

244.  Nu i-ai văzut încă pe aceia care s-au dus din casele lor — au fost cu miile temîndu-se de moarte?
Dumnezeu le zise: “Muriţi!”, apoi i-a în viat[71]. Dumnezeu e doar binefăcătorul oamenilor, însă cei mai
mulţi oameni nu-l mulţumesc.

245.  Luptaţi-vă pentru drumul lui Dumnezeu şi să ştiţi că Dumnezeu aude, ştie.

246.  Cine voieşte să-i facă lui Dumnezeu un împrumut bun, aceluia [Dum nezeu] îi dă înapoi îndoit,
înmulţit; şi Dumnezeu închide şi des chide [mîna] şi la El vă veţi întoarce.

247.  N-ai văzut adunarea fiilor lui Israel după [vremea lui] Moise, cînd ziseră profe tului[72]: “Ridică-ne
un rege, să ne luptăm pentru drumul lui Dum nezeu!” El zise: “Poate nu vă veţi lupta, dacă vi s-a
poruncit războiul? “Ei ziseră: “Cum să nu ne lup tăm pentru drumul lui Dumnezeu? Doar am fost alungaţi
din locuinţele noas tre împreună cu fiii noştri”. Şi cînd li se porunci războiul, se întoarseră ei afară de
puţini din ei, însă Dumne zeu îi cunoaşte pe cei nele giuiţi.

248.  Deci le zise profetul lor: “Dumnezeu vi l-a ridicat pe Saul ca rege!” Ei ziseră: “Cum să aibă el stăpînia
peste noi, dacă noi sîntem mai vrednici de stăpînire decît el? Lui nu i s-a dat avere mare”. El zise: “Dum
nezeu l-a ales asupra voastră şi i-a adaos deplinătatea înţelepciunii şi a trupului, căci Dumnezeu dă
stăpînia cui voieşte, Dumnezeu este doar cuprinzător, înţelept”.

249.  Şi le zise lor profetul lor: “Un semn al stăpîniei sale este că va veni la voi sicriul legii, în care este
locuinţa[73] Dumnezeului vostru şi rămăşiţele pe care le-a lăsat în urmă neamul lui Moise şi al lui Aaron;
îi vor aduce în gerii. Acesta este pentru voi un semn, dacă sînteţi credin cioşi”.

250.  Şi cînd purcese Saul cu oşti rea, zise el: “Dumnezeu voieşte să vă ispi tească la rîul [acesta], cel ce
va bea din el nu este pe partea mea, iar cel ce nu gustă din el este pe partea mea, afară de cei ce scot din
el [apă] cu mîna”. Ei însă băură, afară de puţini din ei[74]. După ce trecu pe acolo el şi cei ce crezură
împreună cu el, ziseră ei: “N-avem astăzi putere faţă de Goliath şi oştirea sa”. Ziseră însă cei ce credeau
că vor veni înaintea lui Dumnezeu: “De cîte ori a învins o oştire mică alta mai mare cu voia lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este cu cei sta tornici”.

251.  Şi cînd ieşiră înaintea lui Goliath şi a oştirii sale, zise ră: “Doamne, varsă asupra noastră statornicie,
întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne faţă de acest popor necredincios”.
252.  Şi-i bătură cu voia lui Dum nezeu şi David îl omorî, pe Goliath, iar Dum nezeu îi dădu lui stăpînia şi
înţelep ciunea şi-l învăţă ce voi. De nu i-ar ţine Dumnezeu pe oameni în frîu unul prin al tul, ar fi pierit
pămîntul, însă Dumnezeu e binefăcător faţă de făpturi.

253.  Acestea sînt semnele lui Dumnezeu; ţi le descoperim în adevăr; tu eşti doar unul din cei trimişi.

254.  Pe unii dintre profeţi i-am ales Noi înaintea altora. Cu unii a vorbit Dum nezeu şi pe alţii i-a ales în
mai mare treaptă. Noi i-am dat lui Isus fiul Mariei semne clare şi l-am întărit cu duhul sfînt. De ar fi voit
Dumnezeu, nu s-ar fi certat cei de apoi, după ce au venit la ei semne lămurite, însă ei erau de felurite
păreri, căci unii din ei crezură, alţii nu crezură. De ar fi voit Dumnezeu, ei nu s-ar fi certat, însă Dum
nezeu face ce voieşte.

255.  O, voi, cei ce credeţi, daţi [milostenie] din ceea ce v-am dat Noi vouă, înainte de ce vine ziua în care
nu este negoţ, nici prietenie, nici mijlocire. Cei necredincioşi sînt nelegiuiţi.

256.  Dumnezeu! Nu este Dum nezeu afară de El; El este cel viu, veşnic. Pe El nu-l cu prinde somnul, nici
dormitarea. Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Cine poate mijloci la El fără voia Sa? El ştie cele
ce sînt dina inte şi cele de apoi şi [oame nii] pricep numai aceea din ştiinţa Sa ce o voieşte El. Tronul Său
cuprinde cerurile şi pămîntul şi păzirea lor nu-i face greutate; El este cel înalt, puternic[75].

257.  Nu este silă la credinţă. Clară este deosebirea între dreptate şi rătăcire şi cel ce se leapădă de
Taghut[76] şi cre de în Dumnezeu, acela se ţine de un sprijin tare, care nu se frînge. Dumnezeu doar
aude, ştie.

258.  Dumnezeu este ajutorul credincioşilor. El îi scoate din întunerec la lu mină.

259.  Dar celor necredincioşi Taghut le este prieten: ei[77] îi scot de la lumină la întunerec. Aceştia sînt
tovarăşii focului, în care vor petrece de veci.

260.  Oare nu l-ai văzut pe acela[78] cu care s-a certat Avraam despre domnul său, căci Dumnezeu i-a
dat stăpînirea? Avraam a zis: “Dom nul meu este cel ce învie şi omoară”. El zise: “Eu pot învia şi omorî!”
Avraam a zis: “Dumnezeu aduce soa rele de la răsărit, deci adă-l tu odată de la apus”. Cel necredincios
rămase nedu merit, căci Dumnezeu nu-i ocîrmuieşte pe cei nelegiuiţi.

261.  Sau nu l-ai privit pe acela[79] care trecu pe lîngă o cetate pustiită pînă-n temelie? El zise: “Oare o
va învia pe aceasta Dumnezeu după moartea ei?” Dumnezeu îl lasă să fie mort prin o sută de ani, după
aceea îl invie şi zise: “Cît ai petrecut [aici]?” El zise: “Am petrecut o zi sau o parte din zi”. El zise: “Ba ai
petrecut o sută de ani. Priveşte, mîncarea ta şi băutura ta încă nu s-au învechit şi priveşte asinul tău, ca
să te punem pentru oameni şi priveşte oasele[80], cum voim să le culegem, apoi voim să le îmbrăcăm cu
carne”, iar cînd i s-a arătat lui aceasta, zise el: “Ştiu că Dumnezeu este atotputernic”.

262.  Cînd zise Avraam: “Doam ne, arată-mi cum îl învii pe mort?” zise El: “Încă tot nu crezi?” El zise: “Ba
da, ci numai să se liniştească inima mea”. El zise: “Ia patru pa seri şi le zdrumică la tine şi pune pe fiecare
munte o par te din ele, apoi cheamă-le [şi] ele vor veni la tine în grabă; deci să ştii că Dumnezeu e
puternic, înţelept[81]“.
263.  Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu seamănă unei semin ţe care face şapte spice, în
fiecare spic o sută de seminţe. Dumnezeu doar răsplăteşte îndoit cui voieşte. Dumnezeu e cuprin zător,
înţelept.

264.  Cei ce dau averea lor pentru drumul lui Dumnezeu, apoi nu cer înapoi ceea ce au dat şi nu fac
greutăţi, răsplata lor este de la Domnul lor şi asu pra lor nu va veni frică şi întristare.

265.  Un cuvînt cuviincios şi blînd este mai bun decît o miloste nie îmbinată cu greutăţi. Dumnezeu e
avut, blînd.

266.  O, voi, cei ce credeţi, nu fa ceţi deşerte milosteniile voastre necăjind şi vătămînd, ca şi cel ce dă
milos tenie ca să fie văzut de oa meni, însă nu crede în Dum nezeu şi în ziua de apoi. Aşa, unul seamănă
cu prundul, asupra căruia este colb: vine asupra sa ploaia şi-l lasă vîrtos. Ei n-au nici un folos din ceea ce
şi-au cîştigat. Dumnezeu nu ocîrmuieşte popo rul celor necredincioşi.

267.  Cei ce dau averea lor ca milostenie, ca să caute plă cerea lui Dumnezeu şi din tăria sufletului, aceia
seamă nă unei grădini pe o colină: vine asupra ei ploaie şi ea dă mîncare îndoită, iar dacă nu vine ploaia
asupra ei, atunci [vine] rouă. Dumnezeu vede ceea ce faceţi.

268.  Oare doreşte cineva din voi ca să aibă o grădină cu fenici şi butuci de vie, pătrunsă cu rîuri pe
desupt, cu tot felul de roduri în ea, [fără să-i fie dor] ca să ajungă o vîrstă înaltă, pe cînd are urmaşi slabi?
Însă vine [asupra gră dinii] un vînt, focul o arde. Aceste semne vă învaţă Dum nezeu pentru ca să
cugetaţi.

269.  O, voi, cei ce credeţi, daţi mi lostenii din averile ce le-aţi cîştigat şi din ceea ce v-am scos Noi vouă
din pămînt şi nu căutaţi pentru milostenii lucruri rele,

270.  pe care voi înşivă nu le-aţi primi, doar dacă aţi fi inchis ochii; deci, să ştiţi că Dum nezeu este avut şi
lăudat.

271.  Satan vă ameninţă cu sărăcie şi vă porunceşte lucruri ruşinoase; însă Dumnezeu vă fă găduieşte

iertare şi har; Dumnezeu e blînd, înţelept.

272.  El dă înţelepciune cui voieş te, şi cine a primit înţelep ciunea aceea a că pătat un bun mare, însă la
aceasta gîndesc numai cei pricepuţi.

273.  Ceea ce daţi ca milostenie şi ceea ce juruiţi, aceasta o cunoaşte Dum nezeu, însă cei nelegiuiţi n-au
ajutor. Dacă daţi de cunoscut miloste niile, e bine; iar dacă daţi într-ascuns săracilor, e mai bine. Aceasta
vă va răs cumpăra de la răutăţile voastre. Dumnezeu ştie ce faceţi.

274.  Nu e treaba ta să-i ocîrmuieşti [pe cei nelegiuiţi], căci Dumnezeu îl ocîr muieşte pe cine voieşte.
Dacă daţi milostenii din avere, e pentru sufletele voastre. Daţi milostenie numai spre a că uta faţa lui
Dumnezeu. Bi nele ce-l faceţi vi se va răs plăti şi nu veţi suferi nedrep tate. Cei sărmani, care oste nesc
pentru drumul lui Dum nezeu şi nu pot umbla în ţară după nutremînt — cei ne buni îi ţin de avuţi pentru
modestia lor. Poţi să-i cu noşti pe semnul lor, că ei nu cerşesc de la oameni cu obrăznicie. Binele pe care
li—1 faceţi îl cunoaşte Dumnezeu.

275.  Cei ce dau milostenii din averea lor noaptea şi ziua, în ascuns şi făţiş, vor primi răsplata lor de la
Domnul lor şi nu va veni asupra lor nici frică, nici întristare.

276.  Cei ce se hrănesc din cămă tărie nu vor învia altfel de cum învie cel ce l-a bătut Satan atingîndu-l,
pentru că ei zic: “Negustoria este ca şi cămătă ria”. Însă Dumnezeu a încuviinţat negustoria şi a oprit
cămătăria. Deci cine se lasă de aceasta în urma în demnării Domnului său, aceluia i se iartă şi afacerea sa
stă la Dumnezeu. Cine însă începe din nou [a că mătări], aceia sînt tovarăşii focului; acolo vor petrece în
veci.

277.  Dumnezeu va şterge cămă tăria, însă milostenia o va înmulţi. Dumnezeu nu-i iu beşte pe toţi cei
necredin cioşi, păcătoşi. Însă cei ce cred, fac bine, împlinesc rugăciunea şi dau miloste nie, răsplata lor e
la Domnul lor, asupra lor nu vine nici frică, nici întristare.

278.  O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi înapoi ceea ce v-a rămas din camătă, dacă
sînteţi credin cioşi.

279.  Şi dacă nu veţi face [aceasta], atunci să auziţi război de la Dumnezeu şi trimisul său; însă dacă vă
căiţi, atunci vă rămîne capitalul averii voas tre. Nu fiţi nedrepţi şi nu veţi păţi nedreptate.

280.  Dacă-i vine cuiva greu [să plătească datoria], atunci aveţi răbdare pînă-i va fi uşor; cînd îi dăruiţi
[datoria], e mai bine pentru voi dacă sînteţi pri cepuţi.

281.  Şi temeţi-vă de ziua în care vă veţi întoarce la Dumne zeu, atunci fiecare suflet va primi răsplata pe
care şi-a agonisit-o şi lor nu li se va face ne dreptate.

282.  O, voi, cei ce credeţi, dacă v-aţi legat la o datorie pentru un timp anumit, atunci faceţi-o în scris. Să
scrie aceas ta între voi un scriitor după drep tate. Scriitorul să nu scrie altfel decît numai cum l-a învăţat
Dumnezeu. El să scrie ceea ce vorbeşte dator nicul, să se teamă de Dum nezeu şi să nu însemne cu nimic
mai puţin. Dacă însă datornicul este prost sau bo lînd, sau nu poate vorbi, atunci să vorbească epitropul
său după drepta te şi să luaţi doi bărbaţi dintre voi ca martori. Dacă nu se găsesc doi băr baţi, atunci
[luaţi] un bărbat şi două muieri ca martori. De va greşi una din ele, atunci îi va duce aminte cealaltă.
Martorii să nu se împotri veas că, dacă sînt chemaţi. Nu vă fie necaz de a scrie [datoria], fie ea mică sau
mare, împreună cu vadeaua. Asta este cu dreptate pentru voi înaintea lui Dumnezeu şi stă ca mărturie şi
vă păzeşte de îndoială. Dacă însă este un negoţ îndată faţă între voi, atunci nu păcătuiţi dacă nu-l scrieţi,
luaţi în să martori la negoţurile voastre, dar să nu aibă daună scriito rul sau martorul. De faceţi [altfel],
atunci greşiţi. Deci temeţi-vă de Dumnezeu şi El vă va învăţa, căci Dumnezeu toate le ştie.

283.  Cînd sînteţi în călătorie şi nu găsiţi un scriitor, atunci să se primească zăloage; dacă însă se încrede
unul în altul, atunci acela căruia i s-a încrezut ceva să dea înapoi lucrul încrezut şi să se teamă de
Dumnezeu, Domnul său. Nu ascundeţi mărturia; cel ce o ascunde are inimă rea, căci Dumnezeu ştie ceea
ce faceţi.
284.  A lui Dumnezeu e ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi, fie că descoperiţi, fie că ascundeţi ceea ce
este în sufletul vostru, Dumnezeu totuşi vă va trage la răspun dere. El iartă cui voieşte şi pedepseşte pe
cine voieşte, căci Dumnezeu e atotpu ternic.

285.  Cel trimis crede în ceea ce i s-a trimis de la Domnul său şi toţi credincio şii cred în Dumnezeu, în
îngerii Săi, în scriptura Sa şi în trimişii Săi. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimişii Săi. Ei zic: “Noi
auzim şi as cultăm. Iertare pentru noi de la Tine, Doamne, căci la Tine ne întoar cem!”

286.  Dumnezeu nu-l sileşte pe nimeni peste putere. Ceea ce şi-a agonisit cineva, aceea o primeşte ca
răsplată. Nu ne pedepsi dacă am întrelăsat ceva sau am păcătuit, o, Doamne, şi nu pune asupra noastră
jugul ce l-ai pus asupra celora înaintea noas tră, o, Doamne. Nu ne încă rca pe noi cu ceva ce nu pu tem
duce. Dăruieşte-ne [vina noastră], iartă-ne şi Te îndu ră de noi. Tu eşti scutul nos tru, deci ajută-ne
împotriva poporului necredincioşilor.

III

SURA FAMILIEI IMRÎN[82]

Din Medina şi este cu două sute de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALM. Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El, cel viu, veşnic.

2.      El a trimis asupra ta scrip tura în adevăr, întărind ceea ce a mers înainte. El a trimis Thora şi
Evanghelia, acum dinainte, ca îndreptare pen tru oameni, şi a trimis Furkânul[83].

3.      Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu vor fi greu pedepsiţi, căci Dum nezeu e puternic, se poate
răzbuna.

4.      Lui Dumnezeu nimic nu-i este ascuns pe pămînt şi în cer. El este acela care v-a făcut în mitrasuri
precum a voit. Nu este Dumnezeu afară de El, cel puternic şi înţelept.
5.      El este acela care a trimis asupra ta scriptura; în ea sînt unele semne explicate, acelea sînt maica scripturii, altele sînt numai pilde. Cît îi pri veşte
pe cei cu îndoială în inimă, aceia voiesc pildele din ea să le cerce teze şi caută tîlcuirea ei, însă nu înţeleg tîlcuirea ei, ci numai Dum nezeu; iar cei ce
sînt tari în pricepere zic: “Noi credem în aceasta; toate sînt de la Domnul nostru”. Însă aşa cugetă numai cei pricepuţi.

6.      Doamne, nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce ne-ai dus pe dru mul cel drept, şi dă-ne
îndurarea Ta, Tu eşti doar cel ce dăruieşte [har].

7.      Doamne, fără îndoială vei aduna într-o zi oamenii”. Dumnezeu doar nu calcă făgăduinţa.

8.      Celor necredincioşi însă nu le ajută averea lor şi copiii lor la Dumnezeu nimică. Aceştia vor arde în
foc.

9.      în felul poporului lui Faraon şi al înaintaşilor lor au lepă dat semnele noastre; însă Dumnezeu i-a
prins întru fărădelegile lor, căci Dum nezeu pedepseşte groaznic.
10.    Spune celor necredincioşi: “Veţi fi biruiţi şi veţi fi adu naţi în iad şi [acolo veţi avea] un pat rău.

11.    Aţi avut un semn în cele două oştiri, ce s-au ciocnit: o oştire se lupta pe drumul lui Dumnezeu, iar
cealaltă era necredincioasă. Ei i-au văzut de două ori mai numeroşi la privire, însă Dumnezeu îl întăreşte
cu ajutorul său pe cine voieşte. Aceasta este o pildă pentru cugetători[84].”

12.    Oamenii au fost împodobiţi cu dragoste şi poftă de muieri şi copii, de taleri de aur şi de argint, de
cai de soi, de cirezi şi ogoare. Aceasta este lipsa vieţii din lume, însă la Dumnezeu este reîn toarcerea cea
mai frumoasă.

13.    Spune: Pot să vă vestesc ceva mai bun decît aceasta? Cei cuvioşi vor primi de la Domnul lor o
grădină pă trunsă de rîuri pe dedesupt; în veci vor fi acolo; şi muieri curate şi harul lui Dum nezeu, căci
Dumnezeu pri veşte la robii Săi”,

14.    care zic: “Doamne, noi cre dem; iartă-ne păcatele noas tre şi mîntuieşte-ne de pe deapsa focului”.

15.    [Astfel vorbesc] cei răb dători, cei drepţi, cei ascul tători, cei ce dau milos tenie şi cer iertare în zori
de zi.

16.    Dumnezeu a mărturisit că nu este Dumnezeu afară de El, iar îngerii şi poporul cel înţelept stau
[vestind] cu dreptate că nu este Dum nezeu afară de El, cel pu ternic, înţelept.

17.    [Credinţa adevărată] îna intea lui Dumnezeu este Islamul. Nu s-au certat cei ce aveau scriptura,
pînă ce n-a venit la ei pricepere, [atunci veni] piz ma între ei. Cine nu crede în semnele lui Dum nezeu,
[să ştie] că Dumne zeu e grabnic la socoteală.

18.    Dacă se ceartă ei cu tine, spune: “Supun faţa mea lui Dumnezeu împre ună cu cei ce-mi urmează”.

19.    Celor ce au scriptura şi celor neînvăţaţi[85] [spune-le]: “Voiţi să primiţi Isla mul?”. Dacă primesc
Islamul, atunci sînt bine ocîrmuiţi, dacă însă nu voiesc, e datoria ta să-i îndemni, căci Dumnezeu pri veşte
la robii săi.

20.    Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi omoară pro feţii pe nedrept şi omoară pe cei ce
poruncesc dreptatea, acelora vesteşte-le pedeapsă dureroasă.

21.    Faptele lor sînt pierdute în lumea aceasta şi cea de apoi şi nu va fi cine să le ajute.

22.    Oare n-ai privit la aceia care au primit o parte din scrip tură? Ei fură în dreptaţi spre scriptura lui
Dumnezeu, ca să judece certele între ei, atunci se întoarseră o parte din ei şi se depărtară[86].

23.    Aceasta [s-a întîmplat] pen tru că ei zic: “Nu ne atinge focul, decît numai un număr de zile”. Şi i-a
înşelat în cre dinţa lor aceea ce au născocit ei.

24.    însă cum va fi, dacă-i vom aduna în ziua în care nu este îndoială şi va primi fiecare suflet ce şi-a
agonisit? Lor nu li se va face nedreptate.
25.    Spune: “O, Dumnezeule, stăpîne al stăpîniei, Tu dai stăpînia cui voieşti şi iei stăpînia de la cine
voieşti; îl ri dici pe cine voieşti şi îl umi leşti pe cine voieşti; în mîna Ta este binele, eşti doar atot puternic.

26.    Tu faci să intre noaptea după zi şi faci să intre ziua după noapte. Tu scoţi la iveală viaţa din moarte
şi scoţi la iveală moartea din viaţă şi-l nutreşti pe cine voieşti fără măsură”.

27.    Credincioşii să nu ia necre dincioşii ca apărători, dacă sînt de aflat cre dincioşi. Iar cel ce face
aceasta n-are să aştepte de la Dumnezeu ni mic; doar dacă vă temeţi de dînşii. Însă Dumnezeu însuşi vă
apără şi la Dum nezeu este întoarcerea. Spune: “Da că ascundeţi ceea ce e în piepturile voastre, sau o
scoateţi la iveală, Dumnezeu o ştie şi El ştie ceea ce se află în ceruri şi pe pămînt, căci Dumnezeu e
atotputernic”.

28.    În ziua aceea va afla de faţă fiecare suflet binele ce l-a făcut şi răul ce l-a făcut şi va dori ca între el
şi acesta să fie un hotar depărtat. Însă Dum nezeu însuşi vă apără şi e plin de îndurare faţă de servii săi.

29.    Spune: “Dacă-l iubiţi pe Dumnezeu, atunci urmaţi-mă, şi Dumnezeu vă va iubi şi vă va ierta păcatele
voastre, căci Dumnezeu e iertător, îndură tor”. Spune: “Ascultaţi de Dumnezeu şi de cel trimis şi dacă vă
în toarceţi, Dumnezeu nu-i iu beşte pe cei necredincioşi”.

30.    Dumnezeu l-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imrân înaintea celorlalte
făpturi, unul sămînţa celuilalt, căci Dum nezeu aude, ştie.

31.    A zis soţia lui Imrân: “Doam ne, îţi juruesc rodul pîntecelui meu, primeş te-l de la mine, Tu doar
auzi, ştii”. Şi după ce născu, zise ea: “Doamne, eu am născut o copilă”. Dumnezeu doar ştia ce a născut
ea, şi un băiat nu e întocmai ca o copilă! — “eu am nu mit-o Maria şi o pun pe ea şi sămînţa ei sub scutul
Tău faţă de Satan cel bătut cu pietre[87]“.

32.    Domnul ei o primi cu pri mire bună şi o lăsă să crească cu creştere bună şi Zaharia se îngrijea de ea.
De cîte ori venea Zaharia în cămara ei, afla el la ea mîncare. El zise: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Ea
zise: “Aceasta este de la Dumnezeu, căci Dumne zeu îl îngrijeşte pe cine voieşte, fără să facă socoteală”.

33.    După aceea, se rugă Zaharia la Domnul său, zicînd: “Doamne, dă-mi de la Tine urmaşi buni, căci Tu
asculţi rugăciunile”. Atunci îl che mară înge rii, pe cînd petre cea el în cămară, rugîndu-se:

34.    “Dumnezeu ţi-l vesteşte pe Ioan, care va întări cuvîntul lui Dumnezeu. El va fi [un bărbat] cinstit şi
înfrînat şi un profet nepătat”.

35.    El zise: “Doamne, cum voi avea un copil, dacă sînt îna intat în vîrstă şi muierea mea e stearpă?” El
zise: “Dumne zeu face ce voieşte”.

36.    El zise: “Doamne, dă-mi un semn!” El zise: “Semnul tău va fi că trei zile nu vei vorbi cu oamenii
altfel decît numai prin semne. Adă-ţi aminte adesea de Domnul tău şi laudă-l seara şi dimineaţa”.

37.    Îngerii ziseră: “O, Maria, Dumnezeu te-a ales şi te-a curăţit şi te-a ales între muie rile lumii.

38.    O, Maria, ascultă de Domnul tău, prosternă-te şi închina te Lui împreună cu cei ce se închină”.
39.    Aceasta este o veste ascunsă, noi ţi-o descoperim. Tu n-ai fost lîngă ei, cînd aruncară sorţile lor,
cine din ei să se îngrijească de Maria şi n-ai fost lîngă ei cînd se certară.

40.    Îngerii mai ziseră: “O, Maria, Dumnezeu îţi vesteşte cuvîn tul [ce vine] de la El[88], nume le lui va fi
Messia Isus, fiul Mariei. Măreţ [va fi el] în lumea de acum şi cea de apoi şi va fi aproape [de Dumne zeu].

41.    El va vorbi cu oamenii din leagăn şi în vîrstă de bărbat şi va fi cucer nic[89]“.

42.    Ea zise: “Doamne, cum să am copil, fără să mă fi atins bărbat?” El răs punse: “Dum nezeu face ce
voieşte. Dacă a hotărît un lucru şi-i zice: Să fii! — apoi este.”

43.    El îl va învăţa scriptura, înţe lepciunea, Thora şi Evan ghelia şi-l va trimite la fiii lui Israel [să zică]:
“Eu vin la voi cu semne de la Domnul vos tru. Voi să vă plăsmuiesc din lut un chip de pasăre şi voi să
suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Dumnezeu[90]. Voi să-i mîntuiesc pe cei orbi şi pe
cei le proşi şi voi să-i înviez pe cei morţi cu voia lui Dumnezeu şi să vă vestesc ce să mîncaţi şi să păstraţi
în casele voas tre. Aceasta să vă fie vouă semn, dacă sînteţi credin cioşi.

44.    Eu întăresc cele pe care le aveţi acum de’nainte din Thora, însă vă iert unele din cele oprite; eu vin
la voi cu un semn de la Domnul vos tru, deci temeţi-vă de Dum nezeu şi urmaţi-mă. Dum nezeu este
Domnul meu şi Domnul vostru, deci serviţi-L. Acesta este drumul cel drept”.

45.    Cînd cunoscu Isus necre dinţa lor, zise: “Cine-mi va fi de ajutor pentru Dumne zeu?” Ziseră
apostolii: “Noi voim să-ţi fim de ajutor pen tru Dum nezeu. Mărturiseşte-ne că sîntem moslemi.

46.    Doamne, noi credem ceea ce ne-ai descoperit şi urmăm trimisului, deci scrie-ne între martori”.

47.    Ei vicleniră, însă şi Dumne zeu vicleni, căci Dumnezeu este cel mai vi clean.

48.    Dumnezeu zise: “O, Isuse, voi să te las să mori şi să te ridic la mine şi să te mîntuiesc de cei
necredincioşi, iar pe cei ce ţi-au urmat voi să-i pun peste cei necre dincioşi pînă la ziua învierii, atunci vă
veţi întoarce la Mi ne, iar Eu voi judeca certele între voi.

49.    Pe cei necredincioşi îi voi pe depsi cu pedeapsă grea în lumea de acum şi în cea de apoi şi nu va fi
nimenea ca să le ajute.

50.    Iar cei ce cred şi fac bine, lor le va plăti El răsplata lor. Şi Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi.

51.    Acestea le citim asupra ta ca semne şi amintiri înţelepte”.

52.    Isus e asemenea înaintea lui Dumnezeu cu Adam[91], pe care l-a făcut din pămînt şi i-a zis: “Să fii!”
şi el s-a făcut.

53.    Adevărul vine de la Dumne zeul tău, deci să nu te în doieşti.

54.    Iar dacă se ceartă cineva cu tine despre aceasta, după ce a venit asupra ta priceperea, atunci
spune: “Veniţi să-i chemăm pe fiii noştri şi pe fiii voştri şi pe muierile noastre şi pe muierile voastre şi pe
noi înşine şi pe voi înşivă, ca să ne rugăm şi să aducem blestemul lui Dumnezeu asupra celor
necredincioşi.”

55.    Aceasta este o istorie adevă rată. Nu este Dumnezeu afară de Dumnezeu şi Dum nezeu este
puternic, înţelept.

56.    Iar dacă întoarceţi spatele, atunci îi cunoaşte Dumne zeu pe cei nelegiuiţi.

57.    Spune: “O, voi, poporul scripturii, veniţi să facem o învoire între noi şi voi, ca să nu servim altuia
decît numai lui Dumnezeu şi să nu pu nem nimic în rînd cu El şi să nu primim pe nimenea din noi ca
Domn, afară de Dumnezeu!” Iar de întorc spatele, atunci spuneţi: “Mărturisiţi că noi sîntem moslemi!”

58.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce vă certaţi asupra lui Avraam? Doară n-a fost trimisă Thora şi
Evanghelia decît după timpul său. Nu o ştiţi aceasta?

59.    Certaţi-vă doar despre lu cruri pe care le ştiţi! De ce vă certaţi pentru lu cruri pe care nu le ştiţi?
Dumnezeu le ştie, iar voi nu le ştiţi.

60.    Avraam n-a fost nici iudeu, nici creştin, ci el a fost drept credincios, un moslem, şi n-a fost idolatru.

61.    Acei oameni sînt mai aproa pe de Avraam, care îi urmea ză şi aceştia sînt profetul [Mohammed] şi
cei ce cred. Dumnezeu este scutul cre dincioşilor.

62.    O parte din cei ce au scrip tura voieşte să vă amă gească, însă ei nu amă gesc pe nimenea altul decît
numai pe ei înşişi, şi nu o ştiu.

63.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce nu credeţi în semnele lui Dumnezeu? Doar totuşi trebuie să le
mărturisiţi.

64.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce îmbrăcaţi adevărul cu deşertăciunea şi ascundeţi adevărul deşi îl
ştiţi?

65.    O parte din cei ce au scrip tura zic: “Credeţi ceea ce li s-a descoperit cre dincioşilor dimineaţa şi
lepădaţi aceasta seara, ca ei să se întoarcă.

66.    Nu credeţi nimănui decît numai celui ce urmează legii voastre!” Spune: “Ocîrmuirea este o
ocîrmuire a lui Dumnezeu, dacă şi s-a dat altuia ceea ce s-a dat vouă”. Sau: “Harul e în mîna lui
Dumnezeu; El îl dă cui voieşte; Dumnezeu doar e cuprinzător, înţelept”.

67.    El împărtăşeşte îndurarea Sa cui voieşte. El este binefăcător, mare.

68.    Sînt unii din cei ce au scrip tura cărora le poţi încredinţa un talant; ei ţi—1 vor da îna poi; alţii însă,
dacă le încre dinţezi un dinar, nu ţi-l dau înapoi, dacă nu-i urmăreşti mereu.

69.    Aceasta, pentru că ei zic: “N-avem datorinţă faţă de cei ce nu ştiu nimic”. Aşa vorbesc ei minciuni
despre Dumnezeu, deşi ştiu.
70.    Însă cine ţine la datorinţă sa şi se teme de Dumnezeu — doar Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se tem
de El.

71.    Însă cei ce se negoaţă cu legămîntul lui Dumezeu şi [dau] jurămintele lor pentru preţ mic, aceia
n-au parte la viaţa de apoi şi Dumnezeu nu va vorbi cu ei şi nu-i va privi în ziua învierii şi nu-i va curăţi;
pentru ei este pedeapsa dureroasă.

72.    Mulţi dintre ei întortocheau scriptura cu limbile lor, ca să credeţi că ace lea sînt din scriptură. Însă
ele nu sînt din scriptură. Ei zic: “Aceasta e de la Dumnezeu!”, însă aceasta nu e de la Dum nezeu, ci ei
spun minciuni despre Dumnezeu, măcar că o ştiu.

73.    Nu se cade omului ca Dum nezeu să-i dea scriptura, înţelepciunea şi pro feţia, iar el apoi să zică
oamenilor: “Serviţi-mi mie lîngă Dum nezeu[92]!” ci el să zică: “Să fiţi învăţaţi în scriptura pe care o
cunoaşteţi şi vă îndelet niciţi cu ea”.

74.    Doar nu vă porunceşte [Dumnezeu] să-i primiţi ca stăpîni pe îngeri şi profeţi. Oare să vă

poruncească ne credinţa, după ce sînteţi moslemi?

75.    Cînd a încheiat Dumnezeu un legămînt cu profeţii [zise El]: “Aceasta e scriptura şi înţelepciunea
mea, pe care v-am dat-o. După aceea va veni la voi un trimis, care va întări ceea ce aveţi acum, iar voi
veţi crede în el şi-l veţi sprijini”. Deci, mai zise: “Sîn teţi hotărîţi!” El zise: “Fiţi martori şi Eu voi fi martor
cu voi”.

76.    Cel ce se întoarce de la aceas ta este un nelegiuit.

77.    Cer ei altceva decît legea lui Dumnezeu? Doar Lui i se supune ce e în ceruri şi pe pămînt, de bună
voie sau în silă, şi la El se întorc [toate].

78.    Spune: “Credem în Dumne zeu şi în ceea ce ni s-a trimis nouă şi s-a tri mis lui Avraam, Ismael, Isaac,
Iacov şi seminţiilor şi ce s-a dat lui Moise, lui Isus şi profeţilor din partea Domnului lor. Nu facem
deosebire cu vreunul din ei: sîntem doar moslemi”.

79.    Cel ce caută [altă] lege decît Islamul nu este primit de către El, căci el va fi în lumea de apoi între cei
pierduţi.

80.    Cum să ocîrmuiască Dum nezeu un popor necredin cios, care crezuse odi nioară şi mărturisise că
trimisul este adevărat şi la care ve niră semne lă murite? Dum nezeu nu ocîrmuieşte un popor al
nelegiuiţilor.

81.    Partea lor este blestemul lui Dumnezeu, al îngerilor şi al tuturor oame ni lor peste ei.

82.    În veci vor rămîne în el; nu li se va uşura pedeapsa şi nu vor fi luaţi în privire,

83.    afară de aceia care se căiesc şi fac bine, căci Dumnezeu este iertător, în durător.

84.    Cei ce sînt necredincioşi, după ce crezuseră, iar apoi sporesc în necre dinţă, căinţa acestora nu se
primeşte şi ei rămîn în rătăcire.
85.    Cei ce sînt necredincioşi şi mor în credinţă, de la nici unul din ei nu se primeşte nici chiar pămîntul
plin de aur, ca răscumpărare; pentru aceştia este pedeapsă dure roasă şi ei n-au ajutor.

86.    Nu veţi ajunge la dreptate, pînă ce nu veţi da milostenie din ceea ce vă e mai drag, căci toate
milosteniile ce le daţi le cunoaşte Dumnezeu.

87.    Toate mîncările erau iertate fiilor lui Israel, afară de aceea ce şi-a oprit Israel însuşi[93], înainte de
ce fu trimisă Thora. Spune: “Aduceţi Thora şi citiţi-o dacă sînteţi iubitori de adevăr”.

88.    Însă cei ce născocesc după aceasta minciuni despre Dumnezeu, aceştia sînt nelegiuiţii.

89.    Spune: “Dumnezeu este iubi tor de adevăr, deci, urmaţi legea lui Avraam cel dreptcredincios, care
n-a fost idolatru” .

90.    Cea dintîi casă [de închinare] fu aşezată pentru oameni în Bekka[94], spre binecuvîntarea lumii.

91.    În ea sînt semne vădite. Ea este locul lui Abraam şi cine intră în ea este scutit. De la Dumnezeu [s-a
stătorit] un peregrinaj la acea casă, pen tru oamenii care sînt în stare să facă drumul.

92.    Cel ce e necredincios [să ştie că] Dumnezeu este bogat şi fără de lumea aceasta.

93.    Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce nu credeţi în semnele lui Dumnezeu? Doar Dumnezeu e
martor pentru faptele voastre”.

94.    Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, de ce abateţi de la drumul lui Dumnezeu pe cei ce cred? Voi îl
faceţi strîmb, deşi singuri îl mărturisiţi. Lui Dumnezeu, însă, nu-i sînt necunoscute faptele voastre”.

95.    O, voi, cei ce credeţi, dacă urmaţi unei părţi din aceia cărora li s-a dat scriptura, voiesc ei să vă
împingă de la credinţa voastră la necre dinţă.

96.    Cum puteţi fi necredincioşi, dacă vi s-au citit semnele lui Dumnezeu, iar urmaşul său se află printre
voi? Însă cine ţine la Dumnezeu, acela e dus pe drumul cel drept.

97.    O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu cu frică adevărată şi să nu muriţi decît fiind moslemi.

98.    Ţineţi tare de frînghia[95] lui Dumnezeu cu toţii şi nu vă împrăştiaţi, ci a duceţi-vă aminte de

binefacerile lui Dumnezeu faţă de voi. Aţi fost duş mani, iar El a împre unat inimile voastre şi prin harul
Său v-aţi făcut fraţi.

99.    Aţi fost la marginea prăpastiei focului şi El v-a mîntuit de acolo. Aşa vă face vădite Dumnezeu
semnele Sale, ca să fiţi bine ocîrmuiţi.

100.  Şi ca să fie din voi un popor care cheamă la cele bune şi porunceşte ce este cuviincios şi opreşte ce
este nedrept. Aceştia vor fi fericiţi.

101.  Şi nu fiţi ca şi aceia care se despărţesc şi se ceartă, deşi au venit la ei semne răsvădite. Pentru ei
este pedeapsă mare.
102.  În ziua aceea vor fi unii cu faţa albă, iar alţii cu faţa neagră[96], iar către cei cu faţa nea gră [va zice
Dumnezeu]: “V-aţi făcut necredincioşi, deşi eraţi credincioşi? Deci, gustaţi pedeapsa pentru că sînteţi
necredincioşi”.

103.  Iar cei cu faţa albă vor pe trece în veci în harul lui Dumnezeu.

104.  Acestea sînt semnele lui Dumnezeu, pe care ţi le ves tim întru adevăr: Dumnezeu nu voieşte
strîmbătăţirea făpturilor.

105.  Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi la Dumnezeu se întorc toate.

106.  Sînteţi cel mai bun popor care s-a născut între oameni. Voi porunciţi ce e cuviincios şi opriţi ce e
nedrept şi cre deţi în Dumnezeu. Şi de ar fi crezut cei ce au scriptură, ar fi fost mai bine pentru ei. Şi între
ei sînt credincioşi, cei mai mulţi însă sînt nele giuiţi.

107.  Nu vă vor strica decît numai puţin şi cînd se vor lupta împotriva voastră, vă vor în toarce spatele şi
atunci nu vor avea ajutor.

108.  Bătuţi vor fi cu ruşine, orişi unde vor fi aflaţi, doar dacă vor fi sub stăpî nirea lui Dumnezeu sau sub
stăpî nirea oamenilor[97]. Ei ajung întru mînia lui Dumnezeu şi sărăcie cade asupra lor şi anume pentru
că n-au crezut în semnele lui Dumnezeu şi au omorît profeţii pe ne drept, răzvrătindu-se şi fiind
nelegiuiţi.

109.  Nu sînt toţi una cei ce au scriptura; sînt unii drepţi între ei care citesc semnele lui Dumnezeu în
timp de noapte şi se închină.

110.  Ei cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, ei poruncesc ce este cuviincios şi opresc ce este nedrept şi
se întrec în bunătăţi. Aceştia sînt cucer nici.

111.  Binele ce l-au făcut, nu veţi fi lipsit de el, căci Dumnezeu îi cunoaşte pe cei cuvioşi.

112.  Celor necredincioşi nu le va ajuta nici averea, nici copiii lor nimic la Dumnezeu. Aceş tia sînt
tovarăşii focului şi în el vor rămîne în veci.

113.  Ceea ce istovesc ei în viaţa lumii seamănă cu un vînt rece, care trece peste ogoa rele oamenilor, ce
sînt ei în şişi nelegiuiţi, şi le pierde. Nu însă Dumnezeu e ne drept faţă de ei, ci ei înşişi sînt nedrepţi faţă
de sine.

114.  O, voi, cei ce credeţi, nu încheiaţi preietenie cu cei ce nu-s de-ai voştri, ei nu înce tează să vă
amăgească, ei doresc pieirea voastră: a ieşit ura din gurile lor, iar în pieptul lor e un lucru mai greu de
ascuns. Noi v-am dat semne vădite, dacă sîn teţi pricepuţi.

115.  Iată, voi îi iubiţi, ei însă nu vă iubesc. Voi credeţi în întreaga scriptură, ei însă, dacă vă întîlnesc, vă
zic: “Noi credem”, iar într-as cuns îşi muşcă vîrfurile de getelor, de ciudă asupra voastră. Spune: “Muriţi
de ciudă!” Dumnezeu doar cu noaşte lăuntrul piepturilor.
116.  De vă merge bine, le pare lor rău, iar de vi se întîmplă o nenorocire, se bucură ei de aceasta. Însă
dacă veţi fi statornici şi vă veţi teme de Dumnezeu, nu vă va strica viclenia lor la nimic; Dum nezeu doar
ştie ce fac ei.

117.  Cînd ai mers dimineaţa de la neamul tău — [îţi aduci aminte? — să faci] pentru cei credincioşi o
tabără de război — Dumnezeu aude, ştie,

118.  atunci se înspăimîntează două oştiri de-ale voastre şi-şi pierdură vitejia, însă Dumnezeu le ajutoră
pe amîndouă; în Dumnezeu să se încreadă, deci, credin cioşii[98].

119.  Dumnezeu v-a ajutat şi la Bedr, măcar că eraţi puţini, deci temeţi-vă de Dumnezeu şi fiţi
mulţumitori.

120.  Cînd ai zis credincioşilor: “Nu vă este destul dacă vă întăreşte Domnul vostru cu trei mii de îngeri
trimişi?”

121.  Într-adevăr, dacă sînteţi sta tornici şi vă temeţi de Dumnezeu, îndată ce vor veni [duşmanii] asupra
voastră cu sălbăticie, vă va întări Dom nul vostru cu cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne[99].

122.  Dumnezeu vă trimite aceas tă veste, ca să se ridice ini mile voastre prin ea, căci nu este ajutor decît
la Dum nezeu cel puternic, înţelept. Ori de-i nimiceşte cu totul pe cei necredincioşi, sau îi frînge, încît se
trec cu încetul,

123.  sau se întoarce iarăşi spre ei, sau îi pedepseşte, de aceasta nu-ţi pese nimic, ei sînt doa ră
nelegiuiţi.

124.  Ale lui Dumnezeu sînt toate din ceruri şi de pe pămînt; El iartă cui voieşte şi pede pseşte pe cine
voieşte, căci Dumnezeu este iertător, în durător.

125.  O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi lacomi la camătă, luînd tot cîte de două ori înapoi [cele împrumutate],
ci temeţi-vă de Dumnezeu, ca să vă meargă bine.

126.  Temeţi-vă de foc, care este pregătit pentru cei necredincioşi, şi ascultaţi de Dum nezeu şi de cel
trimis, ca să aveţi har.

127.  Grăbiţi spre iertare de la Domnul vostru şi spre raiul cel întins ca şi pă mîntul, cel pregătit pentru
cei cucernici,

128.  care dau milostenii la vre muri bune şi rele şi-şi stăpînesc mînia şi iartă oame nilor, căci Dumnezeu
îi iu beşte pe cei buni.

129.  Însă şi aceia care au păcătuit şi au fost nelegiuiţi, dacă îşi aduc aminte de Dumnezeu şi cer iertare
pentru păcatele lor, — însă cine poate ierta păcatele, decît numai Dumnezeu? — şi nu rămîn în faptele
lor, ci le cunosc,

130.  şi aceştia vor agonisi iertare de la Domnul lor şi vor petrece în veci în grădina cea pătrunsă cu rîuri
pe dedesupt. Frumoasă răsplată au cei ce se poartă bine.
131.  [Dumnezeu] a trimis acum înaintea voastră legi, umblaţi pe pămînt şi vedeţi ce sfîrşit au luat cei ce
ţineau de min ciună [adevărul].

132.  Acesta[100] este hotărîre pentru oameni şi drum drept şi în demnare pentru cei cu frica lui
Dumnezeu.

133.  Nu fiţi deci slabi şi întristaţi; voi veţi fi înălţaţi, dacă veţi fi credincioşi.

134.  De aţi fost răniţi [în război], au fost asemenea răniţi şi [alţi] oameni. Noi schimbăm astfel zilele între
oameni, ca să cunoască Dumnezeu pe cei ce cred şi să aleagă dintre voi martiri, pentru că Dum nezeu
nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi[101],

135.  şi pentru ce Dumnezeu să-i ispitească pe cei credincioşi şi să-i nimiceas că pe cei ne credincioşi.

136.  Credeţi că veţi intra în rai înainte de ce-i va cunoaşte Dumnezeu pe cei care s-au luptat dintre voi şi
au fost statornici?

137.  Voi doriţi moartea, înainte de ce o întîmpinaţi, însă aţi mai văzut-o şi o veţi mai privi.

138.  Şi Mohammed nu e nimic alta decît un trimis. Înaintea lui au murit [alţi] trimişi. Însă dacă ar muri el
sau ar fi ucis, v-aţi întoarce iarăşi pe urmele voastre[102]. Cel ce se întoarce pe urmele sale nu-i strică
lui Dumnezeu nimic. Dumnezeu le va răsplăti celor mulţumitori.

139.  Nimenea nu poate muri fără de voia lui Dumnezeu, [cum e scris] în car tea termenelor[103] cine
cere răsplată în lumea aceasta, îi vom da-o, iar ci ne cere răsplată în lumea de apoi, şi aceluia îi vom da-o
şi le vom răsplăti celor mulţu mitori.

140.  Cîţi profeţi s-au luptat cu unii care erau de zeci de mii de ori mai puter nici decît ei, şi nu slăbiră în
urma întîmplărilor de pe drumul lui Dumne zeu şi nu se poticniră şi nu se umiliră. Dumnezeu îi iubeşte pe
cei stator nici.

141.  Şi n-a fost cuvîntul lor altul decît că vorbeau: “Doamne, iartă-ne păcatele noastre şi ce am greşit
întru trebile noastre; întăreşte-ne picioarele noas tre şi ajută-ne faţă de poporul necredincios”. Dum
nezeu le-a dat lor răs plată în lumea de apoi, Dumnezeu îi iubeşte pe cei buni.

142.  O, voi, cei ce credeţi, de veţi asculta de cei necredincioşi, ei vă vor duce pe urmele voastre, şi voi vă
întoarceţi ca pierduţi.

143.  În Dumnezeu este stăpînul vostru. El este cel mai bun ajutător.

144.  Noi vom arunca în inimile necredincioşilor spaimă, pen tru că adaugă lîngă Dum nezeu încă şi
altele, fără ca El să fi trimis împuternicire la aceasta. Locuinţa lor este focul: o ospeţie rea pentru cei
nelegiuiţi.

145.  Dumnezeu şi-a împlinit fă găduinţa Sa faţă de voi, cînd i-aţi nimicit [pe duşmani] cu voia Sa, pînă ce
v-aţi poticnit şi v-aţi certat asupra porun cilor şi v-aţi răzvrătit, deşi [Dumnezeu] v-a arătat ce aţi dorit
voi.
146.  Unii din voi căutau lumea de acum, alţii căutau cea de apoi, atunci a lăsat El să vă fugărească, spre
a vă ispiti, însă acum v-a iertat, căci Dumnezeu este binefăcă torul credincioşilor.

147.  Cînd v-aţi suit în sus şi nu v-aţi întors după nimenea, iar trimisul striga în urma voastră, atunci
[Dumnezeu] a aruncat asupra voastră durere peste durere, ca să nu vă întristaţi de ceea ce aţi pierdut şi
de ceea ce vi s-a întîmplat. Dumnezeu doar ştie ce faceţi[104].

148.  Atunci vă trimise asupra voastră după nevoie spre întărire un somn, care veni peste o parte din voi.
Altă parte se întrista şi cugeta neadevăruri şi nebunii des pre Dumnezeu, zicînd: “Avem ceva de la lucrul
acesta?” Spune: “Toată treaba este a lui Dumnezeu”. Ei au as cuns în sufletele lor ceea ce nu ţi-au
descoperit zicînd: “De am fi avut ceva de la lu crul acesta, n-am fi fost omorîţi aici”. Spune: “De aţi fi
rămas în casele voastre, ar fi trebuit să iasă la cîmp aceia cărora le-a fost scrisă moartea: la locurile lor de
odihnă”. Dumnezeu a voit să ispitească ce este în piep turile voastre şi să cerce ce este în inimile voastre,
Dum nezeu cunoaşte lăuntrul pieptu rilor.

149.  Aceia din voi care s-au pus pe fugă, în ziua luptei între cele două oştiri, pe aceia Satan i-a amăgit,
pentru că um blau după cîştig; însă Dum nezeu le-a iertat, pentru că Dumnezeu este iertător, în durător.

150.  O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei necredincioşi, care spun despre fra ţii lor cei ce au călătorit în
ţară sau au purces în război: “De ar fi rămas la noi, n-ar fi murit şi n-ar fi fost omorîţi”. Dum nezeu
hotărăşte aceasta, spre întristarea inimii lor, căci Dumnezeu dă viaţă şi moar te şi Dumne zeu vede toate
cîte le faceţi.

151.  De veţi fi omorîţi pentru dru mul lui Dumnezeu sau veţi muri, este ierta-rea lui Dum nezeu şi
îndurarea Sa mai bună decît [toate averile] cîte le-aţi adunat.

152.  Căci dacă veţi muri sau veţi fi omorîţi, vă veţi aduna la Dumnezeu.

153.  Şi pentru îndurarea lui Dum nezeu[105] ai fost prea blînd faţă de ei, căci de ai fi fost mai aspru şi
mai vîrtos la inimă, s-ar fi împrăştiat ei din jurul tău. Deci, iartă-le şi roagă-te de iertare pentru ei şi
sfătuieşte-te cu ei în afacere; şi după ce vei fi venit la hotărîre, încrede-te în Dumne zeu, căci Dumnezeu
îi iubeş te pe cei ce se încred în El.

154.  De vă ajută Dumnezeu, nimenea nu vă poate birui, însă dacă vă pără seşte El, cine vă va ajuta afară
de El? Deci, să se încreadă în El cei cre dincioşi.

155.  Şi nu este felul profetului ca să înşele[106]. Iar cine înşală, va veni, la ziua învierii, cu ceea ce a
înşelat. Atunci va primi fiecare suflet răsplata ce şi-a agonisit-o şi lor nu li se va face nedreptate.

156.  Oare să fie prigonit acela care a trăit după placul lui Dumnezeu, ca şi cei care l-a oţărît pe
Dumnezeu, şi să fie iadul locuinţa sa? Acesta este un drum nenorocit.

157.  Sînt [felurite] trepte [ale răs plăţii] la Dumnezeu, căci Dumnezeu vede ce fac ei.
158.  Dumnezeu s-a arătat bine voitor faţă de cei credincioşi, ridicîndu-le pe cel trimis din mijiocul lor, ca
să le citească semnele Sale şi să-i curăţească şi să-i înveţe scriptura şi înţelepciunea, pentru că erau
înainte în rătăcire vădită.

159.  Cînd a venit asupra voastră nenorocirea[107] — măcar că a venit asupra voastră un [bine]
îndoit[108] — aţi zis voi: “De unde este aceasta?” Spu ne: “Aceasta este de la voi înşivă, căci Dumnezeu
este atotputernic”.

160.  Ceea ce a venit asupra voas tră, în ziua luptei între cele două oştiri, aceea a fost cu voia lui
Dumnezeu, ca să-i cunoască pe cei credincioşi şi să-i cunoască pe cei făţarnici. Lor li se spune: “Mergeţi
de luptaţi pe drumul lui Dum nezeu!” sau: “Respingeţi [duş manul]!”. Ei ziseră: “De am pricepe să ne
luptăm, v-am urma vouă”. Ei erau atuncea mai aproape de necredinţă decît de credinţă.

161.  Ei vorbeau cu gurile lor ceea ce nu era în inimile lor, însă Dumnezeu ştie ceea ce as cund ei.

162.  Aceia care rămăseseră acasă ziseră către fraţii lor: “De n-ar fi ascultat, n-ar fi omorîţi!” Spune:
“Respingeţi moartea de la sufletul vostru, dacă iubiţi adevărul!”

163.  Să nu crezi că-s morţi cei ce fură omorîţi pe drumul lui Dumnezeu, ci că sînt vii la Domnul lor, unde
sînt bine grijiţi.

164.  Ei se bucură cu ceea ce le-a dat Domnul lor ca binefacere şi se veselesc asupra celora care încă n-au
ajuns la ei, însă le vor urma. Asupra lor nu vine nici frică, nici întris tare.

165.  Ei se veselesc asupra harului lui Dumnezeu şi a binefa cerii Sale şi că Dumnezeu nu lasă să se piardă
răsplata credincioşilor.

166.  Cei ce au ascultat de Dum nezeu şi de trimisul Său şi deşi fură răniţi, au făcut bine şi s-au temut de
Dumnezeu, vor primi răsplată mare.

167.  Către aceştia ziseră oamenii: “S-au adunat oameni[109]împo triva voastră, deci temeţi-vă!” Însă
aceasta mări credinţa lor şi ei ziseră: “Dumnezeu este ajungător pentru noi şi ocrotitorul nostru cel mai
bun.”

168.  Ei se întoarseră deci cu harul lui Dumnezeu şi cu îndura rea Sa, fără să-i fi atins un rău; ei căutară
să-i placă lui Dumnezeu, căci Dumnezeu e un binefăcător mare.

169.  Acel Satan[110] vrea să vă înfri coşeze înaintea prietenilor săi, voi însă nu vă temeţi de ei, ci
temeţi-vă de Mine, dacă sînteţi credincioşi.

170.  Nu te întrista de cei ce se grăbesc spre necredinţă, ei doar nu-i pot strica nimic lui Dumnezeu; căci
Dumnezeu nu voieşte să le dea parte în lumea de apoi, ci pentru ei este pedeapsă mare.

171.  Într-adevăr cei ce iau în schimb necredinţa pentru credinţă nu-i pot stri ca lui Dumnezeu nimic, însă
pen tru ei este pedeapsă dure roasă.
172.  Cei necredincioşi să nu crea dă că Noi avem îndelungă răbdare cu ei, pen tru binele sufletelor lor, ci
Noi avem îndelungă răbdare, ca ei să crească întru păcate, pentru ei este pedeapsă ruşinoasă.

173.  Dumnezeu nu-i va lăsa [mai mult] pe cei credincioşi [în starea] în care vă aflaţi voi, [ci numai] pînă-i
va despărţi pe cei răi de cei buni.

174.  Dumnezeu nici nu vă desco peră cele ascunse, ci la aceasta îşi alege Dumnezeu ca trimis pe cine
voieşte. Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi, căci de veţi crede şi vă veţi teme de Dumne zeu, veţi
primi răsplată mare.

175.  Să nu creadă cei zgîrciţi că ceea ce le-a lăsat Dumnezeu din harul Său este spre bine le lor, ci tocmai
spre răul lor.

176.  Li se va pune ca zgardă în ziua învierii ceea ce au strîns prin zgîrcenie; a lui Dumne zeu este
moştenirea cerurilor şi a pămîntului şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

177.  Dumnezeu a auzit cuvîntul celor ce zic: “Dumnezeu este sărman şi noi sîntem avuţi”[111]. Vom
scrie vorba lor şi că au omorît profeţii pe nedrept şi le vom zice: “Gustaţi pedea psa arderii!”

178.  Aceasta pentru aceea ce au făcut înainte mîinile voastre şi pentru că Dumnezeu nu e nedrept faţă
de robii Săi.

179.  Cei ce zic: “Dumnezeu a în cheiat un legămînt cu noi, ca să nu credem unui trimis pînă ce n-a venit
cu o jertfă, ca să o mistuie focul”,

180.  spune-le: “Au venit trimişi de la Mine cu semne vădite şi cu ceea ce aţi vorbit; însă de ce i-aţi
omorît, dacă sînteţi iubitori de adevăr?”

181.  Dacă te-au învinuit că minţeşti, apoi au învinuit de minciună şi trimişii de’naintea ta, care au venit
cu sem ne vădite, cu scripturi şi cu cartea cea luminată.

182.  Tot sufletul va gusta moar tea, iar voi veţi primi răs plata voastră în ziua învierii, iar cel ce va fi
departe de foc şi va fi adus în rai va fi mîntuit, căci ce este viaţa lumii decît o folosire deşartă?

183.  Veţi fi ispitiţi cu privire la averile voastre şi la voi înşi vă şi veţi trebui să ascultaţi sudalme mari de la
cei ce au primit scriptura înaintea voastră şi de la idolari; dar dacă sînteţi statornici şi vă temeţi de
Dumnezeu, atunci aşa e cu tărie hotărît.

184.  Cînd a încheiat Dumnezeu un legămînt cu cei ce au scriptura: “Descope riţi-o oameni lor şi nu o
ascundeţi!”, atunci îl aruncară ei [legămîntul] după spatele lor şi-l vîndură pentru un preţ mic, însă
acesta a fost negoţ rău.

185.  Nu crede că cei ce se bucură de faptele lor şi le place să fie lăudaţi pen tru ceea ce n-au făcut, vor
scăpa de pedeapsă, căci pentru ei este pe deapsă dureroasă.

186.  A lui Dumnezeu este stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu este atotputernic.
187.  În facerea cerurilor şi a pămîntului şi-n schimbarea nopţii şi a zilei sînt [destule] semne pentru cei
înţelepţi,

188.  care îşi aduc aminte de Dum nezeu cînd stau şi cînd şed şi cînd zac. Ei cugetă la facerea cerurilor şi
a pămîntului: “Doamne, n-ai făcut aceasta în deşert; mărie Ţie, mîntuieşte-ne de pedeapsa focului!”

189.  Doamne, pe cine-l arunci în foc, pe acela îl şi acoperi cu ruşine, iar pentru cei nele giuiţi nu este
ajutor.

190.  Doamne, noi am auzit un vestitor[112], care cheamă la cre dinţă: “Credeţi în Domnul vostru!”, şi
noi am crezut.

191.  Doamne, iartă-ne păcatele noastre şi ascunde răutăţile noastre şi lasă-ne să murim cu cei curaţi.

192.  Doamne, dă-ne ce ne-ai fă găduit prin trimişii Tăi şi nu ne ruşina în ziua învierii, căci tu nu calci
făgăduinţa”.

193.  Acestora le răspunde Dom nul lor: “Eu nu las să piară nici o faptă de ale voastre, fie ea împlinită de
bărbat sau de muiere.

194.  Iar pe cei ce au pribegit şi fură alungaţi din casele lor şi au suferit pentru drumul Meu şi s-au luptat
şi au fost omorîţi, voi să-i curăţesc de răutăţi le lor şi să-i duc în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt”.

195.  Răsplata e de la Dumnezeu şi la Dumnezeu e cea mai frumoasă răsplată.

196.  Să nu te înşele umbletul ne credincioşilor în ţară[113]; acesta e un cîştig de nimica. Doar locuinţa
lor este iadul — un pat rău!

197.  Însă cei ce se tem de Domnul lor, pentru aceia sînt grădini pătrunse cu rîuri pe desupt, acolo vor
rămîne ei în veci: o ospeţie de la Dumnezeu şi ceea ce este de la Dumnezeu e bine pentru cei curaţi.

198.  Şi din cei cu scriptura sînt unii care cred în Dumnezeu şi în ceea ce vi s-a trimis vouă, li s-a trimis lor,
umilindu-se înaintea lui Dumnezeu, nu vînd semnele lui Dumnezeu pen tru un preţ mic.

199.  Aceia vor primi răsplata lor de la Domnul lor, căci Dumnezeu e grabnic la socoteală.

200.  O, voi, cei ce credeţi, fiţi răb dători şi porunciţi răbdare, fiţi statornici şi temeţi-vă de Dumnezeu, ca
să fiţi fericiţi.

IV

SURA MUIERILOR[114]

Din Medina şi este cu o sută şaptezeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      O, voi, oamenilor, temeţi-vă de Domnul vostru, care v-a făcut dintr-un singur suflet[115] şi anume
făcînd din el pe so ţia sa[116] şi a răspîndit din ei bărbaţi mulţi şi muieri. Deci temeţi-vă de Dumnezeu,
la care vă rugaţi pentru olaltă, şi [cinstiţi] pîntecele [care v-a născut], căci Dumnezeu vă păzeşte.

2.      Daţi-le orfanilor averea lor şi nu schimbaţi răul vostru cu

binele lor. Şi nu mîncaţi ave rea lor în folosul averii voas tre, căci acesta este un păcat greu.

3.      De vă temeţi că veţi fi ne drepţi către cei orfani, atunci luaţi ca soţii, dacă vă pare bine, dintre
muieri două, trei sau patru, şi dacă vă temeţi că nu veţi fi cu dreptate, atunci [luaţi] numai una sau pe
ceea ce stăpîneşte dreapta voastră[117]; aşa vă va fi mai uşor să nu greşiţi. Daţi-le muierilor zestrea cu
bună voie. De vă iartă ele înşile ceva din zestre, apoi între bu inţaţi aceea pentru voi bucuroşi şi sănătoşi.

4.      Nu le daţi celor bolînzi [în mînă] averea voastră, pe care v-a dat-o Dumnezeu spre susţinerea lor, ci
nutriţi-i şi îmbrăcaţi-i şi vorbiţi cu ei cuvinte cuviincioase.

5.      Cercaţi-i pe cei orfani pînă ce au ajuns timpul căsătoriei şi dacă aţi cu noscut că ei se pot înşişi
ocîrmui, atunci încredinţaţi-le averea lor, însă nu o mătrăşiţi fără măsură şi în grabă,

6.      dacă [încă] nu vor fi în vîrstă. Cine este avut, să fie cum pătat, şi cine este sărman, să întrebuinţeze
[averea] după cuviinţă.

7.      Dacă le încredinţaţi averile lor, atunci luaţi-vă martori la aceasta, căci Dumnezeu cere socoteală
ajungătoare.

8.      Bărbaţilor li se cuvine o par te din ceea ce au lăsat în ur mă părinţii şi ru-dele, aseme nea li se
cuvine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; fie puţin sau mult, o parte anu
mită [li se cuvine].

9.      Dacă sînt de faţă la împărţire rude, orfani şi sărmani, atunci daţi-le părţi şi lor şi vorbiţi cu ei cuvinte
cuviincioase.

10.    Cei ce sînt îngrijoraţi că vor lăsa în urma lor urmaşi slabi şi se tem din pricina lor, ace ia să se
încreadă în Dumne zeu şi să vorbească cuvinte bine chibzuite.

11.    Cei ce mătrăşesc averile or fanilor pe nedrept, aceia mănîncă în pîntecele lor foc şi se vor frige în
flăcări.

12.    În privinţa copiilor voştri a hotărît Dumnezeu: Bărbatul să aibă parte cît două muieri. Dacă sînt însă
[numai] femei [şi anume] mai mult decît do uă, [primesc ele] două tre imi din ceea ce a rămas, iar dacă
este numai una, capătă ea jumătate. Părinţii mortu lui primesc fiecare tot a şasea parte din ceea ce a
rămas, dacă are [răposatul] un copil, însă dacă n-are copil şi moş tenesc părinţii săi, atunci primeşte
maică-sa a treia parte, iar dacă are fraţi, atunci primeşte maică-sa a şasea parte, plătindu-se lega tele
testate sau datoriile. Ori de vă sînt părinţii voştri sau copiii voş tri mai folositori, aceasta nu o ştiţi. [Cele
zise sînt] o porun că de la Dumne zeu şi Dum nezeu este ştiutor, înţelept.
13.    Jumătate din ce lasă în urmă soţiile voastre e pentru voi, dacă n-au ele copii; dacă însă au ele copii,
atunci vă vine vouă a patra parte din ceea ce au lăsat ele în urmă, plătindu-se legatele testate sau
datoriile.

14.    Asemenea şi muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, dacă n-aveţi copii;
însă dacă aveţi copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce aţi lăsat în urmă, plătindu-se legatele
testate sau datoriile.

15.    Dacă un bărbat sau o muiere pune ca moştenitor o rudă depărtată şi [testatorul] are un frate sau o
soră, atunci primeşte fiecare din aceştia din urmă tot a şasea parte. Dacă sînt însă mai mulţi [fraţi sau
surori], atunci pri mesc ei [cu toţii] partea a treia în părţi de-o potrivă, plătindu-se legatele testate sau
datoriile,

16.    fără scurtare. Aceasta e o hotărîre nestrămutată de la Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

17.    Acestea sînt hotărîri ale lui Dumnezeu şi cel ce ascultă de Dumnezeu şi trimisul Său, pe acela îl va
duce [Dum nezeu] în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt şi acolo va rămîne în veci şi aceasta este o
fericire mare.

18.    Însă cine se răzvrăteşte îm potriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său şi calcă orînduielile Sale, pe
acela îl duce [Dumnezeu] în foc, să rămîie acolo în veci; pentru el este pedeapsă ruşinoasă.

19.    Dacă preacurveşte una din muierile voastre, atunci să mărturisească asupra lor patru inşi din voi; şi
dacă au mărturisit, atunci ţineţi-le închise în casele voastre, pînă ce moartea le va mîntui sau Dumnezeu
le va da dru mul.

20.    De se împreună doi din voi, pedepsiţi-i, însă dacă se căiesc şi se îndreap tă, iertaţi-i, căci Dumnezeu
este paşnic, îndurător.

21.    Într-adevăr, la Dumnezeu este iertarea pentru cei ce au păcătuit întru neştiinţă şi apoi se căiesc
îndată; spre aceştia se întoarce iarăşi Dum nezeu, şi Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

22.    Însă nu este iertare pentru cei ce fac rău, pînă ce nu-l păleşte moartea pe unul din ei, şi zic abia
atunci: “Mă căiesc acum!”, nici pentru cei ce mor necredincioşi: pentru ei am pregătit Noi pedeapsă
dureroasă.

23.    O, voi, cei ce credeţi, nu vă este iertat să moşteniţi mu ieri împotriva voiei lor[118], nici nu le opriţi
să se căsătorească cu alţii, ca să le luaţi o parte din ceea ce le-aţi dat [ca zestre], doar dacă au preacurvit
vădit: ci purta ţi-vă cu ele după cuviinţă. Dacă le urîţi, se poate că urîţi ceva, în ce a pregătit Dum nezeu
mare fericire [pentru voi].

24.    De voiţi să schimbaţi o soţie în locul alteia şi i-aţi dat une ia din ele un talant, atunci să nu luaţi din
aceasta nimic. Oare voiţi să luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat vădit?

25.    Şi cum să luaţi înapoi, dacă aţi fost lîngă olaltă şi au pri mit de la voi un legămînt tare?
26.    Nu vă căsătoriţi cu muierile cu care s-au căsătorit părinţii voştri — doar dacă s-a întîmplat
înainte[119] — căci aceasta este un drum ruşinos, urîcios şi rău.

27.    Vă sînt oprite pentru căsă torie maicile voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile voastre
după tată şi după maică, fiicele fratelui, fiicele surorii, doicele care v-au alăptat surorile voastre după
doice, maicile muieri lor voastre, fiicele voastre vitrege, care sînt scutul vos tru şi care sînt de la muieri la
care aţi intrat; însă, dacă încă n-aţi intrat la ele, nu es te păcat asupra voastră; [oprite vă sînt] şi soţiile
fiilor voştri, care sînt din coapsele voastre, asemenea două su rori deodată — doar dacă s-a întîmplat
înainte — Dumne zeu e iertător, milostiv.

28.    Nici muieri căsătorite [să nu luaţi], doar acelea pe care le stăpîneşte dreapta voastră. Aceasta e
porunca dumnezeiască pentru voi. De acum vă sînt iertate toate, afară de acestea, ca să vi le luaţi ca so
ţii, după averile voastre, afară de curve, pentru folosul ce-l aveţi de la ele, daţi-le lor zestre; aceasta este
o hotărîre; nu păcătuiţi dacă înche iaţi un legă mînt slobod cu ele, afară de ceea ce s-a hotărît;
Dumnezeu e ştiutor, înţe lept.

29.    Care din voi nu este în stare să se căsătorească cu muieri slobode şi credincioase, acela să-şi ia una
din roabele voas tre credincioase, pe care le stăpîneşte dreapta voastră, căci Dumnezeu cunoaşte
credinţa voastră, aveţi doar o singură obîrşie; însă căsătoriţi-vă cu ele numai cu voia Domnului lor şi
daţi-le zes trea lor după cuviinţă; şi acestea să fie ruşinoase, şi nu curve, şi să nu-şi ia ibovnici.

30.    Dacă sînt căsătorite şi preacurvesc, atunci să vie asupra lor jumătate din pedeapsa cuvenită
muierilor slobode[120]. Aceasta este pentru acela dintre voi care se teme de păcat: dacă însă sînteţi răb
dători, e mai bine pentru voi, căci Dumnezeu este iertător, milostiv.

31.    Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor de naintea voastră şi
să se întoarcă spre voi, căci Dumnezeu e ştiu tor, înţelept.

32.    Dumnezeu voieşte să se în toarcă spre voi, iar cei ce um blă după poftele lor, voiesc să vă abateţi
foarte departe. Dumnezeu voieşte să vă facă uşu rinţă, căci omul este o făptură slabă.

33.    O, voi, cei ce credeţi, nu is prăviţi între voi averile voas tre pentru nimi curi, ci numai la negustorii
cu învoire întreolaltă. Nu vă ucideţi înşivă, căci Dumnezeu este îndură tor cu voi.

34.    însă cine face aceasta întru fărădelege şi păcat, pe acela îl vom lăsa să ardă în foc, căci pentru
Dumnezeu este acesta un lucru uşor.

35.    De vă veţi feri de păcate gre le, ce vă sînt oprite, vă vom curăţi de răutăţile voastre şi vă vom lăsa să
intraţi cu cinste [în rai].

36.    Nu doriţi ceea ce i-a dat Dumnezeu unuia mai mult decît altuia dintre voi; bărba ţii vor primi partea
ce şi-au agonisit-o şi muierile vor primi partea ce şi-au ago nisit-o; deci rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
harul Său, căci Dumnezeu este atot ştiutor.
37.    Tuturor le-am dat neamuri, [ca să poată moşteni] ceea ce au lăsat în ur mă părinţii sau rudele lor,
sau aceia cu care aţi împreunat dreapta voas tră[121], deci daţi-le partea lor. Dumnezeu este martor la
toate trebile.

38.    Bărbaţii să fie înaintea muie rilor, pentru că şi Dumnezeu i-a pus pe ace ia înaintea aces tora şi ei le
ţin din averile lor. Muierile cele cinstite să fie ascultătoare şi să păzească tainele, ca să le păzească şi
Dumnezeu. Acele [muieri] însă, de care vă temeţi că vă vor oţărî prin purtarea lor, probozi ţi-le, legaţi-le
în că mări şi le bateţi, iar dacă ascultă de voi, atunci nu că utaţi pricină împotriva lor, căci Dumnezeu este
înalt, măreţ.

39.    Dacă vă temeţi de ruptură între ei, atunci trimiteţi un arbitru din neamul lui şi unul din neamul ei.
Dacă voiesc ei împăcare, atunci va da Dumne zeu noroc în mi jlocul lor. Dumnezeu este înţelept, ştiutor.

40.    Slujiţi lui Dumnezeu şi nu puneţi nimic pe o treaptă cu El şi purtaţi-vă bine cu pă rinţii, rudele,
orfanii, sărma nii şi cu vecinul, fie că e de aproa pe sau străin, şi cu prietenii şi călătorii şi robii voştri, căci
Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel semeţ, lăudă ros.

41.    Cei ce sînt zgîrciţi şi-i în deamnă şi pe alţi oameni la zgîrcenie şi ascund ceea ce le-a dat Dumnezeu
întru bunătatea Sa… şi necredin cioşilor le-am pregătit Noi pedeapsă dureroasă.

42.    Cei ce dau milostenie numai ca să fie văzuţi de oameni şi nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi
cei ce au pe Satan ca tovarăş — un tova răş destul de rău.

43.    Cîtă răsplată ar avea, dacă ar crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi ar da milos tenie din ceea ce
le-a dat Dumnezeu, căci Dumnezeu este atotştiutor cu privire la ei!

44.    Dumnezeu nu face nedrep tate nici cît e furnica de grea şi o binefacere o plăteşte El îndoit şi dă şi
din partea Sa mare plată.

45.    Şi cum va fi, dacă vom aduce martori din toate popoarele şi te vom aduce ca martor împotriva
acestora? În ziua aceea, vor dori cei necredin cioşi şi cei ce se răzvrătesc împotriva trimisului ca să piară
în pămînt, însă nu vor putea ascunde nimic înaintea lui Dumnezeu.

46.    O, voi cei ce credeţi, nu vă rugaţi cînd sînteţi beţi, pînă ce nu ştiţi ce vor biţi, nici cînd sînteţi pătaţi
cu sămînţă — doar dacă sînteţi în călătorie — pînă ce nu v-aţi spălat. Dacă sînteţi bolnavi sau în
călătorie, sau dacă a fost unul din voi la o parte, sau dacă aţi atins muierile şi nu găsiţi apă, atunci luaţi
ţărînă mă runtă şi ştergeţi-vă cu ea faţa şi mîinile, căci Dum nezeu iartă foarte multe.

47.    Nu i-ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură? Ei vînd rătăcire şi voiesc ca şi voi să rătăciţi
de la drumul [adevărat], însă Dumnezeu îi cunoaşte pe duşmanii voştri, că doar Dumnezeu este în
deajuns scut şi îndeajuns ajutor.

48.    Unii din jidovi mută cuvin tele din locul lor şi zic: “Am auzit şi ne răzvră tim. Auzi [cuvinte] fără să
pricepi şi priveşte-ne”. Vorbe înşelă toare sînt pe limba lor şi ei blestemă credinţa.
49.    De ar fi zis ei: “Noi auzim şi ascultăm, deci auzi şi Tu şi ne priveşte”, în adevăr aceea ar fi fost mai
bine pentru ei şi mai drept, pentru aceea îi blestemă Dumnezeu din pricina necredinţei lor şi nu vor
crede decît numai puţini din ei.

50.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, credeţi în ceea ce v-am trimis Noi spre ade verirea celor ce le aveţi de
înainte, înainte de ce vom distruge feţele [voas tre] şi le vom face asemenea dosurilor sau le voi bleste
ma, cum i-am blestemat pe tovarăşii Sabatului[122] — po runca lui Dumnezeu fu îm plinită.

51.    Dumnezeu nu iartă celuia ce pune în rînd cu El o fiinţă afară de aceasta, însă iartă cui voieşte; căci
cel ce pune în rînd cu Dumnezeu o fiin ţă, a născocit un păcat mare.

52.    Nu i-ai văzut pe cei ce se ţin pe sine înşişi de curaţi[123]? Însă Dumnezeu curăţeşte pe cine voieşte
şi nu face nimănui nedreptate, nici măcar cît e pielicica unei seminţe.

53.    Priveşte cum născocesc ei minciuni asupra lui Dum nezeu şi aceasta este înde ajuns un păcat vădit.

54.    Nu i-ai văzut pe cei ce au primit o parte din scriptură. Ei cred în Gjibt şi în Taghut[124] şi zic despre
cei necredincioşi: “Ei sînt ocîrmuiţi pe drum mai drept decît cei credincioşi.”

55.    Pe unii ca aceştia i-a bleste mat Dumnezeu şi cei blestemaţi de Dumne zeu nu află ajutor.

56.    Vor avea ei parte la împă răţia [cerurilor], dacă n-au dat oamenilor nici măcar cît de puţin?

57.    Oare-i pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce le-a dat lor Dumnezeu după bunăvoinţa Sa? Noi i-am
dat acum neamului lui Avraam scriptura, înţelepciunea şi o împărăţie mare.

58.    Unii din ei au crezut în el[125], alţii iară s-au întors de la el. Pentru aceia ajunge focul iadului.

59.    Cei ce nu cred în semnele noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în foc şi de cîte ori s-au fript pieile
lor, le schim băm pieile, ca să guste pe deapsa, căci Dumnezeu este puternic, ştiutor.

60.    Cei ce cred şi fac bine, pe aceia îi vom aduce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt; acolo vor
petrece în veci; acolo vor avea femei curate şi vor petrece în umbră necurmată.

61.    Dumnezeu vă porunceşte să daţi înapoi stăpînului ceea ce v-a încredin ţat şi dacă judecaţi între
oameni, să judecaţi după dreptate. Cît de fru mos este aceea la care vă îndeamnă Dumnezeu, căci
Dumnezeu aude, vede.

62.    O, voi, cei ce credeţi, urmaţi lui Dumnezeu şi urmaţi trimisului şi dregă torilor voştri, şi dacă vă
certaţi pentru ceva, aduceţi aceasta înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în
ziua de apoi. Aceasta este cea mai bună şi cea mai frumoasă tîlcuire.

63.    Nu i-ai văzut pe cei care zic că cred în ceea ce ţi s-a trimis ţie şi s-a tri mis înaintea ta, şi totuşi se
supun judecăţii lui Taghut, deşi li s-a porun cit să nu creadă în el. Însă Satan voieşte să-i ducă în rătăcire
lungă.
64.    Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce a descoperit Dum nezeu şi [cuvintelor] trimi sului!”, atunci poţi
vedea cum se întorc de la tine cei făţarnici.

65.    Însă cum [va fi], dacă-i va ajunge o nenorocire pentru ceea ce au făcut cu mîinile lor? Atunci vor
veni la tine şi vor jura pe Dumnezeu: “Voim numai ce e bine şi îm păcare!”

66.    Dumnezeu ştie ce este în ini mile lor, deci depărtează-te de la ei, însă în fruntă-i şi vor beşte către
sufletele lor cu cuvinte puternice.

67.    Noi numai de aceea am trimis trimişi, pentru ca să asculte de ei după voia lui Dumnezeu. Dacă vin
ei la tine, după ce au păcătuit, şi-l roagă de iertare pe Dum nezeu şi se roagă de iertare şi trimisul pentru
ei, atunci îl vor afla ei pe Dumnezeu iertător, îndurător.

68.    Însă, [jur] pe Domnul tău, ei nu vor deveni credincioşi, pînă ce nu te vor lua ca jude cător pentru
certele dintre dînşii; ei atunci nu vor afla în su fletele lor greşeala cu pri vire la ceea ce ai judecat şi se vor
supune în pa ce.

69.    De le-am fi poruncit: “Omorîţi-vă înşivă!” sau: “Părăsiţi locuinţele voas tre!”, numai puţini din ei ar
fi făcut-o. De ar fi făcut însă ceva la ce i-am îndemnat, ar fi fost mai bine pentru ei şi ei ar fi spo rit în
statornicie.

70.    Şi atunci Noi le-am fi dat răsplată mare şi i-am fi ocîrmuit pe drum drept.

71.    Cel ce ascultă de Dumnezeu şi de trimis va fi împreună cu cei ce au ha rul lui Dum nezeu, între
profeţi, drepţi, martiri şi cuvioşi; frumoasă este tovărăşia aceasta.

72.    Acesta este har de la Dumne zeu, care ştie toate îndestul.

73.    O, voi, cei ce credeţi, luaţi seama [în război]! Purcedeţi în cîrduri sau cu toţii la un loc.

74.    De rămîne unul din voi înapoi şi vouă vi se întîmplă o nenorocire, atunci zice ace la: “Dumnezeu s-a
îndurat de mine, că n-am fost de faţă împreu nă cu ei”.

75.    Dacă însă vine la voi harul lui Dumnezeu, atunci se zice — doară între voi şi acela n-a fost prietenie
— “Păcat că n-am fost împreună cu ei, mi-aş fi cîştigat mare izbîndă”.

76.    Să se lupte, deci, în drumul lui Dumnezeu, numai aceia care dau în schimb viaţa lumii de acum
pentru lumea de apoi. Iar cel ce se luptă, pe drumul lui Dumnezeu, fie că este omorît sau biruieşte, lui îi
dăm în sfîrşit răsplată mare.

77.        Şi ce vă este că nu luptaţi pentru drumul lui Dumne zeu şi pentru băr baţi, muieri şi copii slabi,
care zic: “Doam ne, scoate-ne din cetatea aceasta cu popor nelegiuit şi dă-ne din partea Ta un scut şi
dă-ne din partea Ta un ajutor!”

78.    Cei credincioşi se luptă pe drumul lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi se luptă pe drumul lui
Taghut. Luptaţi împotriva prietenilor lui Satan, căci vicleşugul lui Satan este slab.
79.    Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora li s-a zis : “Opriţi mîinile voastre de la război, împliniţi-vă
rugăciunile şi daţi milostenii!”. Cînd li s-a poruncit războiul, atunci o parte din ei se tem de oa meni, ca şi
cînd s-ar teme de Dumnezeu, sau se temură şi mai mult şi ziseră: “Doamne, de ce ne-ai poruncit război şi
nu ne laşi să aşteptăm pînă la un termen apropiat?” Spune: “Cîştigul lumii aces teia este mic, însă lumea
de apoi este mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu, acolo nu vi se va întîmpla ne dreptate, nici
cîtu-i pielicica de pe sămînţă”.

80.    Ori şi unde veţi fi, moartea vă ajunge, chiar dacă aţi fi pe turnurile cele mai înalte. Dacă-i întîmpină
pe ei bine le, zic ei: “Aceasta vine de la Dumnezeu”, iar dacă-i în tîmpină răul, zic ei: “Aceasta vine de la
tine”. Spune: “Toate sînt de la Dumne zeu!”, însă ce este cu popo rul acesta, că abia înleleg ei un cuvînt?

81.    Binele ce te întîmpină vine de la Dumnezeu. Iar răul ce te întîmpină este de la tine însuţi. Noi te-am
trimis la oameni ca trimis şi Dumne zeu mărturiseşte aceasta îndeajuns.

82.    Cel ce ascultă de cel trimis, ascultă de Dumnezeu, iar cel ce se întoarce, către aceia nu te-am trimis
Noi ca păzitor.

83.    Ei vorbesc: “Ascultare!” Cum însă s-au depărtat de la tine, o parte din ei îi născoceşte în gînd cu
totul altceva, decît ceea ce ai vorbit cu ei. Dum nezeu scrie ceea ce născocesc ei. Tu însă întoarce-te de la
ei şi încrede-te în Dumnezeu, căci Dumnezeu e scut înde ajuns.

84.    Oare nu vor cugeta ei asupra Coranului? De n-ar fi de la Dumnezeu, ar afla ei în mul te contraziceri.

85.    De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frică, o răspîndesc [îndată]; dacă însă ar împărtăşi-o
trimisul său unuia din dregătorii lor, ar price-pe-o aceia care ar voi s-o scoată de la ei. De n-ar fi harul lui
Dumnezeu asupra voastră şi îndurarea Sa, afară de puţini, aţi fi urmat lui Satan.

86.    Luptă-te, pe drumul lui Dumnezeu, şi numai tu însuţi să fii silit la aceasta, pe cei credincioşi însă
aţîţă-i la luptă, poate că Dumnezeu va împiedica vitejia necre dincioşilor; căci Dumnezeu are vitejie mare
şi poate mai bine pedepsi.

87.    Cine mijloceşte bine la o afa cere, să capete şi el o parte de acolo, iar cine mijloceşte rău la o
afacere, să capete şi el asemenea partea sa; doar Dumnezeu vede toate.

88.    Dacă vi se dă bineţe, apoi daţi înapoi bineţe încă mai frumos, sau răs pundeţi [cel puţin], căci
Dumnezeu răsplăteşte toate.

89.    Dumnezeu! Nu este Dum nezeu afară de Dînsul: El vă va aduna în ziua învierii, fără îndoială, căci
cine este mai cu adevăr la făgăduinţe decît Dumnezeu?

90.    De ce sînteţi despărţiţi în două părţi din cauza făţar nicilor? Dumnezeu i-a lepă dat pentru păcatele
lor. Voiţi să-i duceţi pe drumul drept pe cei ce i-a dus Dumnezeu în rătăcire? Pentru cel dus în rătăcire de
Dumnezeu, nu poţi afla drum.
91.    Ei doresc să fiţi necredin cioşi, precum sînt şi ei necredincioşi şi să fiţi asemenea [lor]. Deci nu
prindeţi cu ei prietenie, pînă ce nu purced pe drumul lui Dumnezeu; dacă, însă, se abat, apoi prindeţi-i şi
omorîţi-i, unde-i aflaţi, şi nu primiţi de la ei nici prieten, nici ajutător,

92.    afară de aceia care vin la un popor cu care aveţi legămînt sau care vin la voi pentru că îi
strîmtorează piepturile[126], ca să se lupte cu voi sau să se lupte cu poporul lor; căci, de-ar fi voit
Dumnezeu, le-ar fi dat putere asupra voastră şi ei s-ar fi luptat cu voi. Dacă se depărtează ei de la voi şi
nu se luptă cu voi, ci vă îmbie cu pace, atunci nu vă dă voie Dumne zeu [să faceţi] drum împotriva lor.

93.    Se vor găsi alţii care vor voi să aibă legămînt cu voi şi totodată cu popo rul lor; de cîte ori se vor
răscula din nou, să fie zdrobiţi întru aceasta. Dacă, însă, nu se depărtează de la voi şi nu vă îmbie cu pace
şi ridică mîinile [împotriva voastră], prindeţi-i şi omorîţi-i, unde-i găsiţi. Noi vă dăm putere răsvădită
asupra lor.

94.    Un credincios să nu-l omoa re pe alt credincios doară din greşeală. Cel ce omoară din greşeală un
alt credincios să slobozească un rob credin cios şi să dea un preţ de răscumpărare neamului [omorîtului],
afară dacă îl iar tă. Dacă însă [cel omorît] este dintr-un popor duşman vo uă şi totuşi este credincios,
atunci să slobozească un rob credincios, iar dacă este din tr-un popor care are legămînt cu voi, atunci să
se dea preţ de răscumpă rare nea mului său şi să se slobo zească un rob credincios. Cel ce nu poa te, să
postească do uă luni după olaltă. Această căinţă e de la Dumnezeu şi Dumnezeu e ştiutor, înţe lept.

95.    Cel ce omoară un credincios cu voia, partea acestuia este iadul; în veci să rămîie acolo. Dumnezeu
se mînie asupra sa şi-l blastămă şi-i pregă teşte pedeapsă mare.

96.    O, voi, cei ce credeţi, dacă purcedeţi pe drumul lui Dumnezeu, luaţi seama şi nu ziceţi fiecăruia care
vă dă bineţe “Tu nu eşti credin cios!”, căutînd voi averile vieţii lumeşti, căci la Dum nezeu este pradă mai
mare. Aşa aţi fost voi înainte, însă Dumnezeu a fost cu bună voinţă faţă de voi: deci, luaţi bine seama,
căci Dumnezeu ştie ce faceţi.

97.    Cei credincioşi, care rămîn acasă fără să fie bolnavi, nu sînt asemenea cu cei care luptă, pe drumul
lui Dum nezeu, cu avere şi putere. Dumnezeu îi ridică mult mai mult pe cei ce se luptă cu avere şi putere,
faţă de cei ce rămîn acasă. Dumnezeu le-a făgăduit tuturor frumosul, însă celor ce se luptă le dă mai
mare răsplată decît celor ce rămîn acasă,

98.    cu o treaptă mai mult, [le dă şi] iertare şi îndurare, căci Dumnezeu este iertător, în durător.

99.    Îngerii, cînd uciseră pe cei ce păcătuiră în sufletele lor, le ziseră: “De cine vă ţineţi?”. Ei ziseră: “Am
fost slabi pe pămînt”. Ei ziseră: “Oare nu este pămîntul lui Dumnezeu destui de larg ca să fi putut voi
purcede de acolo?”. Locuinţa unora ca aceştia este iadul, o călătorie destul de rea!

100.  Afară de cei slabi dintre bărbaţi, muieri şi copii, ce n-au mijloace şi nu-şi găsesc drum de scăpare,
acestora poate că le va ierta Dum nezeu, căci Dumnezeu este foarte iertător.
101.  Cel ce trebuie să pribegească pe drumul lui Dumnezeu va afla pe pămînt multe adă posturi şi
bogăţii. Cel ce se depărtează de la casa sa, ca să pur ceadă la Dumnezeu şi la trimisul său, şi-l ajunge
moartea, răsplata ace luia este la Dumnezeu, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

102.  Dacă purcedeţi în ţară, atunci nu păcătuiţi dacă scurtaţi rugăciunea, temîndu-vă că vă vor ataca cei
ne credincioşi, căci cei necre dincioşi vă sînt duşmani răsvădiţi.

103.  Dacă eşti tu[127] la ei şi te ridici la rugăciune cu ei, atunci să se ridice o parte din ei cu tine şi să
apuce armele. Iar după ce s-au închinat, să se puie după voi şi să vie cealaltă parte, care nu s-a rugat şi să
se roage cu tine; şi ei să fie cu pază şi să apuce ar mele lor. Doresc doar cei ne credincioşi ca să negrijiţi
armele şi uneltele voastre, ca să poată năvăli asu pra voas tră deodată. Nu păcătuiţi dacă depuneţi
armele pe timpul ploii, sau dacă sînteţi bolnavi, însă luaţi seama. Dumnezeu a hotărît pentru cei
necredincioşi o pedeapsa ruşinoasă.

104.  Dacă aţi împlinit rugăciunea, atunci aduceţi-vă aminte de Dumnezeu, ori de staţi sau şedeţi, sau
zăceţi pe coaste. Dacă sînteţi în pace, atunci îm pliniţi rugăciunea întrea gă, căci rugăciunea este
orînduită celor credin cioşi pen tru timpuri hotărîte.

105.  Nu fiţi cu nepăsare la căuta rea unui popor [necredin cios], chiar dacă aţi suferi greutăţi, căci şi ei
suferă greutăţi precum şi voi, pe cînd voi puteţi nădăjdui în Dumnezeu, iar ei nu pot nădăjdui, căci
Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

106.  Noi ţi-am trimis scriptura în adevăr, ca să judeci între oameni precum ţi-a arătat Dumnezeu: deci,
nu te certa cu înşelătorii, ci roagă-L pe Dum nezeu de iertare: Dum nezeu este iertător, îndurat.

107.  Nici nu te lupta pentru aceia care se înşală întreolaltă, căci Dumnezeu nu-i iubeşte pe înşelătorii cei
păcătoşi.

108.  Ei se ascund înaintea oame nilor, însă nu se pot ascunde înaintea lui Dumnezeu, căci El e la ei, cînd
născocesc ei noaptea vorbe care nu-i plac, căci Dumnezeu ştie ce fac ei.

109.  Iată, în viaţa lumii acesteia aţi fost voi apărătorii lor, însă cine îi va apăra în ziua învierii înaintea lui
Dumne zeu, sau cine le va fi scut?

110.  Cei ce-au făcut rău sau au păcătuit, apoi se roagă de iertare, acela pe Dumnezeu îl află iertător,
îndurat.

111.  Cine a făcut păcat, sieşi şi l-a făcut, căci Dumnezeu e ştiutor, înţelept.

112.  Cel ce a făcut păcat sau nedreptate şi pune aceasta pe seama unui nevi novat, se încarcă cu
înşelăciune şi nedreptate răsvădită.

113.  De n-ai fi avut mila şi îndurarea lui Dumnezeu, ar fi cercat o parte din ei să te amăgească, însă ei se
amăgesc numai pe sine înşişi şi nu pot să-ţi strice nimic, căci Dumnezeu ţi-a trimis scriptura şi
înţelepciunea şi te-a învăţat ceea ce n-ai ştiut, şi harul lui Dumnezeu a fost mare asupra ta.
114.  Nu este nimic bun în partea cea mai mare a vorbelor lor falnice, doar nu mai la ceia care sfătuiesc
milostenii sau cuviinţă, sau bine între oa meni. Iar cei ce fac aceasta din dor ca să placă lui Dum nezeu,
primesc răsplată mare.

115.  Însă cine este împotriva trimisului, măcar că i s-a lămurit drumul adevă rat şi se întoarce spre alt
drum decît cel al credincioşilor, de la acela Ne vom întoarce, precum s-a întors şi el şi-l vom lăsa să ardă
în iad; rău es te drumul într-acolo.

116.  Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o fiinţă. Însă toate celelalte, afară de
aceasta, cui voieşte. Cel ce face o fiinţă asemenea cu Dumnezeu, rătăceşte foarte mult.

117.  Ei cheamă, afară de Dum nezeu, fiinţe femeieşti şi-l cheamă pe Satan cel răzvră titor.

118.  Dumnezeu l-a blestemat pe el şi el zise: “Voi să iau o par te anumită din robii tăi şi să-i amăgesc şi
să le stîrnesc pofte rele şi să le poruncesc să taie urechile dobitoacelor şi să schimbe făpturile lui
Dumnezeu”[128]. Ci ne-şi ia, afa ră de Dumnezeu, pe Satan ca scut, este răsvădit pierdut.

119.  El le face făgăduinţe şi le stîrneşte pofte rele; însă ceea ce făgăduieşte Satan este numai
înşelăciune.

120.  Locuinţa lor este iadul şi ei nu vor afla scăpare de acolo.

121.  Cei ce cred şi fac bine îi vom duce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt; acolo vor pe trece în veci,
ceea ce a făgăduit Dumnezeu în adevăr; şi ce e mai adevărat decît vorba lui Dumnezeu?

122.  Nici pofta voastră, nici pofta celor ce au scriptura [va fi împlinită], cel ce face rău, să i se
răsplătească şi să nu se afle, afară de Dumnezeu, nici scut, nici ajutor.

123.  Cel ce face bine, fie bărbat sau muiere, şi dacă e credincios, aceia vor in tra în rai şi nu vor suferi
nici cît de puţină nedreptate.

124.  Cine are credinţa mai fru moasă decît cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face urmînd credinţa
lui Avraam celui dreptcredincios? Dum nezeu l-a primit pe Avraam ca prieten.

125.  Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu le cu prinde pe toate.

126.  Şi ei te vor întreba despre muieri. Spune: “Dumnezeu v-a învăţat despre ele şi v-a vestit în scriptură
despre orfanii femeieşti, cărora nu le daţi ceea ce este orînduit pentru aceştia şi pe care nu voiţi să le
luaţi în căsătorie, şi despre copiii cei slabi, şi că trebuie să fiţi cu dreptate faţă de orfani, căci binele ce-l
faceţi îl cunoaşte Dumne zeu.”

127.  Dacă o soţie se teme de mînia sau lepădarea soţului ei, atunci nu păcă tuieşte dacă se împacă ei cu
bine, căci împă carea e foarte bună. Sufletul se întoarce spre zgîrcenie; însă dacă vă purtaţi bine şi vă
temeţi de Dumnezeu, atunci ştie Dumnezeu ce faceţi.
128.  Nu puteţi să vă purtaţi de-o potrivă cu [toate] muierile voastre, chiar da că aţi voi; deci nu vă
întoarceţi cu totul [de la vreuna din muierile voas tre], ci lăsaţi-le în îndo ială: însă dacă vă împăcaţi şi vă
temeţi de Dumne zeu, atunci este Dumnezeu iertă tor, îndurător.

129.  Iar dacă se despărţesc, atunci Dumnezeu poate pe amîndoi să-i înzes treze cu avuţia Sa, căci
Dumnezeu este cuprinzător, înţelept.

130.  Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt. Noi le-am po runcit celor ce au primit
scriptura înaintea voastră, precum şi vouă, ca să se teamă de Dumnezeu; şi dacă sînteţi necredincioşi —
sînt ale lui Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt, căci Dumnezeu este avut, măreţ.

131.  Ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi Dumnezeu e scut îndeajuns.

132.  Dacă voieşte El, poate să vă ia, o, voi, oamenilor, şi să puie alţii [în locul vostru], căci Dumnezeu are
putere la aceasta.

133.  Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta — la Dumnezeu e răsplată pentru lu mea aceasta şi
cea de apoi, căci Dumnezeu aude, vede.

134.  O, voi, cei ce credeţi, rămîneţi la adevăr, mărturisind înaintea lui Dum nezeu, fie chiar împotriva
voastră sau a părinţilor voştri, sau a rudelor voastre, fie faţă de avuţi sau sărmani, căci Dumnezeu este
mai aproape de ei. Deci, nu urmaţi poftei, ca să vă abateţi [de la dreptate]. Ori-şi-cum vă întoarceţi şi
ori-şi-unde vă îndreptaţi, tot Dumnezeu ştie ceea ce fa ceţi.

135.  O, voi, cei ce credeţi, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul său şi în scriptu ra pe care a descoperit-o
încă înainte. Iar cel ce nu crede în Dumne zeu, în îngerii Săi, în scrip tura Sa, în trimisul Său şi în ziua de
apoi, rătăceşte foarte mult.

136.  Cei ce cred, apoi nu cred, apoi iarăşi cred, apoi nu cred, apoi sporesc în necre dinţă, Dumnezeu nu
le iartă şi nu-i duce pe drumul cel drept.

137.  Vesteşte-le celor făţarnici, că pentru ei este pedeapsă dureroasă.

138.  Cei ce-şi iau ca scut pe cei necredincioşi, în locul credincioşilor, pot să caute la dînşii putere? Doar
toată puterea este la Dumnezeu.

139.  El doară v-a descoperit în scriptură: “Dacă veţi asculta de semnele lui Dumnezeu, ei[129] nu vor
crede în ele şi-şi vor bate joc de ele”; deci, nu şedeţi cu ei, doar dacă vorbesc ei de alte lucruri[130];
altfel aţi fi asemenea cu ei; Dum nezeu însă îi va aduna pe cei făţarnici şi pe cei necredincioşi cu toţii în
iad.

140.  Cei ce vă pîndesc zic, dacă Dumnezeu vă dă biruinţă: “Oare n-am fost noi cu voi?” Iar de cîştigă
necredincioşii un folos, ei zic: “Oare n-am fost noi mai tari decît voi şi nu v-am apărat faţă de cei
credincioşi?” Însă Dumne zeu va judeca între voi în ziua învierii şi Dumnezeu nu va face drum celor
necredin cioşi împotriva credincio şilor.
141.  Cei făţarnici încearcă să-l înşele pe Dumnezeu, însă El îi înşală pe ei. Cînd împli nesc rugăciunea,
stau ei ale ne, ca să fie văzuţi de oa meni, însă la Dumnezeu nu se gîndesc decît foarte puţin.

142.  Ei se clatină între acestea, nu sînt nici aici, nici acolo, însă pe cine-l duce Dumnezeu în rătăcire,
pentru acela[131] nu vei afla drum.

143.  O, voi, cei ce credeţi, nu-i luaţi pe cei necredincioşi, ca scut în locul cre dincioşilor. Voiţi să-I daţi lui
Dumnezeu o putere răsvădită[132]?

144.  Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai adînc al focu lui şi nu vei afla ajutor pen tru ei.

145.  Afară de cei ce se căiesc, se îndreaptă, ţin tare la Dumnezeu şi sînt sin ceri în cre dinţa lor faţă de
Dumnezeu, aceştia se ţin la cei credin cioşi, iar Dumnezeu le va da credincioşilor mare răsplată.

146.  Cum să vă pedepsească Dumnezeu, dacă sînteţi mulţumitori şi credin cioşi? Doar şi Dumnezeu este
mulţu mitor, înţelept.

147.  Nu-i place lui Dumnezeu vorba rea în obşte, doar dacă a păţit cineva nedreptate, căci Dumnezeu
aude, ştie.

148.  Dacă descoperiţi o faptă bu nă, sau o ascundeţi, sau ier taţi răul, atunci Dumnezeu este iertător,
puternic.

149.  Cei ce nu cred în Dumnezeu şi în trimişii Săi şi voiesc să facă deosebire între Dumne zeu şi trimişii
Săi şi zic: “Credem în unii şi nu credem în alţii”, şi voiesc să-şi caute un drum mijlociu,

150.  aceştia sînt în adevăr necre dincioşi, şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi pe deapsă
ruşinoasă.

151.  Cei ce cred în Dumnezeu şi trimişii Săi şi nu fac deo sebire cu vreunul dintre ei, acelora le vom da
răsplata lor, căci Dumnezeu este iertător, îndurător.

152.  Cei ce au scriptura vor cere ca să trimiteţi o scriptură din cer. Au cerut doar de la Moise lucru şi mai
greu, zicînd: “Arată-ni-l pe Dum nezeu pe faţă!”. Atunci i-a pălit trăznetul pentru pă catul lor. După aceea
şi-au făcut viţelul [de aur] deşi au venit la ei semne răsvădite. Însă Noi le-am iertat aceasta şi am dat lui
Moise putere răsvădită.

153.  Şi Noi am ridicat asupra lor muntele[133], cînd [am încheiat] legămînt cu ei şi le-am zis: “Intraţi pe
poartă, închinîndu-vă!”. Deci, le-am mai zis: “Nu călcaţi Sabbathul!” şi am încheiat cu ei legămînt
puternic.

154.  Dară pentru că au frînt legămîntul lor şi n-au crezut în semnele lui Dumnezeu şi au omorît profeţii
pe nedrept şi au zis: “Inimile noastre nu sînt tăiate împrejur!” — în adevăr Dumnezeu i-a sem nat cu
pecete pentru necre dinţa lor şi ei nu vor crede decît numai puţini,

155.  şi pentru că n-au crezut şi au vorbit minciuni mari asupra Mariei…[134]

156.  Ei au zis: “Noi l-am omorît pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu”. Ei însă nu l-au omorît
şi nu l-au răstignit, ci pe altul, care le părea asemenea. Însă păre rile felurite în privinţa aces tuia sînt
numai îndoieli, pentru că ei n-au despre aceasta cunoştinţă, ci urmea ză numai unor presupuneri. Ei însă
cu bună seamă nu l-au omorît, ci Dumnezeu l-a ridicat la sine, căci Dum nezeu e puternic, înţelept[135].

157.  Cei ce au scriptura, vor crede toţi în El, înainte de ce vor muri; însă în ziua învierii va fi El martor
împotriva lor.

158.  Jidovilor le-am oprit, din pricina păcatelor lor, [mult] bine ce le-a fost iertat, pentru că au abătut pe
mulţi de la drumul lui Dumnezeu.

159.  Şi au luat camătă, măcar că le-a fost oprit, şi-au mîncat averea oamenilor pe ne drept. Şi celor
necredincioşi dintre ei le-am pregătit pe deapsă dureroasă.

160.  Însă celor ce sînt puternici în pricepere între ei şi celor credincioşi, care cred în ceea ce ţi s-a trimis
ţie şi s-a trimis înaintea ta şi celor ce împli nesc rugăciunea, dau milos tenie şi cred în Dumnezeu şi în
ziua de apoi, acestora le vom da răsplată mare.

161.  Noi Ne-am descoperit înain tea ta, precum Ne-am descoperit înaintea lui Noe şi a profeţilor după
el, precum Ne-am descoperit înaintea lui Avra am, Ismael, Isaac, Iacov şi a seminţiilor înain tea lui Isus,
Iov, Iona, Aaron şi Solomon, iar lui David i-am dat Noi psalmi.

162.  Cîţiva trimişi ţi i-am numit Noi de nainte, alţi trimişi nu ţi i-am numit. Cu Moise a vorbit Dumnezeu
însuşi.

163.  Trimişii au binevestit, însă au şi îndemnat ca să nu aibă oamenii dezvi nuiri faţă de Dumnezeu după
[ce au venit cei] trimişi, căci Dumnezeu este puternic, înţelept.

164.  Dumnezeu doar va fi martor pentru ceea ce ţi s-a trimis, căci ţi-a trimis după înţelep ciunea Sa. Şi
îngerii vor mărturisi, însă Dumnezeu e îndea juns ca martor.

165.  Cei necredincioşi, care i-au abătut şi pe alţii de la dru mul lui Dumnezeu, rătăcesc foarte.

166.  Cei necredincioşi şi nelegiu iţi nu vor fi iertaţi de Dum nezeu. Ei nu vor fi ocîrmuiţi pe drumul drept,

167.  ci pe drumul iadului, acolo vor rămîne în veci; pentru Dumnezeu este aceasta uşor.

168.  O, voi, oamenilor, trimisul a venit la voi cu adevărul de la Domnul vos tru, deci credeţi şi va fi mai
bine pentru voi şi chiar dacă nu credeţi, totuşi sînt cele din ceruri şi de pe pămînt ale lui Dumne zeu, căci
Dum nezeu este ştiutor, înţelept.

169.  O, voi, cei cu scriptura, nu treceţi hotarele credinţei voastre şi nu vorbiţi despre Dumnezeu alta
decît numai adevărul. Într-adevăr, Mesia Isus, fiul Mariei, este un trimis al lui Dumnezeu şi cuvîntul Său
pe care l-a pus în Maria şi duhul Său. Cre deţi în Dumnezeu şi în tri misul Său şi nu spu neţi ni mic despre
treime, opriţi-vă de asta şi va fi mai bine pen tru voi. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. Mărire Lui! El
să aibă un fiu? A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, căci Dumnezeu e scut îndea juns.
170.  Mesia nu este aşa de semeţ, ca să nu fie robul lui Dumnezeu, nici chiar îngerii, care sînt [aşa de]
aproape [de Dumnezeu].

171.  Cel ce e prea semeţ, ca să fie robul Său, şi se îngîmfează, pe aceia îi va aduna la El cu toţii.

172.  Celor ce cred şi fac bine, le va da El răsplata lor, mă rind-o după harul Său, iar pe cei semeţi şi
îngîmfaţi îi va pedepsi cu pedeapsă dure roasă.

173.  Şi ei nu vor afla scut şi ajutor afară de Dumnezeu.

174.  O, voi, oamenilor, a venit de la voi o dovadă de la Dom nul vostru şi noi v-am trimis o lumină
răsvădită; iar cei ce cred în Dumnezeu şi ţin tare la El, pe aceia îi va aduce la Sine cu îndurare şi milă şi-i
va ocîrmui la Sine pe dru mul cel drept.

175.  Ei te vor mai întreba. Spune: “Dumnezeu va învăţa în privinţa rudelor depărtate: dacă un bărbat
moare fără copii şi are o soră, atunci pri meşte aceasta jumătate din ceea ce a lăsat el în urmă, iar el o
moşteneşte, dacă n-are ea copii. Dacă sînt două [surori], atunci primesc ele două treimi din ceea ce a
lăsat el în urmă. Dacă sînt fraţi şi surori, atunci pri meşte fieca re bărbat atît cît două muieri. Dumnezeu
vă învaţă ca să nu rătăciţi, căci Dumnezeu cunoaşte toate.”

SURA MESEI

Din Medina şi este cu o sută douăzeci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      O, voi, cei ce credeţi, ţineţi învoielile; vă este iertat să mîncaţi vite fără de minte, afară de ceea ce vi
s-a citit[136] şi afară de vînatul de pe timpul pele grinajului, căci Dumne zeu orînduieşte ce voieşte.

2.      O, voi, cei ce credeţi, nu pîngăriţi pravilele lui Dum nezeu şi nici luna cea sfîntă şi nici vitele de jertfă
şi nici podoabele acestora şi nu-i supăraţi pe cei ce cercetează casa sfîntă[137], ca să caute milă şi har
de la Domnul lor.
3.      Dacă aţi împlinit pelegrinajul, apoi puteţi vîna. Să nu vă întărîte ura poporului, ce v-a oprit de la templul cel sfînt ca să păcătuiţi. Ajutaţi-vă
întreolaltă la dreptate şi frica lui Dumnezeu, însă nu vă ajutaţi la păcat şi nedrep tate. Temeţi-vă de Dumne zeu, căci Dumnezeu pede pseşte aspru.

4.      Oprită vă este mortăciune, sînge, carne de porc, apoi aceea [la a cărui junghiere] s-a amintit
altcineva în loc de Dumnezeu, deci ce e năduşit sau a pierit în urma căderii, sau s-a străpuns de coarnele
altei vite, sau s-a sfîşiat de fiare, doar dacă aţi junghiat vietatea; [oprit este] şi ceea ce s-a junghiat
idolilor. Şi da că împărţiţi ceva prin sorţi, aceasta este pentru voi pă cat[138]. Vai în ziua aceea de cei ce
s-au lepădat de legea voastră. Nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine.
5.      Astăzi v-am îndeplinit legea voastră[139] şi am săvîrşit asupra voastră ha rul meu şi v-am dat
Islamul ca lege. Iar cine este silit de foame să mă nînce cele oprite, fără să voiască să păcătuiască, faţă de
acela Dumnezeu este iertător, îndurat.

6.      Ei te vor întreba ce le este iertat [să mănînce]. Spune: “Vă este iertat tot ce este bun pentru voi şi
ceea ce le-aţi învăţat pe vietăţi să vîneze ca şi cîinii, învăţîndu-le [să omoare sălbăticiunea], cum v-a
învăţat Dumnezeu pe voi. Mîncaţi ceea ce vă aduc ele şi pomeniţi numele lui Dumnezeu asupra lor şi te
meţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu socoteşte grab nic.

7.      Astăzi vă este iertat tot ce este bun, şi mîncarea celor cu scriptura vă este iertată, iar lor le este
iertată mîn carea voastră”. [Vă este iertat să vă căsătoriţi] şi cu muieri slobode, credincioase, sau cu
muieri de ale ace lora care au primit scriptura înaintea voastră, dacă le daţi zestre, vă pur taţi bine şi nu
le faceţi să preacurvească şi nu le luaţi ca ţiitoare. Cel ce se lea pădă de credinţă, ale acelui fapte sînt
zadarnice şi el piere în lumea de apoi.

8.      O, voi, cei ce credeţi, dacă vă gătiţi la rugăciune, spălaţi feţele şi mîinile voastre pînă la coate şi
ştergeţi-vă capetele voastre şi picioarele voastre pînă la glezne.

9.      Iar dacă v-aţi necurăţit prin sămînţă, atunci curăţaţi-vă; dacă sînteţi bol navi sau prin călătorie sau
iese unul din voi din ieşitoare sau aţi atins muieri şi nu se află apă, atunci luaţi nisip mărunt şi ştergeţi
feţele şi mîi nile voastre cu acesta. Dumne zeu nu voieşte să vă facă greutate, ci voieş te să vă curăţească
şi să vă dea harul Său, pentru ca să fiţi mulţumitori.

10.    Aduceţi-vă aminte de harul lui Dumnezeu faţă de voi şi de legămîntul pe care l-a încheiat cu voi
cînd aţi zis: “Noi am auzit şi ascultăm”. Temeţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul
piepturilor.

11.    O, voi, cei ce credeţi, aduceţi cu dreptate mărturie înain tea lui Dumne zeu. Nu vă lăsaţi împinşi de
ura cuiva să fiţi nedrepţi, ci fiţi cu dreptate, căci aceasta e mai aproape de frica lui Dum nezeu, deci
temeţi-vă de Dumnezeu, căci Dumnezeu ştie ce faceţi.

12.    Dumnezeu le-a tăgăduit ier tare şi mare răsplată celor ce cred şi se poartă bine.

13.    Cei ce nu cred şi ţin de min ciună semnele Noastre, sînt tovarăşi ai iadu lui.

14.    O, voi, cei ce credeţi, adu ceţi-vă aminte de harul lui Dumnezeu asupra voastră; cînd voiau unii
oameni să întindă mîinile spre voi, atunci îm pinse El mîinile lor de la voi; deci temeţi-vă de Dumnezeu şi
numai în Dum nezeu să se încreadă credin cioşii.

15.    Dumnezeu a încheiat un legămînt cu fiii lui Israel şi Noi am ridicat din ei doisprezece
voievozi[140] şi Dumnezeu a zis: “Eu voi fi cu voi, dacă veţi îm plini rugăciunea, veţi da milostenie, veţi
crede în cei trimişi ai Mei şi le veţi ajuta şi veţi da lui Dumnezeu împru mut pentru camătă bună. Atunci
voi curaţi răutăţile voastre şi vă voi duce în grădini pătrunse cu rîuri pe desupt. Acela dintre voi ce se va
întoarce la necredinţă după aceasta, ră tăceşte de la drumul cel drept”.
16.    Pentru că au frînt legămîntul lor, i-am blestemat Noi şi le-am împietrit inimile, pen tru că au mutat
cuvintele din locurile lor[141] şi au uitat o par te din ceea ce li s-a amintit. Însă tu să nu încetezi de a
descoperi înşelă torii dintre ei, afară de numai puţin: însă iartă-le şi le dăruieşte, căci Dumnezeu îi
iubeşte pe cei ce fac bine.

17.    Iar cu cei ce zic: “Noi sîntem creştini” am încheiat Noi o legătură. Şi aceia au uitat o parte din ceea
ce li s-a amintit, noi deci am pus duşmănie şi ură între ei pînă la ziua învierii. Atunci le va vesti Dumnezeu
ceea ce au făcut ei.

18.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, a venit la voi trimisul Nostru ca să arate o mulţime de lu cruri pe care
le-aţi ascuns din scriptură. Multe vă va şterge şi el. Vouă v-a venit o lumină şi o scriptură răsvădită cu
care ocîrmuieşte Dum nezeu pe aceia care rîvnesc după plăcerea Sa, pe drumul păcii.

19.    Necredincioşii sînt aceia care zic: “Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!” Spune: “Cine ar fi avut
putere asupra lui Dumnezeu dacă ar fi voit El să-l piardă pe Mesia, fiul Mariei, împreună cu maică-sa şi
cu toţi cei de pe pămînt?”

20.    A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste ceea ce este între acestea. El zideşte
ce voieşte, căci Dumnezeu este atotpu ternic.

21.    Jidovii şi creştinii zic: “Noi sîntem fiii lui Dumnezeu şi prietenii Săi”. Spune: “De ce vă pedepseşte El
pentru păcatele voastre? Nu, ci voi sînteţi oameni de cei făcuţi. El iartă cui voieşte şi pede pseşte pe cine
voieşte, căci Dumnezeu este stăpîn peste ceruri şi pămînt şi peste cele ce se află între acestea şi la El
este întoarcerea.”

22.    O, voi, cei ce aveţi scriptura, va veni la voi trimisul Nos tru, ca să vă în veţe despre lipsa trimişilor,
căci altfel aţi zice: “N-a venit la noi nime nea, nici ca să ne binevestească, nici ca să ne îndem ne”, însă
acum a venit la voi unul, care vă binevesteşte şi vă îndeamnă, căci Dumne zeu este atotputernic.

23.    Moise spuse poporului său: “O, poporule, aduceţi-vă aminte de harul lui Dumne zeu asupra
voastră, care a aşezat între voi profeţi şi voievozi şi v-a dat ceea ce nu i-a mai dat cuiva din lume.

24.    O, poporule, intraţi în ţara cea sfinţită pe care a hotărît-o Dumnezeu şi nu vă în toarceţi înapoi, căci
vă veţi turbura şi veţi rătăci”.

25.    Ei ziseră: “O, Moise, în ţară este un popor de uriaşi. Noi nu vom intra în ea, pînă ce nu vor ieşi ei din
ea, iar dacă vor ieşi ei, atunci vom intra noi[142]“.

26.    Ziseră doi bărbaţi[143], care se te meau de Dumnezeu şi erau părtaşi la ha rul lui Dumnezeu:
“Mergeţi spre ei la poartă şi dacă veţi intra, veţi învin ge. Încredeţi-vă în Dumnezeu, dacă sînteţi
credincioşi”.

27.    Ei ziseră: “O, Moise, nu vom intra cît vor rămîne ei înăun tru. Deci, mergi tu şi Dom nul tău
înlăuntru şi luptaţi-vă, iar noi vom rămîne aici”.
28.    El zise: “Doamne, nu stăpînesc asupra nimănui decît asupra mea şi asu pra fratelui meu, deci fă o
deosebire între noi şi poporul ăst nele giuit”.

29.    [Dumnezeu] zise: “[Ţara] să le fie oprită prin patruzeci de ani şi ei să rătăcească pe pămînt. Nu te
îngriji pentru poporul ăst nelegiuit.

30.    Istoriseşte-le veste despre cei doi fii ai lui Adam, cum era în adevăr”. Cînd aduseră ei jertfa şi
aceasta fu primită de la unul din ei, iară de la celă lalt nu, atunci zise [acesta din urmă]: “Voi să te omor!”
El zise: “Dumnezeu primeşte numai jertfa celor cucernici.

31.    De vei întinde mîna ta spre mine, ca să mă omori, eu nu voi întinde mîna mea spre tine, ca să te
omor, căci mă tem de Dumnezeu, stăpînul veacu rilor.

32.    Eu doresc să porţi păcatul meu şi păcatul tău şi să fii un tovarăş al focu lui, căci aceas ta este partea
nelegiuiţilor”.

33.    Însă sufletul său îl puse la cale să omoare pe fratele său şi el îl omorî şi a fost unul din cei pierduţi.

34.    Şi Dumnezeu trimise un corb, care să scurme pămîntul ca să-i arate cum să în groape trupul
frăţîne-său. El zise atunci: “Vai de mine, care sînt aşa de slab ca să nu fiu nici cum e corbul acesta, spre a
îngropa trupul frăţîne-meu?” Şi acum deveni cîinicios.

35.    De aceea am scris noi fiilor lui Israel: Cel ce omoară un suflet, nu [ca răsplată] pentru alt suflet sau
pentru că face stricăciune pe pămînt, este aşa ca şi cînd ar fi omorît toţi oamenii, şi cel care susţine în
viaţă un suflet e ca şi cînd ar susţine în viaţă pe toţi oa menii.

36.    Trimişii Noştri veniseră [de mult] la ei[144] cu semne răsvădite şi totuşi rămaseră după aceea încă
mulţi păcătoşi pe pămînt.

37.    însă partea celor Ce se împo trivesc lui Dumnezeu şi tri misul său şi caută să facă stricăciune pe
pămînt va fi că ei vor fi omorîţi sau vor fi răstigniţi, sau li se vor tăia mîinile şi picioarele cruciş[145], sau
vor fi alungaţi din ţară. Acest rău vine în lumea de acum peste ei, iar în lumea de apoi îi aşteaptă
pedeapsă mare,

38.    afară de cei ce se căiesc înainte de cei siliţi; şi să ştiţi că Dumnezeu este iertător, îndurător.

39.    O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi căutaţi apropierea Sa şi luptaţi-vă pe drumul Său,
ca să fiţi fericiţi.

40.    Cei ce nu cred dacă ar şi avea tot ce este pe pămînt şi încă o dată pe atît, ca să se răscumpere cu
aceasta de pedeapsă, în ziua învierii, aceasta nu se va primi de la ei, căci pe ei îi aşteaptă pe deapsă
dureroasă.

41.    Ei ar voi să iasă din foc, însă nu vor ieşi de acolo, căci pedeapsa lor va fi veşnică.

42.    Şi tîlharului şi tîlhăriţei tăiaţi-le mîinile, ca răsplată pen tru ceea ce au făcut; aceasta e o pildă de la
Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic, înţelept.
43.    Cel ce se căieşte în urma fărădelegii sale şi face bine, şi Dumnezeu se întoarce spre el, căci
Dumnezeu este iertător, îndurător.

44.    Nu ştii că a lui Dumnezeu e stăpînia în ceruri şi pe pămînt şi El pedep seşte pe cine voieşte şi iartă
pe cine voieşte, căci Dumnezeu este atotpu ternic?

45.    O, trimisule, să nu te întris teze cei ce se grăbesc spre necredinţă, cei ce zic cu gu rile lor: “Noi
credem!” şi to tuşi nu cred inimile lor şi jidovii care ascultă numai de minciuni şi ascultă numai de alţii,
care nu vin la Tine. Ei încîlcesc vorbele [scripturii] din locurile lor şi zic: “De vi s-a adus cartea aceasta,
atunci primiţi-o, iar dacă nu vi s-a adus, atunci feriţi-vă de ea”. Însă pentru cel ce vo ieşte Dumnezeu să-l
ispi tească nu vei isprăvi nimic la Dumnezeu. Aceia ale căror inimi nu voieşte Dumnezeu să le curăţească,
pentru ei va fi în lume de acum ruşine, iar în lumea de apoi pedea psă mare.

46.    Ei ascultă de minciuni şi mănîncă ce e oprit. Dacă vor veni la Tine, apoi sau judecă între ei sau
depărtează-te de la ei, iar dacă te vei depărta de la ei, nu-ţi vor strica ei ni mic, iar dacă judeci între ei,
atunci judecă după dreptate, căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.

47.    Însă cum să se supuie ei judecăţii Tale, doar au Thora şi în ea sînt judecăţile lui Dumnezeu? Atunci
vor în toarce ei spatele după aces tea, căci ei nu sînt credin cioşi.

48.    Noi am trimis Thora în care este ocîrmuire dreaptă şi lumină: după ea îi judecă pe jidovi profeţii cei
moslemi, rabinii şi învăţaţii, după cum li se încredinţase spre păstrare scriptura lui Dumnezeu şi ei erau
martori pentru ea. Deci nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine şi nu vin deţi semnele Mele
pentru preţ mic. Iar cine nu judecă după ceea ce a trimis Dum nezeu, aceia sînt necredincioşi.

49.    Şi le-am orînduit în ea suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche,
dinte pentru dinte şi răsplătire pentru răni. Dacă însă unul dă aceasta înapoi ca milostenie[146], atunci
să fie aceasta ca răs cumpărare. Cei ce nu judecă după ceea ce a trimis Dum nezeu, aceia sînt nelegiuiţi.

50.    Noi l-am făcut pe Isus, fiul Mariei, să meargă pe urma lor, întărind Tho ra, care era în mîinile lor, şi
le-am dat Evanghelia, în care este în dreptare şi lumină şi adeve rire pentru Thora, ce se află acum
înainte, spre ocîr muire şi îndemnarea celor cucer nici.

51.    Deci, să judece cei ce au Evanghelie după ceea ce le-a trimis Dumnezeu, iar cei ce nu judecă după
ceea ce a trimis Dumnezeu, aceia sînt nelegiu iţi.

52.    Şi ţie ţi-am trimis scriptura[147] în adevăr, adeverind şi întă rind ceea ce se află în scrip tură
înainte, deci judecă asu pra lor după ceea ce a trimis Dumnezeu şi nu urma pof tele lor, ca să te
depărtezi de la adevărul care a venit la tine. Fiecăruia din noi i-am dat o lege şi un drum descoperit.

53.    De ar fi voit Dumnezeu, v-ar fi făcut pe voi un singur po por, aşa însă vo ieşte să vă ispitească cu
ceea ce v-a dat, deci întreceţi-vă în bine, căci la Dumnezeu vă veţi întoar ce cu toţii şi El vă va învăţa
despre ceea pentru ce v-aţi certat.
54.    Şi tu judeci între ei după aceea ce a trimis Dumnezeu şi nu urma poftele lor. Fereşte-te de ei, ca să
nu te ispi tească [să rătăceşti] de la ceea ce ţi-a trimis Dumnezeu. Dacă se întorc ei de la tine, atunci să
ştii că Dumne zeu voieşte să-i piardă pentru o parte a păcatelor lor. Mulţi din oameni sînt nelegiuiţi.

55.    Cer ei judecăţi din vremea păgîniei? Însă cine poate judeca mai bine decît Dum nezeu pentru un
popor ce are conştiinţă?

56.    O, voi, cei ce credeţi, nu lăsaţi jidovi sau creştini ca prieteni numai întreolaltă. Cine din voi însă şi-i
alege ca prieteni, este ca şi unul din ei. Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor nelegiuit.

57.    Tu îi vei vedea pe cei cu ini mă slabă că vor grăbi spre ei şi vor zice: “Ne temem că vom fi biruiţi!”
Însă Dum nezeu poate va da biruinţă sau [va face] altă orînduială şi apoi le va părea rău pen tru ceea ce
au ascuns în su fletele lor.

58.    Atunci vor zice cei credin cioşi: “Sînt aceşti oameni care au jurat la Dum nezeu jurămînt sfînt că vor
ţine cu voi?” Faptele lor sînt deşarte şi ei vor fi pierduţi.

59.    O, voi, cei ce credeţi, cei ce se leapădă din voi de credinţa sa, în locul aceluia va pune Dumnezeu alt
popor, pe care-l iubeşte şi care-l iubeşte pe El, blînzi faţă de cei credincioşi şi aspri faţă de cei
necredincioşi, şi care se luptă pe drumul lui Dumnezeu şi nu se tem de bîrfeala bîrfito rilor. Acesta este
harul lui Dumnezeu pe care-l dă ori cui voieşte, pentru că Dum nezeu este cuprinzător, înţe lept.

60.    Scutul vostru este Dumne zeu şi trimisul Său şi cei ce cred şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii
şi se închi nă adînc.

61.    Cine-şi ia ca scut pe Dum nezeu şi pe trimisul său şi pe cei ce cred, aceia sînt ceata lui Dumnezeu şi
ei vor birui.

62.    O, voi, cei ce credeţi, nu pri miţi ca prieteni pe cei ce-şi bat joc şi rîd de credinţa voastră, dintre cei
ce au pri mit scriptura dinaintea voas tră şi nici pe cei necredin cioşi, ci temeţi-vă de Dum nezeu, dacă
sînteţi credin cioşi.

63.    Nici pe cei care îşi bat joc şi rîd cînd sînteţi chemaţi la rugăciune. Ei o fac aceasta pentru că sînt un
popor nepriceput.

64.    Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, vă lepădaţi de noi pentru că credem în Dum nezeu şi în ceea
ce ne-a tri mis nouă acum şi a trimis înainte, pentru că mulţi din voi sînt nelegiuiţi?”

65.    Spune: “Să vestesc vestea [mai rea] decît răsplata lui Dumnezeu? Acela pe care-l blestemă
Dumnezeu şi asupra căruia e înfuriat — şi i-a prefăcut pe unii din ei în momite şi în porci[148] — şi cei
ce-i servesc lui Taghut[149], aceia sînt într-un loc rău şi rătăcesc foarte departe de drum.

66.    Dacă au venit la voi, au zis ei: “Noi credem”; însă ei au venit întru necre dinţă şi se duc întru
necredinţă, însă Dumnezeu ştie ce ascund ei.
67.    Vei vedea mulţi din ei cum grăbesc spre păcat şi nedreptate şi mănîncă cele oprite, dar vai de ei
pentru faptele lor.

68.    Dacă nu le opresc rabinii şi învăţaţii vorbele cele păcă toase şi mîncarea celor opri te, vai de faptele
lor.

69.    Jidovii zic: “Mînia lui Dum nezeu este legată”; însă mîinile lor să fie legate şi blestemaţi să fie ei
pentru astfel de vorbe. Nu, ci mîini le Lui sînt întinse, ca să îm părtăşească precum voieşte; însă ceea ce ţi
s-a trimis de la Domnul tău îi va face să mai sporească în fărădelege şi necredinţa [lor], şi noi vom arunca
între ei duşmănie şi ură pînă la ziua învierii. De cîte ori vor aprinde ei focul războiului, îl va stinge Dum-
nezeu. Ei caută să facă strică ciune pe pămînt, Dumnezeu însă nu-i iubeşte pe cei ce fac stricăciune.

70.    De ar crede cei ce au scrip tura şi s-ar teme de Dumne zeu le-am ierta ră utăţile şi i-am duce în
grădini pline de plăceri; de ar păzi ei Thora şi Evanghelia şi ce li s-a trimis de la Domnul lor, atunci ar
mînca din bună tăţile ce se află asupra lor şi sub picioa rele lor[150]. Sînt şi oameni drepţi între ei însă
cei mai mulţi din ei fac numai rău tăţi.

71.    O, trimisule, vesteşte ce ţi s-a trimis de la Domnul tău; însă dacă nu o faci, atunci n-ai vestit
trimiterea Sa; şi Dumnezeu te va scuti înaintea oamenilor, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul
necredincioşilor.

72.    Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, voi nu vă sprijiniţi pe nimic, pînă ce veţi împlini Thora şi
Evanghelia şi ce vi s-a trimis de la Domnul vos tru.” însă ceea ce ţi s-a des coperit de la Domnul tău va
mai mări încă la mulţi din ei fărădelegea şi necredinţa, deci nu te scîrbi pentru po porul necre dincioşilor.

73.    Cei ce cred, jidovii, sabeii[151] şi creştinii, dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac
bine, nu vine asupra lor nici frică de întristare.

74.    Cînd am încheiat noi legămîntul cu fiii lui Israel, am trimis la ei trimişi. De cîte ori venea la ei trimis
cu ceva ce nu le plăcea sufletelor lor, parte îi învinuiau că minţesc, parte îi omorau.

75.    Ei credeau că nu vor primi răsplată; orbi şi surzi erau ei; Dumnezeu, apoi, se întoarse spre ei, apoi
deveniră [iarăşi] orbi şi surzi o mulţime din ei, însă Dumnezeu ştie ce fac ei.

76.    Necredincioşi sînt cei ce zic: “Dumnezeu e Mesia, fiul Mariei”. Doar a zis Mesia: “O, fiii lui Israel,
slujiţi lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru; cei ce ada ugă lîngă Dumnezeu încă altă fiinţă, pe
acela îl opreşte Dumnezeu de la rai şi locu inţa sa va fi focul şi cei nelegiuiţi nu vor avea ajutor”.

77.    Şi aceia sînt necredincioşi care zic: “Dumnezeu este al treilea din trei”[152]. Căci nu es te
Dumnezeu afară de uni cul Dumnezeu, şi dacă nu se vor pă zi să vorbească astfel, îi va atinge pe cei
necredin cioşi din ei o pedeapsă dure roasă.

78.    De ce să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-l roage de iertare? Dumnezeu e doar iertător, îndurător.
79.    Ce a fost Mesia, fiul Mariei, decît un trimis, precum au fost trimişi şi înaintea sa, şi maică-sa o
muiere adevăra tă. Amîndoi mîncau bucate de [rînd][153]. Priveşte ce semne răsvădite le-am tîlcuit Noi
şi priveşte cum au minţit ei!

80.    Spune: “Voiţi să slujiţi şi alt cuiva afară de Dumnezeu, unuia care nu vă aduce nici stricăciune nici
folos? Dum nezeu doar este cel ce aude, ştie”.

81.    Spune: “O, voi, cei ce aveţi scriptura, nu treceţi în cre dinţa voastră peste adevăr şi nu urmaţi
poftele acelor oa meni care au rătăcit ei înşişi şi i-au amăgit pe mulţi; ei au rătăcit de la drumul cel
drept”.

82.    Blestemaţi fură cei necredin cioşi dintre fiii lui Israel, acum limba lui David şi a lui Isus, fiul Mariei,
pentru că s-au răzvrătit şi s-au împo trivit şi nu s-au oprit întreolaltă de la fărădelegile pe care le
împlineau; vai de faptele lor.

83.    Vei vedea că mulţi din ei se împrietenesc cu necredin cioşii. Vai de cei ce trimit îna inte sufletele
lor[154]. Dumnezeu se înfuriază asupra lor şi în veci vor rămîne ei în pedea psă.

84.    De ar fi crezut ei în Dumne zeu şi în profet şi în ceea ce s-a trimis acestu ia, nu i-ar fi primit, de
aceea, ca prieteni; însă cei mai mulţi din ei sînt nelegiuiţi.

85.    Vei afla că între oameni sînt din jidovi şi păgîni cei mai mulţi duşmani ai credin cioşilor; asemenea
vei afla că cei mai aproape în prietenie pentru cei credincioşi sînt aceia care zic: “Noi sîntem creştini”.
Aceea vine de aco lo pentru că între ei sînt preoţi şi călugări şi ei nu sînt sumeţi.

86.    De vor auzi ce s-a descoperit trimisului, vei vedea cum se umplu ochii lor de lacrimi pentru adevărul
ce l-au cu noscut şi ei vor zice: “Doam ne, noi credem şi scrie-ne împreună cu cei ce mărturi sesc.

87.    Şi de ce să nu credem în Dumnezeu şi în adevărul care a venit la noi şi de ce să nu dorim ca Domnul

nostru să ne ducă [în rai] împreună cu poporul celor cucernici?”

88.    Şi Dumnezeu le răsplăteşte vorbele lor cu grădini pă trunse cu rîuri pe desupt, ca să petreacă în veci
în ele. Aceasta este răsplata celor ce se poartă bine. Însă cei ce nu cred şi ţin de mincinoase semnele
noastre, aceia sînt tovarăşii iadului.

89.    O, voi, cei ce credeţi, nu opriţi binele pe care vi l-a încuviinţat Dumnezeu; nu căl caţi [poruncile],
căci Dumne zeu nu iubeşte pe călcătorii poruncilor.

90.    Mîncaţi din ceea ce v-a dat Dumnezeu, ceea ce este ier tat şi bun şi teme ţi-vă de Dumnezeul în
care credeţi.

91.    Dumnezeu nu vă va mustra pentru o vorbă nesocotită în jurămintele voastre, ci vă va mustra

pentru că v-aţi legat cu jurămînt. Răscumpăra rea [unui astfel de jurămînt] este hrănirea a zece sărmani
în felul cum îi hrăniţi pe cei din familia voastră, sau să-i îm brăcaţi asemenea, sau să sloboziţi un rob. Cel
ce nu poa te aceasta, să postească trei zile. Aceasta e răscumpă rarea jurămintelor voastre pe care le-aţi
jurat. Deci păziţi jură mintele voastre. De ace ea vă dă de cunoscut Dum nezeu semnele Sale, ca să fiţi
mulţumitori.

92.    O, voi, ce credeţi, vinul, Meisirul[155], idolii şi săgeţile[156] sînt urîciuni din făptuirile lui Satan,
deci feriţi-vă de ele, ca să vă meargă bine.

93.    Satan voieşte să arunce între voi duşmănie şi ură prin vin şi Meisir şi să vă abată de la gîndul spre
Dumnezeu şi de la rugăciune. Deci nu vă veţi păzi de aceasta? Aşadar ascultaţi de Dumnezeu şi as cultaţi
de trimisul Său şi păziţi-vă. Iar de vă veţi abate, atunci să ştiţi că datoria trimisului Nostru este
propovăduire răsvădită.

94.    Nu păcătuiesc cei ce cred şi fac bine de au gustat ceva din aceasta[157], dacă numai apoi se tem
de Dumnezeu şi cred şi fac bine, căci Dum nezeu îi iubeşte pe cei ce fac bine.

95.    O, voi, cei ce credeţi, Dum nezeu vă va ispiti şi la vînătoare ori de prindeţi [sălbă ticiunea] cu mîinile
sau cu lăncile voastre, ca să ştie Dumnezeu cine se teme de El într-ascuns. Însă cine pă cătuieşte întru
acestea, pen tru aceia este pedeasă dure roasă.

96.    O, voi, cei ce credeţi, nu omorîţi sălbăticiune cînd sînteţi în peregrinaj, iar cei ce omoară într-adins
să îna poieze tot atîtea vite blînde după judecata a doi bărbaţi drepţi dintre voi; ca jertfă, să se ducă în
Kaaba; sau, spre răscumpărare, să hrănească el doi sărmani, sau, în loc de aceasta, să poftească ca să
guste stricăciunea faptei sale. Dumnezeu iartă ceea ce a trecut, însă cine iarăşi se întoarce [la păcat], pe
acela se răzbună Dumnezeu, căci Dumnezeu e puternic, răz bunător.

97.    Vă este iertat vînatul mării[158] şi mîncarea ei să vă fie vouă şi călătorilor spre merinde; însă vă
este oprit să vînaţi pe uscat, cît petreceţi în pere grinaj, deci temeţi-vă de Dumnezeu, căci la El vă veţi
aduna.

98.    Dumnezeu a făcut Kaaba, casa cea sfîntă, adăpost pen tru oameni şi [a hotărît] luna cea sfîntă şi
jertfa cu podoa bă, pentru ca să ştiţi că Dum nezeu ştie ce e în cer şi pe pămînt, căci Dumnezeu le ştie pe
toate. Să ştiţi că Dumnezeu pedepseşte aspru şi este iertător, îndurat.

99.    Trimisul e numai dator la propovăduire, însă Dumne zeu ştie ce desco periţi şi ce ascundeţi.

100.  Spune: “Nu e tot una răul cu binele, chiar dacă ţi-ar plăcea mulţimea răului”. Deci, te meţi-vă de
Dumnezeu, o, voi, cei înţelepţi, ca să fiţi fericiţi.

101.  O, voi, cei ce credeţi, nu în trebaţi de lucruri care, dacă vi s-ar descoperi, v-ar face scîrbă; însă, dacă
întrebaţi de ele abia după ce s-a trimis Coranul, atunci vi se vor descoperi; Dumnezeu vă iartă, căci
Dumnezeu este iertător, blînd. Au întrebat de ele şi oameni înaintea voastră. Apoi n-au crezut în acesta.

102.  Dumnezeu n-a stătorit nimic despre Bahirah, Saibah, Vasilah şi Hami[159], ci necredin cioşii au
născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, căci partea cea mai mare din ei este fără pricepere.

103.  De li se spune: “Întoarceţi-vă la ceea ce a trimis Dumnezeu”, zic ei: “Noi ţinem ca de ajuns ceea ce
am aflat la părinţii noştri”. Însă cum este, dacă părinţii lor nu pricepeau nimica şi n-au fost ocîrmuiţi?
104.  O, voi, cei ce credeţi, fie-vă aminte de sufletele voastre, şi nu va strica nici un rătăcit, dacă sînteţi
ocîrmuiţi. La Dumnezeu este întoarcerea voastră a tuturor şi El vă va vesti ce aţi făcut.

105.  O, voi, cei ce credeţi, să fie mărturie între voi, dacă se apropie moartea de unul din voi, pe timpul
testamentului, şi anume doi bărbaţi cinstiţi din tre voi sau doi alţii afară de voi[160], dacă sînteţi în călă
torie în ţară şi vine asupra voastră moartea. După rugă ciune, închideţi ca să jure la Dumne zeu, dacă vă
îndoiţi de ei: “Nu vom vinde aceasta[161] pentru nici un preţ, chiar fie şi pentru o rudă, şi nici nu vom
ascunde mărturia lui Dumne zeu, altfel sîntem păcătoşi”.

106.  De s-ar cunoaşte însă că aceştia au judecat cu nedrep tate, atunci să se puie alţi doi în locul lor
între rude, care să judece asupra lor, şi aceştia să jure pe Dumnezeu: “Mărturia noastră e mai adevă rată
decît mărturia lor; noi doar nu sîntem nedrepţi, altfel am fi nelegiuţi”.

107.  Astfel e mai uşor, căci vor depune mărturia după ade văr, sau se vor teme că după jurămîntul lor se
va jura alt jurămînt; însă temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte un popor
nelegiuit.

108.  Într-o zi, Dumnezeu va adu na pe cei trimişi şi va zice: “Ce vi s-a răspuns [cînd aţi vestit]?” Ei vor
zice: “Noi nu ştim, Tu ştii cele ascunse”.

109.  După aceea, va zice Dum nezeu: “O, Isuse, fiul Mariei, adă-ţi aminte de harul meu asupra ta şi
asupra născătoarei tale, cînd te-am întărit cu duhul sfînt, ca să vorbeşti cu oamenii din leagăn şi ca
bărbat[162].

110.  Eu te-am învăţat scriptura şi înţelepciunea, Thora şi Evanghelia, Tu ai plăsmuit din lut chipul unei
păsări cu voia Mea şi ai suflat asupra lui şi el s-a făcut pasăre cu voia Mea şi ai vindecat orbi din naştere
şi leproşi cu voia Mea[163] şi ai înviat morţi cu voia Mea, şi eu i-am respins pe fiii lui Israel de la
tine[164], cînd ai venit la ei cu semne răsvădite. Atunci au zis cei necredincioşi: “Aceasta este
fermecătura răsvădită”.

111.  Cînd le-am poruncit aposto lilor: “Credeţi în Mine şi în trimisul Meu”, au zis ei: “Noi credem, deci
mărturiseşte-ne că sîntem moslemi”.

112.  Atunci ziseră apostolii: “O, Isuse, fiul Mariei, poate Domnul tău să ne trimită o masă[165] din cer?”
El le zise: “Temeţi-vă de Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi”.

113.  Ei ziseră: “Voim să mîncăm din ea, ca ea să ne ridice inimile noastre şi să ştim că ne-ai vestit
adevărul şi să fim martori asupra sa”.

114.  Zise Isus, fiul Mariei: “O, Dumnezeul, Domnul nostru, trimite-ne o masă din cer, ca să ne fie nouă
sărbătoare pentru cel dintîi şi cel de pe urmă din noi şi [să ne fie[ semn de la Tine. Nutreşte-ne, căci tu
eşti cel mai bun nutritor!"

115.  Dumnezeu zise: "Voi să vă trimit [masa], însă cine din voi nu va crede nici după aceasta, îl voi
pedepsi cu o pedeapsă cu care n-am pede psit nici pe o făptură”.
116.  Şi dacă va zice Dumnezeu: “O, Isuse, fiul Mariei, zis-ai cîndva oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe
maica mea ca doi Dumnezei afară de Dum ne zeu?” El va zice: “Mărire Ţie, nu mi se cuvine să zic ceva ce
nu e adevă rat; de aş fi zis-o, ai şti-o; Tu doar ştii ce este în sufletul meu, eu însă nu ştiu ce este în sufle
tul tău; în adevăr, Tu ştii cele ascunse”.

117.  Nimic nu le-am zis lor, afară de aceea ce mi-ai poruncit, adică: Slujiţi lui Dumnezeu, Domnului meu
şi Domnului vostru! Eu am fost martor asu pra lor, cînd am petrecut între ei, şi după ce m-ai luat la Tine,
eşti Tu păzitorul lor, căci Tu eşti martorul tuturor lucrurilor”.

118.  De-i pedepseşti, ei sînt doar robii Tăi, şi de-i ierţi, eşti doar puternic, înţelept.

119.  Dumnezeu va zice: “În această zi, le va ajuta adevă rul celor iubitori de adevăr; pentru ei sînt
grădini pă trunse de rîuri pe dedesupt, acolo vor petrece în veci: Dumnezeu are plăcere la ei, şi ei vor
avea plăcere la El. Aceasta va fi o fericire ma re”.

120.  A lui Dumnezeu este stăpînirea peste ceruri şi pămînt şi peste cele ce se află între ele, căci El este
atotputernic.

VI

SURA VITELOR

Din Mekka şi este cu o sută şasezeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Mărire lui Dumnezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul şi a rînduit întu nericul şi lumi na;
necredincioşi sînt aceia care fac alte fiinţe, asemenea cu Domnul lor.

2.      El e acela care v-a făcut din lut. El a hotărît un termen[166]şi un termen hotărît[167], însă voi vă
îndoiţi.

3.      El este Dumnezeu în ceruri şi pe pămînt. El ştie ce tăi nuiţi şi ce descope riţi şi ştie ce v-aţi agonisit.
4.      Nu li s-a dat lor nici unul din semnele Domnului lor, fără ca ei să se fi întors de la el.

5.      Ei învinuiră de minciună adevărul, care acum a venit la ei, însă curînd li se va vesti aceea despre
care şi-au bătut joc.

6.      Oare n-au văzut ei cîte nea muri am pierdut Noi înain tea lor? Pe aceia îi întăriserăm mai tare pe
pămînt, de cum v-am întărit pe voi, şi am trimis din ceruri ploaie şi am dat rîuri, care curgeau sub ei, însă,
în urma păca telor lor, i-am pierdut şi am făcut după ei alte neamuri.

7.      De ţi-am fi trimis Noi ţie o scriptură scrisă pe hîrtie, ar fi pipăit-o cei necredincioşi cu mîinile lor şi ar
fi zis: “Aceasta e fermecătură răsvădită”.
8.      Ei zic: “De ce nu fu trimis pentru aceasta un înger?” Însă de am fi trimis Noi un înger, treaba ar fi
fost de’nainte hotărîtă, şi atunci nu ar fi fost aşteptaţi.

9.      De l-am fi făcut Noi pe el[168] înger, l-am fi făcut în chip de om şi l-am fi acoperit cu ace ea ce
acoperă ei.

10.    însă batjocoriţi fură cei trimişi înaintea Ta, dară i-a cuprins pe cei ce-şi băteau joc tocmai aceea de
ce-şi băteau joc.

11.    Spune: “Mergeţi în ţară şi vedeţi care este sfîrşitul ace lora care învinuiesc de min ciună” .

12.    Spune: “A cui e ceea ce e în ceruri şi pe pămînt?” Spune: “A lui Dumne zeu!” El însuşi îndurarea şi-a
orînduit-o, ca să vă adune în ziua învierii; nu e îndoială despre aceasta; numai aceia care se duc ei înşişi
în rătăcire nu cred.

13.    Ale lui sînt cele ce locuiesc în noapte şi în zi şi El aude, ştie.

14.    Spune: “Oare să-mi iau alt scut decît pe Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, care dă
mîncare şi sin gur nu mănîncă?” Spune: “Mie mi s-a poruncit să fiu cel dintîi moslem; şi să nu fiu
idolatru!”

15.    Spune: “M-aş teme de pedea psa zilei celei mari, dacă l-aş întărîta pe Dumnezeu”.

16.    Cel ce scapă în ziua aceea, pentru acela este milă, feri cire răsvădită.

17.    De te atinge Dumnezeu cu vreun rău, nimenea nu-l poate depărta decît numai El, iar dacă-ţi dă un
bine, apoi El este cel atotputernic.

18.    El este stăpîn asupra robilor săi şi El este cel înţelept ştiutor.

19.    Spune: “Care este mărturia cea mai mare?” Spune: “Dumnezeu este mar tor între mine şi voi şi mie
mi s-a descoperit acest Coran, ca să vă în demn prin el pe voi şi pe aceia la care a venit el. Cum voiţi deci
să mărtu risiţi că lîngă Dumnezeu mai sînt şi alţi Dumnezei?” Spune: “Eu nu mărturisesc aceasta!” Spu
ne: “El este un unic Dumne zeu şi nu e vina mea dacă-i faceţi semeni”.

20.    Cei cărora le-am dat scrip tura îl cunosc[169] cum îi cunosc pe copiii lor, însă ei rătăcesc, pentru că
nu voiesc să creadă.

21.    Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciuni asupra lui Dum nezeu şi minciuni asupra
semnelor Sale? Celor nelegiuiţi nu le merge bine.

22.    Într-o zi, îi vom aduna pe toţi; atunci vom zice către cei ce au păgînit: “Unde sînt idolii voştri pe care
i-aţi năs cocit?”

23.    Atunci nu vor avea altă dezvinuire decît ca să zică: “Pe Dumnezeul nostru, noi n-am păgînit!”

24.    Priveşte cum minţesc ei faţă de sine înşişi şi piere ceea ce au născocit ei.
25.    Unii din ei ascultă de Tine, însă Noi am pus acoperămînt pe inimile lor, ca să nu-l priceapă[170], şi
surzenie în ure chile lor, deci dacă şi văd toate semnele, totuşi nu cred; ba ei încă vor veni la Tine ca să se
certe cu Tine. Vor zice cei necredincioşi: “Acestea sînt numai basme ale înaintaşilor”!

26.    Şi ei opresc aceasta şi se de părtează şi ei înşişi de la aceasta. Însă ei se grăbesc ei înşişi la pieire şi
nu o ştiu.

27.    De ai vedea cum sînt ei arun caţi în foc şi cum zic: “O, de ne-am întoarce înapoi [în lume], cu bună
seamă, n-am învinui semnele Domnului nostru de minciună şi am fi credincioşi”.

28.    Atunci vor pricepe ceea ce au ascuns înainte. Dar şi de s-ar întoarce [în lume], totuşi ar cerceta
numai cele ce le sînt oprite, pentru că ei sînt mincinoşi.

29.    Ei zic: “Nu este viaţă decît cea din lume şi noi nu vom mai învia”.

30.    Dar să vezi cînd vor sta înaintea Domnului lor şi El va zice: “Oare nu este aceas ta într-adevăr?” Ei
vor zice: “Ba da, pe Domnul nostru!” El va zice: “Deci, gustaţi pedeapsa pentru că aţi fost ne credincioşi!”

31.    Rătăcesc cei ce tăgăduiesc întîlnirea cu Dumnezeu, pînă ce deodată vine ora lor. Deci, vor zice: “Vai
de noi pentru ceea ce am negrijit!” Atunci vor purta ei sarcinile lor pe spatele lor şi oare nu va fi rău ceea
ce poartă?

32.    Însă ce este viaţa lumii decît un joc şi o glumă? În adevăr, mai bună e locuinţa cea de apoi pentru
cei cucernici. Nu o pricepeţi aceasta?

33.    Noi ştim că te întristează vorbele lor, însă ei nu te fac mincinos, ci nele giuţii luptă împotriva
semnelor lui Dumnezeu.

34.    Ei i-au făcut mincinoşi şi pe trimişii de’naintea Ta, însă aceştia răbdară că-i învinuiră de minciună
pînă a venit la ei ajutorul Nostru. Nimeni nu poate schimba cuvintele lui Dumnezeu şi acum ţi-a venit
veste de la cei [înainte] trimişi.

35.    De ţi-ar fi abaterea lor prea supărăcioasă şi de ai putea afla o peşteră în pămînt sau o scară în cer
ca să le aduci semn — căci de ar voi Dum ne zeu, i-ar aduna pe drumul cel drept; deci, nu fi neşti utor.

36.    El le va răsplăti numai celor ce ascultă şi pe morţi îi va învia Dumnezeu şi atunci se vor întoarce la
El.

37.    Ei zic: “Numai de s-ar trimite semn de la Domnul său!” Spune: “Dumne zeu poate să trimită semn şi
totuşi cei mai mulţi din ei nu o pricep”.

38.    Nu sînt vietăţi pe pămînt şi păsări ce zboară cu aripile lor, care să nu fie popoare asemenea vouă.
Noi n-am lăsat nimic afară în scriptură. Ei se vor întoarce la Domnul lor.

39.    Cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre, sînt surzi şi muţi şi petrec în întuneric. Dumnezeu pe
cine voieşte îl duce în rătăcire şi pe cine vo ieşte îl duce pe drum drept.
40.    Spune: “Ce vi se pare, dacă va veni asupra voastră pedeapsa lui Dumnezeu sau ora aceea[171]; îl
veţi chema pe altul afară de Dumnezeu, dacă sînteţi iubitori de adevăr?

41.    Nu, ci numai pe El îl veţi chema şi El vă va mîntui pentru că l-aţi che mat, dacă va voi, şi voi veţi uita
de idoli”.

42.    Noi am trimis [profeţi] la po poare înaintea ta şi le-am cercetat cu neno rociri şi ne voi, ca să se
umilească.

43.    Iar cînd îi ajunse nenoricirea, de s-ar fi umilit! Însă inimile lor se învîr toşară şi Satan împodobi
faptele lor.

44.    Cînd uitară ceea la ce fură îndemnaţi, le-am deschis Noi porţile tuturor lucru rilor[172] şi, pe cînd
se bucurau cu ceea ce au primit, i-am apucat Noi deodată şi ei deznădăjduiră.

45.    Deci, a fost smulsă rădăcina poporului nelegiut. Mărire lui Dumnezeu, Domnul vea curilor.

46.    Spune: “Ce vi se pare, dacă v-ar lua Dumnezeu vederea şi auzul şi v-ar pecetlui ini mile? Care
Dumnezeu, afară de Dumnezeu, vi le-ar putea da înapoi?” Priveşte cum tîlcuim Noi semnele şi ei totuşi
se întorc [de la Noi].

47.    Spune: “Ce vi se pare, dacă v-ar ajunge deodată sau pe faţă pedeapsa lui Dumne zeu, oare n-aţi
pieri împre ună cu poporul nelegiui ţilor?”

48.    Noi i-am trimis pe trimişi numai să binevestească şi să îndemne. Cel ce crede şi se îndreaptă, nu va
veni asupra lor frică şi întristare.

49.    Cei ce ţin însă de minciună semnele Noastre, pe aceia îi va ajunge pe deapsa pentru că sînt
nelegiuiţi.

50.    Spune: “Eu nu vă spun că la mine sînt comorile lui Dumnezeu, nici că ştiu tainele; nici nu vă spun că
sînt un înger, ci eu urmez numai ceea ce mi s-a descoperit”. Spune: “Oare sînt cei orbi şi cei ce văd tot
una? Nu vă gîndiţi la aceasta?”

51.    Îndeamnă-i cu aceasta pe cei ce se tem că se vor aduna la Domnul lor, căci n-au, afară de El, scut,
nici mijlocitor, ca să se teamă de Dumnezeu.

52.    Nu-i alunga pe cei ce chea mă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, dorind faţa Sa; doar nu-ţi pasă de
cugetul lor nimic, nici lor de cugetul tău, căci de-i vei alunga, ai fi nelegiuit.

53.    Astfel i-am ispitit Noi unul prin altul, ca să zică: “Sînt aceştia aceia asu pra cărora este harul lui
Dumnezeu între noi?” Oare nu-i cunoaş te Dum nezeu pe cei mulţu mitori?

54.    Dacă vin la tine de aceia care cred în semnele Noastre, spune: “Pace asupra voas tră!” Domnul
vostru şi-a poruncit sie însuşi îndurare, deci, cel ce face rău din necunoştinţă şi apoi se căieşte şi face
bine, pentru acela este Dumnezeu iertător, îndu rător.
55.    De aceea am dat Noi semne răsvădite, pentru ca să cunoaşteţi drumul păcătoşilor.

56.    Spune: “Mie-mi este oprit ca să servesc acelora pe care îi chemaţi, afară de Dumne zeu”. Spune:
“Eu nu urmez poftele voastre, căci aş rătăci şi nu m-aş ţine de cei bine ocîrmuiţi”.

57.    Spune: “Eu mă ţin numai de hotărîrea Domnului meu, pe care o ţineţi de mincinoasă. Nu stă în
puterea mea ceea ce voiţi voi să se întîmple în grabă. Judecata e la Dumnezeu, El va vesti adevărul şi El
este cel mai bun arbitru”.

58.    Spune: “De ar sta în puterea mea ceea ce voiţi ca să se întîmple mai de grabă, ar fi hotărîtă treaba
între mine şi voi; însă Dumnezeu îi cu noaşte pe cei nelegiuiţi”.

59.    Şi la El sînt cheile tainelor pe care nimenea nu le cunoaşte, numai El; El ştie ce e pe uscat şi pe
mare, şi nu cade nici o frunză fără ca El să o ştie; nu este un fir de sămînţă în pămîntul întunecat, nici ver
deaţă, nici uscăciune, fără să fie însemnate într-o carte răsvădită.

60.    El este cel ce vă ia la Sine noaptea[173] şi ştie ce aţi cîştigat ziua, apoi vă trezeşte în ea[174], ca să
împlinească un termen hotărît; atunci va fi la El în toarcerea voastră; atunci vă va vesti El ce aţi făcut.

61.    El este stăpîn asupra robilor Săi; El trimite paznici asupra voastră; cînd ajunge unul din voi la
moarte, pe acela îl iau la sine trimişii Noştri[175] fără întîrziere.

62.    Atunci se întorc ei la Dum nezeu, stăpînul lor adevărat; oare nu este a Lui judecata? Şi El este
repede la socoteală.

63.    Spune: “Cine vă mîntuieşte de întunecimea uscatului şi a mării, cînd îl rugaţi cu umi linţă şi
într-ascuns; de ne vei mîntui de aceasta, vom fi mulţumitori?”

64.    Spune: “Dumnezeu vă mîntuieşte de aceasta şi de toată întristarea! Şi totuşi adăugaţi la El şi alte

fiinţe”.

65.    Spune: “El e în stare să vă tri mită pedepse pe deasupra voastră sau pe de desuptul picioarelor
voastre sau să vă înzestreze cu pizmă şi să vă facă să gustaţi ceartă întreolaltă”. Priveşte cum tîlcuim
semnele, pentru ca ei să înţe leagă.

66.    Însă poporul tău îl[176] ţine de mincinos, cu toate că el e adevărul. Spune: “Eu nu sînt scut
deasupra voastră. Fiecare profeţie se adevereşte şi în sfîrşit veţi înţelege”.

67.    Şi dacă vezi că unii se ceartă asupra semnelor Noastre, dă-te la o parte de ei, pînă ce încep a vorbi
despre altceva nou; iar dacă Satan te face să uiţi aceasta, atunci nu şedea, îndată ce-ţi aduci aminte, cu
poporul cel nelegiuit.

68.    Cei cu frica lui Dumnezeu nu vor fi traşi la răspundere pentru aceasta, totuşi să-şi aducă aminte, ca
să rămîie temători de Dumnezeu.

69.    Fugi de cei ce-şi bat joc şi fac rîs de legea lor, căci pe ei i-a amăgit viaţa lumii, însă aminteşte-le
aceasta, că dacă piere un suflet prin faptele sale, n-are scut afară de Dumnezeu şi nici mijlocitor, şi dacă
ar da tot felul de răscumpărare, nu s-ar primi de la el. Cei ce ajung la pierzare prin faptele lor vor bea apă
clocotitoare şi [vor pri mi] pedeapsă dureroasă, pentru că au fost necredin cioşi.

70.    Spune: “Să chemăm afară de Dumnezeu ceva ce nu ne foloseşte şi nu ne strică?” Să ne întoarcem

pe urmele noastre, după ce ne-a ocîrmuit Dumnezeu ca acela pe care l-au scos din minte Satanii să
rătăcească pe pămînt, măcar că are prieteni care îl cheamă la drum drept: “Vino la noi”! Spune: “Numai
ocîrmuirea lui Dum nezeu este ocîrmuire şi nu s-a poruncit să ne supunem Domnului veacurilor”.

71.    Şi să împliniţi rugăciunea şi să vă temeţi de El, căci la El vă veţi aduna odată.

72.    El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul întru adevăr; în ziua ce a zis El: “Să fie!” — a fost.

73.    Cuvîntul Său este adevăr. A lui este stăpînirea în ziua cînd va suna trîm biţa. El ştie cele ascunse şi
cele desco perite. El este înţelept, ştiutor.

74.    Adă-ţi aminte cînd a zis Avraam lui Azar[177], tatălui său: “Tu primeşti idolii ca zei? În adevăr eu
văd că tu şi poporul tău sînteţi în rătă cire răsvădită”.

75.    După aceea, i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia ceru rilor şi a pămîn tului, ca să fie el între cei ce
ţin tare la cre dinţă.

76.    Şi după ce l-a acoperit noap tea, văzu el o stea; el zise: “Acesta e Domnul meu!” Şi după ce spuse
aceasta, zise el: “Eu nu-i iubesc pe cei ce apun”.

77.        Şi văzu el luna răsărind, zise el: “Acesta este Domnul meu!”, iar cînd spuse, zise el: “Dacă nu mă
ocîrmuieşte Domnul meu, sînt şi eu din acest popor rătăcitor”.

78.    Şi cînd văzu el soarele ră sărind, zise el: “Acesta este Domnul meu, aceas ta este mai mare!” Şi cînd
spuse, zise el: “O, poporul meu, eu sînt curat de idolii voştri.

79.    Eu îndrept faţa mea cu dreaptă credinţă către Cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi nu voi să fiu
idolatru”.

80.    Şi s-a certat poporul său cu dînsul. El zise: “Voiţi să vă certaţi cu mine despre Dum nezeu?” El m-a
dus pe dru mul cel adevărat şi eu nu mă tem de fiinţele ce i le-aţi ală turat; numai ceea ce voieşte
Domnul meu [se întîmplă, căci] Domnul meu cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. Nu voiţi să gîndiţi la
aceasta?

81.    Şi cum să mă tem de idolii voştri, dacă voi nu vă temeţi să alăturaţi lui Dumnezeu fiinţe pentru care
nu v-a tri mis El împuternicire? Care din tr-amîndouă tabere [de credinţă] este cea adevărată, dacă
sînteţi price puţi?

82.    Cei ce cred şi nu îmbracă cre dinţa lor cu nedreptate, aceia sînt în sigu ranţă şi sînt bine ocîrmuiţi.

83.    Această dovadă a Noastră am dat-o Noi lui Avraam fa ţă de poporul său. Noi îl ridi căm cu trepte pe
cine voim. Domnul tău doară este înţelept, ştiutor.
84.    Şi Noi i-am dat lui pe Isaac şi Iacov şi pe amîndoi i-am ocîrmuit şi pe Noe l-am ocîrmuit Noi [încă]
înainte şi pe urmaşii săi şi pe David şi pe Solo mon şi pe toţi şi pe Iosef şi pe Moise şi pe Aaron şi aşa
răsplătim Noi celor ce fac bine;

85.    şi pe Zaharia şi pe Ioan şi pe Isus, şi pe Elia, pe toţi cei cuviincioşi;

86.    şi pe Ismael şi pe Eliseu şi pe Iona şi pe Lot, pe toţi i-am ales înaintea lumii.

87.    Şi pe unii din părinţii lor şi din urmaşii lor şi din fraţii lor i-am ales şi ocîrmuit Noi pe drumul cel
drept.

88.    Aceasta este ocîrmuirea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte El pe cine voieşte din robii săi. Şi de ar
fi ei idolatri, ar fi fost zadarnic ceea ce au făcut ei.

89.    Aceştia sînt aceia cărora le-am dat noi cartea şi înţelepciunea şi profeţia, iar dacă nu vor crede în
aceasta, atunci aceasta o încredinţăm unui popor care nu este aşa de necredincios.

90.    Pe aceştia i-a ocîrmuit Dum nezeu şi tu urmează ocîrmuirii lor. Spune: “Eu nu cer de la voi răsplată
pentru aceas ta. Doar aceasta nu e alta decît o pomenire pentru cei din lume”.

91.    Ei nu-l preţuiesc pe Dumne zeu după preţul Său, pentru că zic: “Dumne zeu n-a trimis nimic asupra
oamenilor”. Spune: “Cine a trimis cartea pe care a adus-o Moise, cu lumină şi ocîrmuire pentru oameni,
pe care aţi pus-o pe pergament, aţi dat-o pe faţă, însă aţi şi ascuns mult din ea[178] şi aţi învăţat ceea
ce n-aţi ştiut voi şi părinţii voştri?” Spune: “Dumnezeu!” Apoi fugi de la ei. Joace-se ei cu vorbele lor
goale.

92.    Această carte pe care am trimis-o Noi este binecuvîntată şi adevereşte ceea ce este în mîinile lor.
Tu să în demni maica cetăţilor[179] şi împreju rimea ei. Cei ce cred în ziua de apoi vor crede în ea şi vor
păzi vremea rugă ciunii lor.

93.    Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui Dum nezeu sau cel ce zice: “Mi
s-a descoperit ceva[180]!”, şi nu i s-a descoperit nimic; sau cel ce zice: “Voi să trimit ceva asemenea cu
ceea ce a trimis Dumnezeu!” Dar de i-ai vedea pe nelegiuiţi în apele morţii, cînd întind îngerii mîinile lor
[zicînd]: “Lepădaţi sufletele voastre! Astăzi veţi primi pedeapsă ruşinoasă pentru că aţi vor bit despre
Dumnezeu neade vărul şi v-aţi sumeţit peste semnele Sale.

94.    Şi acum aţi venit la Noi sin guri, precum v-am făcut pe voi mai întîi şi aţi părăsit ceea ce v-am dăruit
în urma voastră şi Noi nu vedem mijlocitorii voştri despre care aţi crezut voi că ei sînt tovarăşi [ai lui
Dumnezeu]. Acum s-a tăiat toată legătura între voi şi v-a înşelat aceea în ce aţi cre zut”.

95.    Dumnezeu lasă să răsară sămînţa şi odrasla curmalu lui; El lasă să iasă viaţă din moarte şi moarte
din viaţă. Acesta vă este Dumnezeu, iar voi voiţi să vă abateţi de la El?

96.    El lasă să răsară zorile şi aşază noapte spre odihnă şi soarele şi luna spre socotirea [timpului].
Aceasta este o hotărîre a Celui puternic, înţe lept.
97.    El este cel ce a pus stelele, ca să fiţi ocîrmuiţi de ele în întuneric, pe uscat şi pe mare. Noi am tîlcuit
semnele Noastre pentru poporul cel priceput.

98.    El v-a făcut dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de repaus şi de odih nă[181]. Noi am tîlcuit semnele
Noastre pentru poporul cel înţelept.

99.    El este cel ce a trimis apă din cer şi Noi scoatem prin aceasta odraslele tuturor lucrurilor şi scoatem
din ea verdeaţă, scoatem din ea grăunţele ce cresc în rînduri şi fenici, pe ale căror crengi sînt înşirate
curmalele, şi grădini de struguri, măsline şi rodii, asemenea şi neasemenea. Priviţi rodurile lor, cum cresc
şi se coc. În ade văr, aici sînt semne pentru popo rul credincios.

100.  Ei au făcut tovarăşi lui Dum nezeu duhurile, pe care El le-a făcut, şi au minţit că El ar avea fii şi fiice,
fără înţe lepciune; mărire Lui şi de parte de El tot ce-i adaugă ei.

101.  Făcătorul cerurilor şi al pămîntului cum să aibă un fiu, neavînd soţie? El a făcut toate şi El toate le
cunoaşte.

102.  Acesta este Dumnezeu, Dom nul vostru. Nu este Dumnezeu afară de El, făcătorul tuturor lucrurilor;
deci, slujiţi-L, căci El se îngrijeşte de toate.

103.  Nu-l ajung vederile, însă El ajunge vederile. El este ager, ştiutor.

104.  Dovezi v-au venit de la Dom nul vostru: cel ce le înţelege [face bine] sufle tului său, iar cine este
orb, [vina cade] asupra sa, eu nu sînt păzitor asu pra voastră.

105.  Astfel tîlcuim semnele Noas tre, chiar dacă zic ei: “Tu tîlcuieşti încurcat, noi însă vom tîlcui răsvădit
oame nilor pricepuţi”.

106.  Urmează, deci, numai ceea ce ţi s-a descoperit de Dom nul tău; nu este Dumnezeu afară de El, şi
dă-te-alături de la idolatri.

107.  De ar fi voit Dumnezeu, n-ar fi ei idolatri; iar Noi nu te-am pus asupra lor păzitor şi tu nu eşti vechil
asupra lor.

108.  Nu probozi [idolii], pe care îi cheamă ei, afară de Dumnezeu, ca să nu-L probozeas că ei pe
Dumnezeu întru duşmănie şi nepricepere. Astfel i-am împodobit Noi fiecărui popor faptele sale; apoi se
vor întoarce la Dom nul lor şi le va vesti răsvădit ce au făcut ei.

109.  Ei au jurat lui Dumnezeu un jurămînt sfînt: că, dacă le va veni semn, vor crede în El. Spune:
“Într-adevăr semnele stau la Dumnezeu; însă ce vă vesteşte că dacă ar veni ele, ei nu ar crede?”

110.  Noi vom întoarce inimile şi vederile lor, dacă n-au crezut întîia dată; deci, îi vom lăsa Noi la nătîngia
lor să rătăcească.

111.  Şi de le-am fi trimis Noi îngeri şi de ar fi vorbit morţii cu ei şi de am fi adunat toate lucrurile înaintea
lor, ei to tuşi n-ar fi crezut, doară dacă ar fi voit Dumnezeu, de aceea cei mai mulţi dintre ei sînt
nepricepuţi.
112.  Aşa am pus Noi pentru fie care profet cîte un duşman, anume Satanele oamenilor şi ale duhurilor,
care descoperă altuia cuvinte sporite spre înşelăciune; însă dacă ar voi Domnul tău, ei nu ar putea-o
face, deci părăseşte-i pe ei şi ceea ce născocesc ei.

113.  Şi să se aplece la aceasta inimile celora ce nu cred în viaţa de apoi şi să afle plăcere în aceasta şi să
aibă parte la ceea ce au cîştigat.

114.  Să cer eu afară de Dumne zeu alt judecător? El este doar Acela care v-a trimis vouă cartea ce arată
[toate] răsvădit; iar aceia cărora le-am dat Noi scriptura ase menea ştiu că aceasta s-a trimis în adevăr de
Domnul tău; deci, să nu fii între cei ce se îndoiesc.

115.  Deplin este cuvîntul Dom nului tău în adevăr şi drep tate, şi nimeni nu poate schimba cuvîntul său,
căci El aude, ştie.

116.  De ai urma celor mai mulţi din cei ce sînt pe pămînt, ei te-ar abate de la drumul lui Dumnezeu, căci
ei urmează numai prejudecăţile lor şi numai minţesc.

117.  Într-adevăr, Domnul tău îi cunoaşte pe cei ce se abat de la drumul său şi-i cunoaşte şi pe cei ce
merg pe drumul drept.

118.  Mîncaţi numai aceea peste care s-a pomenit numele lui Dumnezeu, de credeţi în semnele Sale.

119.  Şi ce vă este că nu mîncaţi aceea peste care s-a pomenit numele lui Dumnezeu? El doară v-a hotărît
ce vă este oprit, afară de aceea la care sînteţi nevoiţi; mulţi vă amăgesc prin poftele lor şi prin neştiinţă,
însă Domnul tău îi cunoaşte pe cei nele giuiţi.

120.  Păziţi-vă de cele din afară ale păcatului şi de cele din lăuntru ale sale; cei ce fac păcate vor primi
răsplata ce şi-au agonisit-o.

121.  Nu mîncaţi de aceea ce nu s-a pomenit numele lui Dumnezeu asupra sa; aceasta este nelegiuire.
Dar Satanele îi vor pune la cale pe prietenii lor, ca să se certe cu voi. Dacă le veţi urma, veţi fi ido latri.

122.  Sau cel ce a murit şi Noi l-am înviat şi i-am dat lumină, ca să umble cu ea printre oa meni, poate să
fie asemenea cu cel ce este în întuneric, de unde nu poate ieşi? Aşa li s-au împodobit celor necre dincioşi
faptele lor.

123.  De aceea am pus Noi în fie care cetate căpetenii de făcători de rele, ca să înşele aco lo: însă ei se
înşală numai pe ei înşişi fără să înţeleagă.

124.  Şi dacă şi a venit la ei un semn, zic ei: “Noi nu credem, pînă ce nu ni se va da ceea ce s-a dat
trimisului lui Dumnezeu”. Însă Dumne zeu ştie unde pune trimiterea Sa. Asupra făcătorilor de rele însă
va veni ruşinea de la Dumnezeu şi o pedeapsă mare, pentru că au înşelat.

125.  De voieşte Dumnezeu pe cineva să-l ocîrmuiască, apoi îi deschide pieptul pentru Islam, iar dacă
voieşte să-l ducă în rătăcire, apoi îi face pieptul îngust, ca şi celui ce voieşte să se suie în cer[182]. Astfel
de vină pune Dumne zeu asupra celor ce nu cred.
126.  Acesta este drumul cel drept al Domnului tău. Aşa am tîlcuit Noi sem nele pentru poporul care ia
aminte.

127.  Ei vor avea o locuinţă de pace la Domnul lor şi El le va fi scut în faptele lor.

128.  în ziua cînd îi va aduna pe toţi, [va zice El]: “O, ceată a duhurilor, prea mult v-aţi făcut de lucru cu
oamenii!”. Însă prietenii lor dintre oa meni vor zice: “Doamne, noi am avut folos unul de altul şi am ajuns
ţinta noastră, pe care ne-ai pus-o!” El va zice: “Focul să fie locuinţa voastră şi în veci să rămîneţi acolo,
de nu va voi Dumnezeu altfel; Domnul vostru este doar înţelept, ştiutor”.

129.  Aşa vom pune Noi nelegiuiţi asupra altora, precum şi-au agonisit-o.

130.  “O, ceată a Duhurilor şi a oamenilor, oare n-au venit la voi trimişi dintre voi, ca să vă vestească
semnele Mele şi să vă îndemne pentru întîmpina rea zilei voastre?” Ei vor zice: “Trebuie să mărturisim
împotriva noastră înşine!” I-a înşelat viaţa lumii şi ei trebuie să mărturisească împotriva lor înşişi, că au
fost necredincioşi.

131.  Aceasta, pentru că Domnul tău nu pierde cetăţile întru nelegiuire [lor], pe cînd po porul lor este
fără de grijă.

132.  Sînt trepte [deosebite] pentru fiecare după faptele lor, căci Domnului tău nu-i este ne cunoscut ce
fac ei.

133.  Şi Domnul tău a avut întru îndurare. Dacă voieşte, vă poate nimici şi vă poate da urmaşi pe cine
voieşte, pre cum v-a făcut pe voi urmaşi altor popoare.

134.  Într-adevăr, ceea ce vă ame ninţă se şi împlineşte şi voi nu puteţi împie dica.

135.  Spune: “O, poporul meu, lu craţi după putinţa voastră! Eu voi lucra şi pe urmă veţi înţelege,

136.  cine va primi în sfîrşit locu inţa[183], aceasta nu-i face fericiţi pe cei nele giuiţi”.

137.  Ei[184] au hotărît lui Dumnezeu o parte din ceea ce a lăsat El să crească din seminţe şi vite şi zic:
“Aceasta este pentru Dumnezeu — după păre rea lor — şi aceasta pentru tova răşii[185] noştri”. Şi ceea
ce a fost pentru tovarăşi n-a ajuns la Dumnezeu, şi ceea ce a fost pentru Dumnezeu n-a ajuns la tovarăşi.
Rău judecă ei.

138.  Aşa au împins idolii o parte mare din idolatri ca să omoa re copiii lor[186] ca să-i piardă şi să
întunece credinţa lor; însă dacă ar fi voit Dumnezeu, n-ar fi făcut ei aceasta; deci părăseşte-i pe ei şi ceea
ce născocesc ei.

139.  Ei zic: “Aceste vite şi seminţe sînt sfinţite; nimenea nu poate gusta din ele, afară de acela căruia îi
dăm voie — după părerea lor — şi sînt vite la care este oprit a încăr ca spatele lor şi vite peste care nu se
pomeneşte nu mele în Dumnezeu”. Astfel de minciuni născocesc ei asupra Sa[187]. El le va răsplăti
după minciunile lor.
140.  Ei mai zic: “Ceea ce este în pîntecele acestor vite este iertat pentru bărbaţii noştri şi este oprit
pentru femeile noastre; dacă însă [ceea ce s-a născut] este mort, amîndoi sînt părtaşi la aceasta. [Dum
nezeu] le va răsplăti basmul lor; El este doar ştiutor, în ţelept.

141.  Pierduţi sînt cei ce omoară copiii lor întru prostie şi nepricepere şi opresc ceea ce le-a dat
Dumnezeu spre trai, născocind minciuni asupra lui Dumnezeu. Ei au rătăcit şi n-au fost bine ocîrmuiţi.

142.  El este acela care face să crească grădinile, atît cele cu rînduri de viţe, cît şi cele fără de rînduri de
viţe şi fenicul şi sămînţa spre mîncare felu rită şi măslinele şi rodiile, care seamănă şi nu seamănă
întreolaltă. Mîncaţi din ro dul său, dacă a rodit şi daţi din el ce sînteţi datori în ziua recoltei, dar nu
isprăviţi, căci El nu iubeşte pe cei isprăvitori.

143.  Unele din vite sînt pentru purtat povara, altele spre junghiere. Mîncaţi ceea ce v-a dat Dumnezeu
spre trai şi nu urmaţi paşilor lui Satan; el vă este doar un duş man răsvădit.

144.  Opt [vite] împerecheate[188] [v-a dat Dumnezeu], din oi două şi din capre două: “Oprit-a
Dumnezeu cei doi bărbătuşi sau cele două femeiuşe, sau ce este închis în pîntecele femeiuşelor?
Hotărîţi-mi aceasta cu pricepere, dacă sînteţi iubitori de adevăr!”

145.  Şi din cămile v-a dat vouă şi din vite două. Spune: “Oprit-a Dumnezeu cei doi bărbătuşi sau cele
două femeiuşe sau cele închise în pîntecele fe meiuşelor? Fost-aţi martori cînd v-a poruncit aceasta
Dumnezeu?” Dar cine e mai nelegiuit decît cel ce născo ceşte minciuni asupra lui Dumne zeu spre a-i
amăgi pe oamenii cei fără pricepere, Dumnezeu doar nu ocîrmuieşte poporul cel nelegiuit.

146.  Spune: “Nu aflu în ceea ce mi s-a descoperit ceva oprit spre mîncare decît numai mortăciunea sau
sîngele văr sat sau carnea de porc — doar aceasta e urîciune — sau ceva pîngărit, asupra căruia s-a
chemat altceva decît Dumnezeu”. Iar cine fu silit [de nevoie], nu de plă cere şi bucurie, [pentru acela]
Domnul său este iertător, îndurător.

147.  Iar jidovilor le-am oprit Noi toate cele cu copite[189] şi de la vite şi oi le-am oprit Noi gră simea,
afară de ceea ce o poartă pe spatele lor, sau este în măruntaie, sau ceea ce e amestecată între oase. Cu
aceasta i-am pedep sit Noi pe ei pentru fărădelegea lor, Noi doar păzim ade vărul.

148.  Dacă te învinuiesc de min ciună, atunci spune: “Dom nul vostru e plin de îndu rare, însă nu se va
întoarce asprimea sa de la poporul nelegiuiţilor”.

149.  Idolatrii zic: “De ar fi voit Dumnezeu, n-am fi idolatri nici noi nici părinţii noştri; nici nu ni s-ar fi
oprit nimic”. Astfel şi înaintaşii lor în vinuiau de minciună [pe profeţi] pînă ce au gustat asprimea
Noastră. Spune: “De o ştiţi aceasta cu bună samă, atunci arătaţi-ni-o; în să voi urmaţi numai închipuirii şi
sînteţi numai minci noşi”

150.  Spune: “Numai la Dumne zeu este dovadă încredinţătoare şi dacă El ar fi voit, v-ar fi ocîrmuit cu
toţii”.
151.  Spune: “Adunaţi martorii voştri care pot mărturisi că Dumnezeu a oprit aceasta”. Şi dacă ar şi
mărturisi ei, tu să nu mărturiseşti cu ei şi să nu urmezi poftele acelora ce se leapădă de semnele noas tre
şi celora care nu cred în ziua de apoi şi fac alte fiinţe asemenea Domnului lor”.

152.  Spune: “Veniţi voi să vă ci tesc ce a oprit Domnul vos tru; să nu aveţi idoli pe lîngă El: să vă purtaţi
bine cu părinţii voştri, să nu omorîţi copiii voştri din pricina sărăciei: Noi vom griji de voi şi de ei; să nu vă
apropiaţi de cele ruşinoase, nici pe faţă, nici într-ascuns; şi să nu ucideţi vreun suflet, ceea ce a oprit-o
Dumnezeu, afară numai după dreptate; aceas ta v-a poruncit [Dumnezeu], pentru ca să fiţi înţelepţi.

153.  Şi să nu vă apropiaţi de averea orfanilor, doar ca să o faceţi mai bună pînă ce vor fi vîrstnici;
întrebuinţaţi numai măsură şi cumpănă dreaptă; nu porunci sufle tului vostru mai mult decît poate
purta. În cele ce vorbiţi fiţi drepţi, fie chiar faţă de rudele voastre, şi de legămîntul lui Dumnezeu
ţineţi-vă. Aceasta v-a poruncit [Dumnezeu], pentru ca să vă fie aminte”.

154.  Acesta este drumul Meu cel drept, deci urmaţi-l şi nu urmaţi alte [căi], ca să nu vă despărţiţi de
drumul Său; aceasta v-a poruncit Dumne zeu, pentru ca să vă temeţi de El.

155.  Apoi i-am dat Noi lui Moise scriptura despre deplinătatea celor ce fac bi ne şi spre deo sebire a
tuturor lucrurilor şi spre ocîrmuire şi îndurare, pentru ca ei[190] să creadă la întîlnirea cu Domnul lor.

156.  Şi această scriptură[191] pe care am descoperit-o este binecuvîntată; ur maţi-i şi temeţi-vă de

Dumnezeu, ca să fiţi păr taşi la îndurare.

157.  Să nu spuneţi “Scriptura s-a descoperit [numai] pentru două popoare[192] înaintea noas tră şi noi
n-am priceput să o citim”.

158.  Sau să nu spuneţi: “De ni s-ar fi trimis nouă scriptura, am fi fost mai bi ne ocîrmuiţi decît ei”. Doară
de la Dom nul vostru a venit de la voi învăţă tura răsvădită şi ocîrmuirea şi îndurarea. Dar cine e mai
nelegiuit decît cel ce învinuieşte de minciună semnele lui Dumnezeu şi se abate de la ele? Noi le vom
răsplăti celor ce se abat de la semnele Noastre, cu pedea psă grea, pentru că s-au abă tut.

159.  Ce au să aştepte decît vor veni la ei îngerii[193] sau va veni Domnul tău însuşi, sau va veni o parte
a semnelor Dom nului tău? În ziua cînd va veni o parte din semnele Domnului tău, nu-i foloseşte
sufletului credinţa sa, dacă n-a crezut el de’nainte sau n-a făcut bine întru credinţa sa. Spune: “Aşteptaţi!
Noi aş teptăm!”

160.  Cu cei ce se dezbină în legea lor şi fac secte să nu-ţi faci de lucru. Numai Dumnezeu are de lucru cu
ei. El le va vesti atunci ce au făcut ei.

161.  Cel ce vine cu fapte bune, aceluia îi va fi răsplată înze cită, iar cel ce vine cu fapte rele, acela nu va fi
pedepsit decît după purtarea sa. Ei, deci, nu vor suferi nici o ne dreptate.
162.  Spune: “Într-adevăr Domnul meu m-a dus pe drumul cel drept spre cre dinţa cea ade vărată, spre legea lui Avraam, cel dreptcredincios, care n-a
fost idolatru”.

163.  Spune: “Rugăciunea mea şi închinarea mea şi viaţa mea şi moartea mea sînt ale lui Dumnezeu,
Domnul veacu rilor; El n-are tovarăşi lîngă Sine. Aşa mi s-a poruncit şi eu sînt întîiul moslem”.
164.  Spune: “Cum să cer alt Domn afară de Dumnezeu? El e doar Domnul tuturor lucrurilor. Fiecare
suflet pri meşte numai ceea ce şi-a agonisit singur şi nu trebuie să poarte sarcina altuia. Atunci
întoarcerea voastră va fi la Domnul vostru şi El vă va învăţa despre cele asu pra cărora aţi fost în dezbi
nare.

165.  El este acela care v-a pus ca urmaşi pe pămînt şi a ridicat treptat pe unii din voi asupra altora, ca să
vă ispitească întru ceea ce v-a dat. Domnul tău este repede la pedeapsă, însă şi iertător, îndurător”.

[1] I.e. care începe Coranul. Despre însem nătatea acestei sure conf. introducerea, cap. III. Ea
se mai numeşte şi Mama cărţii şi mai are încă şi alte numiri.

[2] Semne = versete. Numirea aceasta a versetelor deriva de acolo, că semn în limba arabă se
numeşte şi minunea, iar versetele Coranului toate se considera ca minuni dumnezeieşti.

[3] I.e. rabinii jidoveşti şi preoţii creştini.

[4] Cu “O, voi, oamenilor” se adresează de regulă mekkanii, iar cu “O, voi, cei ce credeţi” sau
“O, voi, credincioşilor” se adresează medinensii sau emigranţii din Mekka. Vezi şi introd., cap.
III.

[5] I.e. idolii sau zeii cei minciunoşi

[6] O scuză faţă de obiecţiunea că în Coran s-ar afla pilde şi vorbe care n-ar fi vrednice de
Dumnezeu şi nu s-ar potrivi în gura fiinţei celei mai înalte.

[7] Cărţile lui Moise

[8] Moise

[9] O altă numire a Coranului. Furkân înseamnă deosebire, scil. Între adevăr şi minciună.

[10] O tradiţie spune că israelienii, care voiră să-l vadă pe Dumnezeu, fură omoriţi şi apoi iarăşi
înviaţi.

[11] Hittatun înseamnă iertare. În loc de acest cuvînt au spus ei Habbatun = secară, sau
Hintatun = orz.

[12] Pentru cele 12 seminţii ale lui Israel.

[13] După alţii, grîu sau mazăre.

[14] Aşanumiţi creştini ai lui Ioan sau Mandei, o sectă religioasă care pretinde că este
întemeiată de s.Ioan Botezătorul, şi nu semiţii cei ce adorau stelele şi se numeau asemenea
sabei.
[15] După tradiţiunea iudaică în Talmud, a ridicat Dumnezeu muntele Sinai asupra israelienilor
zicînd: “Dacă veţi primi legea, e bine, dacă nu, apoi aici e mormîntul vos tru”.

[16] Pe timpul lui David, unii locuitori din Elath să fi fost prefăcuţi în momiţe spre pedeapsă,
pentru că au pescuit în Sabbath. Talmudul nu aminteşte nimic de această legendă.

[17] Conf. la aceasta Num. XIX şi Deuterom, XXI, l-9.

[18] I.e. Iudeii să creadă Islamului. Cuvîntarea este aici îndreptată către moslemi.

[19] Aici îi învinuieşte Mohammed pe jidovi că ar fi falsificat locurile scripturii care se referă la ei.

[20] Sub duhul sfînt îl înţeleg explicatorii Cora nului totdeauna pe arhanghelul Gavriil.

[21] I.e. Coranul

[22] Scriptura

[23] Conf. celor zise supra la II, 60.

[24] Conf. Exod. XXXII, 20, unde se spune despre Moise: “Şi el a luat viţelul pe care l-au făcut ei
şi l-a ars în foc şi l-a făcut praf şi l-a dat de băut fiilor lui Israel”.

[25] I.e. din cauză că jidovii au falsificat scrip tura.

[26] Adaugă: Coranul.

[27] Solomon fu calomniat de Satani, căci aceştia îngropară formule magice sub tronul său.
După moartea lui Solomon, fură desco perite acele formule şi pietatea lui Solomon fu trasă la
îndoială. Abia Mohammed i-a reparat onoarea.

[28] După unii, doi îngeri care se îndrăgiră de copile şi spre pedeapsă fură spînzuraţi de picioare
într-o groapă de lîngă Babei, şi acolo îi învăţară ei pe oameni magia. După alţii, doi magi.

[29] Aceştia doi înainte de ce-i învaţă pe oameni magia îi fac întîi luători de seamă ca să nu
urmeze ispitei lor, ci mai bine credinţei adevărate.

[30] Amîndouă cuvintele înseamnă “Priveşte-ne!”. Deoarece cuvîntul prim jidovii îl priveau ca

derivat de la tulpina verbală RV în însemnarea de seducător, făcător de rele, şi-l întrebuinţau cu
privire la Mohammed, de aceea îi opreşte aici profetul şi cere să se întrebuinţeze al doilea
cuvînt la rugăciune.

[31] Jidovii.

[32] Aici scuză Mohammed inconsecvenţele sale din Coran. După cum, susţin moslemii, să se fi
abrogat 225 de versete prin alte versete mai tîrzii. Conf. la aceasta şi introducerea noastră,
cap.III.

[33] I.e., să-L vadă pe Dumnezeu.

[34] Adevărul revelat de Mohammed.

[35] Aceştia sînt mekkanii.

[36] Dregător, arhiereu.

[37] Kaaba.

[38] Un loc înlăuntrul Kaabei, numit Makîrn Ibrahim, unde şi astăzi se arată urma picio rului lui
Avraam.

[39] De idoli.

[40] Mohammed, la început, n-a hotărit o direc ţiune anumită pentru rugăciune (conf. supra v.
109), dar apoi, ca să cîştige favorul jidovilor, porunci ca lipaşii săi la rugăciune să fie îndreptaţi
în direcţiunea (Kibla) spre Ierusalim. Deoarece însă aceasta n-a avut nici un efect la jidovi,
porunci el moslemilor să aibă Kibla spre Mekka. Aici scuză el schimbarea orînduirii sale înainte.

[41] Schimbarea Kiblei.

[42] Templul din Mekka. Conf. supra nota la v. 109.

[43] I.e. Moslemii de acum înainte să nu mai ţie Kibla spre Ierusalim împreună cu jidovii.

[44] I.e. pe Mohammed.

[45] Doi munţi cu idoli lîngă Mekka. Moham-med le încuviinţă moslemilor să umble cu ceremonii
religioase în jurul a celor doi munţi cu ocazia peregrinajului la Mekka.

[46] Întru blestem.

[47] I.e. idoli, asemenea cu Dumnezeu.

[48] I.e. sînt ca vita ce nu pricepe cuvîntul cu care este chemată.

[49] I.e. vita la a cărei junghiere nu s-au rostit cuvintele: “În numele lui Dumnezeu”, aşadar vita
junghiată de un necredincios.

[50] I.e. timpul războiului

[51] Luna a noua din anul moslemilor.

[52] I.e. v-a încuviinţat

[53] Cu muierile

[54] La arabii cei vechi, era o superstiţie, în urma căreia peregrinii, dacă se întorceau din Mekka,
nu intrau în casă prin intrarea obişnuită, ci întrebuinţau o uşa anume făcută pentru acest scop.
Mohammed, aici, le opreşte această superstiţie.
[55] Înţelesul acestui loc întunecos seamănă să fie: Războiul religios este iertat să se poarte şi
în luna cea sfîntă, în care este războiul de altfel oprit. Asemenea este iertat de a se lup ta
pentru religiune şi în sanctuarul din Mekka.

[56] În Mekka — Cercetarea aceasta este pere grinajul cel mic, care se poate orişicînd împlini,
afară de luna peregrinajului cel mare, la care este obligat fiecare moslem măcar odată în viaţa
sa.

[57] Încît trebuie să se tundă

[58] Faţă de duşmani.

[59] I.e. lunile Şawal, Zul-Kaadah şi Zul-Higjgjah.

[60] Făcînd negoţ pe timpul peregrinajului

[61] Un munte sfînt lîngă Mekka. Peregrinii se suiau pe el şi de acolo se întoarceau fugînd cu
paşi grabnici.

[62] Peregrinii trebuiau să împlinească şi cele lalte ceremonii, ale peregrinajului cu aler gare.

[63] I .e. cele trei zile pe care trebuiau să le petrea-că peregrinii după peregrinaj în valea Mina.

[64] Explicatorii zic că acest om a fost unul anu me Akhmas lbn Shoraik, care era un orator
mare şi-i făţărea prietenie lui Mohammed. Dumnezeu însă dădu de gol făţăria sa.

[65]

[66] I.e. formau o singura comunitate religioasă.

[67] Un fel de hazard, ce se juca de mai multe persoane cu săgeţi pentru o cămila tînără, care
apoi se tăia şi se împărţea sărmanilor.

[68] Cele patru luni prescrise de v. 226.

[69] Nu sînt datori părinţii să cheltuiască peste puteri cu creşterea copiilor, asemenea nici
epitropul, care este moştenitorul tatălui.

[70] I.e. cei cu contractul de căsătorie în mînă, dacă sînt cuvioşi, nu fac pretenţie la zestre.

[71] O aluziune la următoarea fabulă: israelienii de frica de ciumă, şi-au părăsit locuinţele şi au
fugit într-un loc străin, unde i-a omorît Dumnezeu. După trei sau opt zile a trecut profetul
Ezechiel pe acolo şi a văzut oasele lor. Rugîndu-se el apoi la Dumnezeu, ei au înviat, însă
pentru totdeauna au purtat asupra lor semnele morţii şi haine negre. Conf. Ezechiel XXXVII. l-l0.

[72] Samuel

[73] Odihna, prezenţa lui Dumnezeu, şechina Talmudului.

[74] Mohammed confundă aici pe Saul cu Ghedeon. Vezi Jud. VIl, 4-7.

[75] Renumitul verset al tronului. Conf. Intro ducerea, cap.V.

[76] În general idol, special doi idoli mekkani: Allît şi El-Uzza. conf. LIII, 19-20; apoi în general
toţi idolii şi rătăcirea.

[77] Taghut, care, aici, este colectiv pentru toţi idolii

[78] După explicători: Nemrod

[79] Esdra, cînd văzu ruinele Ierusalimului.

[80] Adaugă: asinului tău. Acesta adică fu ajuns de moarte în răstimpul cel de o sută de ani şi
putrezi, încît îi rămaseră numai oasele.

[81] Legenda aceasta poate că-şi are originea în Gen, cap. XV.

[82] Această sură tratează în mare parte despre familia iui Isus. Mohammed îl numeşte Imrân
pe tatăl preacuratei fecioare Maria. Elisabeta este după părerea lui Mohammed o soră a Maicii
Domnului. Acestea două, împreună cu Isus, Ioan şi Zaharia, formează “familia Imrân”.

[83] Conf. II, 50.

[84] Este vorba despre lupta de ]a Bedr: vezi introducerea, cap. 11

[85] I.e. arabilor pâgîni, care n-au primit revelaţiunea.

[86] Se referă la o ceartă religioasă pe care o avu sese Mohammed cu jidovii.

[87] Satan se numeşte bătut cu pietre, pentru că el voia să-l seducă pe Avraam, ca să nu-i
jertfească pe Ismael (moslemii cred ca Ismael, nu Isaac, avea să se jertfească). Atunci Avraam
l-a alungat pe Satan de la sine cu pietre. De aceea mohammedanii, pe vremea peregrinajului,
cînd ajung lîngă Mekka, aruncă cu pietre ca să-l alunge pe Satan. Conf. introd. cap. V.

[88] Cuvîntul încarnat. Logos.

[89] Aceasta se istoriseşte şi într-o evanghelie apocrifă şi anume în “Evangelium infantiae”.

[90] Conf. introducerea, cap. V, unde se spune că această pasăre ar fi fost liliacul.

[91] Pentru că amîndoi n-au tată omenesc.

[92] O aluzie la dumnezeirea lui Isus, care, după părerea lui Mohammed, se afirmă de către
creştini, în urma falsificării scripturii.

[93] Explicatorii zic că Israel (lacob) în urma unei boli a depus făgăduinţa că nu va mai mînca
nici carne, nici lapte de cămilă.

[94] Mekka.

[95] I.e. conducerea
[96] Cei drepţi vor fi cu faţa albă, iar cei nelegiu iţi cu faţa neagră.

[97] I.e. doar dacă vor primi Islamul sau se vor supune duşmanului.

[98] Se referă la lupta de la Ohod.

[99] După explicatori: cu diferite feluri de armă turi.

[100] Coranul.

[101] Versetul acesta este, fără îndoială, o alu ziune la înfrîngerea de la Ohod. Cei căzuţi în
luptă şi cei răniţi se consideră ca martiri.

[102] Adaugă: spre necredinţă.

[103] Pentru fiecare este scris într-o carte, cît va trăi, şi-i este fixat un termen pentru moarte,
care nu se poate amîna.

[104] Cele trei versete din urmă tratează despre dezordinea iscată în oştirea lui Mohammed la
Ohod, din care cauză pierdu el lupta. Conf. Introducerea, cap. III.

[105] Adaugă: pe care ai anunţat-o necredin cioşilor.

[106] Mohammed fu învinovăţit că ar fi dosit o parte din pradă în lupta de la Bedr.

[107] La Ohod.

[108] Lupta de la Bedr, care preţuia îndoit cît pierderea de la Ohod.

[109] I.e. mekkanii.

[110] I.e. Abu Sofiân, conducătorul Koreiştilor.

[111] Mohammed să le fi scris jidovilor din seminţia Keinukah să împrumute lui Dumnezeu bani
pentru camătă bună. La aceasta răspunse Pinehas lbu Azusa: “Dumnezeu trebuie să fie
sărman, dacă împrumută bani de la noi”.

[112] Mohammed.

[113] Umbletul negustorilor mekkani necredin cioşi.

[114] Această sură se numeşte astfel pentru că tratează despre drepturile şi datorinţele

muierilor.

[115] Adam

[116] Eva

[117] I.e. roabele sau sclavele voastre

[118] Înainte de Mohammed, era datina că, dacă murea un bărbat, apoi moştenea ruda sa cea
mai aproape şi haremul său, i.e. muierile sale. Aceasta o opreşte, aici, Mohammed.

[119] Înainte de ce s-a publicat Coranul.

[120] Aceasta pentru că la roabe nu se poate presupune o creştere aşa de bună ca la muierile

libere.

[121] I.e. cu care aţi încheiat un legămînt.

[122] Conf. II, 61.

[123] Jidanii şi creştinii

[124] Două zeităţi ale arabilor pagini. La Taghut conf. II, 257.

[125] Mohammed

[126] I.e. Îi mustră conştiinţa

[127] Mohammed

[128] Per usum sexualem contra natura şi prin adorarea lor ca zei.

[129] Jidovii

[130] I.e. nu disputaţi nicicînd cu jidovii despre lucruri religioase.

[131] I.e. Între credinţă şi necredinţă.

[132] Ca să vă pedepsească.

[133] Conf. nota la II, 60.

[134] Adaugă: pentru aceea i-am blestemat.

[135] Această credinţă cu privire la răstignirea lui Isus se află şi la multe secte vechi gnostice
creştine.

[136] Porcul

[137] Din Mekka

[138] Conf. nota la II, 216.

[139] Comentatorii conchid că aceasta ar fi cea din urmă revelaţiune a lui Mohammed şi că,
după aceasta, nu s-a mai dat vreo po runcă.

[140] Cei doisprezece fii ai lui Iacov.

[141] Au falsificat locurile scripturii relative la Mohammed.

[142] Conf. Hum.,cap. XIII şi XIV.

[143] Iosne şi Caleb.

[144] La jidovi.

[145] I.e. mîna dreaptă sau piciorul stîng sau invers.

[146] I.e. nu cere pedepsirea vinovatului.

[147] Coranul

[148] Conf. II, 61.      Cei tineri fură prefăcuţi în momite, cei bătrîni în porci.

[149] Conf. II, 257.

[150] I.e. În cer şi pe pămînt.

[151] Conf. lI, 159.

[152] O aluziune Ia sf. Taine.

[153] .e. aveau aceleaşi trebuinţe, ca şi oamenii de rînd.

[154] I.e. Vai de păcatele ce le trimite omul înainte în lumea de apoi, încă pe cînd trăieşte în
lumea aceasta.

[155] Conf. II, 216.

[156] Care se întrebuinţau ca sorţi la hazard.

[157] I.e. dacă au comis unele păcate înainte de convertirea lor la Islam.

[158] Pescuitul.

[159] Nume ale cămilelor, care fură însemnate de arabii păgîni şi fură întrebuinţate la idolatrie,
ca jertfă.

[160] I.e. care n-au credinţa voastră.

[161] I.e. mărturia noastră.

[162] Conf. III, 41.

[163] Conf. III, 43.

[164] Ca să nu-ţi facă vreun rău.

[165] Explicatorii istorisesc o mulţime de basne despre această masă, după care este numită şi
sura aceasta. Se vede însă că Mohammed n-a înţeles istoria cu Cina Cea de Taină şi de aceea
a schimonosit-o aici după felul său, cum a mai făcut şi cu alte episoade biblice.
[166] Pentru sfîrşitul vieţii.

[167] Pentru înviere

[168] Pe Mohammed

[169] Adaugă: pe Mohammed.

[170] Adaugă: Coranul.

[171] I.e. ora judecăţii de apoi

[172] I.e. le-am dat toate binecuvîntările pămînteşti.

[173] Moslemii cred că, pe timpul somnului, sufletele se întorc la Dumnezeu.

[174] În zi.

[175] Îngerii morţii.

[176] Coranul

[177] În Biblie, tatăl lui Avraam se numeşte Tarc.

[178] Iarăşi o învinuire că jidovii ar fi suprimat în Scriptură locuri relative la Mohammed.

[179] Mekka

[180] E vorba de profeţi mincinoşi care s-au ridi cat la arabi.

[181] În coapsele tatălui şi în pîntecele maicii.

[182] I.e. precum e imposibil a se sui în cer, aşa le va fi şi lor imposibil ca să-şi îndrepte inima
spre religie.

[183] Raiul

[184] Mekkanii

[185] Idolii, ca tovarăşi ai lui Dumnezeu.

[186] O aluzie la faptul că la arabii păgîni copilele nou născute adesea se îngropau de vii.

[187] Lui Dumnezeu

[188] I.e. patru perechi.

[189] Adaugă: “nedespicate”, sau se vădeşte şi aici ignoranţa lui Mohammed cu privire la sfînta
Scriptură. Conf. Lev., XI, 3,4.

[190] Jidovii
[191] Coranul

[192] Jidovilor şi creştinilor

[193] Îngerii morţii

VII

SURA ZIDURILOR

Din Mekka şi este cu două sute cinci semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALMS. O scriptură ţi s-a descoperit ţie — deci să nu fie nelinişte în pieptul tău pentru aceasta — ca
să în demni prin ea şi ea să fie îndemnare pentru cei cre dincioşi.

2.      Urmaţi ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru şi nu urmaţi altui apărător decît El. Numai puţini se
lasă îndemnaţi.

3.      Cîte cetăţi am pierdut noi şi le-a ajuns pedeapsa Noastră noaptea sau cînd se odih neau de amiază.

4.      Iar cînd i-a ajuns pedeapsa Noastră, n-a fost strigătul lor altul decît că au zis: “Noi am fost
nelegiuiţi!”

5.      Vom cere socoteală de la cei la care am trimis profeţi, dară vom cere socoteală şi de la cei trimişi.

6.      Şi le vom arăta întru ştiinţă ceea ce au făcut ei, căci Noi doară n-am fost departe.

7.      Şi cumpăna va fi în ziua aceea întru dreptate; al căror disc va fi greu, aceia vor fi fericiţi.

8.      Însă al căror disc va fi uşor, aceia vor pierde sufletul lor, pentru că au fost nelegiuiţi faţă de semnele
Noastre.

9.      Noi v-am aşezat pe pămînt şi v-am dat cele de lipsă pentru viaţă; numai puţini sînteţi mulţumitori.

10.    Noi v-am făcut bine, apoi v-am plăsmuit, apoi le-am zis îngerilor: “Închinaţi-vă lui Adam!” Şi ei s-au
închinat, numai diavolul n-a voit să se închine.
11.    El zise: “Ce te-a oprit să te închini, cînd ţi-am porun cit?” El zise: “Eu sînt mai bun decît el. Pe mine
m-ai făcut din foc, iar pe el din tină”.

12.    El zise: “Jos cu tine de aici; să nu te mai arăţi semeţ aici; deci ieşi afară, eşti dispre ţuit!”

13.    El zise: “Aibi cu mine răb dare pînă la ziua învierii”.

14.    El zise: “Da, vei fi între cei cu care avem răbdare”.

15.    El zise: “Pentru că m-ai amă git, îi voi pîndi pe ei pe dru mul tău cel drept

16.    şi mă voi repezi asupra lor de dinainte şi de dinapoi şi din dreapta şi din stînga şi partea cea mai
mare din ei nu vei afla-o mulţumitoare”.

17.    El zise: “Cară-te de aici, dispreţuitule şi lepădatule! De-ţi va urma ţie unul, voi să umplu iadul cu voi
cu toţii.

18.    Şi tu, o, Adam, locuieşte îm preună cu muierea ta în rai şi mîncaţi de un de voiţi, însă nu vă
apropiaţi de acest pom, căci veţi fi nelegiuiţi!”

19.    Dar Satan le-a şoptit că doreşte să le arate ceea ce le-a fost ascuns, adică goli ciunea lor, şi zise:
“Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom, decît numai ca să fiţi îngeri sau să fiţi veşnici”.

20.    Şi el le-a jurat: “În adevăr, eu vă sînt prieten credincios!”

21.    Şi i-a amăgit cu vicleşug. Şi cînd au gustat din pom, li s-a descoperit go liciunea lor şi ei au început
să-şi coase asupra lor frunze de ale gradinei, iar Domnul lor a strigat către ei: “Oare nu v-am oprit de la
acest pom şi v-am zis că Sa tan vă este un duşman răsvădit?”

22.    Ei ziseră: “Doamne, am pă cătuit împotriva noastră înşine şi dacă nu ne ierţi şi nu te înduri de noi,
sîntem perduţi”.

23.    El zise: “Jos cu voi. Unul să fie duşman altuia! Pe pămînt să vă fie locuinţa şi mormîntul de-a
pururi”.

24.    El mai zise: “Pe el să trăiţi şi pe el să muriţi şi din el să ieşiţi iarăşi”.

25.    O, fiii lui Adam, Noi v-am trimis vouă haine, ca să aco pere goliciunea voastră, haine foarte
frumoase, însă haina cuvioşiei este mai bună. Acestea sînt semne ale lui Dumnezeu, ca lor să le fie
aminte.

26.    O, fiii lui Adam, să nu vă amăgească Satan, precum i-a scos pe părinţii voştri din rai şi a tras de pe ei
hainele lor, ca să le arate goliciunea lor. În adevăr, vă vede el şi tovarăşii săi, deşi voi nu-l vedeţi. Noi am
pus Satanele ca păzi tori pentru cei necredincioşi.
27.    Şi dacă împlinesc ei o faptă ruşinoasă, atunci zic: “Noi am aflat aceasta la părinţii noştri şi
Dumnezeu ne-a po runcit aceasta!” Spune: “Dumnezeu nu porunceşte fapte ruşinoase. Voiţi să vor biţi
despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?”

28.    Spune: “Domnul meu po runceşte numai dreptate, întoarceţi, deci, faţa voastră spre toate locurile
de rugă ciune şi chemaţi-l în credinţă curată. Precum v-a făcut El, aşa vă veţi întoarce la EI. O parte a
ocîrmuit-o El, iar altă parte cu dreptate a lăsat-o să rătăcească. Ei şi-au luat Sa tanele ca scut, afară de
Dumnezeu şi au crezut că sînt bine ocîrmuiţi.

29.    O, fiii lui Adam, luaţi podoa bele voastre[1] în tot locul de închinare şi beţi[2], însă nu fiţi îmbuibaţi,
căci El nu iubeşte pe cei îmbuibaţi.

30.    Spune: “Cine a oprit podoa ba lui Dumnezeu, pe care a făcut-o El pentru robii Săi şi lucrurile cele
bune pentru nutrămînt?” Spune: “Aces tea sînt pentru cei credin cioşi în viaţa lumească, mai cu seamă în
ziua învierii”. Astfel facem răsvădite sem nele Noastre pentru un po por priceput.

31.    Spune; “Domnul meu a oprit faptele ruşinoase, făţişe şi ascunse şi nedreptăţile şi voinicia cea fără
dreptate şi idolatria la care nici nu v-a împuternicit şi [a oprit] să vorbiţi asupra lui Dumne zeu ceea ce nu
ştiţi.

32.    Şi pentru fiecare popor este un termen şi dacă vine acel termen, nu-l pot ei întîrzia nici cu o oră şi
nici nu-l pot apropia.

33.    O, fiii lui Adam, vor veni trimişi din mijlocul vostru şi vă vor tîlcui semne le Mele; cei ce vor crede şi
se vor în drepta, asupra lor nu va veni frică, nici întristare.

34.    Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi se întorc semeţi de la ele, aceia să fie tovarăşi ai
focului şi să petreacă acolo în veci.

35.    Iar cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte minciună asupra lui Dum nezeu sau ţine de
mincinoase semnele Sale? Ei vor primi partea lor după scriptură, pînă ce vor veni la ei trimişii Noştri, ca
să-i omoare. Aceştia vor zice: “Unde este aceea ce aţi che mat voi, afară de Dumne zeu?” Ei vor zice: “Ei
s-au depărtat de la noi!” şi aşa mărturisesc împotriva lor înşişi că au fost necredin cioşi.

36.    El va zice: “Intraţi cu cetele care au fost înaintea voastră, cu duhurile şi cu oamenii, în foc!” Şi de
cîte ori va intra o ceată, va blestema pe so ră-sa[3], pînă ce vor ajunge toate acolo, şi cea de pe ur mă va
spune des pre cea dintîi: “Doamne, aceştia ne-au amăgit, deci du-i la pedeapsă îndoită în foc!” El va zice:
“Pentru toţi să fie în doială!” Voi însă nu price peţi aceasta.

37.    Atunci, cea dintîi va spune către cea din urmă: “Ce aveţi voi mai mult înaintea noas tră? Gustaţi
pedeapsa pe care v-aţi agonisit-o!”

38.    Cei ce ţin de mincinoase semnele noastre şi cu semeţie se întorc de la ele, lor nu li se vor deschide
porţile cerurilor şi ei nu vor intra în rai, pînă ce nu va intra că mila în urechea acului[4]; astfel vom
răsplăti celor pă cătoşi.
39.    Lor iadul le este pat şi deasu pra lor să fie acoperăminte [de foc]; astfel vom răsplăti celor
nelegiuiţi.

40.    Cei ce cred şi fac bine — Noi nu punem mai mult pe un suflet decît poate purta — aceştia sînt
tovarăşi ai raiu lui, acolo vor petrece în veci.

41.    Şi noi vom depărta din piepturile lor toată ura. Sub ei vor curge rîuri şi ei vor zice: “Laudă lui
Dumnezeu, care ne-a ocîrmuit încoace: n-am fi putut fi bine ocîrmuiţi, dacă nu ne-ar fi ocîr muit
Dumnezeu. Trimişii Domnului nostru au venit cu adevărul”. Şi către ei se stri gă: “Acesta este raiul pe
care-l moşteniţi, pentru ceea ce aţi lucrat”.

42.    Tovarăşii raiului strigă atunci către tovarăşii focului: “Acum am aflat că e adevăr ceea ce ne-a
făgăduit Dom nul nostru. Oare nu aflaţi că e adevăr ceea ce v-a făgăduit Domnul vostru?” Ei zic: “Da!” Iar
un vestitor va vesti între ei: “Blestemul lui Dum nezeu asupra nelegiuiţilor,

43.    asupra celor ce momesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să-l facă strîmb şi asu pra celor ce nu
cred în viaţa de apoi”.

44.    Şi între ei este un văl şi asupra zidurilor sînt oa meni[5] care îi cunosc pe toţi după semnele lor[6] şi
ei strigă către tovarăşii raiului: “Pace asupra voastră!” Ei nu pot să ajungă acolo, deşi o doresc.

45.    Iar dacă se îndreaptă ochiul lor spre tovarăşii focului, zic ei: “Doamne, nu ne pune la un loc cu
poporul nelegiui ţilor”.

46.    Tovarăşii zidurilor vor striga către unii bărbaţi, pe care îi cunosc după semnele lor, zicînd: “Ce v-a
folosit că aţi adunat [averi] şi aţi fost se meţi?

47.    Oare aceştia sînt aceia des pre care aţi jurat că Dum nezeu nu le va dărui îndu rare? — intraţi în rai
şi să nu vie asupra voastră nici frică, nici întristare”.

48.    Tovarăşii focului vor striga către tovarăşii raiului: “Văr saţi ceva apă asupra noastră sau altceva, ce
v-a dat Dumnezeu!” Ei vor zice: “Dum nezeu a oprit aceasta pentru cei necredincioşi,

49.    pentru cei ce iau legea în rîs şi pentru aceia pe care i-a înşelat viaţa lumii”. Astăzi voim să uităm de
ei, precum şi ei au uitat de venirea zilei lor şi pentru că s-au lepădat de semnele Noastre.

50.    Noi le-am dat o carte, am tîlcuit-o cu înţelepciune, spre ocîrmuire şi îndurare pentru poporul
credincioşilor.

51.    Oare ce aşteaptă ei decît tîlcuirea ei? În ziua cînd se va împlini tîlcuirea ei, cei ce acum de’nainte au
uitat de ea vor zice: “Au venit trimişii Dom nului nostru cu adevă rul. Oare vom avea mijloci tori care să
mijlocească pen tru noi? Sau ne vom întoarce [în lume], ca să împlinim alte fapte decît cele ce le-am
împlinit?” Dar ei înşişi s-au pierdut şi au dispărut de la ei născocirile lor.

52.    Domnul vostru e Dumnezeu care a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s-a suit pe tron. El
face ca noap tea să acopere ziua şi aceasta îi urmează în grabă. El a făcut şi soarele şi luna şi ste lele, care
ascultă de porunca Sa. Oare nu este a Lui făp tura şi stăpînirea? Binecuvîntat fie Dumnezeu, Dom nul
veacurilor.

53.    Chemaţi pe Domnul vostru cu umilinţa şi într-ascuns, căci El nu-i iubeş te pe nele giuiţi.

54.    Nu faceţi stricăciune pe pămînt, după ce fu el întocmit ci chemaţi-l întru frică şi nă dejde. Aproape
este îndu rarea lui Dumnezeu pentru cei ce fac bine.

55.    El este cel ce trimite vînturile, ca să vestească înainte îndurarea Sa, pînă ce, dacă au ridicat nouri
grei, le mînăm la un tărîm mort şi lă săm să ca dă apă asupra sa, ca să scoatem acolo tot felul de roduri.
Astfel îi vom scoa te odinioară şi pe morţi (din mormintele lor), ca să vă fie aminte.

56.    Un tărîm bun aduce (multe) roduri, cu voia Domnului său, iar unul rău nu aduce decît puţin. Astfel
tîlcuim semnele pentru un popor mulţumitor.

57.    Noi l-am trimis pe Noe la poporul său şi el a zis: “O, poporul meu, slujiţi lui Dum nezeu; să nu aveţi
pe nimeni altul afară de Dumnezeu. Eu nu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari”.

58.    Fruntaşii poporului său au zis: “Vedem că te afli în rătă cire răsvădită”.

59.    El zise: “O, poporul meu, nu la mine este rătăcirea, ci eu sînt trimis de Domnul vea curilor.

60.    Eu vă aduc trimiterea Dom nului meu şi voi să vă sfă tuiesc, căci eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi
nu ştiţi.

61.    Oare vă miraţi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru prin un bărbat dintre voi, să vă dea de
grijă, ca să vă temeţi şi să agonisiţi îndurare?”

62.    Ei învinuiră de minciună, însă noi îl mîntuirăm pe el şi pe cei ce erau împreună cu el în corabie şi-i
înecarăm pe cei ce învinuiră de minciună semnele Noastre; ei erau un popor de orbi.

63.    Şi la Ad [îl trimiserăm] pe fratele său Hud; el zise: “O, poporul meu, slujiţi numai lui Dumnezeu;
n-aveţi dar pe altul afară de El ca Dum nezeu, oare nu vă veţi teme de El?”

64.    Fruntaşii cei necredincioşi din poporul său ziseră: “Noi vedem că eşti prost şi te ţi nem de
mincinos”.

65.    El zise: “O, poporul meu, nu este în mine prostie, ci eu sînt trimisul Domnului vea curilor.

66.    Eu vă aduc vestea de la Dom nul meu şi eu vă sînt un sfătuitor credin cios.

67.    Vă miraţi că a venit o îndem nare de la Domnul vostru printr-un bărbat dintre voi, spre a vă face
luători amin te? Aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai popo rului lui Noe şi v-a făcut un popor mare
la chip şi adu ceţi-vă aminte de bine facerile lui Dumnezeu, ca să vă meargă bine”.

68.    Ei ziseră: “Ai venit la noi ca să-i slujim numai lui Dum nezeu singur şi să-i părăsim pe aceia cărora
i-au slujit părinţii noştri? Adă asupra noastră aceea cu ce ne-ai ameninţat, dacă adevărul e la tine!”
69.    El zise: “Va veni asupra voastră de la Domnul vostru mînie şi pedeapsă!” Voiţi să vă certaţi cu mine
pentru numirile cu care i-aţi numit pe ei[7], voi şi părinţii voştri, pentru care lucru Dumnezeu nu v-a dat
împuternicire? Deci, aşteptaţi, eu aştept cu voi!”

70.    Deci Noi l-am mîntuit pe el şi pe cei ce erau cu el întru îndurarea Noastră şi am tăiat rădăcina celor
ce ţineau de mincinoase semnele Noas tre şi nu erau credincioşi.

71.    Şi la Thamud l-am trimis pe fratele lor Sâlih. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dum nezeu şi să nu
aveţi Dum nezeu afară de El. Aveţi doar pentru aceasta dovadă răsvădită de la Domnul vostru. Această
femeiuşcă de cămilă a lui Dumnezeu[8] vă este semn. Daţi-i drumul, ca să mănînce pe pămîntul lui
Dumnezeu şi nu o atingeţi cu scop rău, ca să nu vă ajun gă pedeapsă dureroasă.

72.    Şi Aduceţi-vă aminte că El v-a pus ca urmaşi după Ad şi v-a dat locuinţă pe pămînt şi aţi ridicat
cetăţi şi şesuri şi v-aţi scobit case în stînci, deci aduceţi-vă aminte de binefa cerile lui Dumnezeu şi nu
faceţi stricăciune pe pămînt”.

73.    Ziseră fruntaşii cei îngîmfaţi din poporul său către cei ce păreau slabi şi erau credin cioşi între ei:
“Ştiţi voi, cu bu nă seamă, că Sâlih este trimis de Domnul său?” Ei ziseră: “Credem în aceea la ce fu trimis
el”.

74.    Ziseră cei îngîmfaţi: “Aceea ce credeţi voi, noi nu o credem”.

75.    Şi ei ologiră cămila şi călcară porunca Domnului lor şi ziseră: “O, Sâlih, adă asupra noastră aceea cu
ce ne-ai ameninţat, dacă eşti trimis”.

76.    Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţă fură aflaţi zăcînd pe piepturile lor[9].

77.        El se întoarse de la ei şi zise: “O, poporul meu, v-am adus solia Domnu lui meu şi v-am sfătuit de
bine, însă voi nu iubiţi pe cei ce sfătuiesc de bine”.

78.    Şi Lot, cînd zise poporului său: “Faceţi voi spurcăciune care nu se în tîmplă la cele lalte făpturi?

79.    Voi mergeţi la bărbaţi cu poftă, lepădînd muierile. În adevăr, sînteţi un popor desfrînat”.

80.    Poporul său nu dădu alt răs puns decît că zise: “Alungaţi-i din cetatea voastră[10], căci ei sînt
oameni care se ţin de curaţi”.

81.    Şi Noi l-am mîntuit pe el şi familia sa, afară de muierea sa, pentru că ea rămase înapoi.

82.    Şi noi am lăsat să cadă asu pra lor ploaie, deci priveşte cum a fost sfîrşi tul nelegiui ţilor.

83.    Şi la Madian [l-am trimis] pe fratele lor Şoeib. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dum nezeu; doar
nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. A venit la voi [pentru aceasta] o dovadă răsvădită de la Domnul
vostru. Deci, daţi măsură şi greutate plină şi nu-l scurtaţi pe nimenea la averea sa şi nu faceţi strică ciune
pe pămînt după întoc mirea sa. Aceasta va fi mai bine pentru voi, dacă sînteţi credincioşi.
84.    Şi nu vă puneţi la toate dru murile[11] ameninţînd, ca să-i împiedicaţi în calea lui Dum nezeu pe cei
ce cred în ea; nici nu căutaţi ca să o faceţi strîmbă. Aduceţi-vă aminte că aţi fost puţini şi că El v-a
înmulţit şi priviţi cum a fost sfîrşitul făcătorilor de rele.

85.    Dacă o parte din voi crede în ceea pentru ce am fost eu trimis la voi, iar o parte nu crede, atunci
aşteptaţi pînă ce Dumnezeu va judeca între noi, căci El este cel mai bun judecător”.

86.    Ziseră fruntaşii celor îngîmfaţi din poporul său: “Noi te alungăm pe tine, o, Şoeib, şi pe cei ce cred
împreună cu tine, afară din cetatea noas tră, sau trebuie să vă întoar ceţi la legea noastră”. El zise: “Dar
dacă nu voim s-o fa cem?

87.    Am născoci minciună asu pra lui Dumnezeu, dacă ne-am întoarce la le gea voas tră, după ce
Dumnezeu ne-a mîntuit de ea. N-avem prici nă să ne întoarcem la ea, doar dacă o voieşte Dumne zeu
Domnul nostru. Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţă. În Dumnezeu ne încredem.
Doamne, judecă între noi şi poporul nostru întru drep tate, căci Tu eşti cel mai bun judecător”.

88.    Atunci ziseră fruntaşii celor necredincioşi din poporul său: “Dacă urmaţi lui Şoeib, sînteţi pierduţi!”

89.    Atunci îi apucă un cutremur de pămînt şi dimineaţa fură aflaţi zăcînd pe piept.

90.    Cei ce l-au învinuit de min ciună pe Şoeib au fost ca şi cînd n-ar fi petre cut acolo; cei ce l-au învinuit
de min ciună pe Şoeib au fost cei pierduţi.

91.    El se întoarse de la ei şi zise: “O, poporul meu, acum am împlinit faţă de voi solia Domnului meu şi
v-am sfă tuit de bine, dar la ce să mă întristez asupra unui popor necredincios?”

92.    Nicicînd n-am trimis Noi un profet în vreo cetate, fără să nu cuprindem poporul ei cu ticăloşie şi
stricăciune, pen tru ca ei să se umilească.

93.    Atunci le-am schimbat răul cu bine, pînă ce au uitat şi au zis: “I-a atins şi pe părinţii noştri
nenorocire şi bucurie”. Deci i-am apucat Noi pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie.

94.    Dacă însă poporul acestor cetăţi ar fi crezut şi s-ar fi temut de Dumne zeu, atunci Noi le-am fi
deschis binecuvîntarea din ceruri şi de pe pă mînt; ei însă ţinură de mincinoşi pe trimişii Noştri şi Noi îi
apucarăm pentru faptele lor.

95.    Se credeau siguri locuitorii cetăţilor că nu-i va ajunge pedeapsa Noastră la miez de noapte, pe cînd
dorm ei?

96.    Sau se credeau siguri locui torii cetăţilor că nu-i va ajun ge pedeapsa Noastră ziua mare, pe cînd se
joacă?

97.    Sau se credeau siguri de viclenia lui Dumnezeu?[12]. Dar nimenea nu se crede sigur de viclenia lui
Dumnezeu, afară de poporul celor pierduţi.

98.    Oare nu s-au încredinţat cei ce au moştenit ţara de la poporul de nainte, că dacă voim, putem să-i
pedepsim pentru păcatele lor? Însă Noi vom pecetlui inimile lor, ca ei să nu audă.
99.    îţi vom povesti unele din istoriile acestor cetăţi. Tri mişii lor au venit la ele cu semne răsvădite, însă
ele nu voiră să creadă ceea ce au tăgăduit îna inte; aşa pece tluieşte Dumnezeu inimile celor
necredincioşi.

100.  Partea cea mai mare din ei Noi n-am aflat-o ţinînd ea legămînt, ba am aflat partea cea mai mare ca
făcători de rele.

101.  Apoi I-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Fara on şi la fruntaşii săi, însă ei păcătuiră faţă de
ele; pri veşte, deci, cum a fost sfîrşitul nele giuiţilor!

102.  Şi zise Moise: “O, Faraon, eu sînt trimis de Domnul veacurilor.

103.  Se cuvine, deci, ca să nu spun nimic alta despre Dum nezeu decît numai adevărul. Eu vin la voi cu
dovadă răsvădită de la Domnul vos tru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel”. El zise: “Dacă ai venit cu un
semn, arată-l dacă eşti iubitor de adevăr!”

104.  Atunci aruncă el toiagul său, şi iată el deveni şarpe răsvădit.

105.  El scoase mîna sa şi iată, ea era albă în faţa privitorilor[13].

106.  Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: “Acesta este un fermecător înţelept!

107.  El voieşte să vă alunge din ţară, deci, ce gîndiţi să fa ceţi?”

108.  Ei ziseră: “Trimite-l pe el şi pe fratele său şi trimite în cetăţi adunători,

109.  să aducă toţi fermecătorii înţelepţi”.

110.  Venind fermecătorii lui Fara on, ziseră: “Vom primi o răsplată, dacă vom fi biruitori?”

111.  El zise: “Da, veţi fi cel mai aproape de mine”.

112.  Ei ziseră: “O, Moise, vrei tu să arunci [toiagul tău], sau să aruncăm noi?”

113.  El zise: “Aruncaţi!” Şi cînd aruncară ei, fermecară ochii oamenilor şi-i înfricoşară prin farmec mare.

114.  Deci, i-am descoperit Noi lui Moise: “Aruncă toiagul tău!” Şi iată, el înghi ţi ceea ce au prefăcut
ei[14].

115.  Şi s-a întărit adevărul, iar ceea ce au făcut ei a fost deşert.

116.  Şi fură biruiţi acolo şi se tur burară ruşinaţi.

117.  Şi se prosternau fermecă torii, închinîndu-se.

118.  Ei ziseră: “Credem în Dom nul veacurilor,

119.  Domnul lui Moise şi Aaron”.

120.  Faraon zise: “Voiţi să credeţi în El înainte de ce v-am dat voie? Acesta este un vicleşug ce l-aţi
născocit faţă de cetate, ca să alungaţi din ea poporul[15]. Dar în sfîrşit veţi cunoaşte;

121.  Voi să vă tai mîinile voastre şi picioarele voastre schimbiş şi apoi să vă răstignesc pe toţi”.

122.  Ei ziseră: “Atunci, ne vom întoarce la Domnul nostru,

123.  căci tu te răzbuni numai pen tru aceea, pentru că noi am crezut în sem nele Domnului nostru, după
ce au venit la noi. Doamne, varsă asupra noastră răbdare şi lasă-ne să murim ca moslemi”.

124.  Ziseră fruntaşii din poporul lui Faraon: “Vrei să-l laşi pe Moise şi poporul său ca să facă stricăciune
în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi?” El zise: “Voim să ucidem fiii lor şi să lăsăm să trăiască
muierile lor şi aşa vom avea putere asupra lor”.

125.  Zise Moise către poporul său: “Rugaţi-vă lui Dumne zeu pentru ajutor şi fiţi statornici; al lui
Dumnezeu doar este pămîntul. El îi dă moştenire cui voieşte dintre robii săi, şi fericit e sfîrşitul celor ce
se tem de El”.

126.  Ei ziseră: “Furăm asupriţi înainte de ce ai venit la noi şi după ce ai venit”. El zise: ” Poate că Domnul
vostru voieşte să-i nimicească pe duşmanii voştri şi să vă facă pe voi urmaşi în ţară şi să vadă cum vă veţi
purta”.

127.  Noi am cercetat poporul lui Faraon cu ani [de foamete] şi lipsă de roduri, pentru ca să le fie aminte.

128.  Şi cînd le mergea bine, atunci ziceau ei: “Aceasta e pentru noi[16]!”, iar dacă venea asupra lor o
nenorocire, o puneau pe seama prezicerii de rău a lui Moise şi a celor împreună cu el. Oare nu este
nenorocirea lor de la Dumnezeu? Şi totuşi cei mai mulţi din ei nu voiră să priceapă.

129.  Ei ziseră: “Orişice semne vei aduce, ca să ne farmeci, noi nu-ţi vom cre de!”

130.  Deci, trimiserăm asupra lor potop, lăcuste, muşte, broaş te şi sînge[17], ca semne răsvădite, însă ei
se îngîmfară şi rămaseră popor nelegiuit.

131.  Şi cînd venea asupra lor vreo plagă, ziceau ei: “O, Moise, strigă la Dom nul tău pentru noi după
legămîntul pe care l-a încheiat cu tine şi dacă vei lua de pe noi plaga, îţi vom crede şi vom trimite îm
preună cu tine pe fiii lui Israel”, iar dacă luarăm de pe ei plaga, după ce trecu timpul hotă rît pentru
dînşii, călcau ei făgăduinţa.

132.  Deci, Ne-am răzbunat asu pra lor şi i-am înecat în mare, pentru că ei ţineau de mincinoase semnele
Noastre şi nu le băgau în seamă.

133.  Şi lăsarăm poporul care era asuprit să moştenească răsăritul şi apusul ţării pe care am
binenecuvîntat-o şi s-a împlinit cuvîntul cel frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel, pentru că au
fost statornici. Şi am nimicit ceea ce a făcut Faraon şi po porul său şi ceea ce au zidit ei.

134.  Iar pe fiii lui Israel i-am lăsat să treacă prin mare şi ei ve niră la un popor, care slujea cu străduinţă
idolilor. Ei ziseră: “O, Moise, fă-ne un zeu, precum au şi ei zei”. El zise: “Voi sînteţi un popor nepriceput.
135.  Acele [credinţe] în care pe trec ei se vor pierde şi deşert este ceea ce fac ei”.

136.  El [mai] zise: “Să vă caut alt Dumnezeu, afară de Dumnezeu, care v-a ales înaintea lumii?”

137.  V-am mîntuit doară de po porul lui Faraon, care v-a asuprit rău, a omorît fiii voştri şi a lăsat să
trăiască muierile voastre şi întru aceasta a fost o ispită grea de la Domnul vostru.

138.  Şi noi i-am hotărît lui Moise treizeci de nopţi[18] şi i-am mai adus încă zece şi s-a împlinit timpul
Domnului său în patruzeci de nopţi. Şi Moise zise către fratele său Aaron: “Ţine-mi locul la poporul meu
şi poartă-te bine şi nu urma drumul stricăcioşilor”.

139.  Şi cînd a venit Moise la tim pul hotărît de Noi şi a vorbit cu el Domnul său, zise el: “Lasă-mă să Te
privesc, să Te văd!” El zise: “Nu Mă poţi vedea! însă priveşte pe muntele acela şi dacă va rămîne el
neclintit în locul său, Mă vei vedea!” Şi cînd s-a arătat Domnul său mun telui, l-a prefăcut într-un nisip şi
a căzut Moise leşinat.

140.  Iar cînd şi-a venit în fire, zise el: “Mărire Ţie, mă întorc la Tine, căin du-mă, şi voi să fiu cel dintîi
între credincioşi”.

141.  El zise: “O, Moise! Te-am ales înaintea oamenilor, prin trimiterea Mea şi cuvintele Mele, deci,
primeşte ceea ce-ţi dau şi fii mulţumitor”.

142.  Şi Noi i-am scris pe table o îndemnare despre toate lucrurile şi o tîlcuire despre toate lucrurile:
“Primeşte-le cu putere şi porunceşte po porului tău să primească ce e mai frumos în ele. Apoi vă voi
arăta locuinţa nelegiui ţilor.

143.  Voi să depărtez de la sem nele Mele pe toţi cei ce sînt îngîmfaţi pe pămînt fără dreptate; căci dacă
şi văd toate semnele, nu cred în ele, şi dacă văd drumul cel adevărat, nu-l primesc drept drum, iar dacă e
drumul rătăcirii, îl primesc drept drum.

144.  Aceasta, pentru că ţin de min cinoase semnele Noastre şi nu se îngrijesc de ele.

145.  Iar cei ce ţin de mincinoase semnele Noastre şi întîmpinarea vieţii de a poi, faptele lor sînt deşarte.
Oare se poate să li se răsplătească altfel decît după faptele lor?”

146.  Şi după depărtarea lui Moi se, făcu poporul din sculele sale un viţel cu trup care putea rage. Nu
vedeau ei că el nu putea vorbi cu ei şi nu-i putea ocîrmui pe cale?

147.  Şi totuşi îl primiră [ca Dum nezeu] şi făceau nelegiuiri.

148.  Iar cînd se căiră şi văzură că rătăciră, ziseră: “În adevăr, dacă nu se în dură de noi Domnul nostru şi
nu ne iar tă, sîntem pierduţi”.

149.  Şi cînd se întoarse Moise la poporul său, cu mînie şi furie zise el: “Un mare rău aţi făcut pe cînd nu
eram aici; voiţi să grăbiţi porunca lui Dumnezeu?” Şi a aruncat tablele şi l-a apucat de cap pe fratele său
şi l-a tras la sine. El zise: “Fiu al mamei sale, poporul m-a ţinut de slab şi aproape că m-a ucis. Nu lăsa să
se bucure asupra mea duşmanii mei şi nu mă pune asemenea cu nelegiu iţii”.
150.  El zise: “Doamne, iartă-mi mie şi fratelui meu şi lasă-ne să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti
atotîndurător”.

151.  Pe cei ce au primit viţelul îi va ajunge mînie de la Dom nul lor şi ruşine în viaţa din lume. Astfel le
vom răsplăti celor ce născocesc minciuni,

152.  însă cu privire la cei ce au făcut rău, iar apoi s-au căit, şi după aceea au crezut, este Domnul tău
iertător, îndu rător.

153.  Şi după ce s-a potolit mînia lui Moise, luă el tablele şi în scrisoarea lor era ocîrmuire pentru cei ce
se tem de Domnul lor.

154.  Şi Moise alese şaptezeci de bărbaţi din poporul său pen tru timpul hotărît de Noi[19] şi cînd îi
apucă un cutremur de pămînt, zise el: “Doamne, dacă ai fi voit, i-ai fi putut pierde acum de nainte pe ei
şi pe mine. Vrei să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei proşti dintre noi? Aceasta este numai o ispită de
la Ti ne, prin care duci în rătăcire pe cine voieşti şi-l ocîrmuieşti pe cine voieşti. Tu eşti scutul nostru, deci,
iartă-ne şi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun între iertători.

155.  Scrie pentru noi binele în lumea aceasta şi în cea de apoi, doar la Tine ne-am întors”. El zise: “Cu
pedea psa Mea îi ajung pe cine voiesc, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile şi voi să scriu [bine]
pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi dau milostenii şi cei ce cred în semnele Noastre,

156.  cei ce urmează trimisului, profetului neînvăţat[20], despre care află ei scris chiar la ei în Thora şi în
Evanghelie. Acesta le va porunci ceea ce este bine şi le va opri ce este cu nedreptate. Şi le va ierta lor
bucatele cele bune şi le va opri cele necurate şi le va uşura greutatea lor şi jugurile lor, care au fost asu
pra lor. Cei ce cred în el şi îi întăresc şi îl ajută şi urmea ză luminei care s-a coborît cu el, acelora le v-a
merge bi ne”.

157.  Spune: “O, voi, oamenilor, eu sînt trimisul lui Dumne zeu către voi toţi.

158.  A lui este împărăţia cerurilor şi a pămîntului, nu este Dumnezeu, afară de El. El dă viaţă şi moarte.
Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Dumnezeu şi cuvîntul
Său, şi urmaţi-i lui, ca să fiţi bine ocîrmuiţi”.

159.  Şi din poporul lui Moise este un neam[21], care cîrmuieşte cu dreptate şi face ceea ce este după
cuviinţă.

160.  Şi Noi i-am împărţit[22] în douăsprezece seminţii, nea muri, şi i-am desco perit lui Moise, cînd ceru
de la el de băut poporul său, [zicînd]: “Loveşte cu toiagul tău în stîncă!” Şi au curs de acolo douăsprezece
izvoare, încît fiecare om ştia unde să bea. Noi le-am dat nouri pentru umbră şi le-am trimis Manna şi
potîrnichile [zicînd]: “Mîncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dat spre nutremînt”. Însă ei n-au făcut
nelegiuire faţă de Noi, ci au fost nele giuiţi faţă de ei înşişi.
161.  Şi cînd li s-a spus: “Locuiţi în cetatea aceasta şi mîncaţi din ea ce voiţi şi ziceţi: “Hittatun![23] ” şi
intraţi în poartă închinîndu-vă, atunci vă vom ierta păcatele voastre şi-i vom ridica pe cei ce se poar tă
bine”.

162.  Însă cei nelegiuiţi din ei au schimbat cuvîntul cu un altul, ce nu li s-a spus: noi, deci, am trimis
asupra lor pedeapsa din cer, pentru că au fost nelegiuiţi.

163.  Întreabă-i deci despre cetatea care a fost aşezată lîngă mare, cînd au păcătuit în Sabbath, cînd au
venit la ei peştii lor în zi de Sabbath pe faţă; numai în ziua cînd nu serbau Sabbathul, nu se arătau. Aşa
i-am ispitit Noi, pentru că erau nelegiuiţi.

164.  Şi cînd zise o parte din ei: “La ce să îndemnaţi un popor pe care Dumne zeu voieşte să-l nimicească
sau să-l pedepsească pedeapsă grea?” Ziseră [ceilalţi]: “Ne va fi spre dezvinuire la Domnul vostru şi
poate că ei se vor teme”.

165.  Şi cînd uitară îndemnarea, îi mîntuirăm pe cei care îi opri ră de la rău şi-i apucarăm pe cei nelegiuiţi
cu pedeapsă grea, pentru că erau făcători de rele.

166.  Şi pentru că totuşi călcară ceea ce le era oprit, le ziserăm lor: “Să fiţi mo miţe lepădate!”[24] [Ştii]
cînd a jurat Domnul tău să trimită asupra lor[25] [un popor] pînă în ziua învierii, care să-i cerceteze cu
pedepse grele? Domnul tău doară este repede la pedeapsă, însă şi iertător şi îndurător.

167.  Şi Noi i-am împrăştiat pe pămînt, ca popoare. Unii din ei se poartă bine, însă alţii tocmai
dimpotrivă; şi Noi i-am ispitit cu bine şi cu rău, pentru ca ei să se întoarcă.

168.  Lor le-au urmat urmaşi şi ei au moştenit scriptura, însă ei apucă numai cele trecătoare ale lumii şi
zic: “Aceasta ni se va ierta!” Şi dacă le mai vine ceva trecător ca aceasta, o apucă. Însă nu s-a încheiat cu
ei legămîntul scripturii, ca să nu vorbească nimic de spre Dumnezeu, decît ade vărul? Şi totuşi cercetează
ei ce este înlăuntru; însă lo cuinţa în lumea de apoi va fi mai bună pentru cei ce se tem de Dumnezeu. Nu
voiţi să pricepeţi asta?

169.  Iar cei ce ţin strîns la scrip tură şi împlinesc rugăciunea, pe aceia nu-i vom lăsa să piardă răsplata
celor cuvioşi.

170.  Şi cînd am scuturat Noi asupra lor muntele, ca şi cînd ar fi fost o umbră şi ei credeau că el va cădea
asu pra lor, [le ziserăm]: “Luaţi ceea ce v-am dat cu putere şi fie-vă aminte ce e înlăuntru, ca să vă temeţi
de Dumne zeu.”

171.  Şi cînd a scos Domnul tău din fiii lui Adam, [adică] din coapsele lor, ur maşi[26] şi i-a lăsat să
mărturisească împo triva lor înşişi: “Oare nu sînt Eu Domnul vostru?”, au zis ei: “Dar noi o mărturisim”.
Ca, nu cumva, să ziceţi în ziua învierii: “Noi nu ne-am îngrijit de aceasta”.

172.  Sau ca să ziceţi: “În adevăr, părinţii noştri au fost idolatri şi noi sîntem urmaşii lor du pă ei. Vrei să
ne pierzi pen tru ceea ce au făcut oamenii cei deşerţi?”

173.  Astfel facem răsvădite sem nele, ca ei să se întoarcă.

174.  Şi citeşte-le şi vestea aceluia căruia i-am dat Noi semnele Noastre; dar el s-a abătut de la dînsele,
de aceea i-a urmat Satan şi el a rătăcit.

175.  De am fi voit Noi, l-am fi ri dicat, însă el s-a plecat la pămînt şi a urmat poftei sale. El seamănă unui
cîine; dacă-l alungi, scoate limba; şi dacă-l laşi, tot scoate limba. Aceasta este pilda unui po por, care
învinuieşte de minciună semnele Noastre. Istoriseşte-le deci istoria, ca ei să se recugete.

176.  Rea este asemănarea popo rului care ţine de minciună semnele Noastre şi păcă tuieşte împotriva
lui însuşi.

177.  Pe care-l ocîrmuieşte Dum nezeu, acela este bine ocîrmuit; pe care îl duce însă în rătăcire, acela
este pierdut.

178.  Noi i-am făcut pentru iad pe mulţi dintre duhuri şi oa meni. Ei au inimi, însă nu înţeleg, şi au ochi şi
nu văd şi au urechi şi nu aud. Ej sînt ca vitele, ba chiar mai rătă ciţi, ei nu sînt luători de sea mă.

179.  Ale lui Dumnezeu sînt nu mirile cele mai frumoase; chemaţi-l cu aceste şi depărtaţi-vă de cei ce fac
eres cu numirile Lui. Ei vor primi răsplată pen tru faptele lor.

180.  Între cei făcuţi de Noi este un popor care ocîrmuieşte cu dreptate şi sin gur se poartă cu dreptate.

181.  Cei ce ţin de mincinoase sem nele Noastre îl vom aduce treptiş la pieire, fără ca ei s-o ştie.

182.  Voi să aib răbdare cu ei, iată, viclenia Mea este hotărtă.

183.  Oare nu vor ei să priceapă că tovarăşul lor[27] nu este cuprins de duh rău? El nu este alta decît un
îndemnător răsvădit.

184.  Nu vor ei să privească spre împărăţia cerurilor şi a pămîntului şi spre toate cîte le-a făcut
Dumnezeu şi că poate s-a apropiat timpul lor? În ce [descoperire] nouă, după aceasta, voiesc să creadă?

185.  Pe cine-l duce în rătăcire Dumnezeu, acela nu are ocîrmuitor. El îi lasă în ne dreptatea lor să
rătăcească.

186.  Ei[28] te vor întreba şi despre ora [cea de apoi], pe cînd este hotărîtă? Spune: “Nu mai la Domnul
meu este ştirea despre ea. Nimenea nu poate descoperi timpul hotărît pentru ea, decît numai El. Va fi [o
oră] grea pentru ceruri şi pămînt. Nu va veni asupra noastră altfel decît pe neaşteptate”.

187.  Ei te vor întreba, ca şi cînd ar şti toate despre ea. Spune: “Dumnezeu numai singur o cunoaşte, cei
mai mulţi oa meni nu o ştiu”.

188.  Spune: “Eu însumi nu am putere peste ceva ce-mi este de folos spre stricăciune, fără voia lui
Dumnezeu. De aş şti cele ascunse ale lui Dumne zeu, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul;
eu sînt numai un îndemnător şi binevestitor pentru poporul credincio şilor” .
189.  El este cel ce v-a făcut dintr-un singur suflet şi din aceasta pe muiere, ca să se împreune. Şi cînd a
cunoscut-o, a purtat ea sarcină uşoară, încît putea umbla cu ea. Iar cînd fu mai grea, strigară amîndoi
către Dumne zeu, Domnul lor: “De ne vei da [copil] bun, îţi vom fi mulţu mitori”.

190.  Însă, cînd le dădu [copil] bun, puseră lîngă El idoli ca răsplată pentru ceea ce le-a dat. Însă
Dumnezeu este înălţat peste ceea ce i-au pus ei ca tovarăş.

191.  Vor ei să facă tovarăşi lui Dumnezeu nişte fiinţe care n-au făcut nimic, ci ele fură făcute şi nu le pot
ajuta ni mic, ba nici chiar sie înşişi nu-şi pot ajuta?

192.  Dacă-i chemaţi să fie ocîrmuiţi, ei nu ascultă. E tot atîta, orice îi chemaţi, sau de tăceţi.

193.  Aceia pe care îi chemaţi afară de Dumnezeu, sînt asemenea robi[29] ca şi voi. Chemaţi-i deci şi
lăsaţi-i să vă răspundă, de iubiţi ade vărul.

194.  Au ei oare picioare, ca să umble cu ele, sau mîini, ca să apuce; sau ochi, ca să vadă; sau urechi, ca
să audă. Spune: “Chemaţi idolii voş tri şi apoi puneţi-mi curse şi nu mă lăsaţi să aştept”.

195.  Scutul meu este Dumnezeu, care a descoperit scriptura. El îi scuteşte pe cei cuvioşi.

196.  Aceia, însă, pe care îi che maţi afară de El, nu vă pot ajuta nici vouă, nici lor înşişi nu-şi pot ajuta.

197.  Iar dacă-i chemaţi la ocîrmuire, ei nu aud, vezi-i cum privesc la tine, însă nu te văd.

198.  Fii cu iertare şi porunceşte ce este bun şi depărtează-te de cei neştiutori.

199.  Şi dacă voieşte să te îmbol dească Satan cu îmboldire, fugi la Dumnezeu, El doar aude, ştie.

200.  Cei care se tem de Dumne zeu, dacă-i atinge o nălucă de la Satan, îşi aduc aminte [de Dumnezeu] şi
văd [pri mejdia].

201.  Însă pe fraţii lor îi duc [Sa tanele] atît de adînc în rătă cire, încît nu mai pot scăpa.

202.  Şi dacă nu le aduci semn, zic ei: “Nu ai făcut o strînsură?”[30] Spune: “Eu urmez ceea ce mi s-a
descoperit de la Domnul meu. Acestea sînt dovezi răsvădite de la Dom nul vostru şi ocîrmuire şi îndurare
pentru poporul credincios”.

 203. Şi dacă se citeşte Coranul, atunci ascultaţi şi tăceţi ca să nu fiţi părtaşi la îndurare.

204.  Adă-ţi aminte de Domnul tău în sufletul tău, cu umilinţă şi frică, fără de strigăt[31], de dimineaţă şi
de seară, şi nu fi nebăgător de seamă.

205.  Chiar cei ce sînt la Domnul tău, nu sînt prea îngîmfaţi, ca să-i slujească, ci ei îl prea măresc şi se
închină Lui.

VIII
SURA PRĂZILOR

Din Medina şi este cu şaptezeci şi şase de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Ei te vor întreba despre prăzi; spune: Prăzile sînt ale lui Dumnezeu şi ale trimi sului. Deci, temeţi-vă
de Dumnezeu şi puneţi treaba cu pace la cale şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, dacă sînteţi
credincioşi.

2.      Aceia sînt
credincioşi [ade
văraţi], cărora li se
cutre mură inimile
cînd se aminteşte de
Dumnezeu şi cînd se
citesc înaintea lor
semnele Sale, li se
măreşte credinţa şi ei
se încred în Domnul
lor;
3.      [şi] cei ce împlinesc rugăcinea şi dau milostenie din ceea ce le-am împărtăşit Noi;

4.      aceştia sînt în adevăr credin cioşi. Lor le sînt hotărîte trepte [mari de fericire] de la Domnul lor şi
iertare şi îngrijire cinstită.

5.      Cînd te-a scos Domnul tău din casa ta în adevăr, o parte din credincioşi erau nătîngi.

6.      Ei se certau cu tine pentru adevăr, deşi aceasta era răsvădit, ca şi cînd ar fi fost duşi ei la moarte şi
ar ve dea-o chiar.

7.      Şi cînd v-a făgăduit Dum nezeu una dintre două oştiri, ca să fie a voastră[32], atunci v-aţi ales ca să
fie a voastră aceea care n-avea arme, însă Dumnezeu a voit ca să ade verească adevărul cuvîntului său şi
să taie rădăcina necre dincioşilor,

8.      ca să se adeverească ade vărul şi deşartă să se arate deşertăciune, deşi cei nele giuiţi se
împotriveau.

9.      Cînd cercaţi ajutor de la Dumnul vostru, El vă răs punse: “Voi să vă ajut cu o mie de îngeri, care să
ur meze după olaltă”.

10.    Şi n-a făcut-o aceasta Dum nezeu, decît numai spre veste bună şi ca să liniştească inimile voastre,
căci nu este ajutor decît numai la Dum nezeu; doar Dumnezeu e puternic, înţelept.

11.    Cînd vă acoperiţi somnul spre odihnă, atunci trimise El asupra voastră din ceruri apă, să vă
curăţească prin ea şi să ia de pe voi pîngărirea lui Satan şi să încingă inimile voastre şi să vă întărească,
prin aceasta, picioarele[33].

12.    [Asemenea] cînd descoperi Domnul tău îngerilor: “Eu sînt cu voi, întăriţi, deci, pe cei ce cred,
arunca-voi frică în inimile necredincioşilor; deci, tăiaţi-le gîturile şi tăiaţi-le toate vîrfurile degetelor”[34].

13.    Aceasta anume pentru că s-au împotrivit lui Dumne zeu şi trimisului său. Însă pentru cel ce se
împotriveşte lui Dumnezeu şi trimisului Său, Dum nezeu este foarte pedepsitor.
14.    Aceasta e pentru voi, gus taţi-o deci, pentru cei necredincioşi este pedeap sa fo cului.

15.    O, voi, cei ce credeţi, dacă întîmpinaţi pe cei necredin cioşi gata la luptă, nu le întoarceţi spatele.

16.    Căci cel ce le întoarce, în ziua aceea, spatele sale — doară dacă e abătut prin luptă, sau se
îndreaptă spre [altă] oştire — acela vine la pedeapsa lui Dumnezeu şi locuinţa sa este iadul; rău este
drumul [încolo]!

17.    Voi nu i-aţi omorît, ci Dum nezeu i-a omorît. Şi nu tu ai aruncat cînd ai aruncat[35], ci Dumnezeu a
aruncat, ca să ispitească pe cei credincioşi cu ispită frumoasă. Dumnezeu doar aude, ştie.

18.    Aceasta vi s-a întîmplat, pentru ca Dumnezeu să zdrobească viclenia necre dincioşilor.

19.    De cereţi hotărîre, v-a venit hotărîrea, şi de veţi înceta, va fi mai bine pentru voi; dacă însă vă veţi
întoarce, Ne vom întoarce şi noi şi nu vă va ajuta ceata voastră nimic, fie ei cît de mulţi, căci Dumne zeu
este cu cei credincioşi.

20.    O, voi, cei ce credeţi, ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său, şi nu vă întoarceţi de la el, doar aţi
auzit[36].

21.    Şi nu fiţi ca şi cei ce zic: “Am auzit”, şi ei n-au auzit.

22.    Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei surzi şi muţi, care nu voiesc să înţeleagă.

23.    De ar şti Dumnezeu numai ceva bun la ei, i-ar lăsa să audă; însă dacă şi i-ar lăsa să audă, ei totuşi
s-ar întoarce şi s-ar abate.

24.    O, voi, cei ce credeţi, răspun deţi lui Dumnezeu şi trimi sului Său, dacă vă cheamă la ceea ce vă
înviază, şi să ştiţi că Dumnezeu merge între om şi inima sa[37] şi că vă veţi aduna la El.

25.    Feriţi-vă de răscoală, nu-i ajunge [pedeapsa] numai singur pe cei nelegiu iţi din tre voi. Să ştiţi doar
că Dum nezeu pedepseşte foarte.

26.    Aduceţi-vă aminte, cînd aţi fost puţini şi slabi în ţară şi vă temeaţi să nu fiţi răpiţi de oameni; însă
Dumnezeu v-a dat adăpost şi v-a întărit cu ajutorul Său şi v-a hrănit cu bunătăţi, ca să fiţi mulţu mitori.

27.    O, voi, cei ce credeţi, nu-i înşelaţi pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, nici nu fiţi vicleni în credinţa
voastră, deşi o cunoaşteţi.

28.    Să ştiţi că averea voastră şi copiii voştri sînt numai o ispită şi că de la Dumnezeu este răsplată mare.

29.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vă temeţi de Dumnezeu, atunci vă va da el Furkânul[38] şi vă va curăţi
de răutăţile voastre şi vi le va ierta, căci Dumne zeu e foarte bun.

30.    [Adă-ţi aminte], cum vicle neau împotriva ta cei necredincioşi, să te puie în cătuşe sau să te
omoare, sau să te alunge. Ei vicleneau, însă şi Dum nezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei
vicleni.
31.    Şi dacă li se citesc lor sem nele Noastre, zic ei: “Noi am auzit. Dacă am voi, am putea vorbi lucruri
de asemenea. Aceasta doar nu e nimic alta, decît basme învechite”.

32.    Şi cînd ziseră: “Dumnezeu, dacă este [cartea] aceasta în adevăr de la Tine, lasă să ploaie asupra
noastră pietre din ceruri, sau adă asupra noastră pedeapsă dureroasă!”

33.    Dumnezeu atunci nu i-a pedepsit, pentru că erai tu la ei, şi nu i-a pedepsit Dumne zeu încă şi de
aceea pentru că L-au rugat de iertare.

34.    Nu era pricină, pentru ca să nu-i pedepsească Dumne zeu, pentru că ei opriră intrarea la templul
cel sfînt, deşi nu erau păzitorii săi, căci numai cei ce se tem de Dumnezeu sînt păzitorii săi; însă cei mai
mulţi din ei nu ştiu aceasta.

35.    Rugăciunea lor în acea casă nu era alta decît şuierat şi plesnit din pal me. Gustaţi, deci, pedeapsa,
pentru că aţi fost necredincioşi.

36.    Cei ce nu cred dau averea lor, ca să abată [pe alţii] de la drumul lui Dumnezeu. Să o dea numai!
Atunci vor veni asupra lor suspine, apoi vor fi biruiţi[39].

37.    Cei ce nu cred se vor aduna în iad,

38.    pentru ca Dumnezeu să deo sebească pe cei răi de cei buni şi să-i pună pe cei răi unul peste altul şi
să facă din toţi o grămadă şi să-i dea în iad. Aceştia sînt pierduţi.

39.    Spune celor necredincioşi: dacă se vor reţine, li se va ierta ceea ce au făcut, dacă însă o vor face
iarăşi, atunci a fost acum pedeapsă pentru cei de’nainte.

40.    Şi luptaţi împotriva lor, pînă nu mai este răscoală şi pînă va fi la toţi credinţa în Dum nezeu, şi dacă
vor înceta, atunci Dumnezeu va vedea ceea ce fac ei.

41.    Şi de se vor întoarce, atunci să ştiţi că Dumnezeu este scutul vostru, cel mai bun scut şi cel mai bun
ajutor.

42.    Şi să ştiţi că dacă faceţi pradă din ceva, a cincea parte este pentru Dum nezeu şi pentru trimisul şi
rudele [sale], şi pentru orfani şi sărmani, şi pentru fiul drumului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ceea ce
am trimis Noi asupra robului Său, în ziua hotărîrii, în ziua cînd s-au întîlnit amîndouă grămezile. Şi Dumne
zeu este puternic peste toate.

43.    Cînd eraţi voi pe malul de dincoace şi ei pe malul de dincolo, iar carava na era mai jos decît voi,
atunci chiar dacă v-aţi fi sfătuit, nu v-aţi fi îm păcat cu sfat. Totuşi, însă, [a fost lupta] ca Dumne zeu să
hotărască un lucru, care avea să se împlinească.

44.    Cel ce piere să piară cu dovadă răsvădită, iar cel ce rămîne în viaţă să vieze cu dovadă răsvădită.
Dumne zeu doar aude, ştie.
45.    [Adă-ţi aminte], cînd ţi i-a arătat Dumnezeu în visul tău puţini. Iar dacă ţi i-ar fi arătat mulţi, aţi fi
pierdut inima şi v-aţi fi certat asupra acestui lucru; însă Dumne zeu v-a păzit de aceasta; El doar cunoaşte
lăuntrul piep turilor.

46.    Şi cînd a lăsat El, la întîlnirea voastră, ca ei în ochii voştri să apară pu ţini şi v-a micşo rat în ochii lor,
ca Dumnezeu să împlinească lucrul ce avea să se întîmple. Şi la Dumne zeu se întorc lucrurile.

47.    O, voi, cei ce credeţi, cînd întîlniţi o ceată, fiţi tari şi aduceţi-vă aminte de Dumne zeu, de multe ori,
ca să vă meargă bine.

48.    Şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său şi nu vă cer taţi, ca să pier deţi inima şi să piară biruinţa
voastră. Fiţi statornici, Dumnezeu doar este cu cei statornici.

49.    Şi nu fiţi ca şi cei ce ieşiră cu buiecie din locuinţele lor, ca să fie văzuţi de oameni, ei doar abat de la
drumul lui Dumnezeu, însă Dumnezeu ştie ce fac ei.

50.    Şi cînd le împodobi Satan faptele lor, zise el: “Nimenea nu vă va birui as tăzi între oameni, eu doar
vă sînt aproape”. Cînd însă se vă zură întreolal tă amîndouă grămezile, se întoarse el pe călcîiele sale şi
zise: “Am scăpat de voi; eu văd ceea ce nu vedeţi; eu mă tem de Dumnezeu şi Dumnezeu pedepseşte
foarte”.

51.    Cînd ziseră făţarnicii şi acei în ale căror inimi este boală: “I-a înşelat pe ei credinţa lor” — însă cel ce
se încrede în Dumnezeu: Dumnezeu doar este puternic, înţelept.

52.    De ai vedea numai cum îngerii îi iau la sine pe cei necredincioşi, îi bat în faţă şi pe spate: “Gustaţi
pedeapsa arderii!”

53.    Aceasta e pentru ceea ce au pus înainte mîinile voastre: Dumnezeu doar nu este ne drept faţă de
robii Săi.

54.    Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor ce au fost înaintea lor, ce s-au lepădat de semnele lui
Dumnezeu, însă Dumnezeu i-a apucat întru pă catele lor. Dumne zeu doar e puternic şi aspru la
pedeapsă.

55.    Aceasta pentru că Dumnezeu nu schimbă îndurarea Sa, cînd se îndură asupra unui popor, pînă ce
nu schimbă ei ceea ce este în sufletul lor. Dumnezeu doar aude, ştie.

56.    Ei seamănă poporului lui Faraon şi celor care înaintea lui ţinură de min cinoase sem nele Domnului
lor. Atunci, îi pierdurăm în păcatele lor şi înecarăm poporul lui Fara on; dar toţi erau nelegiuiţi.

57.    Mai răi decît vitele sînt la Dumnezeu cei necredincioşi; ei doar nu cred;

58.    cei care, de cîte ori fac un legămînt cu ei, de fiecare dată calcă legămîntul şi nu se tem de
Dumnezeu.

59.    Şi de cîte ori îi biruieşti în luptă, împrăştie cu ei[40] pe cei ce le urmează, poate se vor lăsa
îndemnaţi.
60.    Şi dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă-te cu el întoc mai aşa; Dumnezeu nu-i
iubeşte pe cei vicleni.

61.    Şi nu crede că necredincioşii biruiesc, ei doar nu-L pot slăbi [pe Dumne zeu].

62.    Deci pregătiţi împotriva lor ce puteţi din puteri şi din cîrduri de călăreţi, ca să înspăimîntaţi cu
aceasta pe duşmanul lui Dumnezeu şi duşmanul vos tru şi alţii, afară de ei, pe care nu-i cunoaşteţi;
Dumnezeu îi cunoaşte, şi orişice daţi pentru drumul lui Dumnezeu, El vă va da înapoi şi nu veţi păţi
nedreptate.

63.    Iar dacă sînt ei aplecaţi spre pace, fii şi tu aplecat spre ea şi încrede-te în Dumnezeu; El doar aude,
ştie.

64.    Şi dacă voiesc să te înşele, atunci Dumnezeu să-ţi fie de ajuns. El doar te întăreşte cu ajutorul Său şi
cu cel credincios şi El a împreunat inimile lor. De ai fi dat totul pe pămînt, n-ai fi împreunat inimile lor,
însă Dum nezeu le-a împreunat. El doar e puternic, înţelept.

65.    O, profetule, să-ţi fie de ajuns Dumnezeu şi cei ce-ţi urmează din credin cioşi.

66.    O, profetule, aţîţă-i pe cei credincioşi la luptă; dacă dintre voi douăzeci sînt sta tornici, biruiesc ei
două sute, iar dacă sînt între voi o sută, biru iesc ei o mie din cei necredincioşi, deoarece aceş tia sînt un
popor nepri ceput.

67.    Dumnezeu v-a făcut aceasta uşor, căci El ştie că în voi este slăbiciune. Şi dacă sînt între voi o sută
statornici, biruiesc ei două sute, şi dacă sînt în tre voi o mie, biruiesc ei două mii cu voia lui Dumne zeu.
Şi Dumnezeu este cu cei statornici.

68.    Nu s-a întîmplat ca un profet să aibă captivi, pînă ce n-a măcelărit pe pămînt. Voi voiţi bunurile
lumii, însă Dumnezeu voieşte lumea de apoi şi Dumnezeu este puternic, înţelept.

69.    De n-ar fi venit înainte o scriptură de la Dumnezeu, v-ar fi ajuns pedeap să mare pentru ceea ce aţi
luat[41].

70.    Deci, mîncaţi din ceea ce aţi cîştigat ca pradă cele iertate şi bune şi teme ţi-vă de Dum nezeu, doar
Dumnezeu este iertător, îndurător.

71.    O, profetule, spune celor prinşi în mîinile voastre: “Dacă va cunoaşte Dum nezeu ceva bun în
inimile voastre, vă va da mai bun decît ceea ce vi s-a luat şi vă va ierta, căci Dumnezeu este iertător,
îndurător.”

72.    Şi dacă voiesc ei să vicle nească împotriva ta, au vi clenit doar şi împotriva lui Dumnezeu, acum de
nainte, iar El i-a dat pe unii din ei în puterea [voastră]; Dumnezeu doar este ştiutor, înţelept.

73.    Cei ce cred şi au purces şi s-au luptat cu averea şi pute rea lor în drumul lui Dum nezeu, şi l-au
găzduit [pe profet] şi l-au ajutat, aceia să fie rudă unul altuia. Iar cei ce cred şi nu purced, aceia cu nimeni
să nu fie rude, pînă ce nu vor purcede. Dacă însă se roagă la voi pentru ajutor cu privire la credinţă, voi
trebuie să le ajutaţi, afară faţă de un popor, dacă este între voi şi ei un legămînt; Dumnezeu doar vede
ce faceţi.

74.    Cei ce nu cred [asemenea] sînt rude unul altuia; dacă nu faceţi aceas ta[42], se întîmplă în ţară
răscoală şi mare stricăciune.

75.    Iar cei ce cred şi au purces şi s-au luptat, în drumul lui Dumnezeu şi cei ce l-au găzduit [pe profet] şi
l-au ajutat, aceia sînt în adevăr credincioşi, lor li se cuvine iertare şi îngrijire cinstită.

76.    Cei ce au devenit mai apoi credincioşi şi au purces şi s-au luptat împreu nă cu voi şi aceştia sînt
de-ai voştri. Şi rudele de sînge sînt rude întreo laltă. [Aceasta este] în cartea lui Dumnezeu, doar
Dumnezeu e atotştiu tor.

IX

SURA CĂINŢEI[43]

Din Medina şi este cu o sută treizeci de semne

1.      Nevinovăţia să fie de la Dumnezeu şi de la trimisul Său pentru acei ido latri cu care aţi încheiat
legămînt.

2.      Să călătoriţi patru luni prin ţară şi să ştiţi că nu-l puteţi slăbi pe Dum nezeu, însă Dumnezeu îi
ruşinează pe cei necredincioşi.

3.      Şi o veste să fie de la Dum nezeu şi de la trimisul Său către oameni, în ziua pere grinajului mai mare,
că Dumnezeu este slobod de idolatri, împreună cu tri misul Său[44]. Şi dacă vă căiţi, este mai bine
pentru voi, însă dacă nu vă întoarceţi, să ştiţi că nu-L puteţi slăbi pe Dumnezeu. Şi să vesteşti ne
credincioşilor pedeapsă du reroasă,

4.      afară de acei
necredincioşi, cu care
aţi încheiat legămînt
[şi care] atunci nu
v-au scur tat cu nimic
şi nu i-au ajutat cuiva
împotriva voastră.
Faţa de ei trebuie sa
împli niţi legămîntul
lor pînă la termenul
lor; Dumnezeu doar îi
iubeşte pe cei ce se
tem de El.
5.      Dacă însă au trecut lunile cele sfinte, atunci omorîţi-i pe idolatri, unde îi aflaţi, şi-i apucaţi şi-i
împresuraţi. Pîndiţi-i în toate cursele, iar dacă se căiesc şi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii, daţi-le
drumul, Dumne zeu doar este iertător, îndurător.

6.      Şi dacă unul dintre idolatri te roagă pentru scut, dă-i scut, pînă ce aude cuvîntul lui Dumnezeu, apoi
lasă-l să ajungă la locul său de adă post. Aceasta pentru că ei sînt un popor fără de ştiinţă.

7.      Cum pot idolatrii să aibă legămînt cu Dumnezeu şi cu trimisul Său, afa ră de aceia cu care aţi
încheiat un legămînt la templul cel sfînt? Şi pe cînd vă rămîn ei credin cioşi, rămîneţi-le şi voi cre dincioşi,
Dumnezeu doar îi iubeşte pe cei ce se tem de El.

8.      Cum? Ei, dacă biruiesc, nu păzesc faţă de voi nici o înrudire, nici legă mînt. Ei vă fac mulţumiţi cu
gurile lor, însă inimile lor sînt întoarse şi cei mai mulţi din ei sînt nelegiuiţi.

9.      Ei vînd semnele lui Dumne zeu pentru preţ mic şi abat [pe alţii] de la dru mul lui Dumnezeu. Rău
este ceea ce fac ei.

10.    Ei nu păzesc faţă de cre dincioşi nici înrudire, nici legămînt, ei sînt cei ce calcă.

11.    Însă dacă se căiesc şi împli nesc rugăciunile şi dau milostenie, atunci sînt ei fraţii voştri în credinţă.
Noi sem nele le facem răsvădite pen tru un po por priceput.

12.    Şi dacă frîng ei jurămîntul lor după legămînt şi batjoco resc credinţa voastră, atunci luptaţi-vă
împotriva frunta şilor celor necredincioşi. La ei doar nu este credinţă. Poate vor înceta.

13.    Nu voiţi să vă luptaţi împo triva unui popor, care şi-a frînt jurămîntul şi are de scop să-l alunge pe
cel trimis şi a început întîi [ceartă] cu voi? Oare vă temeţi de ei? Însă e mai cu dreptate să vă temeţi de
Dumnezeu, dacă sînteţi credincioşi.

14.    Luptaţi-vă împotriva lor, Dumnezeu îi va pedepsi prin mîinile voastre şi-i va ruşina şi vă va da
biruinţă asupra lor şi va vindeca piepturile poporului credin cios,

15.    şi va lua mînia inimilor lor. Şi Dumnezeu se întoarce la cine voieşte, căci Dumnezeu este ştiutor,
înţelept.

16.    Sau credeţi că veţi fi părăsiţi şi Dumnezeu nu ştie cine din voi s-a luptat şi nu l-a primit pe nimenea
altul ca prieten, afară de Dumnezeu, de tri misul Său şi de cei credin cioşi? Dumnezeu doar ştie ce faceţi.

17.    Idolatrilor nu li se cade să cerceteze templele lui Dum nezeu, mărturisind împo triva lor înşişi în
necredinţă. Aceştia — zadarnice sînt faptele lor şi în foc vor pe trece în veci.

18.    Să cerceteze templele lui Dumnezeu numai cel ce cre de în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi
împlineşte rugă ciunea şi dă milostenii şi nu se teme de nimenea afară de Dumnezeu. Şi poate că şi aceia
sînt dintre cei bine ocîrmuiţi.
19.    Poate puneţi voi adăparea peregrinului şi cercetarea templelor celor sfinte pe o treaptă cu cel ce
crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi se luptă pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu sînt deo potrivă înaintea
lui Dum nezeu, şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiui ţilor[45].

20.    Cei ce au devenit credincioşi şi au purces şi s-au luptat în drumul lui Dumnezeu cu avere şi putere
au primit o treaptă mare la Dumnezeu. Aceştia sînt cei fericiţi.

21.    Le vesteşte Domnul îndu rare de la El şi bunăvoinţă şi grădini sînt pentru ei, în care este plăcere
continuă.

22.    Vor petrece acolo în veci. Da, Dumnezeu — la el este plată mare.

23.    O, voi, cei ce credeţi, nu vă luaţi nici pe părinţii voştri, nici pe fraţii voştri ca scut, dacă iubesc ei mai
mult ne credinţa decît credinţa; iar care din voi îi iau ca scut, aceia sînt nelegiuiţi.

24.    Spune: “Dacă vă sînt părinţii voştri şi fiii voştri şi fraţii voştri şi muierile voastre şi gloata voastră şi
averea pe care aţi cîştigat-o şi marfa pe care credeţi că nu o veţi vinde şi locuinţele care vă plac mai dragi
decît Dum nezeu, atunci aşteptaţi pînă ce va veni Dumnezeu cu porunca Sa”. Şi Dumnezeu nu
ocîrmuieşte poporul ne legiuiţilor.

25.    Dumnezeu v-a ajutat în multe cîmpuri de luptă şi în ziua de la Honein, cînd v-aţi făcut semeţi cu
mulţimea voastră[46]. Însă aceasta nu v-a ajuns de loc şi îngust v-a fost pămîntul, măcar că este larg;
atunci, aţi întors spatele la fugă.

26.    Atunci a trimis Dumnezeu locuinţa Sa asupra trimisului Său şi asupra credincioşilor şi a trimis
oştirile, pe care nu le-aţi văzut, şi i-a pedepsit pe cei necredincioşi, şi aceasta este răsplata necredincio
şilor.

27.    Apoi se întoarce Dumnezeu după aceasta către cine voieşte; Dumnezeu doară este iertător,
îndurător.

28.    O, voi, cei ce credeţi, idolatrii sînt necuraţi, deci să nu se apropie de templul cel sfînt după acest an
al lor[47]. Şi dacă vă temeţi de sărăcie[48], atunci vă va îmbogăţi Dumnezeu din prisosinţa Sa, dacă
voieş te. Dumnezeu doar este ştiu tor, înţelept.

29.    Luptaţi-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi nu opresc ceea ce a oprit
Dumnezeu şi trimisul Său şi nu mărtu risesc mărturia adevărului — dintre cei cărora li s-a dat scriptura —
pînă ce nu dau tributul din mînă şi sînt umiliţi.

30.    Şi zic jidovii “Esdra este fiul lui Dumnezeu”[49], şi nazarinenii zic “Messia este fiul lui Dumnezeu!”
Acesta este cuvîntul lor, în gurile lor. Ei poartă vorbe asemenea, ca şi cei ce erau necredincioşi de’nainte.
Bată-i Dumnezeu. Cît sînt de proşti!

31.    Ei primesc pe Rabbinii şi pe călugării lor, ca Domni, afară de Dumnezeu şi de Messia, fiul lui
Dumnezeu, şi doar li s-a poruncit ca să servească numai unui singur Dumnezeu: nu este Dumnezeu, afară
de El, mărire Lui peste ceea ce-i pun Lui de-o samă.
32.    Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor, însă Dumnezeu nu voieşte nimic alta, decît să
îndeplinească lumina Sa, chiar dacă nu le place necredincioşilor.

33.    El este cel ce a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuire şi cu legea adevăru rilor, ca să o facă văzută
asupra tuturor, chiar dacă nu le place necre dincioşilor.

34.    O, voi, cei ce credeţi, mulţi din rabbini şi călugări mănîncă din averea oamenilor degeaba şi
amăgesc de la drumul lui Dumnezeu. Însă cei ce adună aur şi argint şi nu-l dau pentru drumul lui
Dumnezeu, acelora vesteşte-le pedeapsă dureroasă.

35.    Într-o zi se va înfierbînta[50], în focul iadului şi cu acestea se vor înfiera frunţile, laturile şi spatele
lor: “Aceasta este ceea ce aţi adunat pentru su fletele voastre; gustaţi ceea ce aţi adunat”.

36.    Numărul lunilor de la Dum nezeu este douăsprezece luni, în cartea lui Dumnezeu, în ziua cînd a
făcut El ceru rile şi pămîntul. Din ele, patru sînt sfinte. Aceasta este credinţa cea dreaptă. Deci, să nu
păcătuiască în ele sufle tele voastre şi să nu vă lup taţi cu idolatrii toţi, întocmai cum s-au luptat ei cu voi
toţi, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu ei şi se tem de El.

37.    Mutarea[51] este un adaos la necredinţă. Prin aceasta, vin în rătăcire cei necredincioşi. Ei o

încuviinţează, într-un an şi o opresc în alt an, ca să facă deopotrivă numărul [lunilor] celor sfinţite de
Dumnezeu şi să încuviinţeze ceea ce a oprit Dumnezeu. Împodobit le este răul pe care-l fac, şi Dum
nezeu nu ocîrmuieşte popo rul necredincioşilor.

38.    O, voi, cei ce credeţi, ce vă era cînd vi s-a spus: “Purcedeţi în drumul lui Dum nezeu”, iar voi v-aţi
plecat grei la pămînt?[52] Vă place prea mult viaţa lumească decît cea de apoi? însă folo sul vieţii
lumeşti e mai mic în lumea de apoi.

39.    Dacă nu veţi purcede, vă va pedepsi El cu pedeapsă dureroasă şi va pune alt po por în locul vostru
şi voi nu-i stricaţi nimic, căci Dum nezeu este atotputernic.

40.    Dacă voi nu-i ajutaţi[53], i-a ajutat Dumnezeu, cînd l-au alungat cei ne credincioşi, fiind ei cîte
doi[54], cînd au fost ei în peşteră, cînd zise el că tre tovarăşul său: “Nu fi întristat, Dumnezeu este cu
noi!” Atunci trimise Dumne zeu locuinţa Sa[55] asupra lui şi l-a întărit cu oştiri pe care nu le-aţi văzut şi a
făcut josnic cuvîntul necredincioşilor, iar cuvîntul lui Dumnezeu l-a înălţat. Şi Dumnezeu este puternic,
înţelept.

41.    Purcedeţi uşori şi grei[56], şi luptaţi-vă cu avere şi putere pe drumul lui Dumnezeu. Aceasta e mai
bine pentru voi, dacă pricepeţi.

42.    De ar fi un cîştig aproape şi un drum în vecinătate, ei ţi-ar fi urmat. Însă departe le-a fost calea[57].
Dar ei jură la Dumnezeu: “De am fi putut, am fi purces cu voi!” Ei se nimicesc înşişi. Şi Dumnezeu ştie că
ei sînt mincinoşi.

43.    Dumnezeu să le ierte! De ce le-ai dat voie, înainte de ce nu ţi s-au desco perit cei iubi tori de adevăr
şi nu i-ai cu noscut pe mincinoşi?[58]
44.    Nu te vor ruga să dai voie cei ce cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi, ca ei să se lupte cu avere şi
putere; şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei ce se tem de El.

45.    Te vor ruga să dai voie celor ce nu cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi cei ale căror inimi mai stau
la îndo ială, şi care întru îndoiala lor se po ticnesc încolo şi încoa ce.

46.    Şi dacă ei ar fi voit să pur ceadă, s-ar fi pregătit ei pen tru aceasta. Însă lui Dum nezeu nu i-a plăcut
purcederea lor şi El i-a slăbit şi [li] s-a spus: „Şedeţi [acasă] cu cei ce şed”.

47.    De ar fi purces cu voi, ce ar fi fost mergerea lor decît numai necaz şi um blînd printre voi v-aţi fi
aţîţat la răscoală şi unii din voi ar fi ascultat de ei. Însă Dumne zeu îi cunoaşte pe cei nele giuiţi.

48.    Acum înainte, căutau ei răs coală şi întorceau pe dos trebile tale, pînă a venit dreptatea şi a apărut
porun ca lui Dumnezeu, măcar că El nu le plăcea.

49.    Unii din ei zic: “Dă-mi voie şi nu mă ispiti!” Oare n-au căzut ei în ispită? Însă iadul îi va cuprinde pe
cei necre dincioşi.

50.    Dacă te întîmpină binele, se întristează ei; iar dacă te întîmpină o neno rocire, zic ei: “Noi ne-am
pus treaba la cale, acum înainte!” şi-[ţi] întorc spatele cu bucurie.

51.    Spune: “Nicicînd nu ne în tîmpină altceva, decît ceea ce a scris Dumnezeu pentru noi. El este scutul
nostru şi în Dumnezeu să se încreadă cei necredincioşi”.

52.    Spune: “Oare aşteptaţi că nu ne va întîmpină unul din cele două lucruri mai lumi noase?[59] Şi noi
aşteptăm cu privire la voi, că Dumnezeu vă va ajunge cu pedeapsa, fie de la El, sau prin mîinile noastre.
Deci, aşteptaţi; şi noi aşteptăm cu voi”.

53.    Spune: “Dăruiţi cu plăcere sau fără voie, totuşi nu se primeşte de la voi. Sînteţi doar un popor de
nelegiu iţi”.

54.    Şi ce opreşte primirea daru rilor lor, decît numai că ei nu cred în Dumnezeu şi în tri misul Său şi nu
împlinesc rugăciunea, decît numai cu lene şi nu dăruiesc, decît numai fără voie.

55.    Deci nu te mira de averea lor, nici de copiii lor; Dum nezeu voieşte numai să-i pedepsească prin
aceasta, în viaţa lumii, ca să piară sufle tele lor, fiind ei necre dincioşi.

56.    Ei jură pe Dumnezeu că se ţin de voi, dar sînt un popor fricos.

57.    De ar afla un adăpost sau peşteri, sau loc de ascuns, s-ar întoarce spre el cu grabă mare.

58.    Unii din ei te[60] defăimă cu privire la milostenii. Dacă li se dau de aces tea, sînt ei mulţumiţi; iar
dacă nu li se dau, sînt ei mînioşi.

59.    Dar de ar fi ei mulţumiţi cu ceea ce le dă lor Dumnezeu şi trimisul Său şi ar zice: “De ajuns ne este
Dumnezeu. Ne va da Dumnezeu din priso sinţa Sa şi [aşa şi] trimisului Său. Lui Dumnezeu ne ru găm cu
tot dinadinsul”.
60.    Milosteniile sînt numai pen tru cei sărmani şi nevoiaşi şi pentru cei ce se ostenesc pentru ele, şi
pentru cei ale căror mîini sînt împreunate, şi pen tru cei din temniţe, şi pentru cei datornici, şi pen tru
drumul lui Dumne zeu şi pentru fiul drumului. [Aceasta e] o hotărîre de la Dumnezeu şi Dumnezeu este
ştiutor, înţelept.

61.    Şi dintre ei sînt unii care îl necăjesc pe profet şi zic: “El este ureche!”[61] Spune: “O ure che a
binelui pentru voi. El crede în Dumnezeu şi crede celor credincioşi

62.    şi este o îndurare pentru cei ce cred din voi”. Iar cei care îl necăjesc pe trimisul lui Dumnezeu,
pentru aceia este pedeapsă dureroasă.

63.    El vă jură pe Dumnezeu, ca să placă. Însă Dumnezeu şi trimisul Său sînt mai vred nici să le placă,
dacă sînt credincioşi.

64.    Oare nu ştiu ei că pentru cela ce se împotriveşte lui Dumnezeu şi trimi sului Său este focul iadului,
să petreacă în veci în el? Aceasta este ruşine mare.

65.    Se tem cei făţarnici că se va trimite asupra lor o Sură, care le va vesti ce este în inimile lor. Spune:
“Bateţi-vă joc; Dumnezeu scoate la iveală aceea de ce vă temeţi”.

66.    Iar dacă-i întrebi, zic ei: “Noi vorbeam întreolaltă şi glumeam”[62]. Spune: “Vă bateţi oare joc de
Dumnezeu şi de semnele Sale şi de trimisul Său?”

67.    Nu vă dezvinovăţiţi. V-aţi făcut necredincioşi, după credinţa voastră. Dacă şi ier tăm o parte din ei,
pedepsim partea cealaltă, pentru că ei sînt nelegiuiţi.

68.    Făţarnici şi făţarnice sînt ei unul cu altul. Ei poruncesc strîmbătatea şi opresc drep tatea şi-şi
împreună mîinile. Au uitat de Dumnezeu şi El a uitat de ei. Făţarnicii sînt fărădelege.

69.    Dumnezeu pentru cei făţar nici şi cele făţarnice şi pentru cei necredincioşi a făgăduit focul iadului:
în veci vor pe trece acolo. Aceasta le ajun ge. Şi i-a blestemat Dumne zeu şi pentru ei este pedea psă
veşnică.

70.    [Sînteţi] ca aceia care erau înaintea voastră. Ei au fost mai tari decît voi la putere şi aveau mai
multă avere şi copii şi se foloseau de partea lor. Iar voi vă folosiţi de partea voastră, precum se foloseau
înaintaşii voştri de partea lor, şi bîrfiţi precum bîrfeau şi ei. Aceştia — za darnice sînt lucrurile lor, în
lumea cea de acum şi cea de apoi. Ei sînt doară pierduţi.

71.    N-a venit, oare, la ei vestea despre înaintaşii lor? Despre poporul lui Noe, lui Ad, lui Thamud şi
despre poporul lui Avraam şi despre locuito rii din Madian şi despre cele două cetăţi răsturnate? Veniră
la ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi Dumne zeu nu voia să le facă ne dreptate, însă ei în şişi îşi fă cură
nedreptate.

72.    Iar cei necredincioşi şi cele necredincioase sînt prieteni unul altuia; ei poruncesc dreptatea şi
opresc strîmbă tatea, şi împlinesc rugăciu nea, şi dau milostenii, şi as cultă de Dumnezeu şi de trimisul
Său. Aceştia — Dum nezeu se va îndura de ei; Dumnezeu este puternic, înţelept.
73.    Dumnezeu a făgăduit celor credincioşi şi celor credincioase grădini pă trunse cu rîuri pe de desupt.
Acolo vor petrece în veci în locuinţe bune, în grădinile Edenului. Însă bineplăcerea lui Dum nezeu e mai
mare decît aceasta. Aceasta este mare fericire.

74.    O, profetule, luptă-te împo triva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii crud cu ei. Locuinţa lor este
iadul şi [încolo] este drum rău.

75.    Ei jură pe Dumnezeu, că n-au vorbit[63], şi totuşi vorbiră cuvîntul necre dinţei şi se făcură
necredincioşi după Islamul lor şi plăsmuiră ceea ce nu au izbutit. Lor nu le plăcu aceasta, pentru că
Dumnezeu şi trimisul Său i-au îmbogăţit din mila Sa. Însă, dacă se vor căi, va fi mai bine pentru ei; iar de
se vor întoarce, îi va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsă dureroasă, în lumea de aici şi în cea de apoi, şi nu
vor avea pe pămînt nici scut, nici ajutor.

76.    Şi din ei au încheiat unii un legămînt cu Dumnezeu: “De ne va da Dum nezeu din harul Său, vom da
milostenii şi vom fi drepţi”.

77.        Iar cînd le-a dat din harul Său, se făcură zgîrciţi şi se întoarseră şi se lepădară.

78.    Şi aşa lăsă El să urmeze făţărie în inimile lor, pînă în ziua cînd se vor întîlni cu El, pentru că ei n-au
ţinut faţă de Dumnezeu ce au făgăduit şi s-au făcut minciunoşi.

79.    Oare nu ştiu ei că Dumnezeu cunoaşte taina lor şi cele acoperite ale lor şi că Dumnezeu cunoaşte
cele ascunse.

80.    Aceia care îi defaimă pe cei credinicioşi, ce dau miloste nii de bună voie, şi pe cei ce nu află nimic
alta decît ce şi-au cîştigat şi-şi bat joc de ei — îşi bate joc [şi] Dumne zeu de dînşii şi pentru ei este
pedeapsă dureroasă.

81.    Roagă-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertare pentru ei, chiar de te-ai ruga de iertare de
şaptezeci de ori pentru ei, Dumnezeu nu Le va ierta; aceasta, pentru că ei nu cred în Dumnezeu şi în
trimisul Său şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nele giuiţilor.

82.    Se bucurară cei ce rămaseră în locuinţele lor[64], că s-au împotrivit trimi sului lui Dumnezeu şi nu
voiau să lupte cu avere şi putere în drumul lui Dumnezeu şi ziseră: “Nu purcedeţi în fier binţeală!”
Spune: “Focul ia dului este cu mult mai fier binte!” O, dacă ar fi ei cu pricepere!

83.    Ei să rîdă mai puţin şi să plîngă mai mult, drept răs plată pentru ceea ce şi-au agonisit.

84.    Şi dacă te lasă Dumnezeu să te întorci la o parte din ei şi ei te roagă să le dai voie să iasă, spune:
“Nu veţi ieşi cu mine în veci şi nu vă veţi lupta cu mine împreună îm potriva duşmanului. V-a plăcut
doară mai bine întîia dată să şedeţi acasă, deci şedeţi cu cei ce rămîn înapoi!”

85.    Şi nu te ruga pentru vreunul din ei nicicînd, dacă a murit şi nu stă la mormîntul său; ei doară nu
credeau în Dumne zeu şi trimisul Său şi au murit nelegiuiţi.
86.    Şi nu te mira de averea lor şi de copiii lor, Dumnezeu voieşte să-i pedep sească prin aceasta în
lumea de aici, ca să le iasă sufletele cît sînt necre dincioşi.

87.    Şi cînd s-a trimis o sură: “Credeţi în Dumnezeu şi luptaţi-vă împreună cu trimisul Său!”, te rugară
cei ce au avuţii dintre ei şi zise ră: “Lasă-ne la cei ce şed [acasă]!”

88.    Le-a plăcut să rămîie la muieri şi li s-au pecetluit ini mile, încît ei nu pri cep.

89.    Însă trimisul şi cei ce cred împreună cu el se luptă cu avere şi putere, şi aceştia — pentru ei este
binele; şi aceş tia — lor le va merge bine.

90.    Dumnezeu le-a pregătit gră dini pătrunse de rîuri pe dedesupt, acolo vor petrece în veci. Aceasta
este o fericire mare.

91.    Şi veniră unii arabi, codindu-se ca să li se dea voie [să rămîie acasă], şi şezură [acasă] aceia care au
minţit lui Dumnezeu şi trimisului Său. Pe cei necredincioşi din ei îi va atinge pedeapsa dure roasă.

92.    Nu au păcat cei slabi şi cei bolnavi, şi nu cei ce nu află să dea ceva [de rămîn acasă], numai dacă se
poartă cu credinţă faţă de Dumnezeu şi de trimisul Său. Împotriva celor drepţi nu este drum şi
Dumnezeu este iertător, îndurător.

93.    Şi nu împotriva acelora că rora le-ai zis, cînd veniră la tine ca să-i înar mezi: “Nu aflu ce să pun pe
voi!” Atunci se întoarseră ei şi ochii lor se umplură cu lacrimi de tristeţe, pentru că nu aflară ce să dea.

94.    Numai împotriva acelora este drumul care cerură să le dai voie [să rămî nă acasă], măcar că erau
avuţi. Lor le plăcea să rămînă cu muierile şi aşa a pecetluit Dumnezeu inimile lor şi ei nu pricep.

95.    Ei se vor dezvinovăţi la voi, cînd veţi veni înapoi la ei. Spune: “Nu vă dez vino văţiţi, noi nu vă
credem. Dumnezeu ne-a vestit faima voastră. Şi Dumnezeu şi trimisul Său vă văd faptele voastre. Apoi,
veţi fi duşi înapoi la Cel ce ştie cele as cunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce aţi făcut”.

96.    Ei vă vor jura pe Dumnezeu, cînd veţi veni înapoi la ei, ca să vă lăsaţi de ei[65]. Deci, lăsaţi-vă de ei.
Ei sînt o spurcăciune şi locuinţa lor este iadul, ca răsplată pentru faptele lor.

97.    Ei vă vor jura, ca să fiţi mul ţumiţi cu ei; dar dacă şi sînteţi mulţumiţi cu ei, atunci Dumnezeu nu
este mulţumit cu poporul nele giuiţilor.

98.    Arabii sînt mult mai cre dincioşi şi mai făţarnici şi se poate că ei nu cu nosc orînduielile pe care le-a
trimis Dumnezeu trimisului Său; şi Dum nezeu este ştiutor, în ţelept.

99.    Şi între arabi sînt unii care privesc ceea ce dăruiesc, drept o datorie sil nică, şi ei pîndesc la voi
schimbările [norocului]. Asupra lor va veni schimbarea rea, căci Dumnezeu aude, ştie.

100.  Însă unii dintre arabi cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi privesc ceea ce dăruiesc drept o
apropiere de Dum nezeu şi de rugăciunile tri misului. Oare nu sînt acestea apropiere pentru ei? Dumne
zeu îi va lăsa să intre, întru îndurarea Sa. Dumnezeu este iertător, îndurător.
101.  Şi cei ce au purces înainte dintre cei ce au pribegit dintîi[66] şi ajutătorii şi cei ce au urmat cu
purtare bună, la aceştia are Dumnezeu plă cere şi ei au plăcere Ia El şi Dumnezeu le-a pregătit gră dini
pătrunse cu rîuri pe dedesupt, unde vor petrece în veci. Aceasta este fericire mare.

102.  între arabii din jurul vostru sînt şi făţarnici; şi în poporul din Medina sînt unii, care necontenit
făţăresc. Tu nu-i cunoşti; Noi îi cunoaştem. Noi îi vom pedepsi de două ori; atunci vor fi aruncaţi la
pedeapsă mare.

103.  Alţii au mărturisit păcatele lor, au amestecat o faptă bună cu alta rea. Poate că Dumnezeu se va
întoarce iarăşi la ei, Dumnezeu este iertător, îndurător.

104.  Ia de la averea lor milos tenie, ca să-i curăţeşti şi să-i sfinţeşti prin aceas ta şi roagă-te pentru ei;
rugăciunile tale sînt odihnă pentru ei şi Dumne zeu aude, ştie.

105.  Oare nu ştiu ei că Dumnezeu primeşte căinţa de la robii Săi şi ia milos tenii şi că Dumnezeu este
preamilostiv, îndurător?

106.  Şi spune: “Lucraţi” şi va primi Dumnezeu lucrul vostru şi [asemenea şi] tri misul Său şi cei
credincioşi; şi veţi fi aduşi înapoi la Cel ce ştie cele ascunse şi cele descoperite şi El vă va vesti ce să
faceţi.

107.  Iar alţii aşteaptă porunca lui Dumnezeu, ori de-i va pe depsi sau se va întoarce la ei. Şi Dumnezeu
este ştiutor, înţelept.

108.  [Sînt alţii] care au zidit un templu spre pagubă şi ne credinţă şi certe în tre cei credincioşi şi spre
cursă pentru cel ce s-a luptat înainte împotriva lui Dum nezeu şi a trimisului Său. Şi ei jură: “Dorim numai
bi nele!” Însă Dumnezeu e ştiutor că ei sînt mincinoşi.

109.  Să nu stai nicicînd în el. Este un templu întemeiat pe cucernicie din ziua întîi; e mai cuviincios să stai
în el. Într-însul sînt oameni care doresc să se curăţească, şi Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se curăţesc.

110.  Oare este mai bun cel ce a întemeiat zidirea sa pe frica lui Dumnezeu şi pe îndu rarea Sa, sau cel ce
a înte meiat zidirea sa pe marginea nisipului surpat de apă, care curge cu el în focul iadului? Însă
Dumnezeu nu ocîr muieşte poporul celor nelegiuiţi.

111.  Nu va înceta zidirea, pe care au zidit-o, să nască îndoieli[67] în inimile lor, pînă ce nu vor fi tăiate
inimile lor; şi Dum nezeu este ştiutor, înţelept.

112.  Dumnezeu a cumpărat de la cei credincioşi sufletul şi averea lor pentru trai. Ei să se lupte, în
drumul lui Dumnezeu, să omoare şi să fie omorîţi. O făgăduinţă este pentru aceea hotărîtă în Thora şi în
Evanghelie, şi în Coran; şi cine împlineşte făgăduinţa sa mai cu temei decît Dum nezeu? Bucuraţi-vă de
nego ţul pe care l-aţi neguţat; şi aceasta e fericirea cea mare.

113.  Cei ce se căiesc, servesc, preamăresc, postesc, se închină, se prosternă, porun cesc dreptate şi
opresc strîmbătatea şi cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu…[68] şi binevesteşte credincio şilor!
114.  Nu se cade ca profetul şi credincioşii să ceară iertare pentru idolatri, fie chiar rude, după ce li s-a
arătat răsvădit că ei sînt tovarăşi ai iadului.

115.  Şi Avraam a cerut iertare numai pentru tatăl său, în urma unei făgădu inţe ce a făgăduit-o acestuia.
Dar cînd i s-a arătat că este duşman lui Dumnezeu, s-a lepădat de el; iar Avraam era îndu rător, blînd.

116.  Şi Dumnezeu nu duce la rătăcire un popor, după ce l-a ocîrmuit bine, pînă ce nu le-a arătat răsvădit
de ce au să se teamă. Dumnezeu doar ştie toate.

117.  Dumnezeu! A Lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt; El dă viaţă şi moarte şi, afară de Dumnezeu,
nu aveţi scut şi ajutor.

118.  Dumnezeu s-a întors către profet şi către cei ce au pur ces şi către ajută torii care i-au urmat, în ora
greutăţii, după ce aproape se abătu seră ini mile unei părţi din ei. Apoi se întoarseră spre ei; El este doar
faţă de ei milostiv, îndurător.

119.  Şi către cei trei[69] [se întoarse El], care rămaseră înapoi, pînă ce le-a fost prea îngust pămîntul, cu
toate că e larg; şi sufletele lor se făcură aşa de înguste, încît înţeleseră că nu este adăpost de la Dum
nezeu, decît numai la El însuşi[70]. Atunci se întoarse El către ei, ca să se căiască. Dumnezeu doar este
iertă tor, îndurător.

120.  O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi fiţi cu cei iubitori de ade văr.

121.  N-aveau pricină poporul din Medina şi cei din jurul lor dintre arabi să rămîie înapoi după trimisul lui
Dumnezeu şi să puie sufletele lor mai presus decît sufletul său. Aceasta, pentru ca să nu-i întîmpine sete,
nici oboseală, nici foame pe drumul lui Dumnezeu. Şi ei nu păşesc nici un pas, ca să-i înfurieze pe cei
necredincioşi, şi ei nu păţesc nimic din par tea duş manilor, fără ca să li se scrie aceasta ca faptă bună.
Dum nezeu doar nu pierde răs plata făcătorilor de bine.

122.  Şi ei nu dau nici un dar, mic sau mare şi ei nu trec nici un rîu fără să li se scrie, ca să le răsplătească
Dumnezeu cele mai bune dintre faptele lor.

123.  Şi să nu purceadă credin cioşii cu toţii şi să nu pur ceadă din fiecare des părţitură o parte, ca să se
înveţe împreună cu privire la cre dinţă şi să îndemne poporul lor, cînd se vor întoarce la ei, ca să se
păzească[71].

124.  O, voi cei ce credeţi, luptaţi-vă împotriva necredin cioşilor celor învecinaţi şi ei să afle în voi
cruzime, şi să ştiţi că Dumnezeu este cu cei ce se tem de El.

125.  Iar dacă se trimite o Sură, zic unii dintre ei: “Pe cine din voi l-a întărit aceasta în cre dinţă?” Cît îi
priveşte însă pe cei credincioşi, pe aceştia îi întăreşte în credinţă şi ei se bucură.

126.  Iar ceea ce-i priveşte pe cei cu boală în inimile lor, ada ugă ea îndoială la îndoiala lor, şi ei mor ca
necredin cioşi.
127.  Oare nu văd că sînt ispitiţi în fiecare an o dată sau de două ori? Atunci nu se căiesc ei şi nu se lasă
îndemnaţi.

128.  Şi dacă se trimite o Sură, se uită ei unul la altul: “Vă vede oare cine va?”[72] Apoi se în torc.
Dumnezeu însă întoar ce inimile lor, pentru că ei sînt un popor nepriceput.

129.  La voi a venit un trimis din mijlocul vostru. Greu zac asupra lui păcatele voastre. Îngrijit este el
pentru voi, faţă de cei credincioşi milos tiv, îndură tor.

130.  Şi dacă voi vă întoarceţi, spune: “Dumnezeu îmi ajun ge! Nu este Dumne zeu afară de El! În El mă
încred şi El este Domnul tronului preaînalt!”

SURA LUI IONA

Pace peste el[73]. Din Mekka şi este cu o sută nouă semne.

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALR. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte.

2.      Le este oamenilor de mirare dacă am descoperit Noi unui bărbat dintre ei: “Îndeamnă-i pe oameni
şi vesteşte-le celor ce cred că vor afla răsplată pentru curăţenia lor la Dom nul lor!” Cei necredincioşi zic
“Acesta este un fermecător răsvădit!”

3.      Domnul vostru este Dum nezeu, care a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s-a suit pe tron,
ca să poarte stăpînirea. Nu este mijlocitor fără voia Lui. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru; Lui
slujiţi-i! Oare nu vă este aminte?

4.      La El este întoarcerea voastră a tuturor. Făgăduinţa lui Dumnezeu este adevărată. El scoate la
iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă, pentru ca să le răsplătească celor ce cred şi se poartă bine întru
dreptate. Iar cei ce nu cred, pentru ei va fi băutură fier binte şi pedeapsă dureroasă, pen tru că sînt
necredincioşi.

5.      El este cel ce a făcut soarele spre luminător şi luna spre lumină şi a orîn duit locuin ţele[74], ca să
cunoaşteţi numărul anilor şi socotirea vremii. Dumnezeu acestea le-a făcut numai pentru adevăr.
Răsvădite face El semnele pentru un popor priceput.
6.      în schimbarea
nopţii şi a zilei şi în
toate cîte le-a făcut
Dumnezeu în ce ruri
şi pe pămînt sînt
semne pentru poporul
temătorilor de Dum
nezeu.
7.      Cei ce n-au nădejde să Ne întîmpine şi au plăcere la lumea de acum şi află linişte în ea şi nu bagă în
samă semnele Noastre,

8.      aceştia — locuinţa lor este focul pentru faptele lor.

9.      Cei ce cred şi se poartă bine, pe ei îi va ocîrmui Domnul lor pentru cre dinţa lor. Curge-vor sub ei
rîuri în grădinile plăcerii.

10.    Rugăciunea lor va fi acolo: “Mărire Ţie, Dumnezeule!” Iar binecuvîntarea lor acolo: “Pace!”
11.    Şi sfîrşitul rugăciunii lor: “Mărire lui Dumnezeu, Dom nul veacurilor!”

12.    Şi dacă Dumnezeu ar grăbi răul pentru oameni, aşa precum grăbeşte binele, hotărît ar fi pentru ei
termenul lor. Şi aşa îi lăsăm pe cei ce n-au nădejde să Ne întîmpine, să rătăcească întru fărădelegea lor.

13.    Şi dacă-l întîmpină pe om nenorocire, Ne cheamă pe Noi, fiind culcat sau şezînd sau stînd, şi dacă
am luat de pe el nenorocirea, merge el mai de parte, ca şi cînd nu Ne-ar fi chemat, împotriva nenorocirii
care l-a întîm pinat. Astfel se împodobesc faptele păcătoşilor.

14.    Noi am stăpînit acum nea murile de’naintea voastră, după ce păcătuiră şi deşi veniră la ei trimişii
lor cu semne răsvădite, nu crezură. Astfel răsplătim Noi popo rului nelegiuiţilor.

15.    Atunci v-am făcut pe voi, ca urmaşi ai lor pe pămînt, ca să vedem cum vă veţi purta.

16.    Şi dacă li se citesc lor sem nele Noastre răsvădite, zic cei ce n-au nădejde să Ne întîmpine: “Adă-ne
alt Co ran, decît acesta, sau schimbă-l!” Spune: “Nu stă în puterea mea să-l schimb din voia mea. Eu
urmez numai ceea ce mi s-a descoperit. Mă tem să mă răzvrătesc împo triva lui Dumnezeu pentru
pedeapsa unei zile mari”.

17.    Spune: “De ar fi voit Dum nezeu, nu vi l-aş fi citit şi nu v-aş fi învăţat în el. Şi eu doară am petrecut
între voi ani de zile înaintea lui.” Oare nu în ţelegeţi?

18.    Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciu nă despre Dumnezeu sau învinuieşte de
minciună semnele Sale? Păcătoşilor nu le merge bine.

19.    Ei slujesc, afară de Dum nezeu, celui ce nu le poate nici strica, nici ajuta şi zic “Aceştia sînt
mijlocitorii noştri la Dumnezeu!” Spu ne: “Voiţi să-i vestiţi lui Dumnezeu ceea ce nu ştie El în ceruri şi pe
pămînt? Mă rirea Lui şi El sînt mai înalte decît ceea ce-i faceţi deopo trivă!”

20.    Şi oamenii au fost numai un popor şi s-au certat şi de n-ar fi mers îna inte un cuvînt de la Domnul
tău, s-ar fi hotărît între ei aceea pentru ce s-au certat.

21.    Şi ei zic: “De ce nu s-a trimis asupra sa un semn de la Domnul său?” Deci spune: “Cele ascunse sînt
de la Dumnezeu. Deci aşteptaţi şi eu aştept cu voi!”

22.    Şi cînd i-am lăsat Noi pe oameni să guste îndurare, după ce i-a ajuns o nenoro cire, atunci vicleniră
împo triva semnelor Noastre. Spune: “Dum nezeu e mai repede în vicleşug! Trimişii Noştri[75] scriu ceea
ce aţi vicle nit”.

23.    El este Cel ce vă lasă să umblaţi pe uscat şi pe mare, încît dacă sînteţi în corăbii — şi ele se grăbesc
cu ei la vînt prielnic şi ei se bucură de aceas ta; vine asupra lor un vînt furtunos şi vin asupra lor undele
din toate părţile şi ei cred că sînt cuprinşi de ele, atunci strigă ei la Dumnezeu cu credinţă curată: “De
ne-ai mîntui din aceasta, Ţi-am fi mulţumitori!”
24.    Şi dacă i-a mîntuit, atunci se fac ei siluitori pe pămînt fără drept. O, voi, oamenilor, si luirea
împotriva voastră în şivă este cîştigul vostru, în viaţa lumească. Apoi este întoarcerea voastră la Noi, şi
Noi vă vom vesti ce aţi făcut.

25.    Viaţa lumească seamănă apei, ce am trimis-o Noi din cer; şi ea se ames tecă în ier burile
pămîntuîui, din care mănîncă oamenii şi vitele, pînă ce, dacă a primit pămîntul podoaba sa şi s-a împo
dobit şi cred locuitorii săi că au putere asupra sa, vine porunca Noastră, noaptea sau ziua, şi Noi îl facem
mirişte, ca şi cînd ieri n-ar fi fost bogat. Astfel facem Noi răsvădite semnele pentru poporul care cugetă.

26.    Şi Dumnezeu cheamă la locuinţa păcii[76] şi-l ocîrmuieşte pe cine voieşte, pe dru mul drept.

27.    Pentru cei ce fac  bine, va fi bine şi încă mai mult. Nu vor fi acoperite feţe le lor cu negreaţă[77] şi
ruşine. Ei sînt tovarăşii raiului; acolo vor petrece în veci.

28.    Cei ce s-au purtat rău, vor primi ca răsplată rău deopo trivă şi-i va acope ri ruşinea. Nu vor avea
apărător împo triva lui Dumnezeu, ca şi cînd feţele lor ar fi acoperite cu o bucată de noapte întunecoasă.
Ei sînt tovarăşii iadului, acolo vor petrece în veci.

29.    Într-o zi, îi vom aduna pe toţi: atunci, vom zice idola trilor: “La locul vos tru voi şi idolii voştri!” Şi-i
vom des părţi deolaltă şi idolii vor zice: “Voi nu ne-aţi slujit.

30.    Şi ajunge lui Dumnezeu să mărturisească între noi şi voi, că noi n-am băgat în seamă slujba
voastră”[78].

31.    Acolo să cerceteze fiecare suflet ce a dat înainte, şi ele se vor întoarce la Dumne zeu, stăpînul lor
adevărat, şi se va duce în rătăcire ceea ce au născocit ei.

32.    Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri sau de pe pămînt? Sau cine stapî neşte peste auz şi văz? Şi cine
scoate viaţă din moarte şi scoate moarte din viaţă? Şi cine porun ceşte?” Iar ei vor spune: “Dumnezeu!”
Atunci, spune: “Oare nu vă veţi teme de El?”

33.    Şi acest Dumnezeu este Domnul vostru cel adevărat. Şi ce ar fi fără de adevăr, decît rătăcire? Cum
sînteţi de întorşi?

34.    Aşa se adevereşte cuvîntul Domnului tău faţă de păcă toşi, pentru că ei nu cred.

35.    Spune: “Oare este între idolii voştri vreunul care scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă
înapoi?” Spune: “Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o lasă să se întoarcă înapoi”. Cum de sînteţi
astfel de în torşi?

36.    Spune: “Este între idoli vreu nul care ocîrmuieşte spre adevăr?” Spune: “Dumne zeu ocîrmuieşte
spre ade văr!” Şi cine este mai vrednic să i se urmeze, cel ce ocîr muieşte spre adevăr sau cel ce nu
ocîrmuieşte spre ade văr, doar dacă este singur ocîrmuit? Ce vă este? Cum de judecaţi astfel?

37.    Şi cei mai mulţi din ei ur mează unei păreri, însă părerea nu ajută nimic faţă de adevăr[79].
Dumnezeu doa ră cunoaşte ceea ce fac ei.
38.    Şi Coranul acesta nu putu fi născocit fără de Dumnezeu, ci este o ade verire a celor premergătoare
şi o tîlcuire a Scripturii — nu este îndoială în el — din partea Domnului veacurilor.

39.    Sau poate zic ei: “El l-a năs cocit!” Spune: “Aduceţi, deci, o Sură aseme nea şi chemaţi pe cine
puteţi, afară de Dumnezeu”.

40.    însă ei ţinură de minciună ceea ce nu cuprinseră cu mintea şi încă nu le venise tîlcuirea sa. Aşa
ţinură de minciună şi înaintaşii lor. Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul nelegiuiţilor.

41.    Şi unii din ei cred în el, iar alţii din ei nu cred în el. Însă Domnul tău îi cunoaşte pe cei ce fac
stricăciune.

42.    Iar de te învinuiesc de min ciună, spune: “Fapta mea este pentru mine, şi fapta voastră este pentru
voi! Voi sînteţi slobozi faţă de fapta mea, şi eu sînt slobod faţă de fapta voastră!”

43.    Şi unii din ei ascultă de tine; poţi însă pe cei surzi să-i faci să audă, dacă n-au price pere?

44.    Unii privesc la tine, poţi însă să-i ocîrmuieşti pe orbi, dacă nu văd?

45.    Dumnezeu nu le face oame nilor nici o strîmbătate, ci ei înşişi îşi fac strîmbătate.

46.    Şi în ziua cînd îi va aduna, le va fi ca şi cînd ar fi întîrziat numai cu o oră din zi[80]. Ei vor cunoaşte
întreolaltă. Atunci sînt pierduţi cei ce s-au lepă dat de întîlnirea cu Dumnezeu şi n-au fost ocîrmuiţi.

47.    Şi dacă te lăsăm să priveşti o parte din ceea ce le-am ame ninţat, sau da că te luăm la Noi, totuşi la
Noi este întoar cerea lor. Atunci va fi Dum ne zeu martor asupra faptelor lor.

48.    Şi fiecare popor are trimisul său[81]. Şi cînd a venit trimisul lor, s-a jude cat între ei cu dreptate şi
ei n-au suferit strîmbătate.

49.    Şi ei zic: “Cînd [se împli neşte] această ameninţare, dacă sînteţi iubitori de adevăr?”

50.    Spune: “N-am putere asupra mea însumi, spre rău sau spre bine, fără voia lui Dum nezeu! Fiecare
popor are termenul său. Dacă a venit terme nul lor, nu-l pot întîrzia sau grăbi nici măcar cu o oră.”

51.    Spune: “Vedeţi, dacă ar veni la voi pedeapsa Sa, noaptea sau ziua, ce vor face mai grabnic din ea
păcătoşii?

52.    Oare atunci cînd se va împlini veţi crede în ea? Şi totuşi voiţi să o gră biţi!”

53.    Atunci se va zice către cei nelegiuiţi: “Gustaţi pedeapsa veşniciei! Voiţi să primiţi altă răsplată decît
cea ce v-aţi agonisit-o?”

54.    Şi ei vor cere de la tine lămu rire, ori de este aceasta adevărat. Spune: “Da! [Jur] pe Domnul meu,
acesta este adevărat, şi voi nu-L puteţi slăbi”.

55.    Şi dacă ar avea un suflet nelegiuit toate cîte sînt pe pămînt, cînd vor vedea pedeapsa. Şi se va
judeca între ei cu dreptate şi ei nu vor suferi strîmbătate.
56.    Oare nu sînt ale lui Dum nezeu toate cîte sînt în ceruri şi pe pămînt? Oare făgăduin ţa lui Dumnezeu
nu este adevăr? Însă cei mai mulţi din ei nu o ştiu.

57.    El dă viaţă şi moarte şi la El vă veţi întoarce.

58.    O, voi, oamenilor, a venit la voi o îndemnare de la Dom nul vostru şi o vindecare pentru ceea ce
este în piep turi şi o ocîrmuire dreaptă şi o îndurare pentru cei credin cioşi.

59.    Spune: “Prin mila lui Dum nezeu şi prin îndurarea Sa! Şi prin aceasta să se bucure. Aceasta e mai
bun decît ceea ce au adunat”.

60.    Spune: “Aţi văzut ce v-a tri mis Dumnezeu spre nutrămînt, că o parte din aceasta aţi oprit şi la o
parte aţi dat voie?” Spune: “Dumnezeu v-a dat voie la aceasta, sau veţi născoci basme despre
Dumnezeu?”

61.    Ce va fi, însă, cugetarea ace lora ce au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, în ziua învierii?
Dumnezeu doar este plin de milă faţă de oameni, şi totuşi cei mai mulţi dintre ei sînt nemulţu mitori.

62.    Să nu faci un negoţ şi să nu citeşti din Coran, şi voi să nu faceţi nici un lucru fără ca să vă fim Noi
martori, dacă întreprindeţi aceasta. Şi nu este ascuns înaintea Domnu lui tău nici cît de greutatea unui fir
de praf, nici pe pămînt, nici în cer, şi nimic nu e mai mic sau mai mare decît aceasta, ca să nu fie într-o
carte răsvădită.

63.    Oare nu este că asupra prie tenilor lui Dumnezeu nu vine frică, şi ei nu se întris tează?

64.    Cei ce cred şi se tem de Dumnezeu,

65.    pentru aceia va fi veste bu nă, în viaţa lumii de acum şi a celei de apoi. Nu se schim bă cuvintele lui
Dumnezeu. Aceasta e o fericire mare.

66.    Să nu te întristeze vorbele lor. Puterea întreagă este a lui Dumnezeu. El aude, ştie.

67.    Oare nu sînt ale lui Dumne zeu toate din ceruri şi de pe pămînt? Şi cui urmează cei ce cheamă,
afară de Dumnezeu, încă şi idolii? Ei ur mează numai unei păreri deşarte şi sînt numai minci noşi.

68.    El este cel ce a făcut pentru voi noaptea, ca să vă odihniţi în ea, şi ziua, ca să vedeţi. Întru aceasta
sînt semne pentru un popor ce ascultă.

69.    Ei zic: “A născut Dumnezeu un copil!” Mărire Lui, El este bogat! Ale lui sînt cele din ceruri şi de pe
pămînt. Aveţi împuternicire la aceasta, sau vorbiţi asupra lui Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?

70.    Spune: “Celor ce născocesc minciuni asupra lui Dumne zeu nu le va merge bine!”

71.    Se folosesc de lume! Apoi este la Noi întoarcerea lor; atunci le vom da de gustat pedeapsă aspră,
pentru că au fost necredincioşi.
72.    Citeşte-le istoria lui Noe, cînd spune el poporului său: “O, poporul meu, dacă vă vine locuirea mea
[între voi] şi îndemnarea mea cu sem nele lui Dumnezeu, atunci mă încred în Dumnezeu. Adunaţi
afacerea voastră şi idolii voştri; atunci să nu fie afacerea voastră întru întu neric; şi apoi judecaţi asupra
mea şi aşteptaţi.

73.    Iar dacă vă întoarceţi, nu voi cere de la voi răsplată. Doar răsplata mea este la Dum nezeu şi mi s-a
poruncit să fiu moslem.”

74.    Şi ei l-au ţinut de mincinos şi Noi l-am mîntuit pe el şi pe cei împreună cu el, în cora bie şi i-am pus
pe ei ca ur maşi şi i-am înecat pe cei ce ţineau de mincinoase sem nele Noastre. Deci, priveşte, cum a
fost sfîrşitul celor în demnaţi.

75.    Apoi am trimis Noi după el trimişi la popoarele lor şi ei au adus semne răsvădite. Însă ei nu voiră să
creadă ceea ce înainte ţineau de minciună. Deci, am pecetluit inimile păcătoşilor.

76.    Apoi am trimis după ei pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi la fruntaşii săi cu semne. Ei însă erau
îngîmfaţi şi un popor nelegiuit.

77.        Şi cînd a venit la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: “Aceasta doară este o fermecătură răsvădită”.

78.    Zise Moise: “Vorbiţi voi des pre adevăr, după ce a venit la voi; aceasta e fermecătură? Însă
fermecătorilor nu le va merge bine”.

79.    Ei ziseră: “Aţi venit să ne abateţi de la aceea, la care i-am găsit pe părinţii noştri, ca să aveţi amîndoi
puterea în ţară? Însă noi nu voim să credem la voi”.

80.    Şi zise Faraon: “Aduceţi-mi toţi fermecătorii înţelepţi!” Şi cînd veniră fermecătorii, le zise lor Moise:
“Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!”

81.    Şi, după ce aruncară, zise Moise: “Ceea ce aţi adus voi ca fermecătură, Dumnezeu o va zădărnici.
Dumnezeu nu lasă să sporească fapta făcă torilor de rele.

82.    Şi va adeveri Dumnezeu adevărul întru cuvintele Sale, chiar dacă nu le place păcătoşilor”.

83.    Şi nu i-a crezut lui Moise ni menea, decît numai o seminţie din poporul său, de frica lui Faraon şi a
frunta şilor săi, că-i va certa. Şi Faraon era înălţat în ţară şi era strigat.

84.    Şi zise Moise: “O, poporul meu, dacă credeţi în Dumne zeu, încredeţi-vă în El, dacă sînteţi
moslemi!”

85.    Şi ei ziseră: “în Dumnezeu ne încredem! Doamne, nu ne lăsa să ne pe depsească popo rul
nelegiuiţilor,

86.    ci ne mîntuieşte întru îndu rarea Ta de poporul necredincioşilor!”

87.    Şi Noi îi descoperirăm lui Moise şi fratelui său: “Pre gătiţi case poporului vostru în Egipt şi puneţi în
casele voastre cîte o Kiblă[82] şi împli niţi rugăciunea şi binevestiţi credincioşilor!”
88.    Şi zise Moise: “Doamne, Tu ai dat lui Faraon şi frun taşilor săi podoabă şi averi, în viaţa lumească,
Doamne, ca să rătăcească de la dru mul Tău! Doamne, stîrpeşte averile lor şi împietreşte inimile lor, ca
să nu creadă, pînă nu vor vedea pedeapsă dureroasă!”

89.    El zise: “S-a primit rugăciu nea voastră. Purtaţi-vă bine şi nu urmaţi drumul nepri cepuţilor!”

90.    Şi Noi i-am trecut pe fiii lui Israel prin mare şi le-a urmat Faraon şi ostaşii săi cu asu prire şi
duşmănie, pînă ce l-a ajuns înecul. El zise: “Cred că nu este Dumnezeu decît Acela în care cred fiii lui
Israel, şi eu sînt un moslem.”

91.    “Acuma! Dar înainte te-ai răsvrătit şi te-ai purtat rău!

92.    Deci, astăzi te vom mîntui cu trupul tău, ca să fii un semn pentru urma şii tăi”, însă mulţi dintre
oameni nu bagă în seamă semnele Noastre.

93.    Şi Noi le-am pregătit fiilor lui Israel o locuinţă sigură şi i-am îngrijit cu cele bune. Şi ei nu se certară,
pînă ce nu veni la ei ştiinţa[83]. Dumnezeu va judeca între ei în ziua învierii cu privire la aceea pentru ce
se ceartă.

94.    Iar dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis Noi, întreabă pe cei ce au citit Scriptura,
înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii îndoielnic,

95.    şi să nu fii între cei ce ţin de mincinoase semnele lui Dumnezeu, căci eşti pierdut.

96.    Aceia împotriva cărora vine cuvîntul Domnului tău nu cred

97.    chiar dacă ar veni la ei toate semnele, pînă ce nu văd pedeapsă dureroa să.

98.    Şi dacă nu — unei cetăţi cre dincioase totuşi i-ar fi ajutat credinţa ei. Însă numai de pe poporul lui
Iona[84], după ce crezuse, luarăm pedeapsa ruşinii în viaţa lumească şi le dădurăm folosire pînă la un
timp.

99.    Şi de ar fi voit Domnul tău, toţi de pe pămînt ar fi crezut la un loc. Vrei să-i sileşti pe oameni să
creadă?

100.  Şi nimenea nu poate crede fără voia lui Dumnezeu şi El va trimite mînia Sa asupra celor
nepricepuţi.

101.  Spune: “Priviţi ce este în ce ruri şi pe pămînt!” Însă n-ajută nici semne, nici în demnări unui popor
necre dincios.

102.  Şi oare aşteaptă ei altceva, decît zile ca acelea, în care pieiră înaintaşii lor? Spune: “Aşteptaţi, deci;
şi eu aştept cu voi!”

103.  Atunci vom mîntui Noi pe trimişii Noştri şi pe cei ce cred. Aşa este do rinţa Noas tră, să-i mîntuim
pe cei cre dincioşi.
104.  Spune: “O, voi, oamenilor, dacă staţi la îndoială cu privire la credinţa mea, atunci nu slujesc eu
celora cărora le slujiţi, afară de Dumnezeu, care vă va primi la Sine; şi mi s-a poruncit ca să fiu unul dintre
credin cioşi”.

105.  Şi: “Ridică faţa ta spre lege cu credinţă dreaptă, şi nu fi idolatru!”

106.  Şi nu chema afară de Dum nezeu, ceva ce nici nu-ţi ajută, nici nu-ţi strică; iar dacă o faci, eşti
nelegiuit.

107.  Şi dacă te atinge Dumnezeu cu un rău, nu este nimenea care să-L depărteze, decît numai El, iar
dacă plăsmuieşti binele pentru tine, ni menea nu poate întoarce harul Său; El îi atinge cu aceasta pe cine
voieşte dintre robii săi şi El este iertător, îndurător.

108.  Spune: “O, voi, oamenilor, a venit la voi adevărul de la Domnul vostru. Şi cel ce este ocîrmuit, este
ocîrmuit nu mai pentru sine însuşi, iar cel ce rătăceşte, rătăceşte nu mai pentru sine însuşi, şi eu nu sînt
păzitorul vostru.”

109.  Şi urmează ceea ce ţi s-a descoperit şi rabdă pînă ce va judeca Dumnezeu; şi El este cel mai bun
judecător.

XI

SURA LUI HUD[85]

Din Mekka şi este cu o sută douăzeci şi trei de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALR. O carte ale cărei semne sînt bine întocmite, apoi tîlcuite de unul înţelept, ştiutor,

2.      ca să slujiţi numai lui Dum nezeu. Eu sînt de la El [tri mis] la voi, ca să vă îndemn şi să vă
binevestesc;

3.      şi ca să vă
rugaţi de iertare la
Domnul vostru, apoi
să vă întoarceţi spre
El. El vă în grijeşte cu
lucruri frumoase pînă
la un termen anumit;
şi vă dă harul
fiecăruia, care-şi
agoniseşte har; iar
dacă vă întoarceţi,
mă tem pentru voi de
pedeapsa zilei celei
mari.
4.      La Dumnezeu este întoarce rea voastră şi El este atotputernic.

5.      Oare nu îndoiesc ei piep turile lor, ca să se ascundă de El?

6.      Dar dacă se şi înveselesc ei în hainele lor, oare nu ştie El ce ascund ei şi ce arată?

7.      El doar cunoaşte lăuntrul piepturilor.

8.      Şi nu este tîrîtoare pe pămînt, de care nu s-ar îngriji Dumnezeu, şi El ştie locuinţa ei şi locul ei de
păstrare[86]. Totul este într-o carte răsvădită.

9.      El este cel ce a făcut cerul şi pămîntul în şase zile şi a fost tronul Său pe apă[87], ca să vă ispitească
cine din voi are faptele cele mai bune.

10.    Şi dacă zici: “Veţi fi înviaţi după moarte!”, atunci zic cei necredincioşi: “Aceasta este o fermecătură
răsvădită!”

11.    Şi dacă întîrziem cu pedea psa asupra lor pînă la un timp hotărît, atunci zic ei: “Ce o reţine?” Oare
nu va veni ea într-o zi la ei, cînd nimenea nu o va feri de la ei, şi îi va cuprinde ceea ce au luat ei în rîs?

12.    Şi dacă dăm omului de gus tat îndurare din partea noas tră, apoi o luăm de la el, atunci
deznădăjduieşte el şi este nemulţumitor.

13.    Şi dacă-i dăm de gustat milă după nenorocirea ce l-a atins, zic ei: “S-a dus de la mine răul!” El se
bucură, se făleşte.

14.    Numai cei ce sînt cu răbdare şi se poartă bine, pentru ei este iertare şi răsplată mare.

15.    Poate ai reţine o parte din ceea ce ţi s-a descoperit şi te strîmtoreşte pen tru aceasta pieptul tău, că
ei zic: “De ce nu s-a trimis asupra sa o comoa ră, n-a venit cu el un înger?” Tu însă numai îndemni şi Dum
nezeu e atotputernic.

16.    Sau ei zic: “El l-a născocit!”[88] Spune: “Atunci aduceţi zece Sure ca aceas ta, născocite [de voi] şi
chemaţi, dacă puteţi, pe altcineva, afară de Dum nezeu, dacă iubiţi adevărul!”

17.    Şi dacă nu vă răspund ei, atunci să ştiţi că aceasta[89] s-a trimis prin în ţelepciunea lui Dumnezeu şi
că nu este Dumnezeu afară de El. Oare sînteţi moslemi?
18.    Cel ce doreşte viaţa lumii şi podoaba ei, aceluia îi vom răsplăti cu aceasta faptele sale, şi ei să nu fie
scurtaţi întru aceasta?

19.    Ei sînt aceia pentru care, în lumea de apoi, nu este alta decît focul şi za darnic a fost ceea ce au
făcut ei aici şi deşertăciune ceea ce au lucrat ei.

20.    [Oare le este totuna] cel ce ur mează unui semn răsvădit de la Domnul său şi îi citeşte un martor
din el[90] şi înaintea lui a fost cartea lui Moise drept ocîrmuire şi îndurare? Aceş tia cred în el, iar celui
ce nu crede în ea, din strînsură, pentru acela este locul făgă duit. Deci nu fi în îndoială cu privire la el! El
este adevărul Domnului tău, totuşi, cei mai mulţi din oameni nu cred.

21.    Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o minciună despre Dumne zeu? Ei vor fi aduşi
înaintea Domnului lor şi vor zice martorii: “Aceştia sînt cei ce au minţit asupra Domnului lor!” Oare nu
este blestemul lui Dumnezeu asupra nelegiuiţilor,

22.    care amăgesc de la drumul lui Dumnezeu şi caută să-l facă strîmb şi nu cred în lumea de apoi?
Aceştia nu putură slăbi [puterea lui Dumnezeu] pe pămînt şi ei n-au scut, afară de Dum nezeu. Lor le va fi
pedeapsă îndoită. Ei nu putură auzi şi nu văzură.

23.    Ei sînt aceia ale căror suflete se duc la pieire şi rătăcesc de la ceea ce au născocit.

24.    Fără îndoială că în lumea de apoi vor fi cei mai prăpădiţi.

25.    Cei ce cred şi se poartă bine şi se umilesc înaintea Domnului lor, aceştia sînt tova răşii raiului; acolo
vor petre ce în veci.

26.    Asemănarea amînduror cete este ca şi cea a orbului şi a surdului cu cel ce vede şi aude. Oare
seamănă aceste pilde? Oare nu voiţi să vă lăsaţi îndemnaţi?

27.    Noi l-am trimis pe Noe la poporul său: “Eu vă sînt un îndemnător răsvă dit,

28.    ca să nu serviţi altuia decît numai lui Dumnezeu. Eu mă tem pentru voi de pedea psa unei zile
dureroase”.

29.    Şi ziseră fruntaşii din poporul său, cei ce nu credeau: “Nu vedem în tine nimic alta decît un ora ca
noi şi noi vedem că-ţi urmează numai oamenii de rînd dintre noi, cu sfat pripit, şi nici nu vedem la voi
ceva mai mult faţă de noi, ci vă ţinem de mincinoşi”.

30.    El zise: “O, poporul meu, ce credeţi că am de la Domnul meu o dovadă răsvădită şi dacă mi-a dat El
îndurare de la Sine, faţă de care sînteţi orbi, să vă silim la aceasta, dacă nu voiţi?”

31.    Şi: “O, poporul meu, nu cer pentru aceasta averi, răsplata mea este numai la Dumne zeu; eu nu-i
alung pe cei credincioşi; ei îl vor întîmpina pe Domnul lor, însă văd că sînteţi un popor nepriceput.”

32.    Şi: “O, poporul meu, cine-mi poate ajuta împotriva lui Dumnezeu, de i-aş alunga? Oare nu voiţi să
vă lăsaţi îndemnaţi?”
33.    Şi eu nu vă spun: “La mine sînt comorile lui Dumnezeu!”; nici: “Eu ştiu cele ascunse!”; nici nu spun:
“Eu sînt un înger!”; nici nu spun despre cei pe care îi dispreţuiesc ochii voştri: “Dumnezeu nu le va da
bine!” Dumnezeu ştie ce este în sufletele lor, altfel m-aş ţine de cei nelegiuiţi.

34.    Ei ziseră: “O, Noe, te-ai certat acum cu noi şi ai făcut multă ceartă cu noi; deci, adă-ne ceea cu ce
ne ameninţi, dacă eşti iubitor de adevăr!”

35.    El zise: “Dumnezeu poate să vă aducă oricînd voieşte şi voi nu-l puteţi slăbi.

36.    Şi nu v-ar fi fost de folos sfatul meu, de aş fi voit să vă sfătuiesc, dacă Dumnezeu voieşte să vă ducă
în rătăcire. El este Domnul vostru şi la El vă veţi întoarce”.

37.    Sau ei[91] zic: “El l-a născocit!” Spune: “Dacă l-am născocit, atunci [vie] asupra mea pă catul meu,
însă eu sînt slo bod de păcatele voastre!”

38.    Şi s-a descoperit lui Noe: “Nimenea nu va crede din poporul tău, decît numai cel ce s-a făcut
credincios. Nu te scîrbi pentru faptele lor.

39.    Şi fă-ţi corabia înaintea ochi lor Noştri şi după descope rirea Noastră şi nu-Mi mai vorbi despre cei
nelegiuiţi! Ei se vor îneca”.

40.    Şi el făcu corabia şi de cîte ori treceau pe lîngă el frun taşii poporului său, rîdeau de el; el zise:
“Dacă rîdeţi de noi, vom rîde şi noi de voi, precum rîdeţi voi. Şi apoi veţi şti,

41.    la cine vine o pedeapsă, ca să-l ruşineze, şi la cine vine pedeapsă pentru totdea una”.

42.    [Aşa a fost] pînă ce a venit porunca Noastră şi s-a înfierbîntat cupto rul[92]. Noi am spus: “Du în ea
din toate cîte o pereche şi gloata ta, afară de cel asupra căruia a fost cuvîntul şi pe cei credin cioşi”. Însă
cu el cre zură nu mai puţini.

43.    Şi el zise: “Suiţi-vă în ea! În numele lui Dumnezeu să fie pornirea ei şi oprirea ei! Domnul meu este
iertător, îndurător!”

44.    Şi ea purcese cu ei între va luri ca munţii. Şi Noe îl chemă pe fiul său, care era de-o parte: “Fiul meu,
suie-te cu noi şi nu fi necredincios!”

45.    El zise: “Voi să mă duc pe un munte, care mă va scuti de apă!” El zise: “Nu este nime nea astăzi
scutit de porunca lui Dumnezeu, afară de cel spre care s-a îndurat El”. Atunci se repezi între ei un val şi el
se înecă[93].

46.    Şi s-a spus: “O pămîntule, în ghite apa ta, şi, o, cerule, încetează!” Şi a scăzut apa şi s-a împlinit
porunca şi ea s-a oprit pe El-Gjudi. Şi s-a spus: “Departe, cu poporul nele giuiţilor!”

47.    Şi-l chemă Noe pe Domnul său şi zise: “Doamne, fiul meu este din gloata mea şi făgăduinţa Ta este
adevăr şi Tu eşti cel mai înţelept jude cător!”
48.    El zise: “O, Noe, el nu este din gloata ta; aceasta este o faptă necinstită. Nu Mă în treba aceea
despre care n-ai ştiinţă. Eu te îndemn să nu fii prost”.

49.    El zise: “Doamne, caut scă pare la Tine, ca să nu te în treb ceva, despre ce nu am ştiinţă; şi dacă
nu-mi ierţi şi nu Te înduri de mine, sînt unul din cei pierduţi”.

50.    S-a spus: “O, Noe, coboară-te cu pacea Noastră şi cu binecuvîntări asupra ta şi asupra unora, care
sînt cu tine; pe alţii însă îi vom în griji, apoi îi va ajunge de la Noi pedeapsă dureroasă.

51.    Aceasta este o veste tainică; Noi ţi-o descoperim. N-ai ştiut-o nici tu, nici poporul tău înainte. Deci,
fii stator nic; sfîrşitul [cel bun] este al celor temători de Dumne zeu.”

52.    Şi la Ad [trimiserăm] pe fratele lor Hud. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu; n-aveţi alt
Dum nezeu, afară de El; voi sînteţi numai născocitori[94].

53.    O, poporul meu, eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi; răsplata mea este la Cel care m-a
făcut. Nu o price peţi?

54.    Şi, o poporul meu, rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarce ţi-vă la Dînsul; el va trimite
asupra Voastră cerul în ploi

55.    şi va mări puterea voastră cu putere; deci, nu vă abateţi, fiind păcătoşi”.

56.    Ei ziseră: “O, Hud, n-ai venit la noi cu un semn răsvădit şi noi nu voim să părăsim zeii noştri la
cuvîntul tău şi noi nu-ţi credem.

57.    Noi numai zicem că te-a ajuns un rău de la unul din zeii noştri”[95]. El zise: “Eu nu îl iau pe
Dumnezeu ca martor şi mărturisesc că n-am de-a face cu idolii,

58.    afară de Dumnezeu. Deci vicleniţi împotriva mea cu toţii, apoi nu aştep taţi.

59.    Eu mă încred în Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru. Nu este vietate pe care să n-o ţie El de
chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept.

60.    Şi dacă vă întoarceţi, v-am adus [vestea] cu care am fost trimis la voi. Şi va lăsa Dom nul meu să vă
urmeze alt popor, şi nu-i puteţi strica nimic; Domnul meu păzeşte toate.”

61.    Şi cînd a venit porunca Noastră, l-am mîntuit Noi pe Hud şi pe cei ce credeau împreună cu el din
îndu rarea Noastră şi i-am mîntuit de pe deapsă cruntă.

62.    Iar cei Adiţi se lepădară de semnele Domnului lor şi se răzvrătiră împo triva trimişi lor Săi şi urmară
poruncii fiecărui voinic războinic.

63.    Şi le urmă în lumea aceasta blestem, iar în ziua învierii [li se va spune]: “Oare nu au fost Adiţii
necredincioşi în Domnul lor? Oare nu [s-a spus]: departe cu Ad, popo rul lui Hud?”
64.    Şi la Thamud [l-am trimis] pe fratele lor Salih[96]. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dumnezeu, să
nu aveţi alt Dumnezeu afară de El. El v-a scos la iveală din pămînt şi v-a dat locuinţa pe el. Deci, rugaţi-l
de iertare, apoi întoarceţi-vă la El. Domnul meu este aproape şi răspunde”.

65.    Ei ziseră: “O, Salih, tu ai fost pentru noi nădejde înainte[97]. Vrei să ne opreşti ca să slu jim celor
cărora le-au slujit părinţii noştri? Noi stăm foarte la îndoială cu privire la ceea ce ne-ai poruncit”.

66.    El zise: “O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la Domnul meu şi El mi-a dat
îndurarea Sa, cine m-ar mîntui de Dumne zeu, dacă m-aş răzvrăti împotriva Lui? Şi aşa îmi adu ceţi numai
pieire.

67.    Şi, o, poporul meu, această femeiuşă de cămilă a lui Dumnezeu vă este un semn, deci daţi-i drumul
să pască în ţara lui Dumnezeu şi nu-i faceţi vreun rău, căci vă apucă pedeapsă apropiată!”

68.    Ei însă o ologiră, iar el zise: “Mai rămîneţi în locuinţele voastre încă trei zile. Aceasta este o
făgăduinţă fără minciună”.

69.    Şi cînd a venit porunca Noastră, l-am mîntuit, pe Salih şi pe cei ce credeau împreună cu el, prin
îndura rea Noastră, de ruşinea zilei aceleia. Domnul tău este cel puternic, tare.

70.    Şi pe cei nelegiuiţi i-a apucat strigătul[98] şi dimineaţa zăceau ei pe piept în locuinţele lor,

71.    ca şi cînd n-ar fi fost petrecut acolo. Oare nu [s-a spus]: “Thamud se leapădă de Domnul lor?” Oare
nu [s-a spus]: “Departe cu Tha mud!”?

72.    Şi veniră trimişii noştri la Avraam cu veste bună. Ei ziseră: “Pace!” El zise: “Pa ce” Şi el nu întîrzie să
le aducă un viţel fript.

73.    Şi cînd văzu El că ei nu întin seră mîinile lor la aceasta, îi ţinu el de străini şi se temu de ei. Ei ziseră:
“Nu te teme, noi sîntem trimişi la poporul lui Lot”.

74.    Şi muierea lui stătea acolo şi rîdea[99], iar Noi îi vestirăm pe Isaac, iar după Isaac pe Iacov.

75.    Ea zise: “O, vai mie! Să nasc şi eu sînt o babă, şi acesta, soţul meu, este un moşneag. Acesta este un
lucru minunat!”

76.    Ei ziseră: “Te miri de porun ca lui Dumnezeu? îndurarea lui Dumnezeu şi binecuvîntările Sale asupra
voastră, o, popor al casei! El este lăudat, preamărit!”

77.        Şi după ce i-a trecut lui Avraam frica şi a venit la el vestea cea bună, s-a certat el cu Noi pentru
poporul lui Lot[100]. Abraam a fost blînd, cuvios şi îndurat.

78.    “O, Avraam, lasă-te de aceas ta, doar a venit porunca Domnului tău, asupra lor vine pedeapsă fără
împiedi care” .

79.    Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, se întrista el asupra lor şi braţul său era fără putere pentru
ei[101] şi el zise: “Aceasta este o zi grea!”
80.    Şi veni la el poporul său în grabă şi acum de’nainte făcuseră ce e rău. El zise: “O, poporul meu,
aceste fiice ale mele sînt mai curate decît voi, deci, temeţi-vă de Dumnezeu şi nu aduceţi ruşine asupra
mea întru oaspeţii mei. Oare nu este între voi un bărbat cinstit?”

81.    Ei ziseră: “Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi ştii ce voim noi”.

82.    El zise: “De aş avea putere asupra voastră, sau de m-aş adăposti la un sprijin tare!”

83.    Ei[102] ziseră: “O, Lot, noi sîntem trimişii Domnului tău. Ei nu vor ajunge la Tine. Deci, purcede în
noaptea cea mai întunecoasă cu gloata ta şi să nu se întoarcă cineva din voi! Numai muierea ta, pe ea o
va ajunge aceea ce-i va ajunge pe ei[103]. Ceea ce li s-a ameninţat [se va împlini] mîine. Oare nu este
dimi neaţa aproape?”

84.    Şi cînd veni porunca Noas tră, am făcut ceea ce era deasupra ei[104] să fie dedesuptul ei şi am
lăsat să ploaie asupra ei pietre de lut ars, foarte dese, însemnate de Domnul tău[105], şi ea[106] nu
este în depărtare de cei nelegiuiţi.

85.    Şi la Madian [l-am trimis] pe fratele lor Şoeib[107]. El zise: “O, poporul meu, slujiţi lui Dum nezeu;
nu aveţi alt Dumnezeu afară de El şi nu micşo raţi măsura şi greutatea. Vă văd întru bine, dar mă tem
pentru voi de pedeapsa zilei, care va cuprinde toate.

86.    Şi, o, poporul meu, daţi mă sură şi greutate întreagă după drept şi nu scurtaţi oamenii cu ceva din
al lor şi nu faceţi pagubă în ţară ca stri căcioşii.

87.    Rămăşiţa lui Dumnezeu[108] e cea mai bună pentru voi, de sînteţi credin cioşi.

88.    Iar eu nu vă sînt păzitor!”

89.    Ei ziseră: “O, Şoeib, îţi po runceşte rugăciunea ta ca să lepădăm aceea ce cinsteau părinţii noştri şi
ca să nu facem cu averea noastră ce voim? Tu doar eşti cel milostiv, drept!”

90.    El zise: “O, poporul meu, vedeţi dacă am o dovadă răsvădită de la Dom nul meu, şi dacă m-a îngrijit
El de la Sine cu îngrijire fru moasă, şi dacă nu voiesc să vă urmez la aceea de la care m-am oprit, voiesc
oare alt ceva, decît îndreptarea voastră, întrucît pot? Ajutorul meu este numai la Dum ne zeu; în El mă
încred şi la El mă întorc.

91.    Şi, o, poporul meu, să nu vă împingă nătîngia voastră, ca să vi se întîm ple aceea ce i s-a întîmplat
poporului lui Noe sau poporului lui Hud, sau poporului lui Salih. Şi poporul lui Lot nu este de parte de
voi.

92.    Rugaţi-vă de iertare la Dom nul vostru, apoi întoarceţi-vă la El. Domnul meu este în durător,
iubitor.”

93.    Ei ziseră: “O, Şoeib! Nu pri cepem multe din cîte le vor beşti şi te vedem slab între noi, şi de n-ar fi
gloata ta, noi te-am omorî cu pietre şi tu nu ai avea putere asupra noastră!”
94.    El zise: “O, poporul meu, are gloata mea mai mult preţ la voi decît Dum nezeu şi-l aruncaţi cu
dispreţ înapoia voastră? Dumnezeu veghea ză asupra faptelor voastre.

95.    Şi, o, poporul meu, faceţi ce puteţi şi eu voi face, apoi veţi şti

96.    pe cine-l va ajunge o pe deapsă care-l ruşinează şi cine este minciunos. Deci, aşteptaţi, eu aştept cu
voi!”

97.    Şi cînd veni porunca Noas tră, îi mîntuirăm pe Şoeib şi pe cei ce crezură împreună cu el, prin
îndurarea Noas tră, şi pe nelegiuiţi i-a apucat strigătul[109] şi dimineaţa ză ceau ei pe piept în locuinţele
lor,

98.    ca şi cînd s-ar fi petrecut acolo. Oare nu [s-au spus]: “Departe cu Madi an, precum a pierit şi
Thamud?”

99.    Şi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită la Fa raon şi la fruntaşii săi. Şi ei
urmară po runcii lui Faraon iar porunca lui Faraon nu era cu drep tate.

100.  El să meargă înaintea popo rului său, în ziua învierii, şi să-i coboare în foc! Rău de coborît e acel
coborîş.

101.  Să le urmeze încolo bleste mul, şi în ziua învierii rău este darul care [li] se dă.

102.  Aceasta este despre vestea cetăţilor; ţi-o povestim; unele din ele stau, altele sînt secate.

103.  Şi Noi nu le făcurăm strîmbătate, ci ele înseşi îşi făcură strîmbătate şi nu le ajutară nimic zeii lor, pe
care îi chemară, afară de Dumnezeu, cînd a venit porunca Dom nului tău, şi îşi măriră numai pieirea.

104.  Astfel a fost răpirea Dom nului tău, cînd a răpit El cetăţile, căci erau nele giuite, o răpire foarte
dureroasă.

105.  Întru aceasta este un semn pentru cel ce se teme de pedeapsa de apoi. Aceasta este o zi, în care se
vor aduna oamenii. Aceasta este o zi mărtu risită.

106.  Şi Noi o lăsăm să întîrzie numai pînă la un termen hotărît.

107.  Cînd va veni acea zi, nu va vorbi nici un suflet, fără de voia Lui; unii din ei vor fi nenorociţi, alţii
fericiţi.

108.  Şi în ceea ce-i priveşte pe cei nenorociţi, ei vor veni în foc. Acolo va fi oftat şi gemut.

109.  În veci vor petrece acolo, cît vor dura cerurile şi pămîntul, doar dacă va voi altfel Domnul tău, căci
Domnul tău face ce voieşte.

110.  Iar cît îi priveşte pe cei feri ciţi, ei vor petrece în rai pe vecie, cît vor dura cerurile şi pămîntul, doar
dacă va voi Domnul tău altfel. Un dar fără contenire.
111.  Şi nu sta la îndoială cu privire la aceea ce cinstesc aceia; ei nu cinstesc alta decît ceea ce au cinstit
părinţii lor înaintea lor, şi Noi le vom da partea lor fără de scurtare.

112.  Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura şi se certară asupra ei. Şi de n-ar fi mers înainte un cuvînt de la
Domnul tău, s-ar fi hotărît între ei, dar acum sînt în îndoială mare asupra ei.

113.  Şi Domnul lor le va răsplăti tuturor după faptele lor. El doară ştie ce fac ci.

114.  Deci, poartă-te precum ţi s-a poruncit şi [asemenea şi] cei ce s-au căit cu tine şi nu vă răzvrătiţi; El
vede ce faceţi.

115.  Şi nu vă aplecaţi către cei nelegiuiţi, căci vă apucă focul şi nu aveţi scut, afară de Dumnezeu, atunci
nime nea nu vă va ajuta.

116.  Şi împliniţi-vă rugăciunea la cele două sfîrşituri ale zilei[110] şi la întîia veghe a nopţii. Faptele cele
bune le depăr tează pe cele rele. Aceasta să le fie aminte celor ce cugetă.

117.  Şi fii statornic. Dumnezeu nu pierde răsplata celor drepţi.

118.  Şi oare nu erau, între nea muri de’naintea voastră, oamenii cinstiţi, ce opreau ne legiuirile pe
pămînt, numai puţini, pe care îi mîntuirăm? Însă cei nelegiuiţi trăiră mai departe în îmbuibare şi
păcătuiră.

119.  Şi Dumnezeu n-ar fi nimicit cetăţile pe nedreptul, dacă locuitorii lor s-ar fi purtat bine.

120.  De ar fi voit Domnul tău, El i-ar fi făcut pe oameni un singur popor, însă numai aceia vor înceta să
se certe de care se va îndura Domnul tău. Şi la aceasta i-a făcut El. Şi se va împlini cuvîntul Domnului tău:
“Voi să um plu iadul cu duhuri şi oa meni cu toţii!”

121.  Şi tot ce ţi-am vestit despre povestea trimişilor, cu aceas ta voim să întă rim inima ta, şi a venit la
tine în ea adevă rul şi o îndemnare şi amin tire pentru credincioşi.

122.  Şi spune celor necredincioşi: “Faceţi cum puteţi şi noi facem [aşa]: şi aş teptaţi, doar şi noi
aşteptăm.”

123.  Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt şi la El se întorc toate lucrurile.
Deci, slujeşte-i Lui şi încrede-te în El, şi Domnul tău nu este nebăgător de seamă la faptele voastre.

XII

SURA LUI IOSEF[111]

Pace asupra lui. Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALR. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.

2.      Noi am trimis-o ca un Coran arabic, poate o veţi pricepe.

3.      Noi îţi vom povesti cea mai frumoasă poveste din ceea ce ţi-am descoperit în Coranul acesta. La
început, n-ai băgat-o în seamă.

4.      Cînd zise Iosef tatălui său: “O, tatăl meu, am văzut unsprezece stele şi soarele şi lu na le-am văzut,
cum mi se închinau!”[112]

5.      Zise [Iacov]: “O, fiul meu, nu povesti vedenia ta fraţilor tăi[113], căci vor plăsmui viclenie împotriva
ta. Satana este doar un duşman răsvădit al oamenilor.

6.      Aşa te va alege Domnul tău şi te va învăţa tîlcuirea istori ilor şi va împlini îndurare asupra ta şi
asupra casei lui Iacov, cum a împlinit-o asu pra părinţilor tăi înaintea ta, Avraam şi Isaac. Domnul tău
este ştiutor, în ţelept!”

7.      În Iosef şi fraţii săi erau sem ne pentru cei ce întreabă:

8.      Cînd ziseră ei: “Iosef şi fra tele său[114] sînt mai dragi tatălui nostru decît noi, şi noi sîntem o
ceată. Tatăl nostru este în rătăcire răsvădită.

9.      Omorîţi-l pe Iosef sau alungaţi-l în ţară. Va fi faţa tată lui vostru numai a voastră şi veţi fi după
depărtarea lui oameni cinstiţi”.

10.    Unul din ei zise: “Nu-l omorîţi pe Iosef, ci aruncaţi-l întru adîncul fîntî nei. Îl va lua apoi o caravană,
de veţi face aşa.”[115]

11.    Ei ziseră: “O, tatăl nostru, de ce nu ni-l încredinţezi pe Io sef, noi doar îi sîntem prie teni![116]

12.    Trimite-l cu noi mîine, ca să se bucure şi să se joace, noi doară îl vom păzi!”

13.    El zise: “Sînt întristat că voiţi să-l luaţi, mă tem că-l va mînca lupul, dacă nu veţi băga de seamă”.

14.    Ei ziseră: “Nu-l va mînca lupul, noi doar sîntem o cea tă: altfel să ne meargă rău![117]

15.    Şi după ce merseră cu el şi se înţeleseră să-l arunce întru adîncul fîntînei, îi descoperirăm Noi
[atunci lui Iosef]: ‘Tu le vei vesti această faptă a lor, şi ei nu [te] vor cunoaşte!”

16.    Şi sară veniră la tatăl lor plîngînd.

17.    Şi ziseră: “O, tatăl nostru, noi am mers ca să ne întrecem în fugă şi l-am lăsat pe Iosef lîngă lucrurile
noastre şi l-a mîncat lupul, dar tu nu ne crezi, măcar că spunem adevărul”.

18.    Şi ei aduseră cămaşa sa cu sînge mincinos. El zise: “Nu, ci v-aţi născocit ceva voi înşi vă; deci,
răbdare cu cuviinţă şi cerere de ajutor împotriva veştii voastre![118]
19.    Deci, veni o caravană şi ei trimiseră pe cel ce scoate apă şi el slobozi în jos ciutura sa. El zise: “O,
noroc! Aici este un tînăr!” Şi ei îl ascunseră ca marfă, însă Dumnezeu ştiu ce fac ei[119].

20.    Şi-l vîndură pentru preţ mic, pentru cîţiva dirhami, căci nu-l preţuiau mult.

21.    Şi zise cel ce l-a cumpărat, un egiptean, către muierea sa: “Fă cinstită locuinţa sa, poate ne va fi de
folos, sau îl vom primi ca fiu!” Şi aşa îi dădurăm lui Iosef loc în ţară, ca să-l învăţăm în tîlcuirea istoriilor.
Şi Dumnezeu are putere asupra lucrului său, şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu o ştiu.

22.    Şi cînd ajunse el la putere, i-am dat Noi lui înţelepciune şi pricepere şi aşa le răsplă tim Noi celor ce
se poartă bine.

23.    Şi prinse poftă la el aceea ce se află în casă şi încuie uşa şi zise: “Vină-ncoace!” El zise: “Ferească
Dumnezeu! Domnul meu mi-a dat o locuinţă bună, celor nelegiuiţi nu le merge bine!”

24.    Şi ea avea poftă la el, şi el [asemenea] ar fi avut poftă la ea, dacă n-ar fi văzut un semn de la
Domnul său. Aşa [am făcut Noi], pentru ca să abatem răul şi ruşinea de la el. El era unul din servii Noş tri
cei curaţi.

25.    Şi amîndoi alergară la uşă, iar ea rupse cămaşa lui de dinapoi şi amîndoi întîlniră pe domnul lor
lîngă uşă. Ea spuse: “Care este răsplata pentru cel ce voieşte rău familiei tale? Temniţă sau pe deapsă
dureroasă?”

26.    El zise: “Ea avea poftă după mine!” Atunci mărturisi un martor din fami lia ei: “De es te ruptă
cămaşa sa de’nainte, atunci a spus ea adevărul şi el este mincinos.

27.    Dacă însă este ruptă cămaşa sa de’napoi, atunci spune ea minciună, iar el spune ade vărul.”

28.    Şi cînd a văzut cămaşa sa ruptă de’napoi, zise el: “Aces ta este unul din vicleşugurile voastre; doar
vicleşugul vos tru este mare.

29.    Iosef, întoarce-te de la aceas ta, iar tu [muiere] roagă-te de iertare pentru vina ta; tu ai păcătuit”.

30.    Şi ziseră muierile în cetate: “Soţia celui puternic a purtat poftă după bă iatul ei. El i-a aprins
dragostea. Noi o vedem în rătăcire răsvădită!”

31.    Şi cînd auzi ea de pizma lor, trimise ea la ele şi le pregăti un ospăţ şi dădu fiecăreia din ele un cuţit
şi zise [lui Iosef]: “Ieşi afară la ele!” Şi cînd îl văzură, îl preamăriră şi-şi tăiară mîinile[120] şi ziseră:
“Doamne fereşte, acesta nu e om, acesta e un înger cin stit!”

32.    Ea zise: “Şi acesta este cel pentru care mă certaţi; eu am dus poftă după el, însă el s-a apărat; şi
dacă nu va face ce-i voi porunci, să fie arun cat în temniţă şi să fie batjocorit!”

33.    El zise: “Doamne, temniţa îmi e mai dragă decît aceea la ce mă cheamă, şi dacă nu vei depărta de la
mine vicleşugul lor, mă voi purta copi lăreşte cu ele şi voi fi ca un prost”.

34.    Şi-l ascultă Domnul său şi depărta de la el vicleşugul lor. El doar aude, ştie.
35.    Atunci le plăcu lor, după ce văzură semnele [nevinovă ţiei sale], să-l puie în temniţă pînă la un
timp[121].

36.    Şi cu el împreună veniră doi tineri în temniţă. Unul din ei zise: “Eu m-am văzut storcînd vin”. Iar
celălalt zise: “Eu m-am văzut purtînd deasupra capului meu pîine, din care mîncau păsările. Vesteşte-ne
tîlcuirea de la aceasta. Vedem că eşti cin stit”.

37.    El zise: “Nici nu va fi adusă mîncarea cu care sînteţi în grijiţi, şi eu voi vesti tîlcuirea de la ceea ce a
venit înainte la voi. Aceasta este ceva din ceea ce m-a învăţat Domnul meu. Eu am părăsit legea po
porului ce nu crede în Dum nezeu şi se leapădă de lumea de apoi.

38.    Şi eu urmez legea părinţilor mei Avraam, Isaac şi Iacov. Nu ne este iertat să facem to varăşi lui
Dumnezeu. Aceas ta este de la îndurarea lui Dum nezeu asupra noastră şi asupra oamenilor, însă cei mai
mulţi oameni sînt nemulţumitori.

39.    O, voi, tovarăşii mei de tem niţă, oare domnii împăraţi sînt mai buni decît Dumne zeu cel singur
stăpînitor?

40.    Afară de Lui, nu vă închinaţi voi decît numai la numiri pe care le-aţi năs cocit voi şi pă rinţii voştri şi
la care Dumnezeu nu v-a dat împuter nicire. Judecata este numai a lui Dumnezeu. El a poruncit ca să-i
slujiţi numai Lui. Aceasta este credinţa cea adevărată, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu[122].

41.    O, voi, tovarăşii mei de tem niţă, în ce-l priveşte pe unul din voi, acela va da de băut Domnului său
vin, iar în ce-l priveşte pe celălalt, el va fi răs tignit, iar păsările vor mînca din capul său. [Aşa] este
hotărîtă treaba, pentru care mi-aţi cerut sfat”.

42.    Şi el zise către acela din ei despre care credea că va fi slobozit: “Adă-ţi aminte de mine la Domnul
tău”. Satan însă îl lăsă să uite amintirea Domnului său şi el rămase în temniţă cîţiva ani.

43.    Şi zise regele: “Am văzut şapte vaci grase, pe care le-au mîncat şapte us cate şi şapte spice verzi şi
altele [şapte] uscate. O, voi, frunta şilor, învă ţaţi-mă despre vedenia mea, dacă puteţi tîlcui vedenia!”

44.    Ei ziseră: “Năluciri de visuri sînt acestea şi noi nu ştim nimica despre tîlcuirea visuri lor”.

45.    Şi zise cel ce fu slobozit din tre amîndoi, căci îşi aduse aminte[123] după un timp: “Eu voi să vă
vestesc tîlcuirea sa, deci trimiteţi-mă!”

46.    “Iosef, o, tu, iubitorule de adevăr, învaţă-ne despre cele şapte vaci grase, pe care le-au mîncat
şapte uscate, şi despre cele şapte spice verzi şi cele lalte uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei
să o ştie”!

47.    El zise: “Veţi semăna şapte ani ca de obicei şi ceea ce veţi secera să lăsaţi în spicele sale, afară de
puţin din care veţi mînca.

48.    Apoi vor veni după aceea şapte [ani] aspri, care vor mînca ceea ce aţi strîns îna inte, afară de puţin
din ceea ce aţi păstrat.
49.    Apoi va veni după aceea un an în care vor avea oamenii ploaie şi vor stoarce [stru gurii]“.

50.    Şi zise regele: “Aduceţi-mi-l!” Şi cînd veni solul la el[124], zise el: “Întoar ce-te la Domnul tău şi
întreabă ce aveau de gînd muierile care îşi tăiară mîinile? Domnul meu doară cunoaşte viclenia
lor”[125].

51.    El zise: “Ce aţi avut de scop, cînd purtarăţi pofta după Iosef?” Ele ziseră: “Doamne fereşte, nu ştim
nimic rău de el!” Zise muierea celui puter nic: “Acum s-a descoperit adevărul; eu am purtat poftă după
el, însă el este unul din cei drepţi”.

52.    “Aceasta [zise Iosef], ca să ştie [Domnul meu] că nu l-am înşelat, cînd nu era de faţă, şi că
Dumnezeu ocîrmuieşte vicleşugul înşelătorilor.

53.    Şi nu eu însumi mă dezvinuiesc; sufletul este plecat spre rău, doar dacă se-ndură Domnul meu, căci
Domnul meu este iertător, îndurător”.

54.    Şi zise regele: “Aduceţi-mi-l, eu îl doresc pentru mine!” Şi după ce a vor bit cu el, zise: “De astăzi
eşti la noi cu putere şi încredere!”

55.    El zise: “Pune-mă asupra hambarelor ţării; eu sînt pă zitor înţelept!”

56.    Aşa dădurăm un loc lui Iosef în ţară, să locuiască unde voieşte. Noi îl atingem cu în durarea Noastră
pe cine voim şi lăsăm să piară răs plata celor ce se poartă bine.

57.    Iar răsplata lumii de apoi este mai bună pentru cei ce cred şi se tem de Dumnezeu.

58.    Şi veniră fraţii lui Iosef şi intrară la el şi el îi cunoscu, ei însă nu-l cunos cură.

59.    Şi după ce i-a îngrijit cu cele trebuincioase, le zise: “Aduceţi-mi pe fratele vostru[126] de la tatăl
vostru; oare nu vedeţi că eu dau măsură [plină] şi că eu sînt cel mai bun primitor de oaspeţi?

60.    Iar de nu-l veţi aduce, să nu aveţi măsură de la mine şi să nu-mi vă a propiaţi!”

61.    Ei ziseră: “Noi îl vom cere de la tatăl său, noi vom face-o”.

62.    El[127] zise băieţilor săi: “Puneţi banii lor în sarcinile lor; poa te o vor cu noaşte-o ei, cînd vor veni
înapoi la familiile lor, şi poate se vor întoarce”.

63.    Şi cînd se întoarseră la pă rintele lor, ziseră: “O, tatăl nostru, nouă nu ne este opri tă măsura, deci,
trimite cu noi pe fratele nostru, ca să căpătăm măsura, şi noi îl vom păzi!”

64.    El zise: “Pot să vi-l încredinţez altfel de cum vi l-am încredinţat înainte pe fratele lui? Dumnezeu
este cel mai bun păzitor şi atotîndurător”.

65.    Şi cînd deschiseră sarcinile lor, aflară banii lor, că s-au întors la ei. Zise ră: “O, tatăl nostru, ce dorim
mai mult? Banii noştri s-au întors la noi, deci, vom cumpăra pîine pentru gloata noastră şi vom păzi pe
fratele nos tru şi vom mai lua o sarcină de cămilă; aceasta este o mă sură uşoară!”[128]
66.    El zise: “Nu-l voi trimite cu voi pînă ce nu-mi veţi jurui înaintea lui Dum nezeu că mi-l veţi aduce
dacă nu veţi fi închişidimprejur”. Şi du pă ce-i juruiră, zise el: “Dum nezeu e chizeş pentru ceea ce am
vorbit noi!”

67.    Şi el zise: “O, fiii mei, nu in traţi prin o singură poartă, ci intraţi prin felu rite porţi. Şi eu nu vă pot
ajuta împotriva lui Dumnezeu nimic. Jude cata e numai a lui Dumne zeu; în El mă încred şi în El să se
încreadă cei ce se în cred”.

68.    Şi după ce intrară cum le po runcise tatăl lor, nu le ajută aceasta nimic împotriva lui Dumnezeu, ci
numai că s-a împlinit o dorinţă a sufle tului lui Iacov. El avea doar înţelepciunea, cu care l-am învăţat Noi;
şi totuşi cei mulţi din oameni nu o ştiu.

69.    Şi după ce intrară ei la Iosef, îl primi el pe fratele său la sine. El zise: “Eu sînt fratele tău, deci nu te
scîrbi de ceea ce au făcut ei!”

70.    Şi după ce i-a înzestrat cu cele de nevoie, puse el paha rul în tarniţa de cămilă a fratelui său. Atunci
strigă un vestitor: “O, voi, călătorilor, voi sînteţi tîlhari!”

71.    Ei ziseră întorcîndu-se la dînşii: “Ce căutaţi?”

72.    Ei ziseră: “Căutăm paharul regelui şi cine-l va aduce ia răşi va primi o sar cină de cămilă, şi eu mă
pun chizeş pentru aceasta!”

73.    El ziseră: “Pe Dumnezeu, voi ştiţi că n-am venit să facem daună în ţară şi nu sîntem tîlhari!”

74.    Ei ziseră: “Şi ce să fie răs plata lui, dacă sînteţi min cinoşi?”

75.    Ei ziseră: “Răsplata celui la care se va găsi în tarniţa sa să fie că el însuşi să fie ca răsplată[129];
astfel le răsplătim noi celor nelegiuiţi!”

76.    Şi el începu cu sacele lor înaintea sacului fratelui său, apoi îl scoase din sacul fra telui său. Astfel
l-am învăţat Noi vicleşugul pe Iosef. Nu i-ar fi fost iertat legea rege lui, să-l prindă pe fratele său, dacă
n-ar fi voit Dumnezeu. Noi îl înălţăm cu trepte pe cine voim şi peste toţi cei ce ştiu este El ştiutor.

77.        Ei ziseră: “Dacă a furat, atunci fratele său a furat înaintea sa”. Iosef însă ţinea aceasta la sine
ascuns şi nu le-o descoperi. El zise: “Sîn teţi în stare rea şi Dumnezeu ştie ce vorbiţi”.

78.    Ei ziseră: “O, puternice, el are un tată moşneag bătrîn; ia pe unul din noi în locul său; vedem că eşti
un binefă cător!”

79.    El zise: “Doamne fereşte, ca să prindem pe altul decît pe acela la care am aflat lucrul nostru; de
altfel am fi nelegiuţi!”

80.    Şi după ce deznădăjduiră în el, se duseră o parte, ca să se sfătuiască; zise cel mai mare din ei: “Oare
nu ştiţi voi că tatăl vostru a luat juruinţă de la voi înaintea lui Dumnezeu şi cum de rău v-aţi purtat
înainte cu Iosef? Nu voi pă răsi ţara pînă nu-mi va da voie tatăl meu sau va judeca pentru mine
Dumnezeu; El este cel mai bun judecător.
81.    Întoarceţi-vă la tatăl vostru şi ziceţi: “O, tatăl nostru, fiul tău a furat şi noi mărturisim numai ceea ce
ştim şi nu ne putem păzi de cele ascunse.

82.    Întreabă numai cetatea în care am fost şi caravana cu care am venit, căci noi vor bim adevărul!”

83.    El zise: “Nu, ci v-aţi născocit ceva înşivă; deci, răbdare cuviincioasă! Poate Dumne zeu mi-i va aduce
pe amîndoi; El este cei ştiutor, înţe lept!”

84.    Şi el se întoarse de la ei şi zise: “Durerea mea asupra lui Iosef!” Şi se făcură ochii săi albi[130] de
scîrbă şi el era mîhnit.

85.    Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, nu vei înceta să cugeti la Iosef pînă nu te vei îmbolnăvi şi vei muri!”

86.    El zise: “Eu îmi plîng scîrba şi mîhnirea mea la Dumne zeu şi eu ştiu despre Dum nezeu ceea ce nu
ştiţi voi.

87.    O, fiii mei, purcedeţi şi cău taţi veste despre Iosef şi fratele său şi nu dez nădăj duiţi în duhul lui
Dumne zeu, căci în duhul lui Dum nezeu deznă dăjduiesc nu mai necredincioşii”.

88.    Şi cînd intrară ei la el, ziseră: “O, puternice, ne-a atins pe noi şi pe gloata noastră ne voia şi am adus
numai bani puţini, deci dă-ne măsură bună şi fă cu noi milostenie; Dumnezeu doar le răsplă teşte celor
miluitori”.

89.    El zise: “Ştiţi ce aţi făcut lui Iosef şi fratelui său întru prostia voastră?”

90.    Ei ziseră: “Oare eşti tu Iosef?” El zise: “Eu sînt Iosef şi acesta este fratele meu. Dumne zeu nu pierde
răsplata celor ce se poartă bine!”

91.    Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, te-a ales Dumnezeu înaintea noastră şi noi sîntem păcă toşi!”

92.    El zise: “Să nu vie certare asupra voastră astăzi; Dum nezeu să vă ierte; El este cel mai îndurat
îndurător.

93.    Luaţi această cămaşă[131] şi o puneţi pe faţa tatălui meu, şi el va vedea şi aduceţi-mi întreagă
gloata voastră”.

94.    Şi cînd a pornit caravana, zise tatăl lor: „Eu simţesc mirosul lui Iosef, chiar dacă-mi spuneţi că
aiurez.”

95.    Ei ziseră: “Pe Dumnezeu, tu eşti în rătăcirea ta de’nainte!”

96.    Şi cînd veni binevestitorul, o puse pe faţa sa şi el văzu iarăşi.

97.    El zise: “Oare nu v-am spus că eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu ştiţi?”

98.    Ei ziseră: “O, tatăl nostru, iartă-ne greşeala noastră, noi am fost păcă toşi”.
99.    El zise: “Voi să-l rog de ierta re pentru voi pe Domnul meu; El este ier tător, îndu rător” .

100.  Şi cînd intrară la Iosef, primi el la sine pe părinţii săi şi zise: “Intraţi în Egipet, dacă voieşte
Dumnezeu, cu sigu ranţă!”

101.  Şi el îi înălţă pe părinţii săi pe tron şi ei se prosternară înaintea lui, în chinîndu-se. Şi el zise: “O,
tatăl meu, acesta este tîlcul vedeniei mele de’nainte. Acum a făcut-o Dumnezeu adevărată şi mi-a făcut
bine, cînd m-a scos din temniţă şi v-a adus pe voi din pustietate, după ce Satan a băgat ceartă între mine
şi fraţii mei. Domnul meu este îndurător cu cine voieşte. El este cel ştiutor, înţelept.

102.  Doamne, Tu mi-ai dat stăpînire şi m-ai învăţat tîlcul celor întîmplate. Fă cătorule al cerurilor şi al
pămîntului, Tu eşti scutul meu, în lumea de acum şi cea de apoi. Lasă-mă să mă petrec ca moslem şi
împreună-mă cu cei drepţi”.

103.  Aceasta este o veste ascunsă pe care ţi-o descoperim. Tu n-ai fost la ei, cînd se adu nară şi
vicleniră. Şi cei mai mulţi oameni, orişicît ai do ri-o, nu cred.

104.  Şi tu nici să nu ceri de la ei răs plată pentru aceasta: aceasta este numai o îndemnare pen tru
făpturi.

105.  Şi cîte semne sînt în ceruri şi pe pămînt, şi ei trec pe lîngă ele şi se întorc de la ele.

106.  Şi mulţi din ei nu cred în Dumnezeu, măcar că nu-i fac tovarăşi.

107.  Oare nu cred ei că va veni asupra lor ziua judecăţii de apoi cu pedeapsa lui Dum nezeu şi va veni
ora pe neaş teptate, fără ca s-o ştie?

108.  Spune: “Acesta este drumul meu; eu strig către Dumne zeu pe temeiul unei dovezi, eu şi cei ce-mi
urmează. Mă rire lui Dumnezeu, şi eu nu sînt idolatru!”

109.  Şi înaintea ta am trimis Noi bărbaţi din locuitorii cetăţi lor, cărora le-am dat desco periri; oare nu
voiesc ei să călătorească prin ţară şi să vadă cum a fost sfîrşitul înaintaşilor lor? Însă locuinţa din lumea
de apoi este mai bună pentru cei temători de Dum nezeu. Oare nu o pricepeţi?

110.  Abia cînd au deznădăjduit trimişii şi au crezut că li s-au spus minciuni, le-a venit aju torul Nostru. Şi
Noi îl mîntuirăm pe cine voirăm şi pe deapsa Noastră nu s-a întors de la poporul nelegiuiţilor.

111.  În istoria lor este o pildă pentru cei pricepuţi. Nu este el[132] o poveste năs cocită, ci el întăreşte
ceea ce a fost înain tea lui şi este o tîlcuire pen tru toate lucrurile şi o ocîrmuire şi îndurare pentru po
porul credincioşilor.

XIII

SURA TUNETULUI
Din Mekka şi este cu patruzeci şi trei de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALMR. Acestea sînt semnele cărţii; şi ce ţi s-a trimis de la Domnul tău este adevăr, şi totuşi cei mai
mulţi din oa meni nu cred.

2.      Dumnezeu este cel ce a ri dicat cerurile fără stîlpi, pe care i-aţi vedea; apoi s-a aşe zat pe tron şi a
silit la muncă soarele şi luna. Totul gră beşte la un termen hotărît. El cîrmuieşte toate, tîlcuieşte
semnele. Poate cre deţi într-o întîlnire cu Domnul vostru.

3.      Şi El este cel ce întinde pămîntul şi pune pe el [munţi] bine întemeiaţi şi rîuri şi din toate rodurile a
pus pe el două feluri; El lasă ca noap tea să acopere ziua; în aceas ta sînt semne pentru cei ce cugetă.

4.      Şi pe pămînt
sînt învecinate bucăţi
şi grădini de struguri,
seminţe şi fe nici, cîte
mai multe şi cîte unul
dintr-o rădăcină.
Adăpate sînt de o sin
gură apă şi totuşi am
făcut-o Noi una mai
bună decît alta pentru
mînca re. Întru
aceasta sînt semne
pentru poporul
înţelept.
5.      Şi dacă te minunezi, minunat este cuvîntul lor: “De vom fi colb, să fim făcuţi din nou?”

6.      Aceştia sînt care se leapădă de Domnul lor, aceştia, asu pra căror gîturi vor fi jugu rile. Aceştia vor fi
tovarăşii focului şi bucăţi acolo vor petrece în veci.

7.      Şi ei îţi vor porunci să gră beşti răul înaintea binelui[133]. Dar şi înaintea lor au fost pilde şi Domnul
tău este plin de iertare faţă de oameni, deşi au păcate; şi Domnul tău este aspru la pedeapsă.

8.      Şi cei necredincioşi zic: “De ce nu s-a trimis asupra lui un semn de la Domnul lui?” Tu eşti un
îndemnător şi fiecare popor are un cîrmuitor.

9.      Dumnezeu ştie ce poartă fie care muiere[134] şi cu cît se îngus tează şi se lărgesc pîntecele. Şi tot
lucrul are la El măsură.
10.    El, ştiutorul celor ascunse şi descoperite. El, cel mare, prea înalt!

11.    Pentru El este totuna care dintre voi ascunde cuvîntul Său şi care îl des coperă, şi care se ascunde
noaptea şi se arată ziua.

12.    Fiecare are îngeri, care se schimbă înaintea sa şi îna poia sa şi care îl pă zesc după porunca lui
Dumnezeu. Dumnezeu nu schimbă faţă de un popor, pînă ce nu schimbă ei ceva întru sufletele lor, şi
dacă voieşte Dumnezeu răul unui popor, nimenea nu-i poate feri, şi afară de El n-au ei scut.

13.    El este cel care va lăsa să vedeţi fulgerul cu frică, şi cu poftă[135] şi scoate nouri grei.

14.    Şi îl preamăreşte cu laudă tunetul  şi îngerii de frică îna intea Lui. Şi trimi te trăsne tele Sale şi
nimereşte pe cine voieşte, pe cînd ei se ceartă asupra lui Dumnezeu şi el este cel atotputernic.

15.    Lui i se cuvine rugăciunea după drept, şi aceia pe care îi cheamă ei, afa ră de El, nu le răspund
nimic; doar că sînt ca şi acela care întinde mîinile sale spre apă, ca să ajungă gura sa, deşi nu-l ajunge.
Rugăciunea necre dincioşilor este numai în rătăcire.

16.    Şi înaintea lui Dumnezeu se prosternă ceea ce este în ceruri şi pe pă mînt, cu voie şi fără voie, chiar
umbra lor dimineaţa şi seara[136].

17.    Spune: “Cine este Domnul cerurilor şi al pămîntului?” Spune: “Dumne zeu!” Spune: “V-aţi luat
scuturi, afară de El, care nu-şi pot sie nici fo losi nici strica?” Spune: “Este asemenea cel orb şi cel ce ve
de? Sau este ase menea întu nericul şi lumina? Sau i-au pus lui Dumnezeu tovarăşi, care au făcut precum
a făcut El, încît li se pare asemenea făptura lor?” Spu ne: “Dum nezeu este făcătorul tuturor lucrurilor; El
e cel singur, cel atot puternic”.

18.    El trimite din cer apă şi curg pîraiele după puterea lor şi rîul duce spumă umflată; şi asemenea
spumă se face din ceea ce se topeşte în foc cu poftă după podoabe sau vase. Astfel arată Dumnezeu
adevărul şi rătăcirea. Iar în ce priveşte spuma, se trece ca bulbucii, iar ceea ce foloseşte omului, rămîne
pe pămînt; aşa face Dumnezeu pilde. Pentru cei ce ascultă de Dom nul lor, este binele, iar pentru cei ce
n-ascultă — chiar dacă ar avea tot ce este pe pămînt şi înc-odată pe atîta, nu s-ar putea răscum păra cu
aceasta. Rea este socoteala; locuinţa lor este iadul, un pat rău!”

19.    Şi oare acela care ştie că aceea ce ţi s-a trimis de Dom nul tău este adevăr să fie ca orbul? Numai
cei pricepuţi se lasă îndemnaţi,

20.    aceia care împlinesc legămîntul lui Dumnezeu şi nu frîng învoiala Sa

21.    şi aceia care împreună ce a poruncit Dumnezeu să se împreune şi care se tem de Domnul lor şi au
frică de răul socotirii,

22.    şi care sînt statornici la pofta după faţa Domnului lor şi împlinesc rugă ciunea şi dau milostenii din
ceea cu ce i-am îngrijit Noi, într-ascuns şi pe faţă, şi resping răul prin bine, pentru aceştia este răsplata
locuinţei,
23.    grădinile Edenului, în care vor intra cu cei drepţi din părinţii lor şi muie rile lor şi copiii lor; şi îngerii
vor intra la ei din toate porţile [zicînd]:

24.    “Pace vouă, că aţi fost stator nici”; frumoasă este răsplata locuinţei!

25.    Iar cei ce frîng legămîntul lui Dumnezeu, după ce au intrat în învoiala Sa, şi rup ceea ce a poruncit
Dumnezeu să se împreune şi fac daună pe pă mînt, pentru ei este blestem şi locuinţă rea.

26.    Dumnezeu îngrijeşte cu pri sosinţă pe cine voieşte şi este cu măsură. Şi ei se bucură de viaţa lumii şi
viaţa lumii nu este nimic alta faţă de cea de apoi decît numai o folosinţă.

27.    Cei necerdincioşi zic: “De ce nu s-a trimis asupra lui un semn de la Dom nul Său?” Spune:
“Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine voieşte şi-l ocîrmuieşte la bine pe cel ce se pocăieşte,

28.    pe cei ce cred şi ale căror inimi sînt liniştite întru amintirea lui Dumne zeu. Oare întru amintirea lui
Dumnezeu să nu fie liniştite inimile? Cei ce cred şi sînt drepţi, pentru ei este mîntuire şi întoarcere
bună.”

29.    Aşa te-am trimis Noi la un popor, înaintea căruia au fost [alte] popoare, ca să le citeşti ceea ce
ţi-am desco perit Noi, însă ei cred în cel îndurat. Spune: “El este Dom nul meu şi nu este Dumne zeu
afară de El. În El mă încred şi la El este întoar cerea mea”.

30.    Şi de ar fi un Coran cu care să pot muta munţii, sau se poate cu el sfîşia pămîntul sau se pot face
morţii să vorbească…[137] Însă a lui Dum nezeu este toată porunca. Şi oare nu ştiu credincioşii că, dacă
ar voi Dumne zeu, ar ocîrmui bine pe toţi oame nii?

31.    Şi nu va înceta nenorocirea să-i ajungă pe cei necredin cioşi pentru fapte le lor, sau să se
sălăşluiască aproape de locuinţele lor, pînă ce se va îm plini ameninţarea lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu
nu calcă făgăduinţa.

32.    Şi înaintea ta fură luaţi în rîs trimişii şi Eu am avut răb dare cu cei necre dincioşi. Apoi i-am apucat şi
cum a fost pedeapsa mea!

33.    Şi cine stă asupra fiecărui suflet, [ca să scrie] ce face? Şi totuşi dau ei tovarăşi lui Dumnezeu! Spune:
“Numiţi-i!” Sau voiţi să-i vestiţi ce va, ce nu cunoaşte El pe pămînt? Sau nu sînt numai vorbe deşarte?
Însă celor necredincioşi li s-a împodo bit viclenia şi ei s-au abătut de la drum. Pe cine-l lasă Dumnezeu să
rătăcească, acela n-are ocîrmuitor.

34.    Pentru ei este pedeapsă în viaţa lumii, însă pedeapsa din viaţa de apoi este mai grea şi ei n-au
apărător afară de Dumnezeu.

35.    Pilda grădinii, care s-a făgă duit celor ce se tem de Dumnezeu; sub ea curg rîuri, veşnică este
mîncarea şi um bra ei. Aceasta este răsplata celor ce se tem de Dumne zeu, iar răsplata necredin cioşilor
este focul.
36.    Iar aceia cărora le-am dat scriptura se bucură de ceea ce ţi s-a trimis. Însă este o ceată care se
leapădă de o parte din aceasta. Spune: “Mi s-a poruncit să-i servesc lui Dumnezeu şi să nu-i fac tovarăşi.
Lui mă rog şi El este întoarcerea mea!”

37.    Aşa l-am trimis Noi pe el[138] ca o orînduială în limba arabă. Şi dacă urmezi poftele lor, după ce a
venit la tine ştiin ţă, nu vei afla la Dumnezeu nici scut, nici apărător.

38.    Noi am trimis acum înaintea ta trimişi şi le-am dat muieri şi urmaşi. Însă nici un trimis nu putea face
un semn fără voia lui Dumnezeu. Fiecare timp are scriptura sa.

39.    Dumnezeu şterge sau întă reşte ce voieşte şi la El este maica scripturii[139].

40.    Şi ori de-ţi arătăm o parte din ceea ce le-am ameninţat sau te primim Ia Noi, tu eşti îndatorit la
propovăduire şi Noi la socotire.

41.    Oare nu văd ei că vom veni în ţară, ca s-o micşorăm la hotare? Şi Dum nezeu judecă şi nimeni nu
poate împiedi ca judecata Sa şi El este repe de la socoteală.

42.    Şi au viclenit acum înainta şii, însă la Dumnezeu este toată viclenia. El ştie ce face tot sufletul. Şi
necredincioşii vor cunoaşte a cui este răs plata locuinţei.

43.    Şi cei necredincioşi zic: “Tu nu eşti trimis”. Spune: “Îmi ajunge ca martor Dumnezeu între mine şi
voi, şi orişicine are cunoştinţă de scriptură!”

XIV

SURA LUI AVRAAM

Pace peste el. Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      ALR. Cartea — ţi-am trimis-o Noi ţie, ca să scoţi oamenii de la întuneric la lumină, cu voia Domnului
lor, pe calea celui puternic preamărit.

2.      Dumnezeu este acela ale că ruia sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi vai de cei necre dincioşi
pentru pedeapsa cea aspră.

3.      Cei ce iubesc viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi abat [pe altul] de la drumul lui Dumnezeu şi

caută să-l facă strîmb, aceia sînt în rătăcire adîncă .

4.      Noi n-am trimis vreun trimis decît cu limba poporului său, ca să le facă vădită [des coperirea]. Însă
Dumnezeu lasă să rătăcească pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte; El e cel puternic, înţelept.

5.      Noi l-am trimis acum pe Moise cu semnele Noastre, [zicînd]: “Scoate po porul tău de la întuneric la
lumină şi aminteşte-le zilele lui Dum ne zeu!”[140] Întru acestea sînt semne pentru toţi cei stator nici,
mulţumitori.

6.      Şi [adă-ţi aminte], cînd zise Moise poporului său: “Aduceţi-vă aminte de mila lui Dumnezeu asupra
voastră, cînd v-a mîntuit de poporul lui Fara on, care v-au cercetat cu pedeapsă rea şi au jun ghiat fiii
voştri şi au lăsat să trăiască fiicele voastre!” Şi întru aceasta a fost mare ispită de la Dom nul vostru.

7.      Şi cînd vesti Domnul vostru: “Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi, iar de veţi fi ne credincioşi,
pedeapsa mea va fi aspră”.

8.      Şi zise Moise: “Şi dacă sînteţi necredincioşi voi şi toţi cei de pe pămînt, Dumnezeu este bogat şi
vrednic de lau dă!”

9.      N-a venit la voi vestea înain taşilor voştri, a poporului lui Noe şi a lui Ad şi a lui Thamud,

10.    şi a celor după ei? Pe aceştia nimenea nu-i cunoaşte, afară de Dumne zeu. La ei veniră trimişii lor cu
semne vădite, însă ei băgară mîinile în gură şi ziseră: “Noi nu credem în trimiterea voastră şi sîntem în
mare îndoială despre ace ea la care ne chemaţi”.

11.    Ziseră trimişii lor: “Este oare o îndoială în Dumnezeu, făcătorul cerurilor şi al pămîntului? El vă
cheamă ca să vă ierte păcatele şi să întîrzie cu voi pînă la un termen hotărît”.

12.    Ei ziseră: “Voi sînteţi doar numai oameni ca şi noi. Voi voiţi să ne abateţi de la ceea ce cinsteau
părinţii noştri. Aduceţi-ne semn de putere vădită!”

13.    Ziseră trimişii către ei: “Noi sîntem numai oameni ca şi voi, însă Dumne zeu este în durător către
cine voieşte dintre robii săi şi nu este treaba noastră să vă aducem semn de putere,

14.    doar numai cu voia lui Dumnezeu şi în Dumnezeu, să se încreadă cei credin cioşi.

15.    Şi de ce să nu ne încredem în Dumnezeu, după ce a dres El drumurile noastre? Însă noi voim să
răbdăm, orişice durere ne-aţi face. Şi în Dumnezeu să se încreadă cei ce cred!”

16.    Şi ziseră cei credincioşi către trimişii lor: “Noi vă vom alunga din ţara noastră sau vă veţi întoarce la
legea noastră!” Şi le descoperi lor Dom nul lor: “Noi îi vom nimici pe cei nelegiuiţi

17.    şi vă vom lăsa să locuiţi pă mîntul în locul lor. Aceasta pentru acela care se teme de locul Meu şi se
teme de ameninţarea Mea”.

18.    Şi ei cerură ajutor şi fură umiliţi toţi răzvrătiţii nătîngi.

19.    Înaintea lui este iadul şi adă pat să fie el cu apă de puhoi.

20.    El s-o sorbească şi să n-o poată trece prin gît şi să vie la el moartea din toate părţile şi el să nu
poată muri şi înaintea lui să fie pedeapsă grea.

21.    Pilda celor ce nu cred în Domnul lor este: “Faptele lor sînt ca şi cenuşa, în care suflă vîntul cu
putere, într-o zi furtunoasă. Ceea ce au făcut, să nu le folosească. Aceasta este rătăcire adîncă”.

22.    Oare nu vezi că Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr? De ar voi, v-ar înde părta şi ar
aduce o făptură nouă.

23.    Şi aceasta nu e greu pentru Dumnezeu.

24.    Şi înaintea lui Dumnezeu vor ieşi cu toţii şi vor zice cei slabi către cei îngîmfaţi: “Noi v-am urmat; nu
voiţi să luaţi o parte din pedeapsa lui Dumnezeu în locul nostru?”

25.    Ei vor zice: “De ne-ar fi ocîrmuit Dumnezeu, v-am fi ocîrmuit şi pe voi. Acum ne e totuna, ori ne
purtăm cu mîhnire sau răbdare; nu este pentru noi scăpare”.

26.    Şi va zice Satan, după ce va fi făcută judecata: “Dumne zeu v-a făgăduit o făgăduin ţă adevărată. Şi
eu v-am fă găduit, însă v-am înşelat. Dar n-am putere asupra voastră”.

27.    Eu numai v-am chemat şi voi mi-aţi răspuns; deci, nu mă învinuiţi, ci învinuiţi-vă înşivă. Eu nu vă pot
ajuta şi voi nu-mi puteţi ajuta. Eu mă lepăd, că m-aţi făcut ase menea [lui Dumnezeu] îna inte!” Pentru
cei păcătoşi este pedeapsă dureroasă.

28.    Iar cei ce cred şi fac bine vor fi duşi în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece în
veci, cu voia Domnului lor. Binecuvîntarea lor va fi acolo: “Pace!”

29.    Nu vezi cu ce aseamănă Dumnezeu un cuvînt bun?[141] Cu un pom bun a cărui rădă cină este
puternică, iar ra murile lui sînt în cer.

30.    El dă mîncarea sa la tot timpul cu voia Domnului său. Şi Dumnezeu face pil dele pentru oameni, ca
să se lase îndemnaţi.

31.    Şi pilda unui cuvînt rău este ca un pom rău smuls din pămînt, pentru că n-are putere.

32.    Dumnezeu îi va întări pe cei credincioşi, prin cuvîntul întăritor, în viaţa lumii şi cea de apoi; iar pe
cei nelegiuiţi Dumnezeu îi duce în rătăcire şi Dumnezeu face ce voieşte.

33.    Nu i-ai văzut pe cei ce au schimbat îndurarea lui Dum nezeu cu necredin ţa şi au dus poporul lor în
casa pieirii,

34.    în iad? Să ardă acolo şi rea este locuinţa!

35.    Şi ei puseră lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătăcire de la drumul Său. Spune: “Veseliţi-vă;
drumul vostru e spre foc!”
36.    Spune robilor mei, care sînt credincioşi, să împlinească rugăciunea şi să dăruiască din ceea ce au
fost îngrijiţi, pe ascuns şi pe faţă, pînă va veni ziua în care nu va fi ne goţ, nici prietenie[142].

37.    Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi a tri mis din ceruri apa şi scoate prin ea roduri
vouă spre nutreţ. El va dat în stăpînire co răbii, ca să pătrundă ma rea la porunca Sa, şi v-a dat în
stăpînire rîurile şi v-a dat în stăpînire soarele şi luna, amîndouă grăbind cu sîrguinţă, şi v-a dat în
stăpînire noaptea şi ziua. Şi El vă dă de toate cîte le cereţi de la El, şi de aţi număra îndurările lui
Dumnezeu, nu le-aţi pu tea socoti. O mul este nele giuit, necredincios.

38.    Şi cînd a zis Avraam: “Doam ne, fă această ţară sigură şi întoarce-mă pe mine şi pe copiii mei de la
slujba ido lilor.

39.    Doamne, ei au dus în rătă cire pe mulţi oameni, însă cel ce-mi urmează acela este al meu, iar nu cel
ce se răzvrăteşte faţă de mine. Tu doar eşti iertător, îndurător.

40.    Doamne, eu am sălăşluit o parte din urmaşii mei, într-o vale neroditoare, lîngă casa Ta cea sfîntă.
Doamne, de ar împlini ei rugăciunea. De-i umple inimile oamenilor cu dragoste către aceasta şi
îngrijeşte-i cu roduri, poate vor fi mulţumitori.

41.    Doamne, Tu ştii ce ascun dem şi ce descoperim şi ni mic nu este ascuns înaintea lui Dumnezeu pe
pămînt şi în cer. Mărire lui Dumnezeu, care mi-a dăruit în bătrîneţele mele pe Ismael şi pe Isaac. Domnul
meu doar aude rugăciunile.

42.    Doamne, fă ca eu şi urmaşii mei să împlinim rugăciunea, Doamne, şi pri meşte rugă ciunea mea.
Doamne, iartă-mi mie şi credincioşilor şi părinţi lor mei în ziua so cotirii”.

43.    Şi să nu crezi că Dumnezeu nu bagă-n seamă faptele nelegiuiţilor! El întîrzie cu ei numai pînă la ziua
cînd vor fi vederile lor pline [de groază].

44.    Ei se grăbesc, cu capul ple cat, ochii lor nu se mişcă şi inimile lor sînt răpite, deci îndeamnă-i pe
oameni, cu privire la ziua cînd le va veni pedeapsa.

45.    Şi vor zice nelegiuiţii: “Doam ne, întîrzie pînă la un termen apropiat!

46.    Atunci vom răspunde che mării Tale şi vom urma trimisului.” Însă n-aţi jurat înainte, că nu vă va
atinge stricăciune?

47.    Voi locuiţi în locuinţele celor ce au păcătuit împotriva lor înşişi şi vi s-a arătat ce am făcut Noi cu ei
şi v-am dat o pildă. Ei plăsmuiră vicleşu gurile lor, dar la Dumnezeu este vicleşugul lor, chiar dacă
vicleşugul lor ar putea să mute munţii.

48.    Şi să nu crezi că Dumnezeu nu împlineşte făgăduinţa [dată] trimişilor săi; Dumne zeu este puternic,
răzbună tor.

49.    În ziua cînd se vor preface pămîntul şi cerurile şi vor ieşi ei[143] înaintea Dumneze ului celui unic,
atotputernic;
50.    îi vei vedea pe păcătoşi, în acea zi, legaţi în cătuşe,

51.    în haine de păcură, şi focul îi va bate peste feţele lor, ca să răsplătească Dumnezeu la tot sufletul
după cum şi-a agonisit. Dumnezeu este re pede la socoteală.

52.    Aceasta este o veste pentru oameni şi să le fie îndemnare şi să înţeleagă că este numai un unic
Dumnezeu şi să-şi aducă aminte cei pricepuţi.

XV

SURA EL-HIGIR[144]

Din Mekka şi este cu nouăzeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR.

1.      ALR. Acestea sînt semnele Scripturii şi ale unui Coran răsvădit.

2.      De multe ori vor dori cei ne credincioşi să fie moslemi.

3.      Lasă-i numai sa mănînce şi să se folosească şi să se dea nădejdei. Ei vor înţelege [pe urmă].

4.      Şi Noi nu dărîmăm o cetate fără carte cunoscută[145].

5.      Nu poate vreun popor să grăbească termenul său sau să-l întîrzie.

6.      Şi ei zic: “O, tu, asupra căru ia a fost trimisă îndemnarea, tu eşti îndrăcit!

7.      De ce nu ne aduci îngeri, dacă eşti iubitor de adevăr?”

8.      Noi nu trimitem îngeri, decît dacă trebuie, şi atunci n-ar fi ei[146] iertaţi.

9.      Noi am trimis îndemnare şi Noi vom păzi-o.

10.    Şi Noi am trimis acum de’nainte [profeţi] la cele din început;

11.    însă n-au venit la ei trimişi fără să fi fost batjocoriţi.

12.    De asta lăsăm să intre în inimile nelegiuiţilor.

13.    Ei nu voiesc să creadă în el[147], măcar că aflase loc pedepsi rea înainta şilor.

14.    Şi de le-am deschide o poar tă în cer, suindu-se, ei

15.    ar zice: “Vederile noastre sînt îmbătate, sîntem un popor fermecat”.

16.    Noi am pus în cer turnuri[148] şi le-am împodobit pentru pri vitori.

17.    Şi le-am păzit de fiecare satan bătut cu pietre,

18.    afară de cel ce ascultă pe furiş; lui îi urmează flacăra luminoasă[149].

19.    Şi pămîntul l-am întins Noi şi am aruncat pe el [munţi] puternici şi am lăsat să ră sară pe el tot felul
de lucruri cu măsură cumpănită.

20.    Şi v-am dat nutrămînt vouă şi celor pe care nu îi îngrijiţi.

21.    Şi nu este nici un lucru, al cărui hambar să nu fie de la Noi, şi Noi îi trimitem nu mai cu măsură
anumită.

22.    Şi Noi trimitem vînturi în greunate şi trimitem din cer apă şi v-o dăm de băut şi nu voi sînteţi cei ce
culegeţi în hambare.

23.    Noi dăm viaţă şi moarte şi Noi moştenim.

24.    Noi îi cunoaştem pe cei ce merg înainte dintre voi, asemenea şi pe cei ce întîrzie.

25.    Şi Domnul tău îi va aduna; El este înţelept, ştiutor.

26.    Şi Noi l-am făcut pe om din lut, din tină plăsmuită.

27.    Şi duhurile le-am făcut îna inte din focul Samumului[150].

28.    Şi cînd a zis Domnul tău îngerilor: “Eu îl fac pe om din lut, din tină plăs muită,

29.    şi după ce l-am făcut şi i-am suflat din duhul meu, cădeţi înaintea lui, închinîndu-vă!”

30.    Şi se închinară toţi îngerii la un loc,

31.    numai diavolul, el nu voi să se închine cu ei.

32.    El zise: “O, diavole, ce-ţi este că nu te-ai închinat?”

33.    El zise: “Nu mă voi închina omului pe care l-ai făcut din lut şi tină plăsmuită!”

34.    El zise: “Ieşi din el[151] şi eşti bă tut cu pietre!”[152]

35.    “Şi asupra ta să fie blestem pînă-n ziua judecăţii”.

36.    El zise: “Doamne, rabdă-mă pînă la ziua învierii!”

37.    El zise: “Va fi răbdare pentru tine

38.    pînă la ziua timpului hotărît”.

39.    El zise: “Doamne, pentru că mă duci în rătăcire, le voi împodobi lor [lucrurile] pe pămînt şi-i voi
duce-n rătă cire pe toţi,
40.    afară de servii tăi cei curaţi”.

41.    El zise: “Acesta este un drum drept la Mine!

42.    Nu ai putere asupra servilor Mei, afară de cei ce-ţi urmea ză amăgiţi”.

43.    Şi iadul li s-a făgăduit lor tuturor.

44.    El are şapte porţi şi fiecare poartă are o parte anumită.

45.    Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la izvoare:

46.    “Intraţi în pace cu siguranţă!”

47.    Şi vom scoate din piepturile lor ura. Ca fraţi vor şedea pe tronuri faţă în faţă.

48.    Să nu-i atingă acolo oboseala şi să nu fie alungaţi de acolo.

49.    Vesteşte servilor Mei că Eu sînt iertător, îndurat,

50.    şi că pedeapsa Mea este pedeapsă dureroasă.

51.    Şi vesteşte-le despre oaspeţii lui Avraam.

52.    Cînd intrară la el şi ziseră: “Pace!”, zise el: “Ne temem de voi!”

53.    Ei ziseră: “N-aibi frică, noi îţi vestim un fiu înţelept!”

54.    El zise: “Îmi vestiţi aceasta după ce m-au atins bătrîneţele? Ce-mi vestiţi?”

55.    Ei ziseră: “Îţi vestim în ade văr, deci, nu deznădajdui!”

56.    El zise: “Cine deznădăjduieşte în mila Domnului său dacă nu cei ce rătăcesc?”

57.    El zise: “Ce este treaba voas tră, o, voi, trimişilor?”

58.    Ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit[153].

59.    Numai casa lui Lot o vom mîntui întreagă,

60.    afară de muierea sa. Noi am hotărît ca ea să întîrzie”.

61.    Şi cînd veniră la casa lui Lot cei trimişi,

62.    zise el: “Voi sînteţi oameni străini”.

63.    Ei ziseră: “Nu, ci am venit la tine cu privire la aceea de ce se îndoiau ei,

64.    şi noi îţi aducem adevărul şi sîntem iubitori de adevăr.

65.    Deci porneşte cu gloata ta în adîncul nopţii şi mergi în urma lor şi să nu se întoarcă cineva din voi, ci
mergeţi unde vi s-a poruncit”.

66.    Şi Noi i-am dat această po runcă, pentru că aceia aveau să fie smulşi cu rădăcină dis-de-dimineaţă.

67.    Şi veni poporul cetăţii bucurîndu-se.

68.    El zise: “Aceştia sînt oaspeţii mei, deci nu mă ruşinaţi;

69.    temeţi-vă de Dumnezeu şi nu-mi faceţi ruşine!”

70.    Ei ziseră: “Oare nu ţi-am oprit lumea?”[154]

71.    El zise: “Aici sînt fiicele mele, dacă voiţi să faceţi[155]“.

72.        Pe viaţa ta, ei rătăceau întru beţia lor.

73.    Atunci îi apucă strigătul[156] la răsăritul soarelui.

74.    Şi noi am întors-o[157], de sus pînă jos, şi am lăsat să ploaie asupra ei pietre arse.

75.    Întru aceasta sînt semne pentru cei ce înţeleg.

76.    Şi ei sînt pe un drum drept.

77.        întru aceasta sînt semne pentru cei credincioşi.

78.    Şi locuitorii pădurilor erau nelegiuiţi.

79.    Şi noi ne-am răzbunat faţă de ei, amîndoi[158] sînt pildă răsvădită.

80.    Şi poporul din El-Higir îi ţinea de mincinoşi pe trimişi.

81.    Şi Noi le aduserăm semnele Noastre, însă ei se abătură de la ele.

82.    Şi ei îşi scobiră în munţi case sigure.

83.    Şi îi apucă strigătul dis-de-mineaţă,

84.    şi nu le folosi ceea ce au lucrat.

85.    Şi Noi am făcut cerurile şi pămîntul şi cele ce sînt între ele: cu adevărat şi “ora” vine. Deci, iartă [o,
Mohammed] cu iertare frumoasă.

86.    Domnul tău este făcătorul cel înţelept.

87.    Şi Noi ţi-am dat şapte [ver suri], ce trebuie repetate, şi Coranul cel măreţ.

88.    Nu îndrepta ochii tăi la aceea ce le-am dat unora din ei şi nu te întrista asupra lor. Plea că aripa ta
asupra credincioşilor.
89.    Şi spune: “Eu sînt un îndemnător răsvădit!”

90.    [Vom trimite pedeapsă asu pra lor], precum am trimis asupra celor ce au împărţit,

91.    ce au făcut Coranul bucăţi

92.    şi pe Domnul tău! De la toţi vom cere socoteală

93.    pentru ceea ce au făcut.

94.    Vesteşte ceea ce ţi s-a porun cit şi întoarce-te de la ido latri.

95.    Noi te scutim de batjocori torii

96.    care pun lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu. Dar ei vor şti-o [în sfîrşit].

97.    Noi ştim că pieptul tău este strîmtorat pentru vorbele lor,

98.    însă laudă pe Domnul tău şi închină-te Lui

99.    şi serveşte Domnului tău, pînă-ţi va veni siguranţa[159].

[1] I.e. Îmbrăcaţi-vă după cuviinţă - o poruncă în contra obiceiului păgînesc de a alerga în pielea goală în
jurul Kaabei

[2] Contra acelora care în pelerinaj se abţineau de la toate, afară de cele mai necesare.

[3] I.e. ceata care a mers înainte în iad.

[4] Conf.Mat. XIX, 24; Marc. X 25; Luc. XVIII, 25.

[5] I.e. asupra zidurilor despărţitoare între rai şi iad se află acei oameni ale căror fapte bune şi rele işi ţin
cumpăna, încît ei nu pot încăpea nici în rai, nici în iad.

[6] Semnele sînt: locuitorii raiului sînt albi la culoare, iar cei ai iadului negri.

[7] Pe idoli

[8] Thamudiţii cerură ca profetul Sâlih să scoată o cămilă îngreunată dintr-o stîncă. Această dorinţă le-o
împlini profetul şi mulţi deveniră credincioşi.

[9] I.e. morţi.
[10] Din Sodoma

[11] După unii, verbal: ca să prădaţi trecătorii; după alţii, figurat: să nu-i împiedicaţi pe cei credincioşi în
drumul adevărului.

[12] Viclenia lui Dumnezeu se numeşte, aici, felul cum se poartă El cu cei păcătoşi; El anume îi lasă ca ei
şă-şi umple măsura păcatelor lor, fără ca să-i admonesteze, şi apoi îi aduce la pieire, tocmai atunci cînd
ei nici nu o aşteapă.

[13] După tradiţia arabă, Moise era negru, de acolo minunea că mîna sa deveni albă. În Biblie nu se
aminteşte că Moise ar fi arătat înaintea lui Faraon minunea cu mîna leproasă.

[14] I.e. toiegele vrăjitorilor egipteni, prefăcute în şerpi.

[15] Faraon crede că vrăjitorii egipteni lucrează împreună cu Moise în detrimentul ţării.

[16] I.e. acesta e meritul nostru.

[17] Se vede că Mohammed n-avea cunoştinţă clară despre plăgile venite asupra Egiptului.

[18] I.e. treizeci de zile de post.

[19] Ca să se suie pe munte

[20] I.e. lui Mohammed, care nu învăţase nici a scrie, nici a citi.

[21] După unii poate să fie o seminţie jidovească, ce locuieşte în China şi crede în Mohommed şi l-a
văzut pe acesta în noaptea cînd făcuse el călătoria sa în ceruri.

[22] Adaugă: pe fiii lui Israel.

[23] Conf. II, 55.

[24] Conf. II, 61; IV, 50; V, 65.

[25] Jidovilor

[26] Tradiţa spune că Dumnezeu a lăsat să ră sară din coapsele lui Adam pe toţi oamenii, care aveau
atunci mărimea furnicilor. Această fabulă este un argument pentru credinţa arabilor în preexistenţa
sufletului.

[27] Mohammed

[28] Mekkanii

[29] Soarele, luna şi stelele, care se adorau de către arabii păgîni.

[30] I.e. oare nu este Coranul o cîrpeală făcută din Thora, Evanghelie şi fabule?
[31] I.e. la rugăciune să te porţi decent şi umilit şi să nu strigi ca un sălbatec.

[32] I.e. ca să o biruiţi. Este vorba, aici, despre atacul lui Mohammed asupra caravanei celei mari a lui
Abu Şofian.

[33] Cu ocazia acestei lupte, era secetă mare; peste noapte căzu, însă, o ploaie.

[34] Această pedeapsă era hotărîtă pentru duşmanii Islamului.

[35] O minune, în acea luptă, era şi aceea că Mohammed a aruncat în faţa duşmanilor un pumn de nisip
şi duşmanii au apucat-o la fugă.

[36] Îndemnările Coranului

[37] I.e. inima omului este cu totul în mîna lui Dumnezeu.

[38] Coranul, sau: Dumnezeu va face o deose bire cu voi faţă de cei necredincioşi.

[39] Doisprezece Koreişiţi au adus jertfe, ca să procure merinde pentru oştirea duşmanilor Islamului la
Bedr.

[40] Cu pedepsele pe care le dictezi lor.

[41] În lupta de la Bedr au făcut moslemii pradă mare, deşi încă nu le descoperise Dumne zeu că sînt
îndreptăţiţi la aceasta. Descoperirea a venit ulterior şi aşa moslemii fură scutiţi de pedeapsa lui
Dumnezeu.

[42] I.e. dacă nu-i consideraţi pe cei necredin cioşi ca rude întreolaltă.

[43] Unica sură care n-are formulă introducătoare: “În numele lui Dumnezeu.” De aceea susţin unii că ea
forma o singură bucată cu sura premergătoare. Numele acestei sure derivă de acolo că în ea se vorbeşte
despre patru luni menite pentru convertirea necredincioşilor la Islam.

[44] I.e. nu este iertat idolatrilor să calce tarîmul sfînt al Kaabei

[45] Aceste cuvinte sînt îndreptate împotriva celor ce scuză absenţa lor la războiul cel sfînt, pe motivul
că ei de altfel împlinesc toate celelalte datorii ale unui moslem.

[46] În lupta din valea Honein, lîngă Mekka, în anul al optulea al Hegjrei, veniră în dezor dine cei 12.000
de moslemi, care se luptau contra 4.000 de inşi. Totuşi fură duşi la biruinţă de Mohammed.

[47] I.e. anul al nouălea, după fuga lui Moham med de la Mekka la Medina. În acel an, a oprit
Mohammed jidovilor şi creştinilor să intre în Mekka şi această oprelişte a rămas în vigoare pînă în ziua
de astăzi

[48] Dacă vă temeţi ca, în urma opreliştei acesteia (conf. nota precedentă), va suferi negoţul.

[49] O învinuire falsă din partea lui Mohammed, căci jidovii nu zic nicăieri aceasta.
[50] Aurul şi argintul.

[51] Adaugă: lunii Moharrem pe luna Safar. Arabii păgînî de multe ori mutau sfinţenia unei luni pe altă
lună, dacă nu le convenea ca să fie cu sfinţenie vreuna din cele patru luni prescrise.

[52] E vorba despre expediţia spre Tabuk (conf. Introducerea, cap. II), la care moslemii cu mare
neplăcere au luat parte, din cauza arşiţei cumplite de atunci.

[53] Lui Mohammed

[54] Mohammed şi Abu Bekr.

[55] Conf. II, 249.

[56] Uşor sau greu înarmaţi.

[57] Spre Tabuk

[58] Lui Mohammed i se fac reproşuri, că pe timpul expediţiei spre Tabuk, le-a dat drumul unora să se
întoarcă înapoi

[59] Biruinţă sau moarte de martir

[60] Mohammed

[61] El ascultă toate şi le crede, este credul, i.e. toate cîte le istorisesc jidovii şi creştinii ce le ţineau de
adevărate.

[62] Noi nu ne băteam joc de credinţă, ci vorbeam cu totul altceva.

[63] Se referă Ia un atentat făcut la viaţa lui Mohammed, în Medina.

[64] Se zice că aici e vorba despre cei ce nu participă la lupta de la Tabuk

[65] I.e. să nu-i pedepsiţi

[66] Fugind de la Mekka la Medina

[67] Cu privire la credinţă

[68] Adaugă: vor ajunge în rai

[69] Trei dintre ajutători nu participară la răz boiul din Tabuk; de aceea fură excomunicaţi şi, abia după o
căinţă de 50 de zile, fură reprimiţi.

[70] Ibid.

[71] I.e. cel ce caută să scape de Dumnezeu, adică să fugă de pedepsele Sale, are numai un singur
adăpost şi acela iarăşi este Dumnezeu. Aşadar, omul trebuie de la Dumnezeu sa fugă la Dumnezeu.
[72] I.e. cei necredincioşi fug pe furiş de citirea Coranului

[73] Aceste cuvinte jidovii şi mohammedanii de regulă le adaugă imediat după ce au rostit numele unei
persoane moarte, distinsă prin viaţa sfîntă şi cuvioasă.

[74] Staţiunile lumii

[75] Îngerii, care poartă cartea faptelor omeneşti

[76] Raiul

[77] Conf. III, 102

[78] În ziua de apoi, idolii vor primi de la Dumnezeu puterea, ca să vorbească şi să mărturisească
împotriva idolatrilor.

[79] Părerea este credinţa în idoli, iar adevărul este credinţa în unicul Dumnezeu.

[80] I.e. viaţa pamîntească li se va părea ca şi cînd ar fi durat numai o oră.

[81] Şi la jidovi se profesează credinţa că Dum nezeu la fiecare popor a trimis cîte un profet, aşa încît
păgînii nu pot avea nici o scuză pentru necredinţa lor, deoarece nu pot spune că n-au avut cunoştinţă
despre Dumnezeu cel adevărat.

[82] Kibla (conf. II. 136) este în moşee acel loc care arată direcţia spre Mekka. Aici, înseamnă simplu un
loc de rugăciune.

[83] Legea. Thora

[84] Locuitorii din Ninive

[85] Conf. VII, 63.

[86] După moarte

[87] Conf. Gen., 1, 2.

[88] Coranul

[89] Sura sau Coranul

[90] Din Coran

[91] Mohammed se îndreaptă iarăşi către mekkani, care susţin că el ar fi născocit Coranul.

[92] După tradiţia rabbinică, apa potopului pare să fi fost fierbinte

[93] După explicatori, să fi fost acest fiu Canaan, care însă este un fiu al lui Cham şi nepot al lui Noe. Mai
probabil însă este că Mohammed cugetă, aici, la blestemul lui Noe asu pra lui Cham, care epistolă a
auzit-o Mo hammed, însă n-a înţeles-o bine, ca de obicei.

[94] I.e. vă născociţi zei mincinoşi

[95] I.e. te-a bătut unul din zeii noştri, răpindu-ţi minţile

[96] Conf. VII. 71

[97] I.e. noi înainte ne încredeam în sfaturile tale, iar acum ne dai un sfat, în urma căruia ne cuprinde
mirarea.

[98] Lui Gavriil

[99] În Gen. XVIII, 10 şi 12 se istoriseşte că Sarra a rîs, după ce i-a făgăduit un fiu. Aici, însă, rîde ea
înainte de făgăduinţă. De aceea sînt tîlcuitorii în mare perplexitate, cum să explice rîsul Sarrei.

[100] Conf. Gen. XVIII, unde este conţinută ruga lui Avraam pentru mîntuirea celor din Sodoma şi
Gomora.

[101] I.e. nu-i putea scuti pe oaspeţii săi faţă de atacurile sodomiţilor

[102] Îngerii

[103] Iarăşi o întortochiere a lui Mohammed, căci în Biblie nu se spune nicăieri că lui Lot i s-ar fi prevenit
pedeapsa muierii sale.

[104] Sodomei

[105] Cu numele aceluia, pe al cărui cap aveau să cadă.

[106] Mekka

[107] Conf. VII, 83

[108] I.e. ceea ce va lăsa Dumnezeu să cîştigaţi la măsură şi greutate dreaptă

[109] Conf. sura V, 70

[110] I.e. dimineaţa şi seara

[111] Această Sură, unică în felul ei, este un exemplu tipic pentru felul cum tratează Mohammed
istorisirile biblice. Episodul conţinut în această Sură se află în Gen., cap.  XXXVII şi XXXIX-XLVII.

[112] Visul cu snopii din Gen. XXXVII,7.        Moham med nu-l cunoaşte.

[113] După Biblie, Iosef mai întîi fraţilor săi le-a povestit visurile.
[114] Benjamin,  al cărui nume însă nu se amin teşte în această Sura. El se numeşte fratele  lui Iosef, în
înţelesul strîns al cuvîntului, pentru că şi după maică era frate cu Iosef, deoarece amîndoi erau fiii
Rachelei, ai muierii favorite a lui Iacov.

[115] Consfătuirea aceasta, după Biblie, avu loc abia după ce veni Iosef în cîmp la fraţii săi, iar atunci
cînd l-au prins fraţii, nu l-au băgat în cisternă, cu scopul ca să fie aflat de o caravană.

[116] Nu corespunde deloc Bibliei, în urma căreia Iacov îl trimitea tocmai prea adesea pe Iosef să
iscodească vorbele fraţilor săi şi tocmai prin aceasta s-a mărit ura lor împotriva lui Iosef.

[117] Aşadar, Iacov prevede ce se va întîmpla şi le pune fiilor săi aşa zicînd în gură minciuna cu care să
scuze ei pierderea lui Iosef. In Biblie nu este nici urmă de aşa ceva.

[118] Deci, Iacov nu îi crede, pe cînd în Biblie disperează el şi este cu totul încredinţat despre moartea lui
Iosef.

[119] Iosef, deci, nu fu vîndut de fraţii săi, ca în istorisirea biblică.

[120] De uimire, cînd văzură frumuseţea sa.

[121] Întreaga istorisire din versetele 25-35 este cu totul străină Bibliei.

[122] Cazania cuprinsă în versetele: 37-40 este cu totul ţinută în tonul lui Mohammed şi de ea nu se află
nici urmă în Biblie.

[123] De Iosef

[124] De la Iosef

[125] Cu aceste cuvinte cere Iosef să fie curăţit de năpasta ce a căzut asupra sa. De ase menea, străin
Bibliei.

[126] 3 Benjamin

[127] Iosef

[128] I.e. dacă va merge fratele nostru cu noi, vom putea aduce cu o sarcină de cămilă mai multe
bucate, deoarece bucatele aduse în rîndul trecut au măsură prea uşoară, adică sînt prea puţine.

[129] I.e. să fie sclav sau să fie vîndut ca sclav şi preţul său să fie răsplata.

[130] Iacov orbeşte

[131] Explicatorii zic că Iosef să fi primit această cămaşă pătrunsă de miros paradisiac de la arhanghelul
Gavriil atunci cînd fu aruncat în cisternă de fraţii săi, care i-au luat cămaşa sa, spre a o păta cu sînge şi a o
arăta tatălui lor.

[132] Coranul
[133] I.e. prin purtarea lor, te vor sili să aduci răul sau pedeapsa asupra lor, în loc de binele şi îndurarea
dumnezeiască.

[134] În pîntece

[135] Cu frică,  deoarece, după fulger, urmează adeseori trăznet omorîtor şi pustiitor, şi

cu poftă,  deoarece, de regulă, urmează ploaie mănoasă.

[136] Este cunoscut că dimineaţa şi seara, în urma poziţiei soarelui, umbrele obiectelor sînt mai lungi, de
aceea se pare că se prosternă la adorare.

[137] Adaugă: ei totuşi nu ar crede

[138] Coranul

[139] Prototipul Coranului, sau mai bine zis origi nalul Coranului, de la care sînt numai exem plare
copiate pe pămînt.

[140] I.e. zilele în care Dumnezeu a arătat îndu rare faţă de cei credincioşi.

[141] Cuvîntul bun este propovăduirea Islamului

[142] Ziua judecăţii de apoi

[143] Oamenii

[144] El-Higir este o vale între Medina şi Siria. În această vale locuia seminţia Thamund.

[145] I.e. fără termen precis

[146] Necredincioşii

[147] Mohammed

[148] Zodiacul cu cele douăsprezece constelaţii ale sale.

[149] După o tradiţie arabică, duhurile pe timpul lui Mohammed aveau voie să se ridice pînă la zodii să
asculte acolo tainele cerului şi să le împărtăşească fermecătorilor. De la Mo hammed încoace, îndată ce
se apropie du hurile de zodiac, sînt prigonite de flacăra luminoasă, adică de meteorii pe care îi ve dem
de pe pămînt ca stele căzătoare.

[150] Un vînt fierbinte, veninos, care vine de la răsărit şi face multă stricăciune.

[151] Din Rai

[152] Conf. III, 31.

[153] La cei din Sodoma

[154] I.e. să aduci oaspeţi din lume sau străini.

[155] Adaugă: ceva rău sau ruşinos cu ele.

[156] Arhanghelului Gavriil, conf. XI, 70.

[157] Cetatea

[158] Sodomiţii şi madianiţii.

[159] Moartea

XVI

SURA ALBINELOR
 Din Mekkn şi este cu o sută douăzeci şi opt de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Vine porunca lui Dumnezeu, deci nu o poftiţi cu grabă. Mărire Lui, El este mai înalt decît ceea
ce-i pun ei ca tovarăşi.

2.      El trimite îngerii cu duhul, după porunca Sa, asupra cui voieşte din robii săi [zicînd]: “Vestiţi că nu este Dumne zeu, afară de Mine, şi temeţi-vă de
Mine!”
3.      El a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; El este mai înalt decît ceea ce-i pun ei ca tovarăşi.

4.      El a făcut pe om dintr-o pică tură şi el[1] este cîrtitor, răsvădit.

5.      Şi vitele le-a făcut pentru voi; la ele sînt haine calde, şi folos [pentru voi] şi voi mîncaţi din ele.

6.      Ele sînt pentru voi o podoa bă cînd le adunaţi în staul şi le scoateţi la păscut.

7.      Şi încărcaţi pe ele sacii pen tru ţări pe care nu le-aţi ajun ge fără necazul sufletelor lor. Domnul
vostru e milostiv, îndurător.

8.      Şi [El a făcut] caii şi catîrii şi măgarii, să călăriţi pe ei şi spre podoabă. Şi El a făcut ceea ce nu
cunoaşteţi.

9.      Şi a lui Dumnezeu este să arate drumul, dar unii se abat de la el; şi de ar fi voit, v-ar fi ocîrmuit
cu toţii.

10.    El este cel ce trimite din ceruri apă pentru voi. De la El este băutura şi de la El arborii între care
paşteţi.

11.    El vă lasă să răsară prin ea[2] semănătura şi măslinul şi fenicul şi via şi tot felul de roduri. Întru
aceasta sînt semne pentru un popor pri ceput.

12.    Şi El vă dă în stăpînire noap te şi ziua şi soarele şi luna şi stelele sînt în stăpînirea voastră la
porunca Lui; întru aceasta este semn pentru popo rul pricepuţilor.

13.    Şi ceea ce v-a făcut vouă pe pămînt, felurit la culori, întru aceasta este semn pentru po porul
care se lasă îndemnat.

14.    Şi El [v]-a dat în stăpînire marea, ca să mîncaţi din ea carne proaspătă şi să scoateţi din ea
podoabă, ca să o îmbrăcaţi; şi tu vezi corăbiile curmîn d-o şi ca să căutaţi cu harul Său şi poate
veţi fi mulţumitori.

15.    Şi El a aruncat pe pămînt [munţii] cei bine întemeiaţi, ca să nu se clatine cu voi, şi rîuri şi cărări,
ca să vă ocîrmuiasca.

16.    Şi semne de drum şi de către stele sînt ei ocîrmuiţi.

17.    Şi oare cel ce a făcut este asemenea celui ce n-a făcut? Oare aceasta nu vă este aminte?

18.    Şi de aţi număra îndurările lui Dumnezeu, nu le-aţi pu tea socoti. Dum ne zeu este iertător,
îndurător.

19.    Şi Dumnezeu ştie ce ascundeţi şi ce descoperiţi.

20.    Însă aceia pe care îi cheamă ei afară de Dumnezeu n-au făcut nimic, ci ei sînt făcuţi.

21.    Morţi sînt ei fără viaţă şi nu ştiu

22.    cînd vor fi înviaţi.

23.    Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu şi cei ce nu cred în lumea de apoi, ini mile acelora se
leapădă şi ei sînt îngîmfaţi.

24.    Fără îndoială, ştie Dumnezeu ce ascund şi ce descoperă ei.

25.    El nu-i iubeşte pe cei îngîm faţi.

26.    Şi dacă li se spune lor: “Ce a trimis Domnul vostru?”, zic ei: “Basme ale înaintaşilor!”

27.    De aceea vor purta ei în ziua învierii sarcinile lor pe de plin şi sarcinile acelora, pe care i-au dus
în rătăcire fără de ştiinţă. Oare nu va fi sar cina lor?

28.    Au viclenit acum înaintaşii lor, însă Dumnezeu apucă zidirile lor din temelie şi aco-perămîntul
căzu peste ei deasupra şi veni peste ei pe deapsa, de unde nu o aştep tau.

29.    Atunci, în ziua învierii, îi va ruşina El şi le va spune: “Unde sînt tovarăşii mei, în urma cărora v-aţi
certat?” Aceia, cărora li s-a dat şti inţă, vor zice: “Astăzi vine ruşine şi rău asupra necre
dincioşilor”.

30.    Aceia pe care i-au omorît în gerii, adică aceia care au păcătuit împotriva lor înşişi, vor aduce
pace zicînd: “Noi n-am făcut nimic rău!” Nu, Dumne zeu ştie ce aţi făcut.

31.    “Intraţi în porţile iadului, să petreceţi acolo în veci, şi rea este locuinţa celor îngîmfaţi”.

32.    Iar celor temători de Dum nezeu li se va zice: “Ce a tri mis Domnul vos tru?” Ei vor zice:
“Binele!” Cei ce fac bine în lumea aceasta, vor avea bine, însă locuinţa lumii de apoi este mai
bună şi fru moasă este locuinţa celor ce se tem de Dumnezeu.

33.    Grădinile Edenului, în ele vor intra ei, acolo pătrund rîuri pe dedesupt, acolo vor avea ei ce vor
voi. Astfel răs plăteşte Dumnezeu celor ce se tem de El.

34.    Către cei buni spun îngerii, cînd îi lasă să moară: “Pace vouă, intraţi în grădină, pen tru faptele
voastre!”

35.    Ce pot ei[3] aştepta decît ca să vie la ei îngerii[4] sau să vie porunca Dom nului tău? Aşa se
purtară şi înaintaşii lor, însă Dumnezeu nu le făcu strîmbătate, ci numai ei înşişi îşi făcură
strîmbătate.

36.    Şi i-a ajuns răul ce l-au făcut şi i-a înconjurat ceea ce au batjocorit, afară de El, nici noi, nici
părinţii noştri n-am fi oprit nimic fără de El. Aşa se purtară.

37.    Şi au spus idolatrii: “De ar fi voit Dumnezeu, nu ne-am fi închinat la ni mic”. Însă se cuvine
altceva pentru trimis decît propovăduirea răsvădită?
38.    Şi Noi am trimis la toate po poarele cîte un trimis: “Slujiţi lui Dumnezeu, şi feriţi-vă de Taghut!”
Pe unii din ei i-a ocîrmuit Dumnezeu, alţii au fost hotărîţi pentru rătăcire. Dar purcedeţi prin
ţară şi ve deţi cum a fost sfîr şitul celor ce învinuiau de minciună.

39.    Dacă pofteşti tu ocîrmuirea lor, atunci Dumnezeu nu-l ocîrmuieşte, pe cel ce duce în rătăcire şi
ei n-au ajutor.

40.    Şi ei jură pe Dumnezeu jurămîntul cel mai greu: “Dumnezeu nu înviază pe cei ce au murit!” Nu!
Juruinţele Sale sînt adevărate şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu pricep,

41.    ca să le facă răsvădit aceea, despre ce se ceartă ei şi să ştie cei necredin cioşi că sînt mincinoşi.

42.    Cuvîntul Nostru către un lucru, dacă-l dorim, este că-i zicem: “Să fii!” şi el este.

43.    Cei ce pribegiră pentru Dum nezeu, după ce suferiră nedreptate, lor le vom pregăti locuinţă
frumoasă, în lumea de acum, dar răsplata lumii de apoi este mai mare. De ar şti-o numai

44.    cei ce sînt statornici şi se încred în Domnul lor.

45.    Şi înaintea ta am trimis Noi numai bărbaţi, cărora le-am făcut descope riri. Întrebaţi numai
poporul îndemnării, dacă nu o ştiţi.

46.    [Noi i-am trimis] cu semne răsvădite şi cu scrieri şi trimiserăm la tine îndemnarea, ca să ticluieşti
oamenilor ce li s-a trimis lor, pentru ca ei să cugete.

47.    Oare sînt siguri cei ce plăsmuiau rele că Dumnezeu nu-i va lăsa să se cu funde în pămînt, şi că va
aduce asu pra lor pedeapsă, de unde nu aş teaptă ei?

48.    Sau că nu-i va apuca în tre burile lor şi ei nu se vor pu tea împotrivi.

49.    Sau că-i va apuca încetul cu încetul? Domnul vostru este îndurător, mi lostiv.

50.    Oare n-au văzut ei că toate cîte le-a făcut Dumnezeu întorc umbra lor spre dreap ta şi stînga[5],
închinîndu-se lui Dumnezeu şi umilindu-se?

51.    Şi înaintea lui Dumnezeu se închină cele din ceruri şi de pe pămînt, în ge rii şi vietăţile, şi nu se
îngîmfează.

52.    Se tem de Domnul lor de deasupra lor şi fac ce li se porunceşte.

53.    Şi zice Dumnezeu: “Nu pri miţi doi Dumnezei, El este un unic Dumnezeu; deci, temeţi-vă numai
de Mine!”

54.    A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt şi Lui i se cu vine slujba veşni că. Voiţi să vă temeţi de
altul, decît de Dumnezeu?

55.    N-aveţi dar, decît de la Dum nezeu, dacă vă ajunge un rău, rugaţi la Dum nezeu du pă ajutor.

56.    Iar dacă v-a mîntuit de rău, se închină o parte din voi idolilor,

57.    aşa că sînt nemulţumiţi cu ce le-am dat Noi. Folosiţi-vă numai şi apoi veţi înţelege.
58.    Şi ei pentru ceea ce nu cu nosc dau o parte din ceea cu ce i-am îngrijit. Pe Dumne zeu, veţi da
socoteală pentru ceea ce plăsmuiţi!

59.    Şi ei dau lui Dumnezeu fiice[6] — Mărire Lui! — iar lor îşi lasă ceea ce poftesc.

60.    Şi dacă unuia din ei se ves teşte o fiică, se acoperă faţa sa cu umbră nea gră şi el e plin de jale.

61.    El se ascunde de popor pen tru răul ce i s-a vestit: să-l ţie spre ruşine sau să-l ascundă în ţărînă?
Oare nu judecă el rău?

62.    Cei ce nu cred în lumea de apoi, seamănă cu cei mai răi; Dumnezeu, în să, seamănă cu ceea ce e
mai înalt; El e cel puternic, înţelept.

63.    De ar voi Dumnezeu să-i apuce pe oameni pentru păcate, n-ar lăsa El nici o vietate pe el[7];
totuşi încă întîrzie El pînă la un termen hotărît. Iar cînd vine terme nul, nu-l pot întîrzia nici
nu-l pot grăbi nici măcar cu o oră.

64.    Şi ei dau lui Dumnezeu ceea ce nu le place şi limbile lor scot minciună, că pentru ei este ceea ce
e mai bun [ca răsplată]. Fără îndoială că pentru ei este focul şi că vor fi aruncaţi în el.

65.    Pe Dumnezeu! Acum înaintea ta am trimis Noi [trimişi] la po poare, dar Satan a împodobit
faptele lor şi este scutul lor şi astăzi, însă, pentru ei, este pedeapsă dureroasă.

66.    Şi Noi am trimis scriptura la tine, numai ca să le arăţi răsvădit pentru ce se ceartă; în ea este
ocîrmuire şi îndurare pentru poporul credin cioşilor.

67.    Şi Dumnezeu trimite din ce ruri apă şi înviază cu ea pămîntul după moar tea sa. În tru aceasta
sînt semne pen tru poporul ce aude.

68.    Şi la vite aveţi voi o pildă; Noi vă adăpăm cu ceea ce este în trupurile lor între gunoi şi sînge, cu
lapte curat, ce curge uşor prin gît la cei ce beau[8].

69.    Şi din roduri fenicii şi via; de la ele luaţi băutură îmbătă toare şi mîncare bună. Întru aceasta sînt
semne pentru un popor priceput.

70.    Şi Domnul tău învaţă albina:  “Fă-ţi case în munţi şi în ar bori şi în ceea ce zidesc ei.

71.    Apoi mănîncă din toate roa dele şi mergi pe drumul cel liniştit al Domnu lui tău”. Din trupurile
lor iese bău tură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni.

72.    Dumnezeu v-a făcut pe voi; apoi vă ia la Sine; însă pe unii din voi lasă să ajungă la bătrîneţe
slăbanoage, încît nu mai ştiu nimic din ceea ce au şti ut. Dumnezeu este şti utor, puternic.
Întru aceasta este un semn pen tru oame nii cei ce cugetă.

73.    Şi Dumnezeu a pus la voi înainte pe unul altuia, cînd v-a îngrijit; şi to tuşi cei puşi înainte nu dau
nimic înapoi din îngrijirea lor pentru cei ce-i stăpîneşte dreapta lor[9], ca să fie întru aceasta
deopo trivă. Vor ei să lepede îndu rarea lui Dumnezeu?

74.    Dumnezeu v-a dat muieri din voi înşivă şi din muierile voastre v-a dat fii şi nepoţi şi v-a îngrijit cu
cele bune. Vor ei să creadă în nimicnicie şi să se lepede de mila lui Dumnezeu?
75.    Şi ei servesc, afară de Dum nezeu, şi unor fiinţe care nu pot să le dea nici o îngrijire din cer şi de
pe pămînt şi sînt fără puteri.

76.    Nu faceţi deci asemănare lui Dumnezeu. Dumnezeu doar ştie, iar voi nu ştiţi.

77.    Dumnezeu face o pildă: Un rob, un mamluc[10], care n-are putere asupra nimic, şi cineva pe
care l-am îngrijit Noi cu îngrijire frumoasă şi el dăru ieşte din ea pe ascuns şi pe faţă, oare
seamănă ei? Mărire lui Dumnezeu, însă cei mai mulţi din ei nu pri cep.

78.    Şi Dumnezeu face [încă] o pildă: Sînt doi bărbaţi; unul din ei este mut, nu poate ni mic şi este o greutate pentru Domnul său; orişiunde îl trimi
te, nu aduce bine. Oare seamănă el cu unul care po runceşte ce se cuvine şi se află pe drum drept?
79.    Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse în ceruri şi pe pă mînt; şi lucrul “orei” este numai o
clipeală din ochi, sau mai scurt. Dumnezeu doară este atotputernic.

80.    Şi Dumnezeu v-a scos din pîntecele maicelor voastre, fără să aveţi vreo pricepere, şi v-a dat auz,
văz şi inimi, ca să fiţi mulţumitori.

81.    Oare nu văd ei păsările, cum sînt supuse în aerul cerului? Nimeni nu le ţine în mînă, decît
Dumnezeu. Întru aceas ta sînt semne pentru un po por credincios.

82.    Şi Dumnezeu v-a dat case spre locuire şi El v-a dat vo uă pieile vitelor pen tru lo cuinţă[11], ca
să vă fie uşoare în ziua plecării şi ziua opririi şi lîna lor şi blana lor şi părul lor spre
întrebuinţare şi ca unelte pentru un timp.

83.    Şi Dumnezeu v-a dat umbră de la aceea ce a făcut şi v-a dat adăposturi în munţi şi v-a făcut
haine, ca să vă scutească de căldură, şi haine, să vă scutească în lupta voastră. Aşa împlineşte
El mila faţă de voi, ca să vă faceţi moslemi.

84.    Iar dacă se întorc ei, tu eşti dator la propovăduire răsvădită.

85.    Ei cunosc mila lui Dumne zeu şi apoi o leapădă şi cei mai mulţi din ei sînt necre dincioşi.

86.    Şi într-o zi vom ridica din toate popoarele un martor; atunci nu li se va da voie ne credincioşilor
[să se dezvinuiască] şi ei nu vor fi mi luiţi.

87.    Şi nelegiuiţii, cînd vor vedea pedeapsa, ea nu le va fi uşurată şi ei nu vor fi băgaţi în seamă.

88.    Şi idolatrii, cînd vor vedea idolii, vor zice: “Doamne, aceştia sînt idolii noştri, pe care i-am
chemat afară de Tine!” şi ei[12] să le puie în preaj mă cuvîntul: “Voi sînteţi mincinoşi!”

89.    Şi în ziua aceea îi vor aduce ei pace lui Dumnezeu[13] şi de la ei rătăcesc plăsmuirile lor.

90.    Cei ce nu cred şi se bat de la drumul lui Dumnezeu, lor le vom adăuga pedeapsă peste
pedeapsă, pentru că făcură stricăciune.

91.    Şi într-o zi vom scula în toate popoarele un martor din mijlocul lor şi Noi voim să te aducem ca
martor împotriva acestora şi am trimis asupra ta scriptură, ca tîlcuire pen tru toate lucrurile şi
ocîrmuire, şi îndurare, şi veste bună pentru moslemi.

92.    Dumnezeu porunceşte să se facă dreptate şi bine şi să se dea daruri ru de lor şi opreşte lucru
ruşinos şi nelegiuire; El vă îndeamnă ca să vă fie aminte.
93.    Ţineţi legămîntul lui Dum nezeu, pe care l-aţi încheiat, şi nu călcaţi jură mintele, după ce le-aţi
întărit, căci îl aveţi pe Dumnezeu drept chezaş pentru voi. Dumne zeu doar ştie ce faceţi.

94.    Şi nu fiţi ca aceea ce des tramă firul ei, după ce l-a făcut tare[14] jurînd ca să înşe laţi
întreolaltă, pentru că o parte este mai mare decît cealaltă. Dumnezeu vă ispi teşte întru
aceasta şi în ziua învierii vă va arăta răsve dit pentru ce v-aţi certat.

95.    Şi dacă ar fi voit Dumnezeu, v-ar fi făcut El un unic po por, însă El îl du ce în rătă cire pe cine
voieşte şi-l ocîrmuieşte pe cine voieşte; iar voi veţi da socoteală pentru faptele voastre.

96.    Şi nu juraţi ca să vă înşelaţi întreolaltă, ca să nu alunece piciorul, după ce fu întărit şi să gustaţi

răul, pentru că v-aţi abătutt de la drumul lui Dumnezeu, şi să vă fie pe deapsă dureroasă.

97.    Şi nu vindeţi legămîntul lui Dumnezeu pentru preţ mic, căci numai la Dumnezeu este ceea ce e
mai bun pentru voi, dacă pricepeţi.

98.    Ceea ce este la voi se trece şi ceea ce este la Dumnezeu rămîne, iar Noi le vom răs plăti celor
statornici cu răs plată pentru faptele lor cele mai bune.

99.    Cel ce face ce e drept, fie băr bat sau muiere, dacă numai este credincios, pe acela îl vom înbia
la o viaţă bună şi-i vom da răsplată pentru fap tele sale cele mai bune.

100.  Şi dacă citeşti Coranul, caută adăpost la Dumnezeu înaintea lui Satan, celui bătut cu pietre.

101.  El n-are putere asupra celor ce cred şi se încred în Dom nul lor.

102.  Puterea lui este numai asu pra celor ce se întorc de la El şi îi dau tova răşi.

103.  Şi dacă schimbăm un semn[15] în loc de alt semn — şi Dum nezeu ştie ce trimite — zic: “Tu eşti
plăsmuitor!” Dar cei mai mulţi din ei nu pricep.

104.  Spune: “L-a trimis[16] duhul sfînt[17] de la Domnul tău întru adevăr, ca să întărească pe cei ce
cred şi să fie o ocîrmuire şi veste bună pentru moslemi”.

105.  Şi noi ştim că ei zic: “Un om îl învaţă!” Limba aceluia pe care îl cred ei este barbară; însă aceasta
este răsvădit în arabă[18].

106.  Acei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu, pe ei nu-i ocîrmuieşte Dumne zeu şi pentru ei este
pedeapsă dureroasă.

107.  Plăsmuiesc minciuni cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi ei sînt mincinoşi.

108.  Cel ce se leapădă de Dum nezeu, după ce a crezut în el — doară dacă a fost silit, însă inima lui să
fie tare în cre dinţă — şi cel ce deschide inima sa necredinţei — asu pra lor vie mînia lui Dum
nezeu şi pentru ei să fie pe deapsă grea.

109.  Aceasta, pentru că ei au iubit viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi pentru că Dumnezeu nu
ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.

110.  Aceştia sînt cărora le-a pece tluit Dumnezeu inimile şi auzul şi văzul, aceştia sînt nebăgători de
seamă. Fără îndoială, în lumea de apoi sînt ei pierduţi.
111.  Apoi Domnul tău pe aceia ce au pribegit, după ce au fost ispitiţi, şi s-a răsplătit fiecare suflet
după faptele lui şi nu li se va întîmpla nedreptate.

112.  Într-o zi, va veni fiecare su flet şi se va certa pentru sine însuşi şi se va lupta şi au fost
statornici…[19] Domnul tău după acestea este iertător, îndurător.

113.  Şi Dumnezeu face o pildă: O cetate[20] a fost în siguranţă şi pace şi venea îngrijirea ei în
prisosinţă din toate locurile şi ea a fost nemulţumitoare faţă de mila lui Dumnezeu şi i-a dat
de gustat Dumnezeu haina foametei şi a fricii pentru faptele lor.

114.  Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor şi ei l-au învinuit de minciună, şi i-a apucat pedeapsă,
pentru că erau nelegiuiţi.

115.  Mîncaţi din ceea ce v-a îngri jit Dumnezeu, ce este iertat [şi] bun şi mul ţu miţi milei lui
Dumnezeu, dacă-i sînteţi robi.

116.  El v-a oprit numai mortă ciune, sînge şi carne de porc şi aceea peste care [la înjun ghiere] s-a
chemat altul decît Dumnezeu. Şi dacă cineva este silit, fără să poftească sau să voiască, să
calce [po runca lui Dumnezeu], atunci Dumnezeu doară este iertă tor, îndurător.

117.  Şi nu vorbiţi cu limbile voas tre mincinoase: “Aceasta este iertat şi aceasta este oprit”, ca să
născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu; celor ce năs co cesc minciuni asupra lui Dumnezeu
nu le merge bine.

118.  Puţin folos, şi apoi este pen tru ei pedeapsă dureroasă.

119.  Şi jidovilor le-am oprit Noi ceea ce ţi-am spus înainte[21]. Şi Noi n-am fost nedrepţi faţă de ei, ci
ei au fost ne drepţi faţă de ei înşişi.

120.  Atunci Domnul tău faţă de cei ce au făcut rău întru ne ştiinţă [şi] apoi s-au căit şi s-au îndreptat
— Domnul tău după aceea va fi iertător, îndurător.

121.  Avraam a fost un Imîn ascul tător de Dumnezeu, drept-credincios, şi n-a fost ido latru.

122.  El a fost mulţumitor pentru mila Lui, şi El l-a ales şi l-a ocîrmuit pe drum drept.

123.  Şi Noi i-am dat în lumea de acum ce e bun şi în lumea de apoi se ţine el de cei drepţi.

124.  Apoi ţi-am descoperit: “Ur mează legii lui Avraam, cel dreptcredincios, ce n-a fost idolatru”.

125.  Şi Sabbathul a fost orînduit numai pentru cei ce se certau asupra lui[22] şi Domnul tău va
judeca între ei în ziua învierii cu privire la cearta lor.

126.  Cheamă la drumul Dom nului tău cu înţelepciune şi îndemnare frumoasă şi ceartă-te cu ei cum
e mai frumos. Domnul tău ştie cine s-a abătut de la drumul Său şi El îi cunoaşte pe cei bine
ocîrmuiţi.

127.  Şi dacă pedepsiţi, apoi să pedepsiţi în acelaşi fel cum vi s-a făcut răul, iar dacă răbdaţi, e mai
bine pentru cei ce rabdă.

128.  Şi tu rabdă şi răbdarea ta vine de la Dumnezeu, şi nu te întrista asupra lor şi nu te îngriji pentru
viclenia lor. Dumnezeu este cu cei ce se tem de El şi se poartă bine.
  

XVII

SURA DRUMULUI NOPŢII

Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Mărire celui care a dus  pe robul Său noaptea  de la tem plul cel sfînt la templul cel mai
îndepărtat, a cărui îm prejurime am binecuvîntat-o, ca să-i arătăm semnele Noastre. El este
cel ce aude, vede.

2.      Şi Noi i-am dat lui Moise scriptura şi am orînduit-o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel, zicînd: “Nu luaţi apărător, afară de Mine!”
3.      [Ei sînt] urmaşii celor ce i-am purtat Noi cu Noe [în cora bie]. El a fost un rob mulţu mitor.

4.      Şi Noi am hotărît pentru fiii lui Israel în scriptură: “De două ori veţi face daună pe pămînt[23] şi
vă veţi ridica în mare îngîmfare”.

5.      Şi cînd a venit ameninţarea pentru întîia dată, trimiserăm la voi robii Noştri, cu putere mare şi ei
cercetară lăuntrul locuinţelor voastre şi se împlini ameninţarea.

6.      Apoi v-am dat Noi înapoi puterea asupra lor şi v-am înmulţit averea şi copiii şi v-am făcut o
ceată mai mare,

7.      [zicînd]: “De faceţi bine, fa ceţi bine pentru voi, iar de faceţi rău, e tot aşa”. Şi cînd s-a împlinit
ameninţarea pentru altădată, [trimiserăm servii Noştri] să întristeze feţele voastre şi să intre
în templu, cum intrară întîia dată, şi să sfarme ceea ce au cucerit.

8.      Poate că Domnul vostru se va îndura, dar dacă veţi face iarăşi, vom face şi Noi iarăşi şi Noi am
orînduit iadul cu temniţă pentru cei necre dincioşi.

9.      Acest Coran ocîrmuieşte la ceea ce e mai drept şi binevesteşte credincioşilor,

10.    care se poartă bine, că vor avea răsplată mare.

11.    Iar celor ce nu cred în lumea de apoi, le-am pregătit Noi pedeapsă dure roasă.

12.    Şi omul cere răul, ca şi cînd ar cere binele; omul este grăbit.

13.    Şi Noi orînduim noaptea şi ziua ca două semne; şi Noi am şters semnul nopţii şi am făcut să se
vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului vostru şi să ştiţi numărul anilor şi
socoteala[24]. Şi tot lucrul l-am tîlcuit răsvădit.

14.    Şi fiecărui om i-am legat Noi pasărea sa[25] de gîtul său şi vom scoate în ziua învierii pentru el o
carte, ce se va pune înainte deschisă:

15.    “Citeşte cartea ta, căci tu în suţi astăzi ai să dai socoteală asupra ta!”

16.    Cel ce este bine ocîrmuit este bine ocîrmuit numai pentru sine însuşi, iar cine rătăceşte,
rătăceşte tot pentru sine; şi un [suflet] încărcat să nu poarte sarcina altuia. Şi Noi nu
pedepsim, înainte de ce am trimis un sol.
17.    Şi dacă voiam Noi să dărîmăm o cetate, le porun ceam celor îmbuibaţi din ea; şi ei pacătuiau în
ea şi se împlinea asupra ei cuvîntul şi Noi o pier deam cu totul.

18.    Şi cîte neamuri am nimicit Noi, după Noe, căci Domnul tău de ajuns ştie şi vede pă catele
sclavilor Săi.

19.    Cel ce doreşte cele pieritoare, în grabă îi dăm în ea[26] ce voim [şi] cui do rim. Apoi îi hotărîm
iadul, să ardă în el ruşinat, lepădat.

20.    Iar cel ce voieşte lumea de apoi şi o rîvneşte cu rîvnă şi este credincios, lui i se mul ţumeşte
pentru rîvna sa.

21.    Tuturor le vom dărui, acestora şi acelora din darurile Domnului tău, şi darurile Dom nului tău să
nu fie oprite.

22.    Priveşte cum i-am ales Noi pe unii înaintea altora; însă lumea de apoi să aibă mai mari trepte şi
mai mari înălţători.

23.    Nu pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu, ca să şezi ruşinat şi fără ajutor.

24.    Şi Domnul tău a orînduit ca să-i slujiţi numai Lui şi să vă purtaţi bine cu părinţii voş tri, dacă unul
sau amîndoi ajung la bătrîneţe lîngă tine. De aceea nu spune către ei “Pfui” şi nu-i certa, ci vor
beşte către ei cuvinte bine voitoare.

25.    Şi pleacă înaintea lor aripa umilinţei din îndurare şi spune: “Doamne, îndură-Te de amîndoi, căci
mă cres cură, cînd eram mic!”

26.    Domnul vostru ştie ce este în sufletul vostru, ori de sînteţi cinstiţi.

27.    Şi El este iertător faţă de cei căincioşi.

28.    Şi să dai celui înrudit ce i se cuvine, şi sărmanului şi fiu lui drumului, însă nu fi prea risipitor.

29.    Risipitorii sînt fraţii Sata nelor, şi Satan era nemulţu mitor Domnului său.

30.    Şi dacă te întorci de la ei[27], căutînd îndurare de la Domnul tău în care nădăjduieşti, spune-le
un cuvînt prietenos.

31.    Şi nu lăsa mîna ta legată de gîtul tău[28], dar nici n-o în tinde de tot, aşa ca să şezi certat,
sărăcit.

32.    Vezi, Domnul tău dă cele de lipsă cu prisosinţă şi cu măsură. El îi cu noaşte şi-i vede pe robii Săi.

33.    Şi nu omorîţi copiii voştri, de frica sărăciei; Noi îi vom îngriji pe ei şi pe voi. Omorîrea lor este un
păcat mare.

34.    Şi nu vă apropiaţi de curvie; ea este ruşinoasă şi un drum rău.

35.    Şi nu omorîţi nici un om pe care vi l-a oprit Dumnezeu, doară pentru dreptate. Dacă s-a omorît
cineva pe nedreptul, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el; însă el să nu se întreacă în
omor, el doară află ajutor.
36.    Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, doar numai spre binele acestuia, pînă a ajuns el în vîrstă.
Şi ţineţi legămîntul. Cu privire la legămînt veţi fi traşi la răspundere.

37.    Şi daţi măsură plină, cînd măsuraţi, şi cumpăniţi cu cîntar drept; aşa e mai bine şi mai frumos
pentru înain tare.

38.    Şi nu te sprijini pe ceva ce nu cunoşti; auzul, văzul şi ini ma, toate aces tea vor da so coteală.

39.    Şi nu păşi pe pămînt cu îngîmfare; doar nu poţi sfîşia pămîntul şi nu poţi ajunge munţii cu
înălţimea.

40.    Toate acestea sînt rele dina intea Domnului tău şi urîte.

41.    Aceasta este din ceea ce ţi-a descoperit Domnul tău din înţelepciune; şi nu pune lîn-gă
Dumnezeu alt Dumne zeu, căci vei fi aruncat în iad, fiind certat şi lepădat.

42.    Oare v-a ales Domnul vostru ca fii şi a primit fiice dintre îngeri? Voi vor biţi un cuvînt greu.

43.    Noi am dat multe tîlcuri în Coranul acesta, ca să-i îndemnăm, însă a ceasta în mulţeşte numai
neplăcerea lor.

44.    Spune: “De ar fi lîngă El Dumnezei, precum spun ei, totuşi ar trebui să caute ei un drum la cel de
pe tron”.

45.    Mărire Lui, El este mai înalt, mai mare decît vorba lor.

46.    Îl laudă şapte ceruri şi pă mîntul şi ceea ce este în aces tea şi nu este un lucru care nu-l laudă
întru mărirea Lui. Voi însă nu înţelegeţi lauda lor. El este blînd, iertător.

47.    Dacă citeşti Coranul, punem Noi un văl acoperit între tine şi cei ce nu cred în lumea de apoi.

48.    Şi Noi punem asupra inimi lor lor acoperăminte, ca să nu-l înţeleagă

49.    şi dacă-l aminteşti pe Dom nul tău în Coran, ca pe unul unic, întorc ei spatele lor la fugă.

50.    Noi ştim de ce ascultă ei aceasta, cînd te ascultă pe tine. Şi cînd sînt ei nelegiuiţi într-ascuns,
atunci zic ei: “Voi urmaţi numai unui băr bat fer mecat!”

51.    Priveşte ce pilde fac ei cu tine; însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.

52.    Ei zic: “Dacă am devenit oase şi fărîme, vom fi sculaţi ca făptura nouă?”

53.    Spune: “De aţi fi piatră sau fier, sau altceva, ce e greu în piepturile voastre”[29]. Şi ei vor zice:
“Cine ne va aduce îna poi?” Spune: “Acela care v-a făcut întîi”. Ei vor clătina asupra voastră
capetele lor şi vor zice: “Cînd va fi aceasta?” Spune: “Poate va fi în dată!”

54.    Într-o zi vă va chema El şi voi veţi răspunde cu laudă şi veţi crede că aţi întîrziat nu mai puţin.

55.    Spune robilor Mei să vor bească cum e mai frumos[30]. Satan caută să facă ceartă între ei.
Satan este pentru oameni un duşman răsvădit.

56.    Domnul vostru vă cunoaşte pe voi; dacă voieşte, se în dură de voi, sau dacă voieş te, vă
pedepseşte. Şi Noi nu te-am trimis ca să le fii apă rător.
57.    Şi Domnul tău cunoaşte pe fiecare din ceruri şi pe pămînt, şi Noi i-am ales pe unii din profeţi
înaintea altora şi i-am dat lui David psalmii.

58.    Spune: “Chemaţi-i pe cei pe care i-aţi primit [ca zei] lîngă El; ei doar nu vă pot mîntui de rău, nici
nu vă pot de părta”.

59.    Aceia pe care îi cheamă ei caută singuri împreunare cu Domnul lor, ca să fie aproa pe, şi
nădăjduiesc în îndura rea Sa şi se tem de pedeapsa Sa. Pe deapsa Domnului tău este
înfricoşată.

60.    Şi nu este cetate pe care să nu o pierdem înaintea zilei învierii sau să nu o pede psim cu
pedeapsă grea. Aceasta este scris în carte.

61.    Şi nimic nu Ne opreşte să [te] trimitem cu semne, dacă înaintaşii nu le-ar fi ţinut în minciună; şi
Noi i-am dat lui Thamud iapa de cămilă, ca să o vadă, şi ei s-au purtat nelegiuit cu ea; şi Noi
trimi tem numai cu semne spre frică.

62.    Şi cînd ţi-am zis: “Domnul tău înconjoară oamenii”. Şi Noi am orînduit vedenia, ce am lăsat-o să
o vezi, numai ca ispită pentru oameni, şi pomul cel blestemat[31] în Co ran, şi Noi i-am
umplut cu frică şi [aceasta] îi va întări numai spre fărădelege mare.

63.    Şi cînd ziserăm îngerilor: “Închinaţi-vă înaintea lui Adam!”, se închinară ei, afa ră de diavolul. El
zise: “Să mă închin unei făpturi de tină?”

64.    El zise: “Ai văzut oare aceea ce ai cinstit mai mult decît pe mine? De vei întîrzia cu mine pînă la
ziua învierii, voi să stîrpesc urmaşii lui, afară de puţini”.

65.    El zise: “Ieşi! Şi cine-ţi va ur ma din ei, iadul să fie răs plata voastră, o răs plată bo gată!

66.    Turbură pe cine voieşti din ei cu vocea ta şi întărîtă-i cu călăreţii şi pe destraşii tăi şi fii părtaş la
averile şi copiii lor şi fă-le făgăduinţe. Însă ce le făgăduieşte Satan este înşelăciune.

67.    Peste robii Mei n-ai putere şi ajunge Domnul tău ca scut”.

68.    Domnul tău este cel ce vă mînă corăbiile pe mare, ca să căutaţi prisosin ţa Lui. El este îndurător
cu voi.

69.    Şi de vă ajunge un rău pe mare, rătăcesc departe aceia pe care îi che maţi, iar dacă El v-a mîntuit
pe uscat, vă întoarceţi la El, şi omul este nemulţumitor.

70.    Sînteţi siguri că El nu vă lasă să vă cufundaţi în mijlocul uscatului, sau că nu vă trimite asupra

voastră un uragan? Atunci, nu veţi afla apărător pentru voi.

71.    Sau sînteţi siguri că nu vă va scoate altă dată pe mare şi va trimite asu pra voastră un vînt
pustiitor şi vă va îneca pentru nemulţumirea voas tră? Atunci nu veţi afla aju tor împotriva
Noastră.

72.    Şi Noi am făcut cinste fiilor lui Adam şi i-am purtat pe uscat şi pe mare şi i-am în zestrat cu
bunătăţi şi i-am ales cu tot dinadinsul, înain tea multor făpturi ale Noas tre.

73.    Într-o zi, vom chema toţi oamenii cu dregătorii lor, iar aceia cărora li s-a dat cartea în mîna
dreaptă[32], aceia să citească a lor carte şi să nu li se facă nici un fir de strîmbătate.
74.    Şi cel ce a fost orb aici, acela va fi orb şi în lumea de apoi şi va rătăci mai mult de la drum.

75.    Şi ei au fost aproape să te amăgească de la ceea ce ţi-am descoperit Noi, ca să plăsmuieşti

despre Noi altce va; atunci te-ar fi primit ei ca prieten.

76.    Şi dacă Noi nu te-am fi întă rit, mai că te-ai fi aplecat lor cu puţin.

77.        Atunci Noi te-am fi lăsat să guşti asemenea din viaţă şi asemenea din moarte şi nu ţi-ai fi aflat
ajutor împotriva Noastră.

78.    Şi mai că te-ar fi pus la cale să părăseşti ţara, ca să te alunge din ea, însă ei n-ar fi zăbovit în
urma ta, decît numai puţin[33].

79.    [Aceasta a fost] purtarea [Noastră] cu cei ce i-am tri mis Noi înaintea ta din trimişii Noştri şi nu
vei găsi schimbare în purtarea Noas tră.

80.    Împlineşte rugăciunea la apusul soarelui pînă la întu nericul nopţii şi citirea zori lor. Citirea
zorilor are măr turie pentru sine.

81.    Şi o parte din noapte să pe treci în veghere, aceasta-ţi este dar; poate că te va scula Domnul tău
într-un loc lău dat.

82.    Şi spune: “Doamne, fă intra rea şi ieşirea mea adevărată şi dă-mi de la Tine putere ajutătoare!”

83.    Şi spune: “A venit adevărul şi a pierit deşertăciunea” Da, deşertăciunea este trecătoa re.

84.    Şi Noi trimitem din Coran ceea ce este o vindecare şi o îndurare pentru cei credin cioşi; celor
păcătoşi, însă, numai le înmulţeşte pieirea.

85.    Şi dacă Ne îndurăm de om, se abate el de la Noi şi se duce la o parte; şi dacă-l ajunge un rău,
deznădăj-duieşte el.

86.    Spune: “Fiecare lucrează în felul său şi Domnul vostru ştie cine este mai bine ocîrmuit pe cale”.

87.    Şi ei te vor întreba despre duh[34]. Spune: “Duhul este din porunca Dom nului meu; însă vouă
vi s-a dat numai puţină ştiinţă.”

88.    Şi de am voi Noi, am lua ceea ce ţi-am descoperit Noi, atunci nu ţi-ai afla întru aceasta un
apărător împo triva Noastră,

89.    afară de îndurarea de la Domnul tău; da, harul Său asupra ta este mare.

90.    Spune: “Dacă s-ar aduna oamenii şi duhurile, să facă un Coran ca aces ta, ei nu l-ar putea face
asemenea, chiar de şi-ar ajuta întreolaltă”.

91.    Şi Noi le-am tîlcuit oame nilor, în acest Coran, toate pildele, însă cei mai mulţi oameni nu-l
voiesc, dară din necredinţă.

92.    Şi ei zic: “Nu-ţi vom crede, pînă nu vei lăsa să ne curgă din pămînt un izvor,

93.    sau pînă nu vei avea o gră dină de fenici sau de vie şi nu vei lăsa să curgă rîuri din mijlocul ei,
94.    sau pînă nu vei arunca, pre cum ai zis, cerul în bucăţi asupra noastră sau nu-l vei aduce pe
Dumnezeu şi pe îngeri spre chezăşie,

95.    sau pînă nu vei avea o casă de aur sau nu te vei sui în cer; şi noi nu vom crede în suirea ta, pînă
ce nu ne vei trimite o carte pe care s-o citim”. Spune: “Mărire Dom nului meu! Sînt eu mai
mult decît un om, un tri mis?”

96.    Şi nimic nu-i opreşte pe oameni să creadă, dacă a venit la ei ocîrmuirea, decît dacă zic ei: “A
trimis Dumnezeu numai un om ca sol?”

97.    Spune: “Dacă ar umbla pe pămînt îngerii cu încredere, le-am fi trimis şi lor din cer un înger ca
trimis”.

98.    Spune: “Ajunge Dumnezeu ca martor între mine şi voi. El îi cunoaşte şi-i vede pe servii săi.

99.    Şi pe cine-l ocîrmuieşte Dumnezeu, acela este bine ocîrmuit; iar dacă-l duce pe cineva în
rătăcire, nici cînd nu vei afla pentru ei scut decît la El. Şi Noi îi vom aduna în ziua învierii pe
feţele lor orbi, muţi şi surzi. Şi locuinţa lor să fie iadul; de cîte ori se va stinge, le vom aprinde
flacăra.”

100.  Aceasta este răsplata lor, pentru că nu crezură în semnele Noastre şi zi seră: “Dacă sîntem oase
şi fărîme, ne vom scula cu făptura noastră?”

101.  Însă nu văd ei că Dumnezeu, care a făcut cerul şi pămîntul, poate să fa că făpturi asemenea lor?
Şi El a orînduit pentru ei un termen, fără îndo ială; însă nelegiuiţii leapădă aceasta din necre
dinţă.

102.  Spune: “De aţi avea comorile îndurării Domnului meu, le-aţi ţine de frică, să le daţi, căci omul
este zgîrcit”.

103.  Şi Noi i-am dat lui Moise nouă semne răsvădite[35]. Întreabă numai pe fiii lui Is rael. Şi cînd veni
el la ei, Faraon îi zise: “Eu te ţin, o, Moise, de fermecat”.

104.  Ei zic: “Tu ştii că doar nime nea nu le-a trimis pe acestea decît Domnul cerurilor şi al pămîntului
ca semne văzute şi eu te cred pe tine, o, Fara on, că eşti pierdut”.

105.  Şi el[36] voi să-i alunge din ţară şi Noi îl înecarăm pe el şi pe cei împreună cu el.

106.  Şi Noi am spus după el fiilor lui Israel: “Locuiţi în ţară şi dacă va veni fă găduinţa lumii de apoi,
vă vom duce în cete mestecate!” Şi în ade văr l-am trimis pe el[37], şi în adevăr s-a coborît el,
chiar pe tine te-am trimis nu mai ca vestitor, îndemnător.

107.  Şi Coranul l-am împărţit Noi, ca să-l citeşti asupra oamenilor în răstim puri şi l-am trimis rînd pe
rînd.

108.  Spune: “De credeţi în el sau nu credeţi, aceia cărora li s-a dat ştiinţă dinainte, cînd se citeşte el
asupra lor, cad pe faţă închinîndu-se şi zic: “Mărire Domnului nostru! Făgăduinţa Domnului
nos tru s-a împlinit!”

109.  Şi ei cad pe faţa lor plîngînd şi el adaugă umilinţa lor.

 110.  Spune: “Chemaţi-l: Allah  sau chemaţi-l Er- Rahmîn  — orişicum îl chemaţi, ale Lui sînt cele mai
frumoase numiri”. Şi nu striga în rugăciunea ta, nici nu şopti, ci fii cuviincios pe drum mijlociu.

111.  Şi spune: “Mărire lui Dum nezeu, care n-a născut fiu şi n-are tovarăşi la stăpînire, nici n-are scut
din slăbi ciune”. Şi preamăreşte mă rirea Lui!

XVIII

SURA PEŞTERII

Din Mekka şi este cu o sută zece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR [38]

1.      Mărire lui Dumnezeu, care a trimis asupra robului Său scriptura şi n-a făcut-o strîmbă,

2.      [ci] dreaptă, ca să vestească pedeapsă grea de la El şi să le binevestească credincioşilor, care fac bine, că vor avea răsplată frumoasă, în care
vor petrece în veci,
3.      şi să-i îndemne pe cei care zic că Dumnezeu a născut un fiu.

4.      Dar despre aceasta n-au avut ştiinţă nici ei, nici pă rinţii lor. Un cuvînt greu, care iese din gurile
lor! Ei nu vorbesc alta, decît minciuni.

5.      Poate că îţi vei junghia sufle tul[39], pe urmele lor de scîrbă, pentru că ei cred acestei
[descoperiri noi].

6.      Da, Noi am făcut pe pămînt podoaba, ca să ispitim care dintre ei are cele mai bune fapte.

7.      Şi ceea ce este pe el vom face întru ţărînă stearpă.

8.      Oare crezi tu că locuitorii peşterii[40]  şi Er-Rakîm se ţin de semnele Noas tre minunate?

9.      Cînd se sălăşluiră feciorii în peşteră, ziseră ei: “Doamne, dă-ne îndurare de la Tine şi îndreaptă treaba noastră cum e mai bine!”
10.    Şi Noi îi băturăm peste urechi[41], în peşteră, pentru un rînd de ani.

11.    Atunci îi trezirăm, ca să ştim care din amîndouă cete a numărat cîtă vreme au petre cut.

12.    Voim să-ţi povestim istoria după adevăr. Ei erau feciori care credeau în Domnul lor, şi Noi i-am
ocîrmuit cu tot dinadinsul.

13.    Şi Noi le-am întărit inimile şi cînd se sculară, ziseră: “Domnul nostru este Domnul ce rurilor şi al
pămîntului; noi nu chemăm alt Dumnezeu afară de El; altfel am spune o minciună peste
măsură.

14.    Acest popor al nostru şi-a luat alţi Dumnezei, afară de El, fără ca să aducă pentru ei o dovadă
răsvădită. Însă cine este mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună des pre
Dumnezeu?

15.    De v-aţi depărtat de ei şi de aceea la care se închină ei, afară de Dumne zeu, atunci sălăşluiţi-vă
în peşteră. Dumnezeu va întinde asupra voastră îndurarea Sa şi vă va îndrepta treaba cum e
mai bine”.
16.    Şi tu puteai vedea soarele, cînd răsărea, cum se pleca de la peşteră spre dreapta, şi cînd apunea,
acum înconjura spre stînga[42], pe cînd erau ei în gaură. Acesta este unul din semnele lui
Dumnezeu. Pe cine-l ocîrmu ieşte Dumnezeu, acela e bine ocîrmuit, iar pe cine-l duce-n
rătăcire, pen tru acela nu vei afla nici scut, nici îndreptător.

17.    Şi tu i-ai fi ţinut de treji[43], însă ei dormeau şi Noi îi întorceam în dreapta şi în stînga, şi cîinele
lor era cu labele întinse pe prag. De i-ai fi văzut, te-ai fi întors de la ei la fugă şi te-ai fi umplut
cu groază de ei.

18.    Astfel i-am trezit Noi pe ei, ca să se întrebe întreolaltă. Unul din ei zise: “Cît aţi pe trecut?” Ei
ziseră: “Am pe trecut o zi sau o parte din zi”. “Dom nul vostru ştie mai bine cît aţi petrecut;
deci, trimiteţi pe unul din voi cu banii voştri în oraş, ca să va dă cine va avea cea mai cu rată
mîncare şi să vă aducă gustare de la el, şi acela să fie prietenos şi să nu vă dea de cunoscut
faţă de vreunul.

19.    Căci de vă vor descoperi, vă vor ucide cu pietre sau vă vor aduce înapoi la credinţa lor şi nu vă va
merge bine în veci”.

20.    Şi astfel i-am lăsat Noi să fie cunoscuţi, ca ei să ştie că făgăduinţa lui Dumnezeu este adevăr şi că
despre oră[44] nu este îndoială. Cînd se cer tau ei întreolaltă despre întîmplarea lor, ziseră ei:
“Zidiţi asupra lor o zidire. Domnul vostru ştie ce este cu ei”. Cei ce biruiră în afacerea lor
ziseră: “Să ridicăm asupra lor un templu!”

21.    Ei vor zice: “Ei au fost trei şi al patrulea din ei a fost cîinele lor”. Şi alţii vor zice: “Ei au fost cinci şi
al şaselea din ei a fost cîinele lor” — o ghicire a celor ascunse. Şi ei vor zice: “Ei au fost şapte
şi al optulea din ei a fost cîinele lor”. Spune: “Domnul meu cunoaşte numărul lor. Nu mai
puţini îl ştiu”.

22.    Şi nu dă părere asupra lor decît numai părere răsvădită şi nu cere lămu riri cu privire la ei de la
nici unul![45]

23.    Şi nu spune despre nici un lucru: “Aceasta voi face-o mîine”, ci [adaugă]: “Dacă voieşte
Dumnezeu”. Şi adă-ţi aminte de Domnul tău, dacă ai uitat [acest adaus] şi spu ne: “Poate mă
va ocîrmui Domnul meu, să mă apro piu cu cuviinţă de aceasta”.

24.    Şi ei petrecură în peşteră trei sute de ani şi mai adăugaseră încă nouă.[46]

25.    Spune: “Dumnezeu ştie mai bine cît au petrecut: ale Lui sînt cele ascun se în ceruri şi pe pămînt.
Priveşte-L şi as cultă. Afară de El, n-au ei scut şi El nu-Şi face tovarăşi în judecata Sa”.

26.    Citeşte ce ţi s-a descoperit din cartea Domnului tău; nu se schimbă cu vintele Sale şi nu afli,
afară de El, adăpost.

27.    Fii cu răbdare cu cei ce-L cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, do rind faţa Sa. Şi nu
întoarce ochii tăi de la ei, dorind podoaba vieţii lu meşti, şi urma celui căruia i-am făcut inima
nebăgătoare de seamă faţă de amintirea Noastră şi care urmează poftei sale şi purtarea lui
este des frînată.

28.    Spune: “Adevărul este de la Domnul vostru, şi cine vo ieşte să creadă, şi cine voieş te să nu
creadă”. Pentru cei nelegiuiţi am pregătit Noi un foc, îi va înconjura vălul său. Şi cînd vor
 striga după ajutor, li se va ajuta cu apă, ce seamănă cu smoala topită, ce cocea feţele lor. Rea
băutură şi rău culcuş.

29.    Cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei nu lăsăm să se piardă răsplata pentru fapte bune.

30.    Pentru aceia sînt grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe de desupt; vor străluci acolo cu brăţare
de aur şi se vor îmbrăca în haine verzi de măta se şi brocart, răzimîndu-se acolo pe divane.
Mă reaţă răsplată şi măreţ culcuş!

31.    Şi pune-Ie ca pildă doi băr baţi; unuia din ei i-am dat Noi două grădini de vie şi le-am înconjurat
cu fenici şi am pus între ele un ogor. Amîndouă grădinile aduseră mîncarea lor şi nu-l lipsiră
cu nimic.

32.    Şi Noi lăsarăm să curgă la mijloc un rîu. Şi el avu rod şi zise către tova răşul său, zăbovindu-se:
“Eu am mai multă avere decît tine şi sînt mai puternic cu oamenii”.

33.    Şi el intră în grădina sa păcătuind faţă de sine însuşi. El zise: “Nu cred că aceasta va pieri cîndva,

34.    şi nu cred că ora se va ridica; şi dacă voi fi adus înapoi la Domnul meu, voi afla una mai bună
decît ea în schimb”.

35.    Îi zise tovarăşul său, zăbo-vindu-se: “Oare nu crezi în Acela care te-a fă cut din colb, apoi dintr-o
picătură, apoi te-a făcut asemenea bărbatului?

36.    Însă Dumnezeu este Dom nul meu, şi eu pe nimenea nu-l fac tovarăş Domnului meu.

37.    Şi cînd ai intrat în grădină, de ce n-ai spus: “Cum voieş te Dumnezeu”? Nu este pu tere decît
numai la Dumne zeu! Dacă şi vezi că eu sînt mai mic decît tine, cu privire la avere şi copii,

38.    poate Domnul meu îmi va da ceva mai bun decît grădi na ta şi va trimite asupra ei pedeapsă din
cer şi o va preface în ţărînă uscată;

39.    sau se usucă apa ei în adînc, încît n-o mai poţi afla”.

40.    Şi fură înconjurate [de mînia lui Dumnezeu] rodurile sale şi dimineaţa începu el să-şi frîngă
mîinile sale pentru ce a cheltuit şi [via] era frîntă pe proptelele ei şi el zise: “O, de n-aş fi făcut
un tovarăş Domnului meu!”

41.    Şi el n-avea o ceată care să-i ajute, afară de Dumnezeu, şi el însuşi nu-şi putea ajuta.

42.    Acolo este ajutorul de la Dumnezeul adevărului, la Dînsul este răsplata cea mai bună şi sfîrşitul
[cel mai bun].

43.    Pune-Ie pilda vieţii lumeşti: ea este ca apa pe care o trimitem Noi din cer şi o pri mesc în sine
ierburile pămîntului şi apoi se fac fîn uscat, pe care-l împrăştie vînturile. Şi Dumnezeu are
putere asu pra tuturor lucrurilor.

44.    Şi averea şi copiii sînt podoa ba vieţii lumeşti; însă ceea ce rămîne, faptele bune, sînt mai bune
de la Domnul tău cu privire la răsplată şi mai bune cu privire la nădejde.

45.    Şi într-o zi vom lăsa să treacă munţii şi vei vedea pămîntul neted, şi-i vom aduna pe ei şi nu vom
lăsa nici unul din ei.
46.    Şi vor fi puşi înaintea Dom nului tău în rînd [şi El va zice]: “Aţi venit la Noi, pre cum v-am făcut
Noi pe voi dintru întîi; şi voi aţi crezut că Noi nu vă vom împlini făgăduinţa”.

47.    Şi va fi pusă cartea şi-i vei vedea pe cei păcătoşi îngro ziţi pentru cuprin sul ei şi ei vor spune:
“Vai de noi! Ce este această carte! El n-a lăsat nici cel mai mic, nici cel mai mare [păcat], fără
să-l în semne”. Au ei vor afla faptele lor la loc şi Domnul tău nu-i va face nimănui strîmbătate.

48.    Şi cînd am spus îngerilor: “Închinaţi-vă lui Adam!”, se închinară ei, afară de dia volul, care era
unul din duhuri şi a păcătuit împotri va poruncii Domnului tău. Şi voiţi să-l luaţi pe el şi pe
urmaşii săi, ca scut, în locul Meu? Ei doar vă sînt duş mani. Acesta este un schimb rău pentru
cei nelegiuiţi.

49.    Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerurilor şi a pămîntului şi nici la facerea lor în şişi şi nici nu
i-am luat într-aju tor pe cei ce amăgesc la ră tăcire.

50.    Şi într-o zi va zice El: “Chemaţi-i pe tovarăşii Mei, pe care i-aţi plăsmuit!” Şi ei vor chema, iar
aceia nu vor răspunde, şi Noi vom pune între ei un loc de pierzare.

51.    Şi nelegiuiţii vor vedea focul şi vor simţi că vor fi aruncaţi în el şi nu vor afla scăpare din er.

52.    Şi Noi tîlcuim în Coranul acesta tot felul de pilde pen tru oameni; însă omul se ceartă împotriva
celor mai multe lucruri.

53.    Şi nimic nu-i opreşte pe oa meni să creadă, dacă a venit la ei ocîrmuirea, şi să-l roage de iertare
pe Domnul lor, doară dacă vine asupra lor pe deapsa înaintaşilor sau vine la ei pedeapsa făţiş.

54.    Şi Noi îi trimitem pe trimişi, ca să binevestească şi să îndemne, şi cei necredincioşi se ceartă cu

cele deşerte, ca să strivească adevărul, şi-şi bat joc de semnele Mele şi de ceea ce am
propovăduit.

55.    Şi cine este mai păcătos decît acela căruia i s-au vestit sem nele Domnu lui său şi care s-a întors
apoi de la ele şi a uitat ce a făcut înainte mîna sa? Noi am pus asupra inimilor lor
acoperaminte, ca să nu-l priceapă pe el[47], şi în ure chile lor surzenie.

56.    Şi dacă chemi spre ocîrmuire, totuşi nu sînt ei ocîrmuiţi în veci.

57.    Şi Domnul tău este iertător, îndurător. De ar fi voit să-i prindă, după cum i se cădea, le-ar fi
grăbit pedeapsa. Însă ei au avut o făgăduinţă: nu vor afla, fără El, un adăpost.

58.    Şi acele cetăţi le-am dărîmat Noi, pentru că au fost nelegiuite, şi le-am dat o veste despre
pieirea lor.

59.    Şi cînd zise Moise, către ro bul său: “Nu mă voi opri pînă nu voi ajunge împreu narea amînduror
mărilor, chiar dacă aş umbla optzeci de ani”.

60.    Şi cînd ajunseră ei la împreu narea lor, uitară ei peştele lor şi el apucă drumul spre ma re,
printr-un canal.

61.    Şi cînd au călătorit mai de parte, zise el sclavului său: “Dă-ne mîncarea noastră; ne-a ajuns
oboseala pentru această cale a noastră”.
62.    El zise: “Vezi, cînd ne-am sălăşluit la stîncă, am uitat peştele, şi numai Satan m-a făcut să-l uit, ca
să nu-mi mai aduc aminte de el şi el, îşi apu că drumul spre mare într-un fel minunat”.

63.    El zise: “Aceasta este ceea ce am căutat noi!” şi ei se întoar seră pe urmele lor înapoi.

64.    Şi ei aflară un rob din robii Noştri, căruia îi dădurăm îndurare de la Noi şi-l învăţarăm ştiinţă de
la Noi.

65.    Moise îi zise lui: “Oare să-ţi urmez, ca să mă înveţi dru mul drept pe care l-ai învăţat?”

66.    El zise: “Nu poţi răbda îm preună cu mine.

67.    Şi cum ai putea răbda la ace ea ce nu cuprinzi cu ştiinţa?”

68.    El zise: “Mă vei afla stator nic, dacă voieşte Dumnezeu, şi nu mă voi îm potrivi po runcii tale”.

69.    El zise: “De voieşti să-mi urmezi, nu mă întreba de nimic, pînă nu-ţi voi aminti ceva”.

70.    Şi merseră înainte, pînă ce se suiră într-o corabie, pe care o borteli el. [Moise] zise: “Ai bortelit-o
ca să îneci oamenii de pe ea? Ai făcut un lucru ciudat!”

71.    El zise: “N-am spus că tu nu poţi răbda împreună cu mine?”

72.    El zise: “Nu mă certa pentru că am uitat şi nu mă însărci na cu porunca ta prea tare”.

73.    Şi ei merseră pînă ce întîlniră un fecior, şi el îl ucise. [Moi se] zise: “Ai ucis un suflet cu rat, ce n-a
stins nici o viaţă? Ai făcut un lucru urît!”

74.    El zise: “Nu ţi-am spus că tu nu poţi răbda împreună cu mine?”

75.    El zise: “Dacă te voi mai în treba despre ceva, după aceasta, să nu mai fii tovarăşul meu. Acum ai
de la mine dezvinuire”.

76.    Şi merseră mai departe, pînă ce veniră la poporul unei cetăţi. Ei cerură mîncare de la poporul ei,
însă ei nu voiră să-i ospăteze. Şi ei aflară în ea un perete, care voia să se prăbuşească şi el îl
ridică. El zise: “De ai fi voit, ai fi pri mit răsplată pentru aceasta”.

77.    El zise: “Aici mă despărţesc de tine, însă voi să-ţi vestesc tîlcuirea de la aceea ce nu puteai
răbda.

78.    Cît priveşte corabia, ea era a unor sărmani, care lucrau pe mare, şi eu am voit să o stric, pentru
că era în urma lor un rege, care lua toate coră biile cu forţa.

79.    Şi în ce-l priveşte pe fecior, părinţii săi au fost credin cioşi şi noi ne te meam că el le va încărca
nelegiuire şi necredinţă.

80.    Deci dorirăm ca Domnul lor să le dea în schimb unul mai curat şi mai iubitor.

81.    Şi în ce priveşte zidul, acesta aparţinea la doi feciori orfani în oraş. Şi el este o comoară pentru
ei, şi tatăl lor era drept, şi Domnul tău voieşte ca ei să fie vîrstnici şi să scoată comoara lor ca
milă de la Domnul tău. Şi n-am făcut aceasta după socotinţa mea. Aceasta este tîlcuirea de la
ceea ce nu puteai răbda”.
82.    Şi ei te vor întreba despre cel cu două coarne[48]. Spune: “Vă voi citi veste despre el”.

83.    Noi l-am întărit pe pămînt şi i-am dat tot felul de lucruri şi el urmă lu crurile,

84.    pînă ce ajunse la apusul soarelui. El află că el apune într-o fîntînă mlăş tinoasă şi află acolo un
popor.

85.    Noi ziserăm: “O, tu, cel cu două coarne, sau pedepseşti acest popor sau îi faci bine”.

86.    El zise: “Cel ce a păcătuit pe acela îl vom pedepsi. Apoi să se întoarcă la Domnul său şi El să-l
pedepsească cu pedeapsă aspră.

87.    Însă cel ce crede şi se poartă bine, pentru el este răsplată frumoasă şi lui îi vom da po runci
uşoare”.

88.    Apoi purcese mai departe,

89.    pînă ce veni la răsăritul soa relui. Află că el răsare asupra unui popor căruia nu-i dă durăm scut
înaintea lui.

90.    Aşa a fost, însă Noi am cu prins cu ştiinţa pe cei ce erau la el.

91.    Apoi purcese mai departe,

92.    pînă ce veni între cei doi munţi; află la poalele lor un popor care abia pu tea price pe un cuvînt.

93.    Ei ziseră: “O, tu, cel cu două coarne, Gog şi Magog[49] fac daună în fără. Să-fi dăm dajdie,
pentru că pui zid între noi şi ei?”

94.    El zise: “Aceea cu ce m-a întărit Domnul meu este mai bun [decît dajdia voastră]. Deci
ajutaţi-mă cu puteri şi eu voi pune între voi şi ei un zid.

95.    Aduceţi-mi bucăţi de fier!” pînă ce a umplut [golul] între cele două poale de munte. El zise:
“Suflaţi!” După ce l-a pus în foc, zise: “Aduceţi-mi spi jă, ca să vărs deasupra”.

96.    Şi aşa nu puteau ei[50] să se suie peste el[51] şi nu puteau să-l borteleas că.

97.    El zise: “Aceasta este îndu rare de la Domnul meu;

98.    şi cînd va veni făgăduinţă Domnului meu, îl va face El într-un vraf de moloz; şi fă găduinţa
Domnului meu este adevăr”.

99.    Şi în ziua aceea îi vom lăsa să umble ca undele şi se va sufla în trîmbiţă şi-i vom aduna cu toţii.

100.  Şi vom pune în ziua aceea iadul înaintea necredincio şilor,

101.  ai căror ochi au fost învăluiţi înaintea îndemnării Mele, şi ei nu puteau auzi.

102.  Oare cred necredincioşii că pe lîngă Mine îşi pot lua şi robii Mei ca scut? Noi doar am pregătit
iadul pentru necredincioşi ca locuinţă.

103.  Spune: “Să vă vestim oare cine şi-a pierdut faptele.

104.  Aceia a căror rîvnă s-a rătăcit în viaţa lumii şi care credeau că ei se poartă după cuviinţă.

105.  Aceştia sînt aceia care nu credeau în semnele Domnu lui lor şi în întîl nirea cu El. De nimic sînt
faptele lor şi nu le vom da lor, în ziua în vierii, cumpănă.

106.  Aceasta să fie răsplata lor, iadul — pentru că nu cre zură şi luară în bat jocură semnele Mele şi
trimisul Meu”.

107.  Cei ce cred şi se poartă bine, lor le vor fi grădinile paradisului spre locu inţă.

108.  În veci vor petrece acolo, nu vor cere schimbare.

109.  Spune: “De ar fi marea ne greală pentru cuvintele Dom nului meu, ar seca marea, înainte de ar
seca vorbele Domnului meu, chiar dacă i-am aduce spre ajutor încă una asemenea”.

110.  Spune: “Eu sînt un om ca şi voi; mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu.
Şi cine nădăjduieşte să-l întîinească pe Domnul său, să se poarte bine şi să nu se închine ni
mănui lîngă Domnul său”.

XIX

SURA MARIEI

Din Mekka şi este cu nouăzeci şi opt de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      KHIAS. O amintire a îndu rării Domnului tău faţă de robul său Zaharia:

2.      Cînd l-a chemat pe Domnul său într-ascuns,

3.      zise el: “Doamne, oasele me le sînt slabe şi capul [meu] luceşte de bătrîne ţe,

4.      şi nicicînd n-a fost zadarnică rugăciunea mea către Tine, Doamne.

5.      Şi eu mă tem pentru rudele mele după mine, căci muie rea mea e stearpă. Deci, dă-mi un urmaş
de la Tine,

6.      Care să mă moştenească pe mine şi să moştenească şi casa lui Iacov şi fă-ţi-l, Doam ne,
bineplăcut”.

7.      “O, Zaharia, Noi îfi vestim un fecior cu numele Ioan,

8.      precum nu i-am numit pe nimenea înaintea sa”.

9.      El zise: “Doamne, de unde să-mi fie un fecior? Muierea mea doar este stearpă, iar eu am ajuns
slab de bătrîneţe”.

10.    El zise: “Aşa e! A zis Dom nul meu: Aceasta îmi este uşor, şi pe tine te-am făcut înainte, cînd nu
erai nimic”.
11.    El zise: “Doamne, dă-mi un semn!” El zise: “Semnul tău este ca să nu vorbeşti cu oamenii trei
nopţi, măcar că eşti sănătos”.

12.    Şi el ieşi afară din Mihrâbul[52] său şi le făcu lor semn: “Lău daţi pe Dum nezeu diminea ţa şi
seara!”

13.    [Şi Noi ziserăm]: “O, Ioan, primeşte scriptura întru putere” şi-i dădurăm înţe lepciune în
copilărie

14.    şi îndurare de la Noi şi cură ţie; şi el era cuvios şi iubitor faţă de părinţi şi nu era îngîmfat, nătîng.

15.    Şi pace peste el în ziua naşte rii şi a morţii şi în ziua sculă rii spre viaţă!

16.    Şi adă-ţi aminte în carte şi de Maria,  cînd se retrase de la gloata ei în tr-un loc spre ră sărit.

17.    Şi a luat înaintea lor un văl; deci trimiserăm la ea duhul Nostru[53] şi el îi apăru ei ca unui om
deplin.

18.    Ea zise: “Caut scăpare la cel îndurat înaintea ta, dacă eşti temător de Dumnezeu”.

19.    El zise: “Eu sînt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat”.

20.    Ea zise: “De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sînt curvă?”

21.    El zise: “Aşa e! A zis Dom nul tău: “Aceasta îmi este uşor!” şi Noi voim să-i facem un semn
pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta este un lucru hotărît!”

22.    Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.

23.    Şi o apucară durerile la trun chiul unui fenic. Ea zise: “O, aş fi murit îna inte de aceasta şi aş fi
fost cu totul uitată”.

24.    Şi o chemă cineva de desuptul ei: “Nu te scîrbi! Domnul tău a pus sub tine un pîrîu.

25.    Şi scutură spre tine trunchiul fenicului! El va arunca asu pra ta curmale coapte.

26.    Deci, mănîncă şi bea şi fii cu ochii rece[54] şi cînd vei vedea un om,

27.    spune: “Eu am juruit celui în durător un post, de aceea nu vorbesc astăzi cu nimenea”.

28.    Şi ea îl aduse pe el[55], la po porul ei purtîndu-l. Ei ziseră: “O, Maria, ai făcut un lucru ciudat!

29.    O, soră a lui Aaron[56], tatăl tău n-a fost făcător de rele şi mama ta n-a fost curvă”

30.    Şi ea arătă spre el. Ei ziseră: “Cum să vorbim cu el, care este copil în leagăn?”

31.    El[57] zise: “Eu sînt robul lui Dumnezeu. El mi-a dat scriptura şi m-a făcut profet.

32.    Şi El m-a făcut binecuvîntat orişiunde aş fi, şi mi-a po runcit rugăciune şi milos tenie, cît voi trăi,

33.    şi dragoste faţă de născă toarea mea; şi nu m-a făcut îngîmfat, ticălos.

34.    Şi pace asupra zilei naşterii mele şi asupra zilei morţii mele şi asupra zilei sculării mele spre
viaţă!”
35.    Acesta este Isus, fiul Mariei, cuvîntul adevărului, de care se îndoiesc ei.

36.    Nu se cuvine lui Dumnezeu să nască fiu. Mărire Lui! Dacă hotărăşte un lucru, îi zice “Să fii!” şi
este.

37.    Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Serviţi-i Lui şi acesta este un drum drept.

38.    Însă sectele se ceartă întreolaltă şi vai de necredincioşi înaintea locului mărturiei într-o zi mare!

39.    Fă-i să audă şi să vadă ziua, cînd vor veni la Noi. Însă cei nelegiuiţi sînt astăzi în rătă cire
răsvădită.

40.    Şi îndeamnă-i cu privire la ziua suspinării, cînd se va împlini porunca, iar ei vor fi nebăgători de
seamă şi nu vor crede.

41.    Noi moştenim pămîntul şi tot ce e pe el şi la Noi se întorc ei.

42.    Şi adă-ţi aminte în carte de Avraam; el a fost iubitor de adevăr, un profet.

43.    Cînd spune el tatălui său: “O, tatăl meu, de ce slujeşti tu cuiva care nu aude şi nu vede şi nu-ţi
ajută nimica?

44.    O, tatăl meu, acum a venit la mine o ştiinţă care a venit la tine, deci ur mează-mi, ca să te duc pe
drum drept.

45.    O, tatăl meu, nu sluji lui Satan, doar Satan m-a răsvădit faţă de cel în durat.

46.    O, tatăl meu, mă tem că te va ajunge pedeapsa de la cel îndurător şi vei fi un tovarăş al lui
Satan!”

47.    El zise: ‘Te lepezi de zeii mei, o, Avraam? De nu vei înceta, te voi ucide cu pietre. Părăseşte-mă
pentru un timp!”

48.    El zise: “Pace asupra ta! Mă voi ruga de iertare la Dom nul meu pentru tine. El este binevoitor
pentru mine.

49.    Şi voi să mă despărţesc de voi şi ceea ce chemaţi voi afară de Dumnezeu, şi voi să-l chem pe
Domnul meu. Poate nu-l voi chema pe Domnul meu în zadar”.

50.    Şi cînd s-a despărţit el de ei şi de aceea la ce se închinau ei afară de Dumnezeu, îi dădurăm Noi
pe Isaac şi pe Iacov, şi pe amîndoi îi făcu răm profeţi.

51.    Şi Noi le dăruirăm din mila Noastră şi le dădurăm limba măreaţă a ade vărului.

52.    Şi adă-ţi aminte, în carte, de Moise; el a fost curat şi a fost trimis, un profet.

53.    Noi îl chemarăm din partea dreaptă a muntelui[58] şi-l apropiarăm în tr-ascuns.

54.    Şi-i dădurăm lui din îndu rarea Noastră pe fratele său Aaron, profetul.

55.    Şi adă-ţi aminte, în cartea lui Ismael. El a fost credincios făgăduinţei sale şi a fost un trimis, un
profet.
56.    Şi el a poruncit poporului său rugăciune şi milostenie şi a fost un rob plăcut Dom nului său.

57.    Şi adă-ţi aminte în carte de Idris[59]. El era iubitor de adevăr, un profet.

58.    Şi Noi l-am ridicat la un loc înalt.

59.    Aceştia sînt aceia de care s-a îndurat Dumnezeu între profeţi, din urma şii lui Adam şi dintre cei
pe care i-am purtat Noi cu Noe[60] şi din urmaşii lui Avraam şi Israel şi dintre cei pe care i-am
ocîrmuit şi i-am ales şi le-am dat har; cînd se citeau asupra lor sem nele celui îndurător, se
pros ternau şi se închinau plîn-gînd.

60.    Şi le urmară lor urmaşi, care se lepădară de rugăciune şi se luară după pofte; ei vor întîmpina
pieirea,

61.    afară de cel ce se întoarce şi crede şi se poartă bine. Aceia vor intra în rai şi nu vor suferi nici o
nedreptate.

62.    În grădinile Edenului, pe care le-a juruit cel îndurător servilor săi în tr-ascuns[61]. Juruinţa Lui se
împlineşte.

63.    Nu aud ei acolo bîrfeli decît “Pace!”, şi pentru ei este aco lo îngrijire dimi neaţa şi sară.

64.    Acestea sînt grădinile pe care le dăm moştenire robi lor Noştri, care se tem de Noi.

65.    Şi noi[62] ne coborîm numai la porunca Domnului tău. A Lui e ceea ce este înaintea noastră şi
ceea ce este îna poia noastră şi ceea ce este între amîndouă şi Domnul tău nu uită;

66.    Domnul cerurilor şi al pă-mîntului şi al celor ce sînt între ele. Deci, slu jeşte-l şi fii statornic în
slujba Lui. Mai cunoşti pe unul cu asemenea nume?

67.    Şi omul zice: “Dacă am mu rit, voi fi adus iarăşi la via-ţă?”

68.    Oare nu-şi pomeneşte omul că Noi i-am făcut înainte de ce a fost el ceva?

69.    Şi pe Domnul tău! Noi îi vom aduna pe ei şi pe Satane. Apoi îi vom pune în ge nunchi în jurul
iadului.

70.    Apoi vom scoate din fiecare ceată pe cei mai îngîmfaţi faţă de cel îndurat.

71.    Atunci vom şti, cine este vrednic să fie ars.

72.    Şi nimeni nu este între voi care să nu se coboare la el[63]. Aceasta este hotărît cu desăvîrşire la
Domnul tău.

73.    După aceea îi vom mîntui pe cei cu frica lui Dumnezeu, iar pe cei nele giuiţi îi vom lăsa acolo în
genunchi.

74.    Şi cînd li se citesc lor semnele Noastre cele răsvădite, zic cei necredin cioşi către cei credincioşi:
“Care din amîndouă părţi se află în loc mai bun şi în adunare mai frumoasă?”

75.    Dar cîte neamuri care au fost mai bune la avere şi la pri vire am pierdut Noi înaintea lor?

76.    Spune: “Cine este în rătăcire, aceluia îi lungeşte zilele cel îndurător,

77.    pînă ce văd ei ceea ce li s-a ameninţat, fie pedeapsa, fie ora[64] şi cunosc că sînt în loc rău şi
sînt mai slabi în apărători”.

78.    Şi Dumnezeu va înmulţi ocîrmuirea celor ocîrmuiţi.

79.    Şi cele ce rămîn, faptele bu ne, sînt mai bune[65] la Dom nul tău cu privire la plată şi cu privire
la răsplată.

80.    L-ai văzut pe cel ce se lepăda de numele Nostru şi zicea: “Eu voi căpăta avere şi copii”?

81.    A pătruns el întru cele as cunse, sau a încheiat un legămînt cu cel îndu rător?

82.    Ba nu. Noi vom scrie ce a vorbit el şi vom înmulţi pe deapsa lui.

83.    Şi-i vom da moştenire ceea ce a vorbit şi el, să vie singur la Noi.

84.    Şi ei şi-au luat alţi zei, afară de Dumnezeu, să le fie spre cinste.

85.    Ba nu. Ei se vor lepăda de închinarea lor şi le vor fi lor duşmani.

86.    Nu vezi că Noi trimitem Sa tanele asupra necredin cioşilor, ca să-i întărim?

87.    Deci, nu grăbi asupra lor. Noi le-am numărat numai un număr[66].

88.    Într-o zi, vom aduna pe cel cu frica lui Dumnezeu la cel îndurat la ospe ţie

89.    şi-i vom mîna pe cei nelegiuiţi în iad ca turma la adăpost.

90.    Şi să nu aibă mijlocire nime nea decît numai cel ce a încheiat un legămînt cu cel îndurător.

91.    Şi ei zic: “Cel îndurător a născut un fiu”. Voi ziceţi un lucru straşnic.

92.    Aproape se sfîşie cerurile de aceasta şi se despică pămîn-tul şi munţii se năruie în fărîme,

93.    pentru că ei adaugă celui îndurător un fiu şi Lui nu i se cade să nască un fiu.

94.    Nimenea din ceruri şi de pe pămînt nu se poate apropia de cel îndurător, decît ca rob. Da, El, s-a
socotit şi a numă rat numărul lor.

95.    Şi fiecare din ei va veni la El, în ziua învierii, singur.

96.    Cei ce cred şi fac bine, ace lora le va arăta dragostea celui îndurător.

97.    Şi Noi l-am făcut uşor pe el[67] în limba ta, pentru ca să-l binevesteşti ce lor cu frica lui
Dumnezeu şi să îndemni poporul ce se ceartă.

98.    Şi cîte neamuri am pierdut Noi înaintea ta? Mai simţeşti vreunul din ele? Sau auzi o şoaptă
despre ele?

XX

SURA TH[68]
 Din Mekka şi este cu o sută treizeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      TH. N-am trimis asupra ta Coranul ca să te aducă-n ticăloşie,

2.      ci ca îndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu,

3.      o trimitere de la cel ce a fă cut pămîntul şi cerurile cele înalte.

4.      Cel îndurat şade pe tron;

5.      ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi ceea ce este între amîndouă şi sub ţărîna cea
umedă.

6.      Şi dacă ridici vocea ta, El cu noaşte cele tainice şi ascunse.

7.      Dumnezeu! nu este Dumne zeu afară de El; El are nu mele cele mai fru moase.

8.      Şi n-a venit la tine istoria lui Moise?

9.            Cînd a văzut el în tine şi a zis către ceata sa: “Rămîneţi, eu văd un foc!

10.    Poate vă voi aduce o flacără de la el sau voi afla prin foc drumul cel drept”.

11.    Şi cînd veni încolo, fu el chemat: “O, Moise!

12.    Eu sînt Domnul tău, deci scoate încălţămintele tale. Eşti doar în valea cea sfîntă, Tova[69],

13.    şi eu te-am ales, deci, auzi, ce se descoperă!

14.    Eu sînt Dumnezeu, nu este Dumnezeu afară de Mine, deci, slujeşte-Mi Mie şi îm plineşte
rugăciunea întru amintirea Mea.

15.    “Ora” vine, sînt aproape să o descopăr,

16.    ca fiecărui suflet să i se răs plătească ce şi-a agonisit.

17.    Şi să nu te abată de la ea cel ce nu crede şi urmează poftei sale, ca să nu pieri!

18.    Şi ce este aceea în dreapta ta, o, Moise?”

19.    El zise: “Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijinesc şi scutur cu el frunzele pentru turma
mea şi-mi serveşte şi la alte trebuinţe”.

20.    El zise: “Aruncă-l, o, Moise!”

21.    El îl aruncă şi acela se făcu un şarpe fugar.

22.    El zise: “Prinde-l şi nu te te me; Noi îl vom face iarăşi cum a fost.

23.    Şi pune mîna ta pe latura ta şi scoate-o albă, fără durere, — un alt semn,

24.    ca să-ţi arătăm semnele Noastre cele mari.

25.    Mergi la Faraon! El se-ntrece peste măsură!”

26.    El zise: “Doamne, lărgeş te-mi pieptul

27.    şi uşurează-mi lucrul,

28.    şi dezleagă-mi nodul limbii mele,

29.    ca sa înţeleagă ei vorba mea!

30.    Şi dă-mi un sfetnic din ceata mea,

31.    pe Aaron, fratele meu!

32.    Întăreşte prin el spatele mele

33.    şi fă-mi-l tovarăş în lucrul meu,

34.    ca să Te lăudăm adesea şi să Te pomenim adesea,

35.    căci Tu ne vezi!”

36.    El zise: “Ţi s-a împlinit rugă mintea, o, Moise,

37.    şi Noi ţi-am fost binevoitori şi altă dată,

38.    cînd am descoperit maicii tale ce s-a descoperit:

39.    aruncă-l în arcă şi aruncă-l în mare şi marea îl va da la mal şi-l va lua duşmanul său. Şi am
aruncat asupra ta dragostea Mea,

40.    ca să fii crescut sub ochii Mei.

41.    Şi cînd merse soră-ta şi zise: “Să vă arăt pe cineva, care să-l nutrească?” Şi Noi te-am dat înapoi
maicii tale, ca să-şi răcorească ochiul ei şi să nu te scîrbească. Şi tu ai omorît un suflet şi Noi
te-am scos din întristare şi te-am ispitit cu ispită.

42.    Şi ai petrecut ani în poporul Madianului, apoi ai venit [încoace] în urma unei orînduieli, o,
Moise.

43.    Şi Eu te-am ales pentru Mine.

44.    Mergi tu şi fratele tău cu sem nele mele şi nu vă îndepăr taţi de pomenirea Mea.

45.    Mergeţi la Faraon, el se în trece peste măsură;

46.    şi vorbiţi cu el vorbă blîndă. Poate se va lăsa îndemnat sau se va teme”.

47.    Ei ziseră: “Doamne, noi ne temem, că el va fi obraznic faţă de noi şi va întrece măsura!”

48.    El zise: “Nu vă temeţi, eu sînt cu voi; Eu aud şi văd.

49.    Deci, mergeţi la el şi ziceţi: “Noi sîntem trimişii Dom nului tău, deci, tri mite cu noi pe fiii lui
Israel şi nu-i chi nui. Noi am venit la tine cu un semn de la Domnul tău, şi pace asupra celui ce
ur mează ocîrmuirii.

50.    Nouă ni s-a descoperit că pedeapsa vine asupra celui ce învinuieşte de minciună şi se întoarce”.

51.    El[70] zise: “Şi cine este Dom nul vostru, o, Moise?”

52.    “Domnul nostru este Cel care a dat fiecărui lucru firea sa şi apoi îl ocîr muieşte”.

53.    El zise: “Şi cum stă lucrul cu neamurile de’nainte?”

54.    El zise: “Ştiinţa despre ele este la Domnul meu într-o carte. Domnul meu nu rătă ceşte şi nu uită:

55.    El v-a făcut vouă pămîntul spre culcuş şi v-a lăsat să umblaţi asupra lui pe dru muri şi trimite din
ceruri apă şi Noi scoatem prin ea la iveală felu rile de ierburi.

56.    Mîncaţi şi paşteţi vitele voas tre. Întru aceasta sînt semne pentru cei pri cepuţi.

57.    Din el[71] v-am făcut şi în el vă lăsăm să vă întoarceţi şi din el vom scula altă dată”.

58.    Şi Noi i-am arătat toate sem nele Noastre, însă el le ţinea de minciună şi nu voia [să creadă].

59.    El zise: “Ai venit la noi, ca să ne alungi din ţara noastră cu fermecătura ta, o, Moise?

60.    însă noi îţi vom veni cu ase menea fermecătură, deci, hotărăşte între noi şi tine timpul şi locul,
— noi nu-l vom greşi, şi nici tu — un loc asemenea [pentru amîndoi]“.

61.    El zise: “Orînduirea noastră să fie o zi de sărbătoare şi oamenii să se a dune în ziua mare”.

62.    Şi se întoarse Faraon şi adu nă vicleşugul său, apoi veni.

63.    Moise zise către ei: “Vai vo uă, nu plăsmuiţi asupra lui Dumnezeu min ciuni,

64.    căci El vă va pierde cu o pe deapsă; doară pierde cel ce plăsmuieşte”.

65.    Şi ei se sfătuiră despre lucrul lor întreolaltă şi vorbiră într-ascuns.

66.    Ei ziseră: “Aceştia amîndoi sînt fermecători. Ei voiesc să vă alunge din ţara voastră cu
fermecătura lor şi să meargă cu căpeteniile voastre cele mai cinstite.

67.    Deci adunaţi vicleşugul vostru, apoi veniţi pe rînd; bine-i merge astăzi celui ce biruieşte!”

68.    Ei ziseră: “O, Moise, vrei să arunci, sau să fim noi cei dintîi care aruncă?”

69.    El zise: “Ba aruncaţi voi!” Şi atunci i se păru, în urma fermecăturii lor, că frîngiile lor şi toiegele
lor aleargă.

70.    Şi Moise prinse frică, în su fletul său.

71.    Noi ziserăm: “Nu te teme, tu vei birui!

72.    Aruncă numai ceea ce e în dreapta ta! Aceasta va în ghiţi ceea ce au făcut ei; ei au făcut numai
vicleşugul unui fermecător, iar fermecăto rului nu-i merge bine, ori de unde vine”.
73.    Atunci se prosternară fer mecătorii şi ziseră: “Noi credem în Domnul lui Aaron şi Moise”.

74.    El[72] zise: “Credeţi în el, îna inte de ce vă dau eu voie? Da, el este stăpînul vostru, care v-a
învăţat fermecătoria şi eu vă voi tăia mîinile şi picioarele voastre schimbiş, şi vă voi răstigni pe
trunchi de fenic, şi apoi veţi şti ci ne pedepseşte mai tare şi mai cu tot dinadinsul.”

75.    Ei ziseră: “Noi nu te ţinem mai presus decît semnele cele răsvădite, care au venit la noi, şi decît
Cel ce ne-a făcut. Orînduieşte ce orînduieşti; poţi orîndui numai cu privire la această viaţă a
lumii. Noi credem în Dom nul nostru, că ne va ierta păcatele noastre şi fermecă toria la care
ne-ai nevoit şi Dumnezeu este mai bun şi mai statornic.

76.    Cel ce vine la Domnul său, vinovat pentru acela este iadul; acolo nici nu moare, nici nu trăieşte.

77.        Iar cel ce vine la El cu cre dinţă şi cu fapte bune, pen tru acela sînt trepte le cele mai înalte:

78.    grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe dedesupt. În veci vor petrece acolo. Aceasta este
răsplata celor curaţi”.

79.    Şi Noi i-am descoperit lui Moise: “Purcede noaptea cu robii mei şi fă-le un drum uscat prin
mare.

80.    Să n-aibi frică de prigonire şi nu te teme!”

81.    Şi pe urmă Faraon cu oştirile saîe şi ceea ce i-a acoperit din mare, i-a acoperit pe ei, căci Faraon
ducea poporul său în rătăcire şi nu-l ocîrmuia bine.

82.    O, fiii lui Israel, Noi v-am mîntuit de duşmanul vostru şi v-am orînduit la coasta dreaptă a
muntelui[73] şi am trimis asupra voastră Mana şi potîr nichile:

83.    “Mîncaţi din cele bune, cu care v-am înzestrat, însă nu treceţi măsura, ca să nu se coboare
asupra voastră mînia Mea, iar asupra căruia se coboară mînia Mea, acela este pierdut.

84.    Iar Eu sînt iertător faţă de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine [şi] apoi se lasă ocîrmuit”.

85.    “Şi ce te-a alungat de la po porul tău, o, Moise?”

86.    El zise: “Ei sînt pe urma mea şi eu găsesc la Tine, Doam ne, ca să afli plă cere [în mi ne].”

87.    El zise: “Noi am ispitit popo rul tău, după ce te-ai dus, şi l-a făcut să rătăcească Es-Samiri”.

88.    Atunci, se întoarse Moise la poporul său mînios şi mîhnit.

89.    El zise: “O, poporul meu! Nu v-a făgăduit Domnul vostru, o făgăduire frumoasă? V-a fost timpul
prea lung, sau aţi voit să se coboare asupra voastră mînia de la Domnul vostru dacă aţi frînt
făgă duinţa faţă de mine?”

90.    Ei ziseră: “Noi n-am frînt făgăduinţa faţă de tine, din puterea noastră, ci ni s-a po runcit să
aducem sarcini [pline] cu podoabele poporu lui nostru; şi noi le-am vărsat [în foc] şi aşa le-a
aruncat şi Es-Samiri!” Şi el le scoa se un viţel aievea care mugea. Şi ei ziseră: “Acesta este
Dumne zeul vos tru şi Dumnezeul lui Moise, care [l-]a uitat”.

91.    Oare nu văd ei că nu le răs punde şi nu le poate nici stri ca şi nici ajuta?

92.    Şi totuşi le zise Aaron înain te: “O, poporul meu, voi nu mai sînteţi ispitiţi prin aceas ta şi
Domnul vostru este cel îndurător. Deci, urmaţi-mi şi as cultaţi de porunca mea!”

93.    Ei ziseră: “Nu vom înceta să ne închinăm lui, pînă nu se va întoarce Moi se la noi!”

94.    El[74] zise: “O, Aaron, ce te-a oprit să-mi urmezi, cînd i-ai văzut că rătă cesc? Te-ai răz vrătit
împotriva poruncii mele?”

95.    El zise: “O, fiul maicii mele, nu mă apuca de barba mea şi de capul meu! Eu m-am temut că vei
zice: Tu i-ai dez binat pe fiii lui Israel şi nu ai băgat în seamă cuvîntul meu”.

96.    El zise: “Şi ce a fost treaba ta, o, Samiri?” El zise: “Am văzut ceea ce n-au văzut ei şi am luat o
mînă plină [de colb] de pe urma trimisului[75] şi am aruncat-o [în foc]; astfel mi-a spus
sufletul meu”.

97.    El zise: “Mergi; şi ţie să-ţi fie în viaţă că vei zice: “Să nu fie atingere!” Şi pentru tine este o
ameninţare, de care nu vei fugi. Şi priveşte la Dumne zeul tău, pe care l-ai cinstit atîta; apoi îl
vom arde şi-l vom face fărîme în mare.

98.    Dumnezeul vostru este Dum nezeu, afară de care nu este Dumnezeu. EI cuprinde toa te cu
ştiinţa.

99.    Astfel îţi povestim din istorii ce s-au întîmplat înainte şi Noi ţi-am dat de la Noi o în demnare.

100.  Cel ce se întoarce de la aceas ta va purta în ziua învierii o sarcină.

101.  În veci vor fi sub ea şi rea este sarcina pentru ei, în ziua învierii.

102.  În ziua aceea se va sufla în trimbiţă şi noi îi vom aduna în ziua aceea, pe cei nele giuiţi cu ochi
albaştri[76].

103.  Şi ei vor şopti întreolaltă: “Aţi zăbovit numai zece [zile]“[77].

104.  Noi ştim ce vorbesc ei, dacă spune al lor cel mai de frunte din drum: “Aţi zăbovit nu mai o zi!”

105.  Şi ei te vor întreba despre dealuri. Spune: “Le va face Domnul meu fărî me

106.  şi le va împrăştia ca un şes neted, încît nu vei vedea pe el ceva strîmb şi zbîrcit”.

107.  În ziua aceea vor urma ei celui ce cheamă, în care nu este ceva strîmb, şi vor pleca vocile
înaintea celui îndurat şi nu vei auzi nimic decît tropot lin.

108.  În ziua aceea nu ajută mijlo cire, doară de la acela căruia îi dă voie cel îndurător şi a cărui vorbă
îi este bineplăcută.

109.  El ştie ce este înaintea lor şi după ei, ei nu-l cuprind cu ştiinţa.

110.  Şi se pleacă feţele înaintea celui viu, celui veşnic, şi pier dut e cel ce poar tă păcat.

111.  Iar cel ce face bine şi este cre dincios, nu se teme de strîmbătate şi de scurtare.

112.  Şi aşa l-am trimis Noi, drept Coran arabic, şi am mestecat în el amenin ţări, ca să fie ei cu frica
lui Dumnezeu şi ca el să le înnoiască amintirea.
 113.  Şi înalt este Dumnezeu, regele, adevărul! Şi nu te grăbi cu Coranul, pînă nu ţi s-a împlinit
descoperirea, şi spune: “Doamne, înmulţeş te-mi ştiin ţa!”

114.  Şi Noi am încheiat un legămînt cu Adam, şi el l-a uitat şi Noi n-am aflat în el tărie.

115.  Şi cînd ziserăm îngerilor: “Închinaţi-vă lui Adam!”, se închinară ei, numai diavolul nu voi, deci,
ziseră: “O, Adam, acesta îţi este duşman ţie şi muie rii tale; numai să nu vă alunge din rai, ca
să ajungi în ticăloşie.

116.  Pentru tine este ca să nu rabzi foame în el şi să nu fii gol

117.  şi ca să nu fii însetat acolo şi să nu asuzi”.

118.  Şi şopti el către Satan şi zise: “O, Adam, oare să-ţi arăt drumul la pomul veşniciei şi al stăpîniei,
ce nu piere?”

119.  Şi ei mîncară din el şi li se arătă goliciunea lor şi ei începură să coase asupra lor frunze din
grădină şi neascultător a fost Adam faţă de Domnul său şi a ajuns în rătăcire.

120.  Apoi îl alese pe el Domnul său şi se întoarse la el şi-l ocîrmui

121.  şi zise: “Ieşiţi de aici cu toţii, unul altuia duşman! Şi dacă va veni la voi ocîrmuirea de la Mine,

122.  atunci cel ce va urma ocîrmuirii Mele să nu rătăcească şi să nu ajungă în ticăloşie.

123.  Însă cine se întoarce de la îndemnarea Mea, aceluia să-i fie viaţa un ne caz

124.  şi-l vom scula orb, în ziua în vierii”.

125.  El va zice: “Doamne, de ce mă scoli orb, după ce odi nioară vedeam?”

126.  El va zice: “Aşa e! La tine au venit semnele Noastre şi tu le-ai uitat, şi aşa vei fi uitat şi tu astăzi”.

127.  Şi aşa răsplătim Noi celui nebăgător de seamă şi celui ce nu crede în semnele Dom nului său şi
pedeapsa din lumea de apoi este mai aspră şi mai lungă.

128.  Oare nu bagă ei de seamă cîte neamuri am nimicit Noi înaintea lor, în ale căror lo cuinţe umblă
ei? întru aceas ta sînt semne pentru oameni cu pricepere.

129.  Şi dacă n-ar fi ieşit înainte un cuvînt de la Domnul tău, ar fi fost chin veşnic, însă un termen este
pus.

130.  Deci, rabdă ce vorbesc ei şi laudă mărirea Domnului tău, înaintea răsă ritului soarelui şi înaintea
apusului său şi în orele nopţii laudă-L şi la sfîrşitul zilei, ca să fii bineplăcut.

131.  Şi să nu se îndrepte ochii tăi la ceea ce le-am încuviinţat Noi unora din ei — luciul vieţii din
lume, ca să-i ispi tim prin aceasta; iar îngri jirea Dom nului tău e mai bună şi mai lungă.

132.  Şi porunceşte gloatei tale rugă ciunea şi îngăduieşte în ea. Noi nu cerem de la tine îngrijire, Noi
te vom îngriji, iar sfîrşitul este frica lui Dumnezeu.

133.  Şi ei zic: “De ce nu ne vine cu un semn de Ia Domnul său?” Însă n-a ve nit la ei dovadă răsvădită, care este în scrip turile de’nainte?
134.  Şi dacă i-am fi nimicit Noi înaintea lor[78], printr-o pedeapsă, ar fi zis ei: “Doamne, de ce n-ai
trimis la noi un trimis? Atunci am fi urmat semnelor Tale, înainte de ce am fost umiliţi şi
ruşinaţi.”

135.  Spune: “Fiecare aşteaptă, deci aşteptaţi şi veţi şti cine a călcat drumul cel neted şi cine a fost
bine ocîrmuit”.

XXI

SURA PROFEŢILOR

Din Mekka şi este cu o sută douăsprezece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      S-a apropiat de oameni soco tirea pentru ei, însă cu nebăgare de seama se întorc ei.

2.      Îndemnarea, ce a venit din nou de la Domnul lor, o as cult numai în bat jocură,

3.      glumind în inimile lor. Şi cei nelegiuiţi vorbesc într-as cuns: “Este acesta mai mult decît un om ca
voi? Voiţi să veniţi la fermecătură, după ce o cunoaşteţi?”

4.      El spune: “Domnul meu cu noaşte cuvintele din cer  şi de pe pămînt. El doar aude, ştie.”

5.      Ba ei spun: “Sînt vise încurca te. Ba el a plăsmuit. Ba el este poet. Şi el să ne aducă un semn,
cum au fost trimişi cei de’nainte”.

6.      N-a crezut înaintea lor vreun oraş ce l-am dărîmat Noi. Oare ei vor crede?

7.      Şi înaintea ta am trimis Noi numai bărbaţi, cărora Ne-am descoperit. În trebaţi numai poporul
îndemnării, dacă nu ştiţi.

8.      Şi Noi nu le-am dat un corp, care nu mănîncă mîncare, şi ei nu sînt veşnici.

9.      Apoi le-am adeverit Noi făgăduinţă şi i-am mîntuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei
nelegiuiţi.

10.    Noi v-am trimis vouă o car te, în care este îndemnarea voastră. Oare nu veţi pri cepe?

11.    Şi cîte cetăţi am făcut Noi fărîme, pentru că erau nele giuite, şi am ridicat alt popor în urma lor?

12.    Şi cînd simţiră mînia Noas tră, fugiră de ea.

13.    “Nu fugiţi, ci întoarceţi-vă la aceea de care v-aţi îmbuibat şi la locuinţele voastre poate veţi fi
întrebaţi”.

14.    Ei ziseră: “Vai nouă, noi am fost nelegiuiţi!”

15.    Şi n-a încetat acest strigăt al lor, pînă ce i-am făcut mirişti strînse.

16.    Şi Noi ne-am făcut cerul şi pămîntul şi ceea ce este între ele în glumă.
17.    De am voi să ne facem o ju cărie, am fi aflat-o singur, cînd am făcut acestea.

18.    Ba noi aruncăm adevărul împotriva deşertăciunii şi zdrobim capul ei, şi aşa piere ca şi vai de voi
pentru ceea ce vorbiţi.

19.    Ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt şi cei ce sînt la El nu sînt prea îngîmfaţi ca să-i
servească şi nu rătăcesc.

20.    Ei laudă ziua şi noaptea şi nu obosesc.

21.    Oare îşi iau ei Dumnezei de pe pămînt, care pot învia?

22.    De-ar fi într-amîndouă Dum nezei, afară de Dumnezeu, ar fi amîndouă stricate; însă mărire lui
Dumnezeu, Dom nul tronului. El e mai presus decît vorbele lor.

23.    El nu se întreabă pentru ceea ce face, ei însă se întreabă.

24.    Oare îşi iau ei, afară de El, Dumnezei? Spune: “Aduceţi dovada voastră!” Aceasta este
îndemnarea celor care sînt cu Mine şi îndemnarea celor de’naintea mea. Însă cei mai mulţi
din ei nu cu nosc adevărul şi se întorc de la El.

25.    Şi Noi n-am trimis înaintea ta un trimis, fără ca să-i descoperim: “Nu este Dum nezeu afară de
Mine, deci serviţi-Mi.”

26.    Şi ei zic: “Cel îndurat a năs cut copii!” Mărire Lui! Ei sînt numai robi cinstiţi!

27.    Ei nu ies înainte cu vorbe şi împlinesc porunca Lui.

28.    El ştie ce e înaintea lor şi ce după ei, şi ei nu pot mijloci,

29.    afară de cel pentru ce-I este bine plăcut; şi ei tremură de frică.

30.    Şi cine din ei zice: “Eu sînt Dumnezeu, lîngă El?” Aceas ta o răsplătim cu iadul. Aşa răsplătim
nelegiuiţilor.

31.    Oare nu văd necredincioşii că cerurile şi pămîntul au fost grămadă şi Noi le-am despi cat şi din
apă am făcut tot ce e voi? Oare nu cred ei?

32.    Şi Noi puserăm pe pămînt munţi puternici, ca să nu se clatine cu el, şi Noi făcurăm pe el văi largi
spre drumuri, ca ei să fie bine ocîrmuiţi.

33.    Şi Noi făcurăm cerul întru acoperămînt păzit, şi totuşi se întorc ei de la semnele sale.

34.    Şi el este acela ce a făcut noaptea şi ziua, soarele şi luna; toate înoată în cerc.

35.    Şi Noi am dat nemurire vreunui om înaintea ta. Şi dacă vei muri, vor trăi ei în veci?

36.    Fiecare suflet gustă moartea şi vă vom cerceta cu ispită rea şi bună şi la Noi vă veţi întoarce.

37.    Şi dacă te văd cei necredin cioşi, nu te privesc altfel de cît cu batjocură: “Oare acesta este cel ce
aminteşte Dumne zeii voştri?” Şi în îndemna rea celui îndurat nu cred ei.

38.    Omul fu făcut din grabă. Eu vă voi arăta semnele Mele, însă nu cereţi să grăbesc.
39.    Şi ei vor zice: “Cînd va avea loc această ameninţare, dacă sînteţi iubitori de adevăr?”

40.    De ar şti numai necredincioşii timpului cînd nu vor putea respinge focul de la feţele lor şi de la
spatele lor şi cînd nu vor putea fi mîntuiţi!

41.    Însă va veni pe neaşteptate asupra lor şi-i va tulbura şi ei nu vor putea să-l împingă de la sine, şi
cu ei nu va fi aşteptare.

42.    Şi trimişii fură batjocoriţi acum înaintea ta, apoi i-a înconjurat pe cei ce făceau rîs aceea ce au
batjocorit ei.

43.    Spune: “Cine vă păzeşte ziua sau noaptea de cel îndurat?” Însă ei se în torc de la îndem narea
Domnului lor.

44.    Sau au ei Dumnezei, care pot să-i scutească, afară de Noi? Ei nu-şi pot ajuta înşişi şi nici să nu
scape de Noi.

45.    Ba Noi i-am îngrijit pe aceia şi pe părinţii lor, cît le-a durat viaţa. Oare nu văd ei că Noi venim în
ţară şi că o strîmtorăm din toate părţile? Oare vor birui ei?

46.    Spune: “Eu vă îndemn cu descoperirea”. Insă cei surzi nu aud strigătul, cînd sînt îndemnaţi.

47.    Dar cînd îi atinge o suflare de la pedeapsa Domnului tău, zic ei: “O, vai de noi, am fost
nelegiuiţi!”

48.    Însă Noi vom pune cumpene drepte în ziua învierii şi nici un suflet să nu sufere ne dreptate; şi
de ar fi măcar cît un fir de muştar, Noi l-am aduce, căci Noi îndestul socotim.

49.    Şi Noi i-am dat, lui Moise şi lui Aaron Furcînul, o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frica lui
Dumnezeu,

50.    cei ce se tem de Domnul lor, într-ascuns şi se sfiesc de ora cea de pe urmă.

51.    Şi aceasta este o îndemnare binecuvîntată, pe care am trimis-o Noi. Oare voi să vă lepădaţi de
ea?

52.    Şi lui Avraam i-am dat Noi umblare pe drum drept, acum de’nainte, pen tru că îl cunoaşte.

53.    Cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: “Ce chi puri sînt acestea, la care vă închinaţi?”

54.    Ei ziseră: “Noi i-am aflat acum pe părinţii noştri slujindu-le”.

55.    El zise: “Voi şi părinţii voştri sînteţi în rătăcire răsvădită”.

56.    Ei ziseră: “Ai venit la noi cu adevărul, sau glumeşti?”

57.    El zise: “Ba nu! Domnul nos tru este Domnul cerurilor şi al pămîntului, pe care le-a făcut şi eu vă
mărturisesc despre acestea.

58.    Şi pe Dumnezeu! Voiesc să fiu viclean faţă de idolii voş tri, cînd veţi fi întors spa tele”.

59.    Şi el îi făcu fărîme, afară de cel mai mare din ei, pentru ca ei să puie vina pe acesta.
60.    Ei ziseră: “Cine a făcut aceas ta cu zeii noştri? Acela este nelegiuit!”

61.    Ei ziseră: “Auzirăm un fecior că i-a amintit. Lui îi zic Avraam”.

62.    Ei ziseră: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, poate vor mărturisi împotriva lui”.

63.    Ei ziseră: “Oare ai făcut aceas ta cu zeii noştri, o, Avraam?”

64.    El zise: “Ba nu, aceasta a făcut cel mai mare dintre ei; deci, întrebaţi-l, dacă pot ei vorbi!”

65.    Atunci îşi veniră ei iarăşi în fire şi ziseră: “Voi sînteţi nelegiuiţi!”

66.    Apoi se întoarseră iarăşi pe capurile, lor zicînd: “Doară tu ştii că ei nu vorbesc”.

67.    El zise: “Vă închinaţi, afară de Dumnezeu, încă la ceva ce nu vă poate nici ajuta, nici strica nimic?
Pfui asupra voastră şi asupra a ceea la ce vă închinaţi afară de Dumnezeu? Oare n-aveţi price
pere?”

68.    Ei ziseră: “Ardeţi-l şi ajutaţi zeilor voştri, dacă sînteţi oa meni de faptă!”

69.    Noi ziserăm: “O, foc, fii rece, şi pace peste Avraam!”

70.    Ei plăsmuiră un vicleşug împotriva lui Avraam, însă Noi îi făcurăm pierduţi.

71.    Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe Lot în pămîntul prin care am binecuvîntat lumea.

72.    Şi noi i-am dat lui în dar pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi i-am făcut cinstiţi.

73.    Şi Noi i-am făcut pe ei proto tipuri, ca să ocîrmuiască du pă porunca Noastră şi le-am descoperit
facerea binelui şi împlinirea rugăciunii şi da rea milosteniilor şi ei ne-au fost robi.

74.    Şi lui Lot îi dăruim Noi înţe lepciune şi pricepere şi-l mîntuirăm din cetatea care făcea
spurcăciuni. Ei erau un popor rău, nelegiuiţi.

75.    Şi Noi l-am lăsat să intre în tru îndurarea Noastră; el era cinstit.

76.    Şi Noi, cînd a strigat înainte, Noi l-am ascultat şi l-am mîntuit pe el şi familia sa din scîrba cea
mare.

77.    Şi Noi i-am ajutat împotriva poporului celor ce ţineau de minciună semnele Noastre. Ei erau un
popor rău şi Noi i-am înecat pe toţi.

78.    Şi adă-ţi aminte de David şi de Solomon, cînd judecară asupra ogorului, cînd păştea noaptea
turma poporului pe el; şi Noi am făcut martori ai judecăţii lor.

79.    Şi Noi l-am învăţat pe So lomon întru aceasta şi la amîndoi le dădurăm înţelep ciune şi
pricepere. Şi Noi am dat sub stăpînirea lui David munţii şi păsările, ca să vestească lauda. Da,
Noi am făcut-o!

80.    Şi Noi l-am învăţat să vă facă haine, ca să vă scutească de răutatea voas tră. Oare sînteţi voi
mulţumitori?
81.    Şi lui Solomon îi dădurăm în stăpînire vîntul cel puternic, să grăbească la porunca sa în ţara pe
care am binecuvîntat-o; şi Noi ştiurăm toate lucrurile.

82.    Şi pe unii din Satane îi dădu răm lui în stăpînire, ca să se cufunde pentru el şi să facă şi alte
lucruri; şi Noi îl pă zeam.

83.    Şi adă-ţi aminte de Iov, cînd strigă el la Domnul său: “M-a atins plaga, însă Tu eşti cel mai
milostiv între milostivi!”

84.    Şi Noi îl ascultarăm şi luarăm de pe el plaga şi-i dădu răm înapoi gloata sa şi încă pe atîta, ca o
îndurare de la Noi şi o îndemnare pentru slujitorii lui Dumnezeu.

85.    Şi Ismael şi Idrîs şi Zul-Kifl, toţi erau statornici.

86.    Şi Noi i-am lăsat să intre întru îndurarea Noastră şi erau cinstiţi.

87.    Şi Zun-Nun, cînd se duse înfuriat şi credea că Noi n-am avea putere asu pra lui şi el striga întru
întuneric: “Nu este Dumnezeu, afară de Tine! Mărire Ţie! Am fost un nelegiuit”.

88.    Atunci îl ascultarăm şi-l mîntuirăm de necaz; şi astfel mîntuim Noi pe cei credincioşi.

89.    Şi adă-ţi aminte de Zaharia, cînd striga el la Domnul său: “Doamne, nu mă lăsa singur, însă Tu
eşti cel mai bun oştean.”

90.    Şi Noi l-am ascultat şi i-am dăruit pe Ioan şi am întocmit pe soţia lui pentru el. Ei se întreceau în
bine şi Ne che mau cu dragoste şi cu frică şi se umileau înaintea Noastră.

91.    Şi aceea care a păstrat mitrasul ei întru feciorie. Noi am suflat în ea din duhul Nostru şi am
făcut-o pe ea şi pe fiul ei semn pentru lume.

92.    Această credinţă a voastră este o unică credinţă şi eu sînt Domnul vos tru, deci slujiţi-Mi.

93.    Şi ei au rupt lucrul lor între ei; cu toţii se vor întoarce la Noi.

94.    Şi cel ce face bine şi este cre dincios, rîvna lui nu se va lepăda; Noi scriem pentru ei.

95.    Şi un blestem să fie asupra fiecărei cetăţi pe care am dărîmat-o Noi, ca ei să nu se mai întoarcă,

96.    pînă ce Gog şi Magog vor deschide drumul, şi ei vor grăbi de pe toate înălţimile.

97.    Şi se apropie ameninţarea cea adevărată şi înţepeniţi sînt ochii necredin cioşilor: “O, vai de noi,
am fost nebă gători de seamă, ba am fost nelegiu iţi!”

98.    Voi şi cei cărora le slujiţi, afară de Dumnezeu, sînteţi hrană pentru focul iadului; voi vă veţi
coborî în el.

99.    Dacă ar fi aceştia Dumnezei, nu s-ar coborî încolo, însă toţi să rămîie acolo în veci.

100.  Ei vor geme acolo şi nu vor auzi acolo mîngîiere.

101.  Acelor cărora li s-a hotărît de’nainte binele din partea Noastră, aceia vor fi departe de acolo.

102.  Nu vor auzi nici un sunet de acolo, şi unde le-a poftit su fletul, acolo vor petrece în veci.
 103.  Nu-i va întrista spaima cea mai mare şi lor le vor ieşi înainte îngerii, zi cînd: “Aceas ta este ziua
voastră, care vi s-a juruit.”

104.  În ziua aceea vom înveli ce rul, ca o carte scrisă. Precum am scos Noi la iveală întîia făptură,
iarăşi o vom face-o. Această juruinţă o datorăm, Noi o vom împlini.

105.  Şi Noi am scris în psalmi du pă îndemnare: “Să moştenească pămîntul robii mei cei drepţi”.

106.  În aceasta este o propovă-duire pentru poporul ce ser veşte.

107.  Şi Noi te-am trimis pe tine numai ca îndurare pentru lume.

108.  Spune: “Mie mi s-a desco perit numai că Dumnezeul vostru este un unic Dumne zeu. Voiţi să fiţi
moslemi?”

109.  Şi dacă se întorc ei, spune: “Eu v-am vestit deopotrivă, însă nu ştiu ori de este aproa pe sau
departe ceea ce vi s-a ameninţat.

110.  El cunoaşte vorba voastră cea pe faţă şi cunoaşte ceea ce ascundeţi.

111.  Şi eu nu ştiu ori de nu este poate o ispită pentru voi şi o folosinţă pînă la un timp”.

112.  El spune: “Doamne, judecă întru dreptate!” Şi Domnul nostru este cel îndurător, la care trebuie
de cerut ajutor împotriva vorbelor voastre.

XXII

SURA PEREGRINAJULUI

Din Mekka şi este cu şaptezeci şi opt de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      O, voi, oamenilor, temeţi-vă de Domnul vostru; cutre murul “orei” este un lucru mare.

2.      În ziua pe care o veţi vedea, fiecare muiere ce alăptează va uita copilul su gar şi fie care muiere
însărcinată va lepăda sarcina ei şi vei vedea oa me nii beţi, deşi nu sînt beţi. Însă pedeapsa lui
Dum nezeu este aspră.

3.      Şi între oameni este unul ca re se ceartă despre Dumne zeu fără pricepere şi urmea ză fiecărui
Satan răsvădit.

4.      Este scris despre El că pe acela care-l va lua ca scut îl va duce în rătăcire şi-l va ocîrmui în
pedeapsa flăcării.

5.      O, voi, oamenilor, dacă sînteţi în îndoială cu privire la înviere, Noi doară v-am fă cut din colb,
apoi dintr-o picătură, apoi din sînge în chegat, apoi din carne plăs muită şi neplăsmuită, ca să
vă arătăm puterea Noastră. Şi noi lăsăm să odihnească în mitrasuri ce voim, pînă la un
termen hotărît; apoi vă lăsăm să ieşiţi fiind copii; apoi vă lăsăm să ajungeţi vîrstnici; şi unul
din voi moare, iar altul rămîne pînă la bătrîneţe, dis preţuit, ca să nu mai ştie nimic din ceea
 ce a ştiut. Şi tu ai văzut pămîntul mort; însă dacă trimitem Noi asu pra sa apă, atunci se mişcă
el şi se umflă şi se lasă să răsară tot felul frumos.

6.      Aceasta, pentru că Dum nezeu este adevărul şi pen tru că El îi înviază pe morţi şi este puternic
peste toate.

7.      Şi pentru că “ora” vine fără îndoială, şi pentru că Dum nezeu îi va scula pe cei din morminte.

8.      Şi între oameni este unul care se ceartă despre Dum nezeu fără pricepere şi fără ocîrmuire şi
fără carte lu minoasă.

9.      El se întoarce la o parte, spre a-i abate pe oameni de la drumul lui Dum nezeu; pen tru el să fie
în lume ruşine şi, în ziua învierii, îl vom lăsa să guste pedeapsa arderii.

10.    Aceasta pentru ceea ce au pus înainte mîinile tale şi pentru că Dumne zeu este nedrept faţă de
robi.

11.    Este unul dintre oameni care îi slujeşte lui Dumnezeu pe margine. Şi dacă-l ajunge un bine,
rămîne el acolo, iar dacă-l ajunge o ispită, întoar ce el faţa sa, pierzînd lumea de acum şi cea
de apoi. Aceasta este pieire răsvădită.

12.    El cheamă, afară de Dumne zeu, pe cineva, care nu-i poa te nici strica, nici ajuta. Aceas ta este o
rătăcire adîncă.

13.    El cheamă ceva, ce mai lesne îi poate strica decît ajuta. Rău scut şi rău tovarăş.

14.    Dumnezeu pe cei credincioşi şi pe cei ce se poartă bine îi lasă să intre în grădini pă trunse cu
rîuri pe de desupt. Dumnezeu face ce voieşte.

15.    Cei ce cred că Dumnezeul nu-i ajută în lumea de acum şi cea de apoi, acela să în tindă o frînghie;
apoi să o taie şi să privească dacă vi cleşugul său poate depărta ceea ce-l înfuriază.

16.    Şi aşa am trimis Noi pe el ca semn răsvădit şi pentru că Dumnezeu ocîr muieşte pe cine voieşte.

17.    Credincioşii şi jidovii, şi sa-beii, şi creştinii, şi magii, şi idolatrii — Dum nezeu va hotări între ei, în
ziua învie rii; Dumnezeu este martor la toate lucrurile.

18.    Oare nu vezi că totul din ce ruri şi de pe pămînt se în chină lui Dumne zeu: şi soa rele şi luna, şi
stelele şi mun ţii, şi arborii şi vitele, şi mulţi oameni? Însă multora li se cuvine pedeapsa.

19.    Şi pe cine-l face Dumnezeu dispreţuit, acela n-are pe nimenea ca să-i dea cinste; Dumnezeu face
ce voieşte.

20.    Aceştia doi sînt dintre cerce tători care se ceartă asupra Domnului lor, însă pentru cei
necredincioşi sînt hainele croite din foc; se va vărsa asupra capetelor lor apă clocotitoare,

21.    care topeşte ceea ce e în pîn-tecele lor şi pielea lor şi pentru ei sînt toiege de fier.

22.    De cîte ori vor voi să iasă din el de durere, vor fi alungaţi înapoi în el şi: “Gustaţi pe deapsa
arderii!”
23.    Dumnezeu pe cei ce cred şi se poartă bine îi duce în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt.
Împodobiţi vor fi acolo cu brăţare de aur şi mărgărita re şi îmbrăcămin tea lor acolo să fie de
mătase.

24.    Şi ei fură ocîrmuiţi la cel mai bun cuvînt şi fură ocîrmuiţi la drumul cel prea mărit.

25.    Cei ce nu cred şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu şi de la templul cel sfînt pe care l-am
orînduit Noi pen tru oameni, deopotrivă pen tru cel băş tinaş, cît şi pentru cel străin,

26.    şi cel ce voieşte să-l pîngărească întru nelegiuire, aces tora le dăm de gus tat pedea psă
dureroasă.

27.    Şi adă-ţi aminte cînd Noi lui Avraam i-am dat spre lo cuinţă locul casei zicînd: “Nimic să nu-Mi
pui ca tova răş şi să curăţeşti casa Mea pentru cei ce o înconjură şi pentru cei ce stau la rugă
ciune sau se închină.

28.    Şi vesteşte oamenilor pere grinajul, ca să vie la tine pe jos şi pe toate cămilele sprin tene, venind
din toate prin văi adînci,

29.    ca să dea mărturie despre tot folosul lor şi să amintească numele lui Dumnezeu, în zile anumite,
asupra vitelor cu care i-am îngrijit Noi. Mîncaţi din aceasta şi ospătaţi-l şi pe cel sărman, pe
cerşetor.

30.    Apoi să-şi facă datorinţa lor şi să-şi împlinească juruinţele şi să încon jure casa cea veche.

31.    Aşa. Şi cine cinsteşte porun cile lui Dumnezeu, aceluia îi va fi bine la Domnul său. Şi iertate vă
sînt vitele spre mîncare, afară de ceea ce vi s-a orînduit. Deci, feriţi-vă de urîciunea idolilor şi
feriţi-vă de cuvînt minci nos,

32.    dreptcredincioşi fiind faţă de Dumnezeu, fără să-i daţi tovarăş lui Dumnezeu, căci cel ce-i dă
tovarăş lui Dumnezeu este ca şi ceea ce a căzut din cer şi o au răpit păsările sau a aruncat-o
vîntul într-un loc depărtat.

33.    Aşa. Şi cine cinsteşte obiceiu rile lui Dumnezeu, acela arată-l cuvioşia inimii.

34.    Voi puteţi să le întrebuinţaţi pînă la un termen hotărît, apoi însă este locul de jun-ghiere la casa
cea veche.

35.    Şi tuturor popoarelor le-am dat Noi o pravilă, ca să amintească numele lui Dumnezeu asupra
vitelor, cu care i-am îngrijit. Şi Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu. Deci, supuneţi-vă
Lui! Şi bineves teşte celor umiliţi,

36.    cărora li se cutremură ini mile cînd se aminteşte Dum nezeu şi care rămîn stator nici, orişice li
s-ar întîmpla, şi care împlinesc rugăciunea şi dăruiesc din ceea cu ce i-am îngrijit Noi.

37.    Şi cămilele vi le-am orînduit Noi pentru obiceiurile lui Dumnezeu: aveţi bine cu ele; amintiţi
numele lui Dumnezeu asupra lor, cînd stau ele cu picioarele rînduite. Şi dacă au căzut pe o
latură, mîncaţi din ele şi ospă taţi-l pe cel ce cere cu umilinţă şi pe sărmanul cel ruşinos. Aşa vi
le-am dat Noi vouă în stăpînire, ca să fiţi mulţu mitori.
38.    Nicicînd nu ajung la Dum nezeu cărnurile şi sîngiurile lor, însă ajunge la El cuvioşia de la voi. Aşa
vi le-a dat El vouă în stăpînire, ca să-l preamă riţi pe Dumnezeu, pentru că vă ocîrmuieşte şi să
binevesteşti celor ce se poartă bine.

39.    Dumnezeu îi scuteşte pe cei credincioşi; Dumnezeu nu-i iubeşte pe toţi cei vicleni, necredincioşi.

40.    Li s-a dat voie celor ce fură atacaţi, pentru că li s-a întîmplat nedreptate şi Dumnezeu are putere
să le ajute:

41.    aceia care fură alungaţi din locuinţele lor pe nedrept nu mai pentru că zic: “Domnul nostru este
Dumnezeu”. Şi de nu i-ar opri Dumnezeu pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi acum dărîmate
mănăstiri, biserici, case de rugăciuni, şi temple, în care se aminteşte numele lui Dumnezeu
ade se ori. Şi cui voieşte Dumne zeu să-i ajute, aceluia îi ajută. Dumnezeu este tare, puter nic.

42.    Acelora le ajută care dacă le-am dat Noi locuri în ţară, îşi împlinesc rugă ciunea şi dau milostenii
şi poruncesc ce e drept şi opresc ce e strîmb. Şi la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.

43.    Şi dacă te învinuiesc ei de minciună, doară acum înain tea lor au învinuit de min ciună pe
profeţii lor poporul lui Noe şi Ad şi Thamud şi poporul lui Avraam şi po porul lui Lot şi
locuitorii din Madian. Şi Moise fu ţinut de mincinos. Şi Eu am avut răbdare cu cei
necredincioşi, apoi i-am apucat, şi, cum a fost schimbarea Mea!

44.    Şi cîte cetăţi care erau nele giuite am pierdut Noi şi ele stau sfărîmate pe temeliile lor! Şi cîte
fîntîni sînt deşerte şi cîte cetăţi înalte!

45.    Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au inimi ca să pri ceapă, sau urechi, ca să au dă? Nu sînt orbi
ochii; oare sînt inimile care sînt în piep turi!

46.    Şi ei te vor pune să grăbeşti cu pedeapsa, însă Dumne zeu nu calcă juru inţa Sa, doar o zi la
Domnul tău este ca o mie de ani, cum numă raţi voi.

47.    Şi cu cîte cetăţi am avut eu răbdare, deşi erau nelegiu ite! Apoi le-am apu cat şi la Mine este
întoarcerea.

48.    Spune: “O, voi, oamenilor, eu vă sînt numai un îndemnător răsvădit.

49.    Şi cei ce cred şi se poartă bine, pentru aceştia este ier tare şi îngrijire cinstită,

50.    iar cei ce rîvnesc să slăbească semnele Noastre, ajung locuitorii iadului”.

51.    Şi Noi n-am trimis înaintea ta vreun trimis sau vreun profet, căruia, cînd citea, să nu-i fi aruncat
Satan ceva mincinos în citire; însă Dum nezeu nimiceşte ceea ce aruncă Satan. Apoi va întări
Dumnezeu semnele Sale; şi Dumnezeu este ştiutor, înţe lept:

52.    pentru că El ştie ceea ce a aruncat Satan să facă o ispită pentru aceia, în ale căror inimi este
boală şi ale căror inimi sînt învîrtoşate, şi nele giuiţii sînt în rătăcire adîncă.

53.    Şi pentru aceia cărora li s-a dat cunoştinţă să cunoască, că El este ade vărul de la Domnul tău, şi
să creadă în el, şi să aibă linişte inimile lor în el, Dumnezeu îi ocîrmuieşte pe cei credincioşi pe
drumul drept.
54.    Şi nu înceatează cei necre dincioşi să se îndoiască de el, pînă ce nu vine asupra lor “ora” pe
neaşteptate sau vine asupra lor pedeapsa zilei celei nenorocite.

55.    Stăpînirea este, în ziua aceea, a lui Dumnezeu; El va judeca între ei, şi cei ce crezură şi se purtară
bine vor intra în grădinile plăcerii.

56.    Iar cei ce nu cred şi ţin de mincinoase semnele Noas tre, pentru aceia este pedea psă ruşinoasă.

57.    Iar cei ce purceseră pe dru mul lui Dumnezeu, apoi fură ucişi sau muriră, pe aceia îi va îngriji
Dumnezeu cu îngrijire frumoasă. Dum nezeu doară este cel mai bun îngrijitor.

58.    El îi va lăsa să intre într-o in trare, care le place lor. Dumnezeu doară este ştiutor, blînd.

59.    Aşa. Şi cel ce răzbună după măsura răului ce i s-a făcut, apoi suferă ne dreptate, aceluia îi va
ajuta Dumne zeu; doar Dumnezeu este uitător, ier tător.

60.    Aşa. Pentru că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi
pentru că Dumne zeu aude, vede.

61.    Aşa. Pentru că Dumnezeu este adevărul şi aceea ce cheamă ei afară de El este deşertăciune şi
pentru că Dumnezeu este preaînalt, mare.

62.    Oare nu vezi că Dumnezeu trimite din ceruri apa şi pă-mîntul înverzeşte. Dumne zeu este
îndurător, ştiutor.

63.    Ale lui sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt. Dumne zeu doar este bo gat, lăudat.

64.    Oare nu vezi că Dumnezeu v-a dat în stăpînire ceea ce este pe pămînt şi corăbiile ce pătrund
marea, la porunca Sa? Şi El ţine cerul ca să nu cadă pe pămînt, doar numai cu voia sa,
Dumnezeu este pentru oameni îndu rător, milostiv.

65.    El este cel ce v-a dat viaţă; apoi vă va lăsa să muriţi, apoi vă va învia. O mul este nemulţumitor.

66.    Şi tuturor popoarelor le-am dat Noi o pravilă pe care o păzesc; deci, să nu se certe cu tine
despre acest lucru; ci cheamă-i la Dumnezeu. Tu doar urmezi ocîrmuirii celei drepte.

67.    Iar dacă se ceartă ei cu tine, spune: “Dumnezeu ştie ce faceţi!”

68.    Dumnezeu va judeca între voi, în ziua învierii, pentru ce vă certaţi.

69.    Oare nu ştii că Dumnezeu ştie ce este în cer şi pe pă mînt? Aceasta stă într-o carte, aceasta
pentru Dum nezeu este uşor.

70.    Şi ei slujesc afară de Dum nezeu, unora, pentru care nu li s-a trimis îm puternicire şi n-au despre
ei cunoştinţă, şi nelegiuiţii n-au ajutor.

71.    Şi dacă li se citesc lor sem nele noastre, ca dovezi răs-vădite, atunci cu noşti pe feţele
necredincioşilor neplăcere. Ei mai că s-ar arunca asupra celor ce le citesc semnele noastre.
Spune: “Să vestesc ceva mai rău decît aceasta? Focul pe care Dum nezeu l-a juruit necredin-
cioşilor? Rău drum!”
 72.    O, voi, oamenilor, s-a făcut o asemănare; auziţi-o! Aceia pe care îi che maţi, afară de Dumnezeu,
n-au făcut nici măcar o muscă, chiar de s-ar fi adunat la aceasta; iar mus ca de le-ar răpi ceva,
ei nu ar putea lua aceea înapoi. Slab este cel ce cere şi cel de la care se cere.

73.    Ei nu-l preţuiesc pe Dumne zeu după preţul Său adevă rat; Dumnezeu doar este cel puternic,
tare.

74.    Dumnezeu alege trimişi din tre îngeri şi oameni; Dumne zeu doar aude, vede.

75.    El ştie ceea ce este înaintea lor şi ceea ce este după ei şi la Dumnezeu se întorc toate lucrurile.

76.    O, voi, cei ce credeţi, prosternaţi-vă şi închinaţi-vă şi slujiţi Domnului vostru şi fa ceţi bine; poate
vă va merge bine.

77.    Şi luptaţi-vă pentru Dumne zeu cu lupta dreaptă. El v-a ales şi nu v-a încărcat în lege cu nimic
greu: credinţa pă rintelui vostru Avraam! El v-a numit moslemi

78.    înainte şi aici, ca trimisul să fie martor asupra voastră şi voi să fiţi mar tori asupra oamenilor.
Deci, împliniţi-vă rugăciunea şi daţi milostenii şi ţineţi strîns la Dumnezeu. El este stăpînul
vostru, un stăpîn frumos şi un ajutor frumos.

XXIII

SURA CREDINCIOŞILOR

Din Mekka şi este cu o sută optsprezece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Bine le merge credincioşilor,

2.      care se umilesc în rugăciunea lor

3.      şi care rămîn departe de vor bă deşartă,

4.      şi care fac milostenii,

5.      şi care se feresc de muieri,

6.      afară de soţia lor, sau de ace ea, pe care o stăpîneşte dreap ta lor, căci pentru aceasta ei nu sînt
de învinuit;

7.      însă cel ce are mai mult decît aceasta, acela calcă legea,

8.      şi cei ce păzesc averea ce li s-a încredinţat, şi juruinţa lor,

9.      şi cei ce bagă de seamă la rugăciunile lor;

10.    aceia sînt moştenitorii,

11.    cei ce moştenesc paradisul. În el vor petrece în veci.

12.    Şi Noi l-am făcut pe om din lutul cel mai curat,

13.    apoi l-am aşezat ca o pică tură într-un loc sigur,

14.    apoi l-am făcut sînge înche gat şi sîngele închegat l-am făcut carne, şi carnea am făcut-o oase şi
oasele le-am acoperit cu carne, apoi l-am scos la iveală ca o altă făp tură şi binecuvîntat fie
Dum nezeu, cel mai bun fă cător.

15.    Şi după acestea veţi muri,

16.    apoi veţi fi sculaţi, în ziua învierii.

17.    Şi asupra voastră am făcut Noi şapte căi şi Noi nu sîntem nerăbdători de seamă faţă de făptură.

18.    Şi Noi trimitem din cer apă după cuviinţă, să-i dăm locuinţă pe pămînt, şi avem putere ca să o
luam.

19.    Şi Noi vă scoatem la iveală, prin aceasta, grădini de fenici şi de vie, în ca re aveţi multe şi mîncaţi
din ele

20.    şi un pom care creşte pe muntele Sinai: el scoate la iveală ulei şi o mursă pentru mîncare.

21.    Şi la vite aveţi o pildă. Noi vă adăpăm cu ceea ce este în pîntecele lor şi mult folos aveţi în ele şi
mîncaţi din ele.

22.    Şi pe ele şi pe corăbii sînteţi purtaţi.

23.    Şi Noi l-am trimis pe Noe la poporul său şi el zise: “O, poporul meu, slu jiţi lui Dum nezeu; nu
aveţi alt Dum nezeu afară de El. Oare nu vă temeţi de El?”

24.    Şi ziseră fruntaşii necredin cioşi ai poporului său: “Aces ta este numai un om ca voi şi el voieşte
să se ridice asu pra voastră. Şi de ar fi voit Dumne zeu, ar fi trimis El îngeri. Noi n-am auzit
aceas ta de la părinţii noştri.

25.    Acesta este numai un bărbat îndrăcit, deci, aşteptaţi cu el pînă la un timp”.

26.    El zise: “Doamne ajută-mi împotriva învinuirii de min ciună”.

27.    Iar Noi îi descoperirăm: “Fă-ţi corabie înaintea ochilor Noştri şi după descoperirea Noas tră şi
cînd va veni porunca Noastră, va clocoti cuptorul;

28.    atunci du înlăuntru din tot felul cîte o pereche şi familia ta, afară de acela asupra căruia a fost
dinainte cuvîntul; şi nu vorbi cu Mine pen tru cei nelegiuiţi; ei vor fi înecaţi.

29.    Şi dacă te-ai suit în corabie tu şi cine este cu tine, spune: “Mărire lui Dumnezeu, care ne-a
mîntuit de poporul nelegiuiţilor!”

30.    Şi spune: “Doamne, dă-mi o ieşire binecuvîntată, căci tu eşti mai bun dătător de ieşiri!”

31.    Întru aceasta sînt semne, iar Noi sîntem ispititori”.

32.    Şi Noi scoaserăm la iveală după ei alte neamuri.

33.    Şi Noi trimiserăm la ei un trimis dintre ei: “Slujiţi lui Dumnezeu şi să n-aveţi alt Dumnezeu, afară
de El. Oare nu vă temeţi de El?”

34.    Şi ziseră fruntaşii poporului său care nu credeau şi ţineau de minciună întîlnirea în lumea de
apoi, şi pe care i-am îmbogăţit Noi în viaţa lumii: “Acesta este un om ca voi; el mănînca ceea
ce mîncaţi voi

35.    şi bea ceea ce beţi voi.

36.    Şi dacă ascultaţi de un om ca voi, atunci sînteţi pierduţi.

37.    Oare vă vesteşte el că dacă sînteţi morţi şi sînteţi ţărînă şi oase, iarăşi veţi fi scoşi la iveală?

38.    Departe, departe cu ceea ce juruiţi!

39.    Nu este decît viaţa noastră lumească; noi murim şi trăim şi nu vom fi înviaţi.

40.    El este numai un bărbat care a născocit o minciună asupra lui Dum nezeu şi noi nu-l credem”.

41.    El zise: “Doamne, mîntuieşte-mă de învinuirea de minciună!”

42.    El zise: “Încă puţin şi se vor grăbi să se căiască”.

43.    Şi atunci îi apucă strigătul după cuviinţă, şi-i făcurăm aşa ca spuma; deci, departe cu un popor
nelegiuit!

44.    Apoi scoaserăm la iveală după ei alte neamuri.

45.    Nici un popor nu poate grăbi sau întîrzia termenul său.

46.    Apoi trimiserăm trimişii Noştri, unul după altul. De cîte ori veni un tri mis la po porul său, îl
ţineau de min cinos; şi aşa lăsarăm să ur meze un popor după altul şi-i făcurăm pilde; deci, de
parte cu un popor ce nu cre de.

47.    Apoi îi trimiserăm pe Moise şi pe fratele său Aaron, cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită

48.    la Faraon şi la fruntaşii săi; însă ei erau îngîmfaţi şi un popor semeţ.

49.    Şi ei ziseră: “Să credem doar oameni asemenea nouă, pe cînd poporul lor ne slujeş te?”

50.    Şi ei ţinură pe amîndoi de minciunoşi şi pieiră.

51.    Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura, pentru ca ei să fie ocîrmuiţi.

52.    Şi Noi îi făcurăm pe fiul Mariei şi pe maică-sa spre semn şi le dădurăm amîndurora, pe o colină,
o locuinţă statornică şi un izvor.

53.    O, voi, trimişilor, mîncaţi din ceea ce este bun şi faceţi ceea ce e drept; Eu ştiu doar ceea ce
faceţi.

54.    Această credinţă a voastră este o unică credinţă şi Eu sînt Domnul vostru, deci, temeţi-vă de
Mine.
55.    Însă ei rupseră lucrul lor în-treolaltă în secte; fiecare parte se bucură de ceea ce e a ei.

56.    Deci, lasă-i în încurcarea lor pînă la un timp.

57.    Oare cred ei că aceea ce le dăruim Noi ca avere şi copii,

58.    le dăm în grabă ca dar bun? Ba ei nu pricep.

59.    Cei ce se cutremură de frica Domnului lor

60.    şi cei ce cred în semnele Dom nului lor,

61.    şi cei ce nu fac tovarăş Dom nului lor,

62.    şi cei ce dau, ceea ce dau, cu inima sfiicioasă, pentru că se vor întoarce la Domnul lor:

63.    aceia se întorc în grabă după bine şi-l vor ajunge mai întîi.

64.    Şi Noi nu încărcăm un suflet decît numai cît poate purta, şi la Noi este o carte, care vorbeşte
adevărul, şi lor să nu li se întîmple strîmbătate,

65.    însă inimile lor sînt în încer care pentru aceasta şi faptele lor sînt alte decît cele ce fac,

66.    pînă ce urlă ei, cînd îi apu căm cu pedeapsa pe cei îmbuibaţi.

67.    “Nu urlaţi astăzi, căci nu aflaţi ajutor la Noi,

68.    Semnele Mele s-au citit asu pra voastră, însă voi v-aţi întors pe călcîiele voastre,

69.    îngîmfîndu-vă împotriva lor, bîrfind în zăbavă de noap te”.

70.    Oare nu vor ei să recugete cuvîntul ori de n-a venit la ei ceva ce n-a venit la proto-părinţii lor?

71.    Sau poate nu-l cunosc pe trimisul lor şi se leapădă, deci, de el?

72.    Sau spun ei: “El este îndră cit?” Ba el a venit la ei cu adevărul şi cei mai mulţi din ei nu voiesc
adevărul.

73.    Şi dacă adevărul ar fi urmat poftelor lor, ar fi pierit ceru rile şi pămîntul şi ceea ce se află în ele.
Însă Noi le adu serăm îndemnarea lor, dar ei se întorc de la îndemnarea lor.

74.    Sau ceri de la ei o răsplată? Însă răsplata Domnului tău este cea mai bună şi El este cel mai bun
îngrijitor.

75.    Tu doar îi chemi la un drum drept,

76.    iar cei ce nu cred în lumea de apoi, se abat de la drum.

77.    Şi de Ne-am fi îndurat de ei şi i-am fi scăpat din nenoro cire, ei ar fi ră mas întru ne legiuirea lor
rătăcind.

78.    Şi Noi i-am apucat cu pe deapsa, însă ei nu s-au supus Domnului lor şi nu s-au umilit

79.    pînă ce, cînd le-am deschis lor pofta pedepsei aspre, au deznădăjduit acolo.
80.    Şi El este cel ce v-a făcut vouă auz şi văz şi inimi; pu ţini sînt cei care sînt mul ţumitori.

81.    Şi El este cel ce v-a făcut pe pămînt şi la El vă veţi aduna.

82.    Şi El este cel ce dă viaţă şi moarte şi de la El este schimbarea nopţii şi zilei. Oare nu o pricepeţi?

83.    Însă ei vorbesc, cum vorbiră cei de’nainte.

84.    Ei zic: “Noi dacă am murit şi ne-am făcut ţărînă şi oase, oare să fim ia răşi sculaţi?

85.    Nouă şi părinţilor noştri de’naintea noastră ni s-a juruit aceasta; însă acestea-s numai basme ale
înaintaşilor”.

86.    Spune: “Al cui este pămîntul şi ceea ce este pe el, dacă ştiţi?”

87.    Ei vor zice: “Ale lui Dumne zeu!” Spune: “Nu voiţi să vă lăsaţi îndemnaţi?”

88.    Spune:” “Cine este Domnul celor şapte ceruri şi al tronu lui celui preaînalt?”

89.    Ei vor zice: “Dumnezeu!” Spune: “Oare nu voiţi să vă temeţi de El?”

90.    Spune: “În ale cărui mîini este stăpînirea tuturor lucru rilor — El scuteşte şi nu este scutit —
dacă ştiţi?”

91.    Ei vor zice: “La Dumnezeu”. Spune: “Oare sînteţi ferme caţi?”

92.    Da, Noi le-am adus adevă rul, iar ei se leapădă de el.

93.    Dumnezeu n-a născut copii şi nu este vreun Dumnezeu lîngă El; de altfel ar fi luat la sine fiecare
Dumnezeu ceea ce a făcut şi s-ar fi înălţat unul asupra altuia. Mărire lui Dumnezeu, El este
mai presus de ceea ce vor besc ei despre El.

94.    El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite şi este mai înalt decît ceea ce-i fac Lui asemenea.

95.    Spune: “Doamne, de vrei să mă laşi să văd ceea ce juruieşti,

96.    Doamne, atunci nu mă pune întru poporul nelegiuiţilor”.

97.    Şi Noi avem putere să-ţi arătăm ce le-am juruit.

98.    Opreşte răul prin bine; Noi ştim ceea ce vorbesc ei.

99.    Şi spune: “Doamne, caut scă pare la Tine faţă de şoaptele Satanelor

100.  şi caut scăpare la Tine, Doam ne, ca să nu se apropie el de mine”.

101.  Abia cînd vine moartea la unul din ei, zice el: “Doam ne, trimite-mă înapoi,

102.  ca să fac binele pe care l-am părăsit!” — “Ba nu!” Acesta este cuvîntul pe care-l zice El. Şi după
ei este un gard pînă la ziuă, în care se vor scula.

103.  Şi cînd se va suna în trîmbiţă, atunci să nu fie înrudire între ei şi să nu se întrebe întreolaltă.

104.  Iar celor cu cumpănă grea, lor le va merge bine;

 105.  iar cei cu cumpănă uşoară vor pierde sufletul lor în iad pe vecie.

106.  Focul va arde feţele lor şi ei vor scrîşni acolo.

107.  “Oare nu vi s-au citit sem nele Mele şi nu le-aţi ţinut de minciuni?”

108.  Ei vor spune: “Doamne, a biruit asupra noastră neno rocirea noastră şi noi am fost un popor
rătăcitor.

109.  Doamne, scoate-ne de aici; şi dacă iarăşi vom face-o, sîntem nelegiuiţi!”

110.  El va zice: “Înlăuntru cu voi şi nu vorbiţi cu Mine!”

111.  A fost o parte din robii Mei care ziseră: “Doamne, noi credem, deci iartă-ne şi în-dură-Te de noi;
Tu eşti cel mai bun îndurător”.

112.  Voi însă i-aţi primit cu bat jocură, pînă ce v-au lăsat ei să uitaţi îndemnarea Mea şi aţi rîs de ei.

113.  Eu, astăzi, le răsplătesc sta tornicia lor şi ei să fie fericiţi.

114.  El va zice: “Cîţi ani aţi pe trecut pe pămînt?”

115.  Ei vor zice: “Petrecurăm o zi sau o parte din zi; întreabă pe cei ce poartă socoteala!”

116.  Ei vor zice: “Aţi petrecut nu mai puţin, dacă numai aţi şti!”

117.  Oare credeţi că Noi v-am făcut numai în glumă şi că nu vă veţi întoarce la Noi? Prea înalt este
Dumnezeu, regele, adevărul! Nu este Dumnezeu, afară de El, Domnul tronului cinstit! Şi cel
ce cheamă lîngă Dumne zeu alţi Dumnezei, fără do vadă, acela va da socoteală la Domnul său.
Necredin cioşilor nu le merge bine.

118.  Şi spune: “Doamne, iartă şi îndură-Te, Tu eşti cel mai bun îndurător!”

[1] Omul
[2] Apă
[3] Necredincioşii
[4] Îngerii morţii
[5] Întorc umbra după cum se mişcă soarele. Conf. XIII, 16.
[6] Arabii păgîni credeau că îngerii sînt fiicele lui Dumnezeu.
[7] Pe pămînt
[8] Explicatorii spun că substanţa cea mai proastă a nutrămîntului se preface în
excremente, cea mijlocie în lapte şi cea mai fină în sînge.
[9] Sclavii; conf. IV, 3.
[10] Rob cumpărat
[11] Ca să vă faceţi corturi uşor transportabile.
[12] Idolii
[13] Vor căuta să se împace cu Dumnezeu
[14] Explicatorii
istorisesc despre o muiere cu numele Reita bint Saad Ibu Tein, că ea,
ase menea ca şi Penelopa, noaptea destrăma firele pe care le torcea ziua.
[15] Verset
[16] Coranul
[17] Arhanghelul Gavriil.
[18]
[19] Adaugă: îi va binecuvînta
[20] Mekka
[21] Conf. VI, 147.
[22] Sabbatul. Această zi a fost orînduită numai pentru jidovi ca zi de odihnă, pe cînd
Mohammed a orînduit vinerea ca sărbătoare săptămînală pentru moslemi.
[23] După unii explicatori, este vorba despre omorîrea lui Isaia şi a lui Ioan Botezătorul.
Alţii zic că prima “daună” a fost neglijarea legii şi omorîrea lui Isaia şi Ieremia, iar a
doua: omorîrea lui Zaharia şi a lui Ioan Botezătorul şi răstignirea iluzorie a lui Isus.
[24] Timpului
[25] I.e. soarta sa, care se asemănează cu o pasăre ce zboară.
[26] În viaţa lumească trecătoare.
[27] I.e. de la rude, sărmani şi călători, neavînd cu ce să-i miluieşti.
[28] I.e. să nu fii de tot zgîrcit.
[29] I.e. ce e greu, după părerea voastră. Mai adaugă: să fie înviat — totuşi poate fi
înviat.
[30] Cu cei necredincioşi, ca să nu-i întărite.
[31] Vedenia este călătoria cea nocturnă spre Ierusalim şi înapoi. Pomul Zakkîm, care
este un pom al iadului şi rodurile sa!e sînt mîncarea celor osîndiţi la muncile iadului.
Conf. XXXVII, 60.
[32] Cei drepţi vor primi în mîna dreaptă o carte, în care vor fi scrise faptele lor cele
bune, iar cei păcătoşi vor purta în mîna stîngă o carte cu faptele lor.
[33] Explicatorii spun că jidovii voiau să-l înduplece pe Mohammed să meargă în Siria,
care ar fi ţara profeţilor
[34] După unii, Gavriil; după alţii, sufletul omenesc.
[35] După Biblie, au fost zece semne sau minuni, adică plăgile venite asupra Egiptului.
[36] Faraon
[37] Coranul
[38] Cel îndurat — Mohammed arată aici că sub aceste două numiri se înţelege numai
uni cul, adevăratul Dumnezeu.
[39] I.e. te vei sinucide
[40] Locuitorii peşterii sînt cei şapte sfinţi, ce domniră în peştera de la Ephesus.
[41] I.e. noi îi adormirăm
[42] Pentru ca să nu-i molesteze căldura pe dormitori
[43] Pentru că dormeau cu ochii deschişi
[44] Ora învierii
[45] Adaugă: Din creştini
[46] 1 După tradiţa creştină se ascunseră ei sub Decius şi ieşiră la iveală sub Theodosius
cel Mic, aşadară petrecură în peşteră 150-200 de ani.
[47] Coranul
[48] Alexandru cel Mare, care se închipuieşte pe monede cu două coarne, ca Jupiter
Amman
[49] Gog şi Magog se numesc, aici, două popoare, pe cînd în Biblie Gog este voievodul
poporului Magog, conf. Ezechiel, XXXVIII şi XXXIX. După Apocalipsă, XX, 8, sub
numirea de Gog şi Magog se înţelege totalitatea popoarelor care luptă împotriva
împărăţiei messianice.
[50] Gog şi Magog
[51] Peste zid
[52] Mihrâb se numeşte locul unde stă în moşee cel ce face rugăciunea, îndreptat fiind
spre Mekka
[53] Gavriil
[54] Fii fără frică, fii cu sînge rece
[55] Pe lume
[56] Un anacronism cras. E drept că Aaron şi Moise aveau o soră cu numele Maria.
Explicatorii sucesc în tot felul acest loc, ca să acopere cumva ignoranţa cea
monstruoasă a lui Mohammed.
[57] Isus
[58] Sinai
[59] Enach
[60] În corabie
[61] I.e. pentru viitor
[62] Gavriil
[63] La iad. Şi cel mai cucernic trebuie să treacă foarte aproape, pe lîngă iad, pe drum la
rai.
[64] Cea de pe urmă
[65] Decît averile lumeşti
[66] De zile
[67] Coranul, revelîndu-l în limba arabică pe înţelesul tuturor
[68] Astfel numită după cele două litere misterioase, de la începutul ei.
[69] Lîngă Sinai
[70] Faraon
[71] Din pămînt
[72] Faraon
[73] Sinai
[74] Moise
[75] Arhanghelul Gavriil
[76] Arabii îi urăsc pe cei cu ochi albaştri, pentru că bizantinii, cei mai mari duşmani ai
arabilor, aveau şi ei ochi albaştri.
[77] I.e. viaţa noastră a durat numai zece zile.
[78] I.e. Înaintea Coranului, adică înaintea revelării sale.
 XXIV
SURA LUMINII
Din Medina şi este cu şaizeci şi patru de senine
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O sură pe care am trimis-o Noi şi am făcut-o lege şi am trimis în ea semne răsvădite, ca
să vă lăsaţi îndemnaţi.
2.      Pe curvă şi pe curvar biciuiţi-i pe fiecare cu cîte o sută de bice şi să nu vă apuce pen tru
ei îndurare împotriva judecăţii lui Dumnezeu, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ziua de
apoi. Şi să fie martori la pedeapsa lor o parte din credincioşi.
3.      Curvarul să nu se căsătoreas că decît cu o curvă sau pă-gînă şi curva să nu se căsă
torească decît cu un curvar sau un păgîn; şi aceasta este oprit pentru cei credincioşi.
4.      Cei ce defaimă muieri cinsti te, apoi nu aduc patru mar tori, bicuiţi-i cu optzeci de bice şi nu mai primiţi măr turie de la ei cîndva, căci ei sînt
nelegiuiţi,
5.      afară de cei care pe urmă se căiesc şi se îndreaptă; Dumnezeu doar este iertător, în
durător.
6.      Cei ce defaimă pe soţiile lor şi n-au martori, afară de sine înşişi, să mărturisească de
patru ori înaintea lui Dum nezeu că este adevărat,
7.      şi a cincea oară, ca să vie blestemul lui Dumnezeu asupra sa, dacă este min cinos.
8.      Dară să împingă de la ea pedeapsa, dacă ea va măr turisi de patru ori la Dum nezeu că
este el mincinos,
9.      şi a cincea oară, ca să vie mînia lui Dumnezeu asupra ei, dacă a spus el adevărul.
10.    Şi fără de mila lui Dumne zeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi dacă Dum nezeu
n-ar fi iertător, îndurător…
11.    Cei ce au adus minciuna, cîţiva din voi, nu cred că aceasta ar fi un rău pentru voi, ba că
ar fi un bine pen tru voi. Fiecărui bărbat din voi să-i fie ceea ce şi-a ago nisit din păcat,
iar cel ce a luat asupra sa ca să-l mă rească, pentru acela să fie pedeapsă mare.
12.    De ce, cînd aţi auzit aceasta, nu cugetară credincioşii şi credincioasele întru sine lu crul
bun şi nu ziseră: “Aceas ta este minciună răsvădită?”
13.    De ce nu aduseră pentru aceasta patru martori? Însă pentru că nu aduseră patru martori,
sînt aceştia minci noşi înaintea lui Dumnezeu.
14.    Şi fără de mila lui Dumne zeu asupra voastră şi fără de îndurarea lui în lumea de acum şi
cea de apoi, v-ar fi ajuns o pedeapsă mare pen tru ceea ce aţi răspîndit, cînd aţi scos-o
cu limbile voastre şi aţi vorbit cu gurile voastre ceva ce n-aţi ştiut şi aţi ţinut de ceva
uşor ceea ce la Dumnezeu este lucru mare.
15.    Şi de ce, cînd auzirăţi, n-aţi zis: “Ni se cuvine ca să vor bim despre aceasta?” Mărire
Ţie! Aceasta este o munciună mare.
16.    Dumnezeu vă îndeamnă, ca să nu faceţi ceva asemenea vreodată, dacă sînteţi credin
cioşi.
17.    Şi Dumnezeu vă face răsvă-dite semnele, şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
18.    Acei cărora le place ca să se răspîndească lucruri ruşinoase asupra credincioşilor, pentru
ei este pedeapsă dureroasă,
19.    în lumea de aici şi de apoi. Şi Dumnezeu ştie, dar voi nu ştiţi.
20.    Şi fără de mila lui Dumezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi de n-ar fi
Dumnezeu îndurător, milos tiv…
21.    O, voi, cei ce credeţi, nu ur maţi paşilor lui Satan, căci cel ce urmează paşilor lui Satan
porunceşte lucru ruşi nos şi oprit. Şi fără de îndu rarea sa nici unul din voi nu ar fi
curat cîndva. Însă Dum nezeu curăţeşte pe cine voieş te şi Dumnezeu aude, ştie.
22.    Şi să nu jure cei avuţi şi bo gaţi dintre voi, că nu vor mai da nimic rudelor şi sărma nilor
şi celor ce purced pe drumul lui Dumnezeu, ci să ierte şi să uite. Oare nu aţi dori ca
Dumnezeu să vă ierte şi vouă? Dumnezeu este iertător, îndurător.
23.    Cei ce defăima muieri cinsti te, care sînt nebăgătoare de seamă, însă credincioase, sînt
blestemaţi, în lumea de acum şi cea de apoi, şi pen tru ei este pedeapsă mare.
24.    Într-o zi vor mărturisi împo triva lor limbile lor şi mîinile lor şi picioarele lor, pentru
ceea ce au făcut.
25.    În ziua aceea le va răsplăti Dumnezeu după cuviinţă şi ei să ştie că Dumnezeu este
adevărul răsvădit.
26.    Cele rele pentru cei răi şi cei răi pentru cele rele, şi cele bune pentru cei buni şi cei buni
pentru cele bune. Aceş tia vor fi curaţi cu privire la ceea ce se vorbeşte despre ei, —
iertare şi îngrijire măreaţă!
27.    O, voi, cei ce credeţi, nu in traţi în case care nu sînt ca sele voastre, pînă ce n-aţi ce rut
îngăduire şi n-aţi salutat locuitorii lor. Aceasta este mai bine pentru voi. Poate vă lăsaţi
îndemnaţi.
28.    Şi dacă nu aflaţi pe nimenea acolo, nu intraţi pînă nu vi se îngăduie; şi dacă vi se spune:
“Întoarceţi-vă!”, atunci întoarceţi-vă; aceasta e mai curat pentru voi şi Dumne zeu ştie
ce faceţi.
29.    Nu vă este păcat, dacă intraţi în casele nelocuite, de vă este de folos. Şi Dumnezeu ştie
ce faceţi pe faţă şi într-ascuns.
30.    Spune credincioşilor ca să plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor. Aceasta e mai
curat pentru ei. Dumnezeu doar ştie ce fac ei.
31.    Şi spune către cele credin cioase ca să-şi plece privirile lor şi să-şi pă zească ruşinea lor
şi să nu-şi descopere frumuseţea lor, afară de ceea ce e pe dinafară, şi să-şi puie văluri
asupra sînurilor, şi să nu-şi descopere frumuseţea, afară de înaintea bărbaţilor lor sau a
părinţilor, sau a părin ţilor bărbaţilor lor, sau a fiicelor lor, sau a fiilor bărbaţilor lor,
sau a fra ţilor lor sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muie rilor lor
sau a celor care îi stăpîneşte dreapta lor, sau a slujitorilor lor, care n-au mădulare de
bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la goliciunea muierilor. Şi ele să nu bată cu
picioarele, ca să ştie ce ascund ele din fru museţea lor. Şi întoarceţi-vă cu toţii la
Dumnezeu, o, voi, credincio şilor, poate vă va merge bine.
32.    Şi căsătoriţi-i pe cei necăsă toriţi şi pe cei cinstiţi dintre robii şi roabele voastre. Dacă
sînt sărmani, Dumnezeu îi face bogaţi din mila Sa. Şi Dumnezeu este cuprinzător,
ştiutor.
33.    Şi să trăiască în curăţenie acei ce nu află pe nimenea pentru căsătorie, pînă ce Dumnezeu
îi va îmbogăţi din Mila Sa. Şi celor pe care îi stăpîneş te dreapta voastră, care cer o
carte, scrieţi-le da că ştiţi ceva bun în a ceasta şi daţi-le din averea lui Dum nezeu pe
 care v-a dat-o vouă. Şi nu siliţi roabele voastre la curvie, dacă voiesc ele să rămîie
curate, căutînd folo sul vieţii lumeşti. Iar dacă unul le sileşte, atunci, după ce le-a silit,
Dumnezeu este iertător, îndurător.
34.    Şi Noi am trimis la voi sem ne răsvădite şi cele ce s-au întîmplat în ase menea fel
înaintea voastră şi îndem narea pentru cei ce se tem de Dum nezeu.
35.    Dumnezeu este lumina ceru rilor şi a pămîntului… El seamănă cu o firi dă, în care este o
candelă şi candela este în sticlă şi sticla este ca o stea sclipitoare. Ea se prinde de un
pom binecuvîntat, de un măslin, ce nu e nici de la răsărit, nici de la apus, al cărui ulei
aproape luminează, fără să-l fi atins focul — lumină peste lumină. Dumnezeu
ocîrmuieşte la lu mina Sa pe cine voieşte şi Dumnezeu face pilde pentru oameni şi
Dum nezeu cunoaşte toate lucrurile.
36.    În casele în care a dat voie Dumnezeu ca să se preamărească şi să se vestească numele
Său, îl laudă dimi neaţa şi seara
37.    bărbaţii pe care nu-i opreşte nici negoţul, nici marfa de la amintirea lui Dumnezeu şi de
la împlinirea rugăciunii şi darea milosteniilor, de frică, înaintea unei zile în care se
întorc inimile şi ochii,
38.    pentru ca Dumnezeu să le răsplătească faptele lor cele mai frumoase şi să le adauge
harul Său; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte, fără mă sură.
39.    Iar faptele necredincioşilor sînt ca o nălucire pe şes, pe care ţine cel în setat, că e apă,
pînă ce, cînd vine la ea, nu se află nimica, însă el află că Dumnezeu îi plăteşte întreaga
socoteală. Şi Dumnezeu este grabnic la socoteală.
40.    Sau ca întunecimea de pe marea adîncă, pe care o acoperă unda, peste care este o undă,
asupra căreia este un nour — întunecimi, una pes te alta — cînd întinde cineva mîna
sa, aproape nu o vede. Şi căruia nu-i dă Dumnezeu lumină, acela n-are lumină.
41.    N-ai văzut că pe Dumnezeu îl preamăresc toate cele din ceruri şi de pe pămînt şi
păsările, întinzînd aripile? Fiecare cunoaşte rugăciunea sa şi lauda sa şi Dumnezeu ştie
ce fac ei.
42.    Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi la Dumnezeu duce drumul.
43.    Oare n-ai văzut că Dumne zeu alungă nourii, apoi îi împreună, apoi îi face grămezi? Şi
tu vezi ploaia ieşind din mijlocul lor. Şi El trimite munţi din cer, în care este grindină,
şi El nimereşte cu aceasta pe cine voieşte, şi o întoarce de la cine voieşte. Strălucirea
fulgerului Său răpeşte aproa pe vederile.
44.    Dumnezeu schimbă noaptea cu ziua; între aceasta este o pildă pentru cei ce văd. Şi
Dumnezeu a făcut toate vietăţile din apă. Şi între ele sînt unele care umblă pe
pînte-cele lor, şi unele care umblă pe două picioare, şi unele care umblă pe patru. Dum
nezeu face ce voieşte şi Dum nezeu are putere asupra tutu ror lucrurilor.
45.    Noi am trimis semne răsvădite şi Dumnezeu îl ocîrmuieşte pe cine voieş te pe drum
drept.
46.    Şi ei vor zice: “Noi credem în Dumnezeu şi în trimisul Său!” apoi se în toar ce o parte
din ei de la aceasta, şi aceia nu sînt credincioşi.
47.    Şi de ar fi chemaţi la Dum nezeu şi la trimisul său, ca să judece ei, atunci o parte din ei
s-ar abate.
48.    De ar fi însă la ei adevărul, ar veni şi ei la El cu umilinţă.
49.    Oare este în inimile lor boală, sau se îndoiesc ei sau se tem că Dumnezeu şi tri misul Său
vor fi nedrepţi faţă de ei? Ba, ei sînt nele giuiţi.
50.    Vorba credincioşilor, cînd sînt chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul Său, ca să judece între
ei, este că ei zic: “Noi auzim şi ascultăm!” Şi lor le merge bine.
51.    Iar cel ce ascultă de Dumne zeu şi de trimisul Său şi se sfieşte de Dum nezeu şi se teme
de El, aceştia sînt fericiţi.
52.    Şi ei jură la Dumnezeu jurămîntul cel mai greu, că dacă le vei porunci, ei vor purce de.
Spune: “Nu juraţi! Ascul tare se cuvine! Dumnezeu ştie ce faceţi!”
53.    Spune: “Ascultaţi de Dum nezeu şi ascultaţi de trimisul Său!” Şi dacă în toarceţi spa
tele, atunci este pe el ceea ce purtaţi voi; iar dacă ascultaţi de El, atunci sînteţi bine
ocîrmuiţi şi trimisul este îndatorit numai la propo văduire răsvădită.
54.    Dumnezeu a făgăduit celor ce cred dintre voi şi se poartă bine că-i va fa ce pe ei urmaşi
pe pămînt, cum i-a făcut urmaşi pe înaintaşii lor, şi le va întări lor legea lor pe care a
ţinut-o de bună pentru ei, şi că le va da sigu ranţă în schimb pentru frica lor; “Ei să-Mi
servească, ei nimic să nu-Mi facă tovarăş!” Iar cei ce sînt necredincioşi după aceasta,
aceia sînt nele giuiţi.
55.    Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi ascultaţi de trimis; poate veţi afla îndu rare.
56.    Nu crede că necredincioşii pe Dumnezeu pot să-L slăbească pe pămînt. Locuinţa lor este
focul. Rău e drumul încolo.
57.    O, voi, cei ce credeţi, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care îi stăpîneşte
dreapta voastră şi aceia care n-au ajuns vîrstnicia: înain tea rugăciunii de dimineaţă şi
cînd lepădaţi hainele voas tre la miazăzi şi după rugăciunea de sară — cele trei
goliciuni ale voastre. Nu vine asupra voastră, nici asupra lor păcat de acestea, cînd
unul din voi îl înconjură pe altul. Aşa vă dă Dumne zeu semne răsvădite şi Dum nezeu
este ştiutor, înţelept.
58.    Şi cînd au ajuns copiii voştri la vîrstnicie, să ceară îngăduire, precum au cerut îngă duire
înaintaşii lor. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi Dumnezeu este ştiu tor, înţelept.
59.    Şi văduvele dintre muieri care n-au nădejde la căsă torie, nu au păcat da că lea pădă
hainele lor, fără ca să dezvelească frumuseţea lor. Însă este mai bine pentru ele dacă se
reţin. Şi Dumnezeu aude, ştie.
60.    Nu este păcat pentru cel orb şi nu este păcat pentru cel şchiop, şi nu es te păcat pen tru
cel bolnav şi nici pentru voi dacă mîncaţi în casele voas tre sau în casele părin ţilor
voştri, sau în casele maicelor voastre, sau în casele fraţilor voştri, sau în casele
surorilor voastre, sau în casele unchilor voştri după tată, sau în casa mătuşilor voastre
după tată, sau în casa unchilor voştri după mamă, sau în casa mătuşilor voastre după
mamă, sau în aceea de la care aveţi cheie, sau a prietenului vostru. Nu păcătu iţi, dacă
mîncaţi îm preună sau deosebit.
61.    Şi dacă intraţi în casă, salutaţi-vă, întreolaltă cu salu are de la Dumne zeu, cu una bună,
binecuvîntată. Aşa vă face Dumnezeu răsvădite semnele, ca să le pricepeţi.
62.    Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în tri misul Său şi da că s-au adu nat
la el pentru o treabă, nu ies pînă ce n-au cerut îngă duire. Aceia care cer de la tine
îngăduire, aceia cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Şi dacă cer îngăduire pentru vreo
treabă a lor, îngăduie cui voieşti din ei şi roagă de iertare pe Dumnezeu pentru ei.
Dumnezeu este iertă tor, îndurător.
63.    Nu faceţi avorbirea trimisu lui între voi, precum e avor birea la voi întreo laltă. Dum
nezeu îi cunoaşte pe cei ce se furişează dintre voi, căutînd scut la alţii. Şi să se ferească
cei ce se împotrivesc porun cii Sale, ca să nu-i ajungă ispita pedeapsă dureroasă.
 64.    Oare nu este a lui Dumnezeu tot ce e în ceruri şi pe pămînt? El ştie cum stă treaba şi,
într-o zi vor fi ei aduşi înapoi la El şi El le va vesti ceea ce au făcut ei. Şi Dum nezeu
ştie toate lucrurile.
 
XXV
SURA FURKÎNULUI
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi şapte de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Binecuvîntat fie acela care a trimis Furkânul asupra ro bului Său, ca să fie un
în-demnător pentru lumea în treagă.
2.      A Lui este stăpînirea în ce ruri şi pe pămînt şi EI n-a născut copil şi n-are tovarăş întru
stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le-a orînduit cu orînduială.
3.      Şi ei primesc lîngă ei Dum nezei, care n-au făcut nimica, ci singuri fură făcuţi.
4.      Şi ei nu pot nici să-şi strice, nici să-şi ajute şi n-au putere nici asupra morţii, nici asu pra
vieţii, nici asupra învierii.
5.      Şi cei necredincioşi zic: “Aceasta nu este decît o minciună pe care a plăs muit-o el şi i-a
ajutat alt popor!” Însă ei scot la iveală numai nedreptate şi minciună.
6.      Şi ei zic: “Basmele înaintaşi lor sînt cele ce le-a scris el şi ele îi fură dicta te dimineaţa şi
seara”.
7.      Spune: “L-a trimis cel ce ştie cele ascunse în ceruri şi pe pămînt. El este iertător, în durător”.
8.      Şi ei zic: “Ce fel de trimis este acesta? El mănîncă bucate şi umblă prin piaţă. De ar fi
trimis de către el un înger şi ar fi îndemnător cu el,
9.      sau de i s-ar arunca o comoa ră sau de ar avea o grădină din care să mănînce!” Şi cei
nelegiuiţi zic: “Voi urmaţi numai unui bărbat ferme cat”.
10.    Priveşte cum fac asemănări cu tine! Însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.
11.    Binecuvîntat fie Acela care, dacă voieşte, îţi dă mai bune decît acestea: grădini pătrun se
cu rîuri pe de desupt şi-ţi dă palate!
12.    Ba ei ţin de minciună “ora”. Însă Noi am pregătit flacăra pentru cei ce leapădă “ora”.
13.    Dacă-i vedea ea din depărta re, aud ei turbarea şi urletul ei.
14.    Şi dacă vor fi alungaţi din ea într-un loc îngust, legaţi la un loc, vor cere ei atunci pieire.
15.    “Nu strigaţi astăzi pentru o unică pieire, ci strigaţi pen tru pieiri multe!”
16.    Spune: “Oare aceasta e mai bine, sau grădina veşniciei, care s-a juruit celor temători de
Dumnezeu? Ea le va fi răsplătire şi drum”.
17.    Ei să aibă acolo ce doresc, să petreacă acolo în veci; aceas ta e o juruinţă a Domnului
tău, care e cerută.
18.    Şi într-o zi îi va aduna El pe ei şi aceia la care se închină ei afară de Dumnezeu, şi va
zice: “Oare voi duceţi în ră tăcire pe aceşti robi ai Mei, sau au rătăcit ei de la drum?”
19.    Ei vor zice: “Mărire Ţie; nu ni se cade să luăm alt apă rător, afară de Tine; însă Tu i-ai
îngrijit pe ei şi pe părinţii lor într-atîta, încît au uitat îndem narea şi s-au făcut un popor
pierdut”.
20.    “Şi acum v-au ţinut de min cinoşi întru ceea ce aţi vor bit, şi ei nu pot nici abate pe
deapsa, nici ajuta”.
21.    Şi cine din voi este păcătos, aceluia îi dăm de gustat pedeapsă mare.
22.    Şi înaintea ta n-am trimis Noi trimişi, care nu mîncau bucate şi nu îmbiau prin pieţe şi
Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalţi. Voiţi să fiţi stator nici? Domnul tău
vede.
23.    Şi zic cei ce nu nădăjduiesc într-o întîlnire: “De nu se vor trimite asupra noastră înge rii,
sau de nu vom vedea pe Domnul nostru…” Ei sînt îngîm faţi întru inimile lor şi se
fudulesc cu fudulie mare.
24.    În ziua cînd vor vedea în gerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei nelegiuiţi şi ei
vor zice: “Departe, departe”.
25.    Şi Ne vom apropia de faptele pe care le-au făcut ei şi le vom face întru colb împrăş tiat.
26.    Locuitorii raiului vor avea în ziua aceea mai bună locuinţă şi mai frumos loc de repaus
pentru amiazăzi.
27.    În ziua aceea, se va despica cerul şi nourii şi vor fi trimişi îngerii.
28.    Stăpînirea va fi, în ziua ace ea, într-adevăr a celui îndu rat şi va fi o zi grea pentru cei
necredincioşi.
29.    Şi, în ziua aceea, îşi va muşca nelegiuitul mîinile şi va zice: “O, de aş fi luat un drum cu
cel trimis!
30.    Vai, să nu-l fi primit pe cu tare ca prieten!
31.    Da, el m-a dus în rătăcire departe de îndemnare, după ce a venit ea la mine; şi Satan este
trădătorul oamenilor”.
32.    Şi trimisul zise: “Doamne, poporul meu ţine acest Co ran de bîrfeală!”
33.    Şi aşa dădurăm Noi fiecărui profet un duşman dintre nelegiuiţi; însă Domnul tău ajunge
ca ocîrmuitor şi aju tător.
34.    Şi cei necredincioşi zic: “De ce nu s-a trimis Coranul asupra lui deodată?” Aşa a fost
pentru ca să întărim prin aceasta inima ta şi Noi l-am citit frumos.
35.    Şi ei nu-ţi vor aduce vreo pil dă, fără ca să aducem Noi adevărul şi o tîl cuire mai fru
moasă.
36.    Cei ce vor fi adunaţi pe feţele lor în iad, aceia vor avea locul cel mai rău şi vor rătăci cel
mai mult de la drum.
37.    Şi Noi i-am adus lui Moise Scriptura şi l-am pus pe fra tele său Aaron ca sfetnic.
38.    Şi Noi am zis: “Mergeţi la poporul care a ţinut de mincinoase semnele Noastre, căci
voim să-i dăm cu totul pierzării”.
39.    Şi poporul lui Noe, cînd ţinură de mincinos pe trimisul, îi înecarăm şi-i făcurăm ca semn
pentru oameni, şi Noi am pregătit pentru cei nelegiuiţi pedeapsă dureroasă.
40.    Şi Ad şi Thamud şi locuitorii din Er-Rass şi multe neamuri între ei…
41.    Pentru toţi făcurăm pilde şi-i stîrpirăm cu desăvîrşire.
42.    Şi ei trecură pe lîngă cetatea asupra căreia a plouat o ploaie nenorocită. Oare nu văzură
ei? însă ei nu nădăjduiesc în înviere.
43.    Şi cînd te văzură, te luară în rîs: “Oare acesta este acela pe care l-a trimis Dumnezeu ca
trimis?
44.    El aproape ne-ar fi amăgit de la zeii noştri, de nu ne-am fi ţinut de ei!” Însă, cînd vor
vedea pedeapsa, vor şti ei cine a rătăcit mai mult de la drum.
45.    Ce crezi? Cine ia pofta sa ca Dumnezeu, aceluia vrei să-i fii scut?
46.    Sau crezi că cei mai mulţi din ei aud sau pricep? Ei sînt numai ca vitele, ba au rătăcit
încă mai mult de la drum.
47.    Oare nu l-ai văzut pe Dom nul tău, cum a prelungit umbra? Şi de ar fi voit, ar fi lăsat-o
locului; apoi facem soarele arătător spre ea,
48.    apoi o tragem la Noi cu uşu rinţă
49.    şi El este cel ce v-a făcut noaptea ca haină şi somnul spre odihnă şi v-a pus ziua pentru
sculare.
50.    Şi El este cel ce trimite vînturile ca binevestitori înain tea îndurării Sale. Şi Noi trimitem
din cer apă curată,
51.    ca să înviem prin ea o ţară moartă şi să o dăm de băut făpturilor Noas tre, vitelor şi
oamenilor în mulţime.
52.    Şi Noi am împărţit-o între ei, ca să se lase îndemnaţi; însă cei mai mulţi oameni nu
voiesc, din nemulţumire.
53.    De am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate un îndemnător.
54.    Deci, nu asculta de cei necre dincioşi, ci te luptă împotri va lor, împreună cu el, cu luptă
mare.
55.    Şi El este cel ce a slabozit cele două ape; una bună, dulce, alta sărată, amară şi a pus
între amîndouă un pe rete şi un zid împiedicător.
56.    Şi El l-a făcut pe om din apă şi i-a dat înrudire şi cuscrie; şi Domnul tău este puternic.
57.    Şi ei respectă, afară de Dum nezeu, ceva ce nici nu le ajută, nici nu le strică. Şi cel
necredincios este un ajutor al lui Satan, împotriva Dom nului său.
58.    Şi Noi te-am trimis numai ca binevestitor şi îndemnător.
59.    Spune: “Nu cer de la voi o răsplată pentru aceasta, doar dacă fiecine voieşte, apucă
drumul spre Domnul său”.
60.    Şi încrede-te în cel viu, care nu moare, şi preamăreşte-l pe El — şi îndestul cunoaşte El
păcatele robilor Săi — care a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase
zile. Apoi s-a suit pe tron El, cel îndurător. Întreabă des pre El pe unul priceput.
61.    Şi cînd li se spune: “Închinaţi-vă celui îndurător!”, zic ei: “Şi este cel îndurător? Oare să
ne închinăm la ceea ce ne porunceşti tu?” şi li se măreşte îndărătnicia.
62.    Binecuvîntat fie cel ce a făcut cetăţi în cer şi a pus acolo o candelă şi luna luminoasă.
63.    Şi El este cel ce a făcut noap tea şi ziua să-şi urmeze pen tru cel ce voieşte să se lase
îndemnat şi voieşte să fie mulţumitor,
64.    şi robii lui Dumnezeu sînt aceia care îmblă pe pămînt cu blîndeţe şi cînd vorbesc către ei
proştii, apoi zic ei: “Pace!”
65.    Şi cei ce petrec noaptea pros ternaţi înaintea Domnului lor sau stînd;
66.    şi cei ce zic: “Doamne depăr tează de la noi pedeapsa iadului! Pedeapsa lor este chin
veşnic; rea este ea ca locuinţă şi loc”.
67.    Şi cei care, cînd dăruiesc, nu sînt istrăvitori nici zgîrciţi, ci stau la mijloc întru aceasta;
68.    şi cei care nu cheamă lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu şi nu omoară sufle tul care l-a oprit
Dumnezeu, dacă nu e după dreptate şi nu curvesc, iar cel ce face aceasta, află
pedeapsă.
69.    Îndoită să fie pedeapsa în ziua învierii şi în veci să rămîie în ea dispre ţuit:
70.    afară de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine, Dumnezeu va schim ba răul lor întru
bine. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.
71.    Şi cel ce se căieşte şi face bi ne, spre el se întoarce Dumnezeu.
72.    Şi cei ce nu dau mărturie mincinoasă, şi dacă trec pe lîngă bîrfeală, apoi trec cu
vrednicie;
73.    Şi cei care, dacă se îndeam nă, prin un semn, de către Domnul lor, nu cad jos ca surzii şi
orbii;
74.    Şi aceia care zic: “Doamne, dă-ne de la muierile noastre şi urmaşii noştri răcoare pentru
ochi şi fă-ne pilde pentru cei cu frica lui Dumnezeu!”
75.    Acelora li se va răsplăti cerul al şaptelea, pentru că au fost statornici, şi vor fi primiţi
acolo cu salutare şi pace.
 76.    Vor petrece acolo în veci — locuinţă şi loc frumos!
77.    Spune: “Nu se îngrijeşte de voi Domnul meu, dacă nu-l chemaţi. L-aţi ţinut de mincinos
pe trimis, dar veţi fi în chin vecinie”.
 
XXVI
SURA POEŢILOR
Din Mekka şi este cu două sute douăzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.
2.      Poate că te sfîrşeşti de scîrbă, pentru că ei nu cred,
3.      de am voi Noi, am trimite asupra lor din cer un semn, atunci s-ar pleca gîtul lor cu
umilinţă.
4.      Însă nu le mai vine îndem narea nouă de la cel îndură tor, fără ca ei să se întoarcă
5.      şi să nu o ţină de minciună, însă va veni o veste la ei des pre ceea de ce-şi bat joc.
6.      Oare n-au privit ei la pă-mînt, cum am lăsat Noi să răsară tot soiul fru mos?
7.      Întru aceasta este un semn, şi totuşi cei mai mulţi din ei nu sînt credin cioşi.
8.      Şi Domnul tău El este cel puternic, îndurat.
9.      Şi cînd îl chemă Domnul tău pe Moise: “Mergi la poporul cel nelegiuit,
10.    poporul lui Faraon, ori de nu se tem de Mine”,
11.    zise el: “Doamne, mă tem că mă vor ţine de minciunos;
12.    şi poporul meu e strîmtorat şi nu e slobodă limba mea, deci trimite pe Aaron.
13.    Şi asupra mea este vină şi mă tem că mă vor omorî”.
14.    El zise: “Ba nu! Mergeţi amîndoi cu semnele Noastre. Noi sîntem cu voi şi auzim.
15.    Şi mergeţi la Faraon şi ziceţi: Noi sîntem trimişii Domnu lui veacurilor,
16.    ca să trimiţi cu noi pe fiii lui Israel”.
17.    El zise: “Oare nu te-am cres cut noi ca pe un copil? Şi ai petrecut între noi ani ai vieţii
tale,
18.    şi ai făcut fapta pe care ai făcut-o; şi tu eşti nemulţu mitor” .
19.    El zise: “Am făcut-o, însă eram în rătăcire.
20.    Şi am fugit de la voi, pentru că mă temeam de voi, şi mi-a dăruit Domnul meu înţelep
ciune şi m-a făcut un trimis.
21.    Şi aceasta este mila ce ne-ai arătat-o, că ai robit pe fiii lui Israel”.
22.    Faraon zise: “Şi este Domnul veacurilor?”
23.    El zise: “Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al cerurilor ce sînt între amîndouă, dacă
sînteţi credincioşi”.
24.    El zise către cei din jurul său: “Oare nu auziţi?”
25.    El zise: “Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voş tri”.
26.    El zise: “Trimisul vostru, ca re fu trimis la voi, este în drăcit”.
27.    El zise: “Domnul răsăritului şi al apusului şi al celor ce sînt între acestea, dacă sînteţi
pricepuţi”.
28.    El zise: “Dacă primeşti alt Dumnezeu afară de mine, te voi pune între cei închişi”.
29.    El zise: “Dar dacă aş veni la tine cu un lucru răsvădit?”
30.    El zise: “Atunci, dă-l, dacă eşti iubitor de adevăr!”
31.    El, deci, aruncă toiagul său şi acesta se făcu un balaur răsvădit.
32.    Şi el scoase mîna sa, şi aceas ta era albă pentru privitori.
33.    El zise către fruntaşii din ju rul său: “Acesta este un fermecător priceput.
34.    El voieşte să vă alunge din ţară cu fermecătura sa. Deci ce porunciţi?”
35.    Ei ziseră: “Opreşte-l pe el şi pe fratele său şi trimite în oraşe adunători,
36.    ca să aducă toţi fermecătorii pricepuţi”.
37.    Deci, fură adunaţi fermecă torii, la timp hotărît, într-o zi orînduită.
38.    Şi se spuse oamenilor: “Sînteţi adunaţi?
39.    Poate vom urma fermecăto rilor, dacă vor fi biruitori”.
40.    Şi cînd veniră fermecătorii, ziseră lui Faraon: “Avea-vom răsplată, dacă vom fi birui
tori?”
41.    El zise: “Bine, voi să fiţi între cei de aproape!”
42.    Moise le zise: “Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!”
43.    Atunci aruncară frînghiile lor şi toiegele lor şi ziseră: “Pe puterea lui Faraon! Noi sîntem
biruitori”.
44.    Atunci aruncă Moise toiagul său, şi acesta înghiţi înşelăciunea lor.
45.    Atunci se prosternară ferme cătorii, închinîndu-se.
46.    Ei ziseră: “Credem în Dom nul veacurilor,
47.    Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”
48.    El zise: “Credeţi în el înainte de ce v-am dat voie? El este stăpînul vostru, care v-a în
văţat fermecătura. Dar şi pe mine mă veţi cunoaşte!
49.    Eu vă voi tăia mîinile şi pi cioarele voastre schimbiş şi vă voi răstigni pe toţi”.
50.    Ei ziseră: “Nu strică! La Dom nul nostru ne vom întoarce,
51.    Dorim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele noastre, căci sîntem cei dintîi credincioşi”.
52.    Şi Noi descoperirăm lui Moi se: “Purcede noaptea cu robii Mei, căci sînteţi prigoniţi”.
53.    Şi trimise Faraon în oraşe adunători:
54.    “Aceştia sînt numai o ceată mică,
55.    şi ei sînt înfuriaţi asupra noas tră,
56.    însă noi sîntem mulţi şi ne păzim”.
57.    Aşa îi scoaserăm din grădini şi de la izvoare,
58.    şi de la comori şi locuri cin stite.
59.    Aşa, şi Noi Ie dădurăm moş tenire fiilor lui Israel
60.    şi ei le urmară la răsăritul soarelui.
61.    Şi cînd se văzură întreolaltă cele două cete, ziseră tova răşii lui Moise: “Noi sîntem
ajunşi!”
62.    El zise: “Ba nu! Cu mine este Domnul meu şi El mă va ocîrmui!”
63.    Atunci îi descoperirăm lui Moise: “Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea se despică şi
fiecare parte era ca un munte mare.
64.    Şi apoi îi apropiară pe cei lalţi.
65.    Şi Noi îl mîntuirăm pe Moise şi pe toţi cei împreună cu el.
66.    Apoi îi înecarăm pe ceilalţi.
67.    Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu cred.
68.    Şi Domnul tău este cel puter nic, îndurător.
69.    Şi citeşte-le lor istoria lui Avraam,
70.    Cînd zise el părintelui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi?”
71.    Ei ziseră: “Ne închinăm ido lilor şi le slujim mereu”.
72.    El zise: “Oare vă aud ei, cînd îi chemaţi,
73.    sau vă ajută sau vă strică?”
74.    Ei ziseră: “Ba nu! Dar am aflat pe părinţii noştri făcînd aşa”.
75.    El zise: “Aţi văzut aceea, la ce vă închinaţi,
76.    voi şi protopărinţii voştri?”
77.      Dar ei îmi sînt duşmani, afară de Domnul veacurilor,
78.    care m-a făcut şi mă ocîrmuieşte,
79.    care mă nutreşte şi mă adapă;
80.    şi dacă sînt bolnav, mă vin decă.
81.    Şi care mă lasă să mor, apoi mă învie;
82.    şi despre care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele, în ziua judecăţii.
83.    Doamne, dă-mi înţelepciune şi lasă-mă să urmez celor drepţi!
84.    Dă-mi limba adevărului între cei de apoi,
85.    Şi fă-mă oştean al grădinii plecării.
86.    Şi iartă-i tatălui meu, el era rătăcitor,
87.    Şi nu-mi face ruşine în ziua învierii,
88.    în ziua cînd nu foloseşte nici avere, nici copii,
89.    doar dacă vine cineva la Dumnezeu cu inima paşnică.
90.    Şi să fie apropiat raiului de cei ce se tem de Dumnezeu,
91.    şi să se descopere focul ia dului pentru cei rătăciţi,
92.    şi să li se zică: “Unde e aceea la ce v-aţi închinat,
93.    afară de Dumnezeu? Oare vă vor ajuta ei, sau li se va ajuta?”
94.    Şi ei să fie aruncaşi peste cap acolo, ei şi cei rătăciţi,
95.    şi cetele diavolului la un loc.
96.    Ei vor zice acolo, certîndu-se întreolaltă:
97.    “Pe Dumnezeu, noi am fost în rătăcire răsvădită,
98.    cînd v-am făcut asemenea cu Domnul veacurilor,
99.    şi numai păcătoşii ne-au dus în rătăcire.
100.  Şi n-avem mijlocitor
101.  şi nici prieten călduros.
102.  Însă de ar fi întoarcere pen tru noi, am fi credincioşi”.
103.  Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi nu crezură.
104.  Şi Domnul tău este cel puter nic, îndurător.
105.  Poporul lui Noe îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
106.  cînd le zise Noe, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
107.  Eu vă sînt trimis credincios,
108.  deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine.
109.  Şi nu cer pentru aceasta răs plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.
110.  Deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine”.
111.  Ei ziseră: “Oare să-ţi credem, dacă-ţi urmează lepădăturile?”
112.  EI zise: “N-am cunoştinţă despre ceea ce fac ei;
113.  socoteala lor este la Domnul meu, dacă numai aţi pricepe!
114.  Şi eu nu-i lepăd pe cei cre dincioşi;
115.  eu sînt numai un îndemnător răsvădit”.
116.  Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Noe, vei fi ucis cu pietre!”
117.  El zise: “Doamne, poporul meu mă ţine de mincinos,
118.  deci, judecă între mine şi ei şi mîntuieşte-mă, şi pe cei credincioşi cu mine!”
119.  Atunci îl mîntuirăm pe el şi pe cei împreună cu el în corabia încărcată.
120.  Apoi înecarăm pe cei ce ră maseră.
121.  întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi din ei nu cred.
122.  Şi Domnul tău este cel pu ternic, îndurător.
123.  Ad îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
124.  cînd le zise lor Hud, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
125.  Eu vă sînt un trimis credin cios;
126.  Deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine.
127.  Şi nu cer pentru aceasta răs plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.
128.  Zidiţi pe toată înălţimea un semn, să vă jucaţi,
129.  şi ridicaţi zidiri, ca să fiţi ne muritori?
130.  Şi cînd atacaţi, atacaţi cu îngîmfare?
131.  Deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine.
132.  Şi temeţi-vă de cel, care v-a dat prisosinţă în ceea ce cunoaşteţi,
133.  v-a dat prisosinţă în vite şi fii
134.  şi grădini şi izvoare.
135.  Eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari”.
136.  Ei ziseră: “Ne este totuna, ori de propovăduieşti, sau nu propovăduieşti.
137.  Aceasta este numai o plăs muire a înaintaşilor,
138.  şi noi nu vom fi pedepsiţi”.
139.  Ei, deci, îl ţinură de mincinos şi Noi îi pierdurăm. Întru aceasta este un semn, însă cei
mai mulţi din ei nu crezură.
140.  Şi Domnul tău este cel puter nic, îndurător.
141.  Thamud îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,
142.  cînd le zise Salih, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
143.  Eu vă sînt un trimis credin cios,
144.  deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine.
145.  Şi nu cer pentru aceasta răs plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.
146.  Oare veţi rămîne singuri în ceea ce e aici?
147.  În grădini şi la izvoare?
148.  Şi la semănături şi fenici cu flori gingaşe?
149.  Şi vă scobiţi în munţi case cu iscusinţă!
150.  Deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine,
151.  şi nu ascultaţi de porunca celor stricaţi,
152.  cei ce fac daună pe pămînt şi nu fac bine”.
153.  Ei ziseră: “Tu eşti numai unul fermecat!
154.  Tu eşti numai un om ca şi noi, deci, dă un semn, dacă iubeşti adevărul!”
155.  El zise: “Această iapă de cămilă să aibă o adăpare şi voi o adăpare într-o zi anu mită.
156.  Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va apuca pedeapsa unei zile mari”.
157.  Ei însă o ologiră şi dimineaţa se căiră
158.  şi-i apucă pedeapsa. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.
159.  Şi Domnul tău este cel puter nic, îndurător.
160.  Poporul lui ţinu de minci noşi pe cei trimişi,
161.  cînd le zise Lot, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?
162.  Eu vă sînt un trimis credin cios,
163.  deci temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.
164.  Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.
165.  Oare mergeţi voi la bărbaţii din toată lumea
166.  şi lăsaţi în urmă ceea ce v-a făcut vouă Domnul vostru ca muieri? Ba, sînteţi un po por
păcătos”.
167.  Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi alungat”.
168.  El zise: “Eu urăsc faptele voastre,
169.  Doamne, mîntuieşte-mă pe mine şi poporul meu de faptele lor!”
170.  Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe poporul său cu toţii,
171.  afară de o babă, care a în-tîrziat.
172.  Apoi, i-am pierdut pe cei lalţi,
173.  şi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor îndemnaţi.
174.  Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.
175.  Şi Domnul tău este puternic, îndurător.
176.  Locuitorii pădurilor îi ţinură de mincinoşi pe cei trimişi,
177.  cînd le zise lor Şoeib: “Oare nu vă veţi teme de Dumne zeu?
178.  Eu vă sînt un trimis credin cios.
179.  Deci, temeţi-vă de Dumne zeu şi ascultaţi de mine.
180.  Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.
181.  Daţi măsură dreaptă şi nu o scurtaţi
182.  şi cîntăriţi cu cîntar drept
183.  şi nu-i înşelaţi pe oameni la averea lor şi nu faceţi daună pe pămînt
184.  şi temeţi-vă de cel ce v-a făcut pe voi şi cetele cele dinainte”.
185.  Ei ziseră: “Tu eşti numai unul fermecat;
186.  tu eşti un om ca noi şi noi te ţinem de mincinos.
187.  Deci lasă să cadă asupra noastră bucăţi de cer, dacă eşti iubitor de adevăr”.
188.  El zise: “Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi”.
189.  Şi ei îl ţinură de mincinos, atunci îi apucă pedeapsa zi lei nourului; a fost pedeapsa unei
zile mari.
190.  Întru aceasta era un semn, însă mulţi din ei nu crezură.
191.  Şi Domnul tău este puternic, îndurător.
192.  Şi el este o trimitere a Dom nului veacurilor.
193.  S-a pogorît împreună cu el duhul cel credincios
194.  asupra inimii tale, ca să fii îndemnător,
195.  în limba arabă cea răsvădită.
196.  Şi el este în scripturile înain taşilor.
197.  Oare nu le va fi lor aceasta un semn, ca să-l cunoască înţelepţii fiilor lui Israel?
198.  De l-am fi trimis la unul dintre barbari,
199.  şi de l-ar fi citit asupra lor, ei n-ar fi crezut.
200.  Aşa am orînduit-o Noi în inimile păcătoşilor.
201.  Ei nu cred în el, pînă ce nu văd pedeapsa cea dureroasă.
202.  Şi ea va veni asupra lor pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie.
203.  Şi ei vor zice: “Oare va fi pentru noi aşteptare?”
204.  Oare cer ei pedeapsa Noas tră?
205.  Oare ce crezi, de i-am mai lăsa ani în belşug
206.  şi apoi ar veni la ei ceea ce li s-a ameninţat,
207.  şi nu le-ar folosi ceea ce au avut în belşug.
208.  Şi Noi nu dărîmăm o cetate, dacă n-a avut îndemnători
209.  spre îndemnare, căci Noi nu sîntem cu nedreptate.
 210.  Şi nu s-au coborît cu el Sata nele,
211.  Nu li se cuvine şi nici nu pot.
212.  Căci sînt departe de auzire,
213.  şi nu chema lîngă Dunmezeu alt Dumnezeu, ca să nu fii pedepsit,
214.  şi îndeamnă gloata ta cea mai de aproape
215.  şi pleacă aripa ta la aceia dintre credincioşi care îţi urmează.
216.  Şi de se vor răsvrăti împo triva ta, spune: “Eu n-am de a face cu faptele voastre!”
217.  Şi încrede-te în cel puternic, îndurător,
218.  care te vede cînd te scoli
219.  şi umbli încolo şi-ncoace în tre închinători.
220.  El este cel ce aude, cel ce ştie.
221.  Să vă vestesc despre aceia, asupra cărora s-au pogorît Satanele?
222.  Se coboară asupra tuturor mincinoşilor păcătoşi;
223.  împărtăşesc cele auzite; însă cei mai mulţi minţesc.
224.  Şi poeţii, lor le urmează cei ce rătăcesc.
225.  Oare nu vezi cum umblă nebuni în toată valea,
226.  şi vorbesc ceea ce nu fac?
227.  Afară de cei ce cred şi se poartă bine şi-şi aduc aminte adesea de Dumnezeu
228.  şi se apără, dacă li s-a făcut strîmbătate. Şi vor şti cei nelegiuiţi cum să se întoarcă la
Dumnezeu.
 
XXVII
SURA FURNICII
Din Mekka şi este cu nouăzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      TS. Acestea sînt semnele Co ranului şi ale unei cărţi răsvădite:
2.      ale ocîrmuirii şi Bunăvestirii pentru cei credincioşi,
3.      care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred cu tă rie în lumea de apoi.
4.      Cei ce nu cred în lumea de apoi, lor le-am împodobit Noi faptele şi ei sînt în rătă cire.
5.      Aceştia sînt aceia pentru care este o pedeapsă rea şi, în lumea de apoi, sînt ei pierduţi.
6.      Şi tu ai primit Coranul de la unul înţelept, priceput.
7.      Şi cînd a zis Moise gloatei sale: “Eu văd un foc. Voi să vă aduc veste de la el, sau vă voi
aduce o flacără arză toare, ca să vă încălziţi”.
8.      Şi cînd a venit el încolo, s-a strigat către eî: “Binecuvîntat este cel ce e în foc şi cel ce e
în jurul său, şi mărire lui Dumnezeu, Domnului vea curilor!
9.      O, Moise, eu sînt Dumne zeu, cel puternic, înţelept.
10.    Şi aruncă toiagul tău!” Şi cînd îl văzu mişcîndu-se ca un şarpe, o apucă la fugă şi nu se
întoarse: “O, Moise, nu te teme. Nu se tem de Mine cei trimişi,
11.    doar dacă a fost cineva nele giuit, apoi a schimbat binele cu răul. Eu doar sînt iertător,
îndurător.
12.    Şi bagă mîna ta în sînul tău şi o vei scoate albă fără un rău: unul din cele nouă sem ne
pentru Faraon şi poporul său; ei sînt un popor nele giuit”.
13.    Şi cînd se făcură semnele Noastre, înaintea ochilor lor, ziseră ei: “Aceasta este
fermecătură răsvădită!”
14.    Şi ei se lepădară de ele, mă car că sufletele lor erau încredinţate de ele, întru ne dreptate
şi îngîmfare. Vezi cum este sfîrşitul nelegiui ţilor!
15.    Şi Noi dădurăm lui David şi lui Solomon ştiinţă şi ei ziseră: “Mărire lui Dumne zeu,
care ne-a ales înaintea multora din servii Săi cre dincioşi”.
16.    Şi Solomon îl moşteni pe David, Şi el zise: “O, voi, oamenilor, noi furăm învăţaţi în
limba păsărilor şi nouă ni s-a dat din toate lucrurile. Aceasta este o milă răsvădită”.
17.    Şi se adunară la Solomon cetele sale de duhuri, oameni şi păsări, şi erau bine orînduite,
18.    pînă ce veniră la valea furnicilor. Zise o furnică: “O, voi, furnicilor, intraţi în locu inţele
voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi cetele sale, fără să o ştie”.
19.    El surîse de cuvintele lor şi zise: “Doamne, mînă-mă, ca să-ţi mulţumesc pentru mila Ta,
cu care m-ai miluit pe mine şi pe părinţii mei şi ca să mă port bine, cum îţi place, şi
lasă-mă să intru la îndurarea ta între robii tăi cei cinstiţi”.
20.    Şi el cercetă păsările şi zise: “De ce nu văd eu pupăza? Poate nu este de faţă?
21.    Eu o voi pedepsi cu o pedea psă aspră sau o voi junghia, doar dacă mi se va aduce o
dezvinuire răsvădită”.
22.    Şi ea nu întîrzie mult şi zise: “Eu ştiu ceea ce tu nu ştii şi-ţi aduc din Sabba o veste
hotărîtă.
23.    Eu am aflat o muiere dom nind asupra lor, şi ei i s-a dat din toate lucruri le, ea avea un
tron măreţ.
24.    Eu am aflat-o pe ea şi pe poporul ei închinîndu-se soarelui în loc de Dumne zeu; şi le-a
împodobit lor Satan faptele lor şi i-a abătut de la drum şi ei nu sînt bine ocîrmuiţi.
25.    Oare nu voiesc ei să se în chine lui Dumnezeu, care scoate cele ascunse în ceruri şi pe
pămînt şi care ştie ce ascund şi descoperă ei?
26.    Dumnezeu! Nu este Dumne zeu, afară de El, Domnul tronului măreţ!”
27.    El zise: “Vom vedea ori de ai spus adevărul sau ai minţit.
28.    Du-te cu această scrisoare a mea şi arunc-o înaintea lor, apoi întoarce-te de la ei şi caută
ce vor răspunde”.
29.    Ea zise: “O, voi fruntaşilor, s-a aruncat înaintea mea o scrisoare cinstită.
30.    Ea este de la Solomon şi este în numele lui Dumnezeu cel milostiv, îndurător.
31.    Nu vă ridicaţi împotriva mea, ci veniţi ca moslemi la mine”.
32.    Ea zise: “O, voi, fruntaşilor, sfătuiţi-mă la treaba mea. Eu nu hotărăsc vreo treabă, pînă
ce nu daţi voi mărturie”.
33.    Ei ziseră: “Noi avem putere şi virtute mare, însă porunca e la tine şi caută ce porun
ceşti” .
34.    Ea zise: “Dacă regii intră într-o cetate, o dărîmă şi pe cei mai puternici ai poporu lui îi
înjosesc. Aşa fac ei.
35.    Şi eu voi să le trimit lor un dar şi voi să aştept ce-mi vor aduce înapoi solii”.
36.    Şi cînd veni ea la Solomon, zise el: “Voiţi să-mi măriţi averea? Însă ceea ce mi-a dat
mie Dumnezeu este mai bun, decît ceea ce v-a dat vouă. Voi, însă, vă bucuraţi cu darul
vostru.
37.    Întoarce-te la ei şi noi vom veni la ei cu oştiri, cărora nu le vom putea sta împotrivă şi
noi îi vom alunga, ruşinaţi, umiliţi”.
38.    El zise: “O, voi, fruntaşilor, cine îmi va aduce tronul ei, înainte de ce vor veni ei la mine
ca moslemi?”
39.    Un înfrînt între duhuri zise: “Eu ţi-l voi aduce, înainte de ce te vei ridica de pe locul tău,
căci eu sînt puternic la aceasta, credincios”.
40.    Zise acela, la care era ştiinţa din scriptură: “Eu ţi-l aduc, înainte de ce se va întoarce la
tine privirea ta.” Şi cînd l-a văzut pe el stînd înaintea lui, zise: “Acesta este un har de
 la Domnul meu, ca să mă ispitească, ori de sînt mul ţumitor sau nemulţumitor, şi cel ce
e mulţumitor, mulţu mitor numai pentru sine însuşi, şi cel ce e nemulţu mitor —
Domnul meu doar este avut, darnic”.
41.    El zise: “Faceţi-i ei tronul necunoscut, să vedem ori de ea este bine ocîr muită, sau nu e
ocîrmuită”.
42.    Şi cînd veni ea, zise: „Aşa este tronul tău?” Ea zise: “Pare că el este” — Şi nouă ni s-a
dat înţelepciune înain tea ei şi noi ne făcurăm moslemi.
43.    însă pe ea a abătut-o ceea ce cinstea ea în locul lui Dumnezeu; ea este din poporul
necredincioşilor.
44.    Ei i se spuse: “Intră în curte!” Şi cînd îl văzu, îl ţinu de un loc şi descoperi coapsele. El
zise: “Aceasta este o curte pardosită cu sticlă”.
45.    Ea zise: “Doamne am păcă tuit împotriva mea însămi şi mă supun, împreună cu
Solomon, lui Dumnezeu, Dom nul veacurilor”.
46.    Şi Noi trimiserăm la Thamud pe Sâlih, fratele lor: “Slujiţi lui Dumnezeu!” Şi ei se
făcură două partide ce se certau.
47.    El zise: “O, poporul meu, de ce căutaţi să aduceţi răul înaintea binelui? De ce nu-l rugaţi
pe Dumnezeu de iertare? Poate veţi afla îndu rare”.
48.    Ei ziseră: “Avem semne rele de la tine şi de la cei îm preună cu tine”. El zise: “Sem nul
vostru este la Dumnezeu; da, voi sînteţi un popor ce se va ispiti”.
49.    Şi erau în cetate nouă înru diţi, care făceau daună în ţară şi nu se purtau bine.
50.    Ei ziseră: “Juraţi pe Dum nezeu că ne vom arunca, noaptea, asupra sa şi asupra gloriei
sale. Apoi vom zice rudei sale celei mai de aproape: “Noi n-am fost martori la pieirea
gloatei sale, noi iubim adevărul”.
51.    Şi ei plăsmuiră un vicleşug şi Noi plăsmuirăm un vicleşug, fără ca ei să vadă.
52.    Şi priveşte cum a fost sfîrşit vicleşugul lor: Noi îi nimi cirăm pe ei şi poporul lor cu toţii,
53.    şi acele case ale lor se făcură pustii, pentru că ei erau nelegiuiţi; întru aceasta este un
semn pentru poporul price put.
54.    Şi Noi îi mîntuirăm pe cre dincioşi şi temători de Dum nezeu.
55.    Şi adă-ţi aminte de Lot, cînd zise poporului său: “Voi in traţi în ruşine, văzînd cu ochii?
56.    Oare vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi, în loc de muieri? Ba voi sînteţi un popor nebun!”
57.    Şi răspunsul poporului său a fost că ei au zis: “Alungaţi gloata lui Lot din cetatea
voastră; ei sînt oameni care se ţin de curaţi”.
58.    Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi gloata sa, afară de muierea sa, care era, după hotărîrea
Noastră, între cei întîrziaţi.
59.    Şi Noi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor în demnaţi.
60.    Spune: “Mărire lui Dumne zeu şi pace asupra robilor Săi, pe care i-a ales! Este
Dumnezeu mai bun sau ceea ce-i faceţi asemenea?”
61.    Cine a făcut cerurile şi pămîntul şi vă trimite vouă din ceruri apă, prin care lăsăm să
răsară grădini frumoase? Nu vă este dat să lăsaţi să răsară pomi. Un Dumnezeu lîngă
Dumnezeu? Ba ei sînt un popor, care face aseme nea pe alţii cu Dumnezeu.
62.    Oare cine a întemeiat pămîntul şi l-a pus în mijlocul rîurilor şi i-a pus munţi puternici şi
a pus o stavilă între cele două ape? Un Dumnezeu lîngă Dumne zeu? Ba cei mai mulţi
din ei n-au pricepere.
63.    Cine îi răspunde celui asu prit dacă-l cheamă şi ia răul de pe el şi vă face urmaşi pe
pămînt? Un Dumnezeu lîn gă Dumnezeu? Puţini numai se lasă îndemnaţi.
 64.    Cine vă ocîrmuieşte prin în tunecimi pe uscat şi pe ma re? Şi cine trimite vinturile ca
binevestitori înaintea îndură rii Sale? Un Dumnezeu lîngă Dumnezeu? Dumnezeu e
mai presus decît aceea ce-i faceţi Lui aseme nea.
65.    Cine face făptura şi apoi o înnoieşte? Şi cine vă îngri jeşte din cer şi de pe pămînt? Un
Dumnezeu lîngă Dum nezeu? Spune: “Aduceţi do vada voas tră, dacă sînteţi iubitori
de adevăr”.
66.    Spune: “Nu cunoaşte nume în ceruri şi pe pămînt cele ascunse, decît Dumnezeu, şi ei nu
ştiu
67.    cînd vor fi înviaţi.
68.    însă ştiinţa lor a ajuns la cea din lumea de apoi, dar ei stau la îndoială despre aceasta. Ba
ei sînt orbi faţă de aceasta.
69.    Şi cei necredincioşi zic: “Da că sîntem ţărînă noi şi părin ţii noştri, oare ne vom scula?
70.    Aceasta s-a făgăduit nouă şi părinţilor noştri, acum, de înainte. Acestea sînt numai
basme ale înaintaşilor”.
71.    Spune: “Umblaţi prin ţară şi priviţi, cum este sfîrşitul celor păcătoşi!”
72.    Şi nu te scîrbi asupra lor şi nu fi îngrijit pentru vicleşu gurile lor.
73.    Şi ei zic: “Cînd va fi această juruinţă, dacă iubiţi adevă rul?”
74.    Spune: “Poate ceva ce voiţi ca să grăbească este chiar pe urma voastră”.
75.    Domnul tău e plin de har faţă de oameni, dar cei mai mulţi nu-i mulţumesc.
76.    Şi Domnul tău ştie ce acopăr piepturile lor şi ce descopăr.
77.      Şi nimic nu e ascuns în ce ruri şi pe pămînt, ce n-ar fi într-o carte răsve dită.
78.    Acest Coran istoriseşte fiilor lui Israel cele mai multe, despre care se ceartă ei.
79.    El este o ocîrmuire şi o îndu rare pentru cei credincioşi.
80.    Domnul tău va judeca între ei întru înţelepciunea Sa şi El este cel pu ternic, ştiutor.
81.    Încrede-te în Dumnezeu, tu eşti într-adevăr răsvădit.
82.    Nu vei face pe morţi să audă şi nu vei face pe surzi să audă strigătul, dacă întorc ei
spatele.
83.    Şi nu eşti dregătorul celor orbi întru rătăcirea lor. Tu să-l faci să audă numai pe cel ce
crede în semnele Noastre, şi aceia sînt moslemi.
84.    Şi cînd va cădea cuvîntul asupra lor, le vom scoate o vietate, din pămînt, care le va
spune: “Oamenii nu s-au încrezut în semnele Noas tre”.
85.    Şi într-o zi vom aduna din tot poporul o ceată a acelora care ţineau de minciună sem
nele Noastre, şi ei vor fi opriţi
86.    pînă ce va vorbi El, cînd vor veni ei: “Aţi ţinut de minciu nă semnele Mele, fără ca să le
fi cuprins cu priceperea? Ce aţi făcut?”
87.    Şi va cădea cuvîntul asupra lor pentru păcatele lor şi ei nu vor putea vorbi.
88.    Oare n-au văzut ei că Noi am pus noaptea, să se odihneasca în ea ziua, şi ziua, ca să
vadă în ea. Întru aceasta sînt semne pentru poporul cre dincios.
89.    Şi într-o zi se va suna în trîmbiţă şi se vor înspăimînta cei din ceruri şi de pe pîmînt,
afară de cei care îi plac lui Dumnezeu, şi toţi vor veni umi liţi.
90.    Şi munţii, pe care îi credeai tari, vei vedea că se trec, cum se trec nourii; făptura lui Dumnezeu, care zideşte toate. El ştie ceea ce faceţi.
91.    Cel ce vine cu bine, aceluia îi va fi bine pentru aceasta şi ei vor fi siguri de groaza zilei
aceleia.
92.    Iar cel ce vine cu rău — ei să fie aruncaţi cu feţele lor în foc; cum să vi se răsplă tească,
decît numai după faptele voastre?
93.    Mie mi s-a poruncit să slujesc numai Domnului ţării acesteia, pe care am sfinţit-o. Şi ale
Lui sînt toate lucrurile. Şi mi s-a poruncit ca să fiu un moslem
94.    şi să-i citesc Coranul. Şi cel ce este ocîrmuit, e ocîrmuit numai pentru si ne însuşi; iar
dacă unul rătăceşte, atunci spune: “Eu sînt numai un în demnător”.
95.    Şi spune: “Mărire lui Dum nezeu, El vă va arăta sem nele Sale şi voi le veţi cu noaşte; şi
Domnul tău nu e nebăgător de seamă la ceea ce faceţi voi”.
 
XXVIII
SURA ISTORIEI
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.
2.      Noi îţi citim ceva din istoria lui Moise şi a lui Faraon, du pă adevăr, pentru un popor
credincios.
3.      Faraon s-a făcut semeţ în ţară şi a împărţit poporul său în cete; o parte din ei o slăbi,
junghiind fiii lor şi lăsînd să trăiască copilele lor. El era făcător de stricăciune.
4.      Şi Noi voirăm să ne arătăm binevoitori faţă de cei slabi în ţară şi să-i facem pilde şi să-i
facem moştenitori.
5.      Şi voirăm să le dăm loc sta tornic în ţară şi să-i arătăm lui Faraon şi lui Haman şi
oştirilor lor, aceea de ce s-au ferit.
6.      Şi Noi îi descoperirăm maicii lui Moise: “Alăptează-l şi, dacă te temi pentru el, aruncă-l
în rîu şi nu te teme şi nu te întrista. Noi ţi-l vom da înapoi şi-l vom face un trimis”.
7.      Şi casa lui Faraon îl culese, ca să le fie el un duşman şi spre întristare. Faraon şi Haman
şi oştirile lor au fost păcătoşi.
8.      Şi zise soţia lui Faraon: “El este răcoarea ochiului pen tru mine şi pentru tine. Nu-l
omorî, poate ne va fi de fo los, sau îl vom primi ca fiu”. Şi ei nu prevăzură.
9.      Şi dimineaţa inima maicii lui Moise era deşartă, încît aproape l-ar fi dat de gol, dacă Noi
nu i-am fi legat inima, ca să se facă credincioasă.
10.    Şi ea zise surorii sale: “Ur mează-i!” Şi ea privi din depărtare, ca ei să nu înţeleagă.
11.    Şi Noi îi oprirăm lui la înce put ţîţele; atunci zise ea: “Să vă duc la oameni de casă, care
îl vor îngriji pentru voi şi-l vor păzi?”
12.    Deci, îl dădurăm înapoi mai cii sale, ca să se răcoreasă ochiul ei şi ea să nu se înstră
ineze şi ca ea să ştie că juru-inţa lui Dumnezeu este ade vă rată, deşi cei mai mulţi nu o
cunosc.
13.    Şi cînd ajunse vîrstnicia sa şi era deplin, îi dădură lui înţelepciune şi pricepere, şi aşa
răsplătim Noi celor drepţi.
14.    Şi el intră în cetate, pe timpul cînd nu băgau de seamă locuitorii; şi află acolo doi băr
baţi care se certau întreolaltă, unul din partida sa şi unul din duşmanii săi. Atunci îl
chemă într-ajutor cel din par tida sa, împotri va celui din duşmanii săi. Atunci, îi dădu
Moise un pumn duşmanului şi făcu un sfîrşit cu dînsul. El zise: “Aceasta este o faptă a
lui Satan; el este un duşman care, hotărît, duce în rătă cire”.
15.    El zise: “Doamne, eu am pă cătuit împotriva mea însumi, deci iartă-mi!” Şi El îl iertă,
pentru că El este cei iertător, îndurător.
16.    El zise: “Doamne, pentru că ai fost îndurător cu mine, nu voi fi ajutătorul nelegiuiţilor”.
17.    Şi dimineaţa pîndea, temîndu-se, prin cetate. Şi acela, căruia îi ajutase ieri, îl chemă
într-ajutor. Moise zise: “Hotărît, eşti în rătăcire!”
18.    Şi cînd voi el să puie mîna pe cel ce era duşmanul amîndurora, zise el: “O, Moise, vrei
să mă omori pe mine, cum l-ai omorît ieri pe unul? Tu nu voieşti decît să fii un tiran în
ţară şi nu voieşti să faci pace”.
19.    Şi veni un bărbat, alergînd, din capătul cetăţii. El zise: “O, Moise, frun taşii se sfătuiesc
să te omoare; deci, ieşi afară, eu îţi sînt un bun sfătui tor”.
20.    Şi el ieşi de acolo, cu frică pîndind, şi zise: “Doamne, mîntuieşte-mă de poporul
nelegiuiţilor!”
21.    Şi cînd se întoarse pe drum spre Madian, zise el: “Poate mă va ocîrmui Domnul meu pe
drumul cel drept”.
22.    Şi cînd se coborî spre apa Madianului, află el acolo o ceată de oameni, adăpînd.
23.    Şi lîngă ei află el două copile aparte cu turma lor. El zise: “Ce este scopul vostru?” Ele
ziseră: “Nu putem adăpa pînă ce nu s-au dus păstorii, şi tatăl nostru este un moş neag
bătrîn”.
24.    Atunci, le adăpă el turma, apoi se întoarse spre umbră şi zise: “Doamne, am nevoie de
binele care-l trimiţi asu pra mea”.
25.    Şi una din ele veni la el, mergînd ruşinoasă. Ea zise: “Tatăl meu te chea mă să-ţi
plătească simbrie, pentru că ne-ai adăpat turma”. Şi cînd a ve nit la el şi i-a istorisit is
toria sa, zise el: „Nu te teme, eşti mîntuit de po porul cel nelegiuit!”
26.    Zise una din ele: “O, tatăl meu, primeşte-l cu simbrie; el este cel mai bun din cei ce-i
poţi primi cu simbrie; el, cel puternic credincios”.
27.    El zise: “Eu voi să te căsă toresc cu una din fiicele mele acestea, dacă îmi vei sluji opt
peregrinaje. Iar dacă ai împlinit zece, e treaba ta, căci nu voiesc să te necăjesc. Mă vei
afla drept, dacă voieşte Dumnezeu”.
28.    El zise: “Aşa să fie între mine şi tine. Orişicare din amîndouă termine voi împlini, nu va
fi nedreptate asupra mea, şi Dumnezeu e chezaş pen tru ceea ce vorbim”
29.    Şi cînd împlini Moise terminul şi purcese cu gloata sa, văzu el un foc pe coasta mun
telui. El zise gloatei sale: “Rămîneţi, eu văd de foc; poate că voi aduce veste de la el,
sau o flacără de foc, ca să vă încălziţi”.
30.    Şi cînd veni el acolo, răsună o voce din partea dreaptă a văii, în şesul binecuvîntat din
pom: “O, Moise, eu sînt Dumnezeu, Domnul veacu rilor!
31.    Aruncă toiagul tău!” Şi cînd văzu că se mişcă, aşa, ca şi cînd ar fi un şarpe, o apucă la
fugă şi nu se întoarse: “O, Moise, apropie-te şi nu te teme, tu eşti singur!
32.    Bagă mîna ta în sînul tău; ea va ieşi albă, fără de rău. Şi trage la tine aripa ta fără fri că.
Acestea sînt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi fruntaşii săi. Ei sînt un
popor nelegiuit”.
33.    El zise: “Doamne, am omorît un suflet din ei şi mă tem că ei mă vor omorî.
34.    Şi fratele meu Aaron este mai iscusit la limbă; deci trimite-l cu mine spre ajutor, ca să
mă întărească. Mă tem că ei mă vor ţine de mincinos”.
35.    El zise: “Voim să întărim braţul tău prin fratele tău şi vă vom da putere amîndurora, ca
ei să nu vă ajungă întru semnele Noastre; iar cei ce vă urmează să biru iască”.
36.    Şi cînd veni Moise la ei, cu semnele Noastre răsvădite, ziseră ei: “Aceasta nu e decît
fermecătură mincinoasă şi Noi n-am auzit de aceasta de la protopărinţii noştri”.
37.    Moise zise: “Domnul meu ştie mai bine cine vine cu ocîrmuirea de la El şi cui va fi
sfîrşitul locuinţei. Nu le merge bine celor nelegiuiţi”.
38.    Şi zise Faraon: “O, voi, frun taşilor, nu ştiu alt Dumnezeu pentru voi decît pe mine. Şi
arde-mi mie, o, Haman, lut şi fă-mi un turn. Poate voi ajun ge la Dumnezeul lui Moise,
pentru că eu îl ţin de min cinos”.
39.    Şi el şi oştirile lui se îngîmfau pe pămînt fără drept şi credeau că nu se vor întoarce la
Noi.
40.    Noi, deci, l-am apucat pe el şi oştirile lui şi i-am aruncat în mare. Deci, vezi cum este
sfîrşitul nelegiuiţilor.
41.    Şi Noi îi făcurăm ocîrmuitori spre foc şi, în ziua învierii, nu vor fi mîntu iţi.
42.    Noi lăsarăm să le urmeze în lumea aceasta un blestem şi, în ziua învierii, vor fi ruşi naţi.
43.    Şi Noi dădurăm lui Moise scriptura, după ce nimicirăm neamurile de’na inte, ca pri
cepere pentru oameni şi ocîrmuire şi îndurare. Poate se vor lăsa îndemnaţi.
44.    Şi tu n-ai fost în partea de apus, cînd i-am dat Noi lui Moise porunca şi nici n-ai fost
martor.
45.    Însă Noi am scos la iveală neamuri şi lor li s-a dat viaţă lungă. Şi tu n-ai locuit în
poporul Madianului, ca să citeşti asupra lor semnele Noastre. Însă noi te-am tri mis,
46.    şi tu n-ai fost la coasta mun telui, cînd strigam Noi. Dar este o îndurare de la Dom nul
tău, ca să îndemni un popor la care n-a venit în-demnător înaintea ta. Poate se vor lăsa
îndemnaţi.
47.    Şi ca să nu zică ei, dacă-i va ajunge vreo pacoste pentru ceea ce trimit înainte mîinile
lor: “Doamne, de ce n-ai trimis un trimis la noi? Atunci am fi urmat semnelor tale şi
am fi fost credincioşi”.
48.    Şi cînd veni la ei adevărul de la Noi, ziseră ei: “De ce nu s-a dat lui ace-eaşi, ce s-a dat
lui Moise?” Însă nu se lepădară ei de aceea ce s-a dat lui Moise acum înainte? Ei zic:
“Două fermecaturi care îşi ajută!” Şi ei zic: “Noi nu cre dem în nimic din toate”.
49.    Spune: “Atunci aduceţi de la Dumnezeu o carte, care este o ocîrmuire mai bună decît
amîndouă. Eu voi să-i ur mez, dacă sînteţi iubitori de adevăr”.
50.    Şi dacă nu-ţi dau răspuns, atunci să se ştie că ei urmea ză numai poftelor lor. Însă cine
rătăceşte mai mult decît cel ce urmează poftei sale fără ocîrmuire de la Dumne zeu?
Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.
51.    Şi Noi am lăsat să ajungă la ei cuvîntul, ca ei să se lase îndemnaţi.
52.    Aceia cărora le dădurăm scriptura de’nainte, aceia cred în ea.
53.    Şi dacă li se citeşte lor, zic ei: “Noi credem în aceasta; aces ta este adevăr de la Domnul
nostru. Noi am fost moslemi încă înainte”.
54.    Ei vor primi răsplata îndoită, pentru că au fost statornici şi au respins răul cu bine şi dă
ruiesc din ceea cu ce au fost înzestraţi.
55.    Şi cînd aud ei bîrfeală, se întorc de la ea şi zic: “Pentru noi faptele noas tre şi pentru voi
faptele voastre! Pace asu pra voastră! Noi nu-i căutăm pe cei nebuni”.
56.    Şi cînd aud ei bîrfeală, se în torc de la ea şi zic: “Ocîrmuieşte pe cine vo ieşte, căci El îi
cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă ocîrmuiţi.”
57.    Şi ei zic: “De am urma ocîrmuirii împreună cu tine, ni s-ar răpi o parte din ţara noastră”.
Însă nu le-am dat Noi spre locuinţă un templu sigur, unde se aduc rodurile tuturor
lucrurilor, o înzes trare de la Noi? Însă cei mai mulţi nu o ştiu.
58.    Şi cîte cetăţi, care se încre de au în prisosinţa lor, am dărîmat Noi! Şi ace le locuin ţe ale
lor fură locuite după ei numai de puţini şi Noi Ne făcurăm moştenitorii lor.
 59.    Însă Domnul tău n-a dărî mat cetăţile, pînă ce nu tri mise un trimis la maica lor, ca să le
citească semnele Noastre şi Noi nu dărîmăm cetăţile, decît dacă poporul lor era
nelegiuit.
60.    Şi ceea ce vi s-a dat din lu cruri este numai înzestrarea vieţii lumeşti şi podoaba ei. Iar
ceea ce este la Dumne zeu, este mai bun şi rămîne. Oare nu veţi pricepe?
61.    Oare să fie acela căruia i-am făcut Noi juruinţă frumoasă la care să fie părtaş aseme nea
cu aceia pe care i-am înzestrat cu averile vieţii lu meşti, care, însă, apoi în ziua învierii,
va fi între cei aduşi spre pedeapsă?
62.    În ziua aceea, îi va chema El pe ei şi va zice: “Unde sînt tovarăşii Mei, despre care aţi
vorbit?”
63.    Atunci, vor spune aceia asu pra cărora va fi cuvîntul du pă cuvînt: “Doamne, aceştia sînt
aceia pe care i-am dus în rătăcire. Noi i-am dus în rătăcire, precum şi noi am rătăcit.
Noi ne curăţim de ei şi venim la Tine. Ei nu ne-au servit.
64.    Şi se va spune: “Chemaţi to varăşii voştri!” Şi ei îi chea mă, însă ei nu le răspund, şi ei
văd pedeapsa. O, de ar fi bine ocîrmuiţi.
65.    În ziua aceea îi va chema şi va zice: “Ce aţi răspuns trimisului?”
66.    Şi istoria să-i facă orbi, în ziua aceea, şi ei să nu se în trebe într-olaltă.
67.    Iar cel ce se căieşte şi crede şi face bine, aceluia poate că îi va merge bine.
68.    Şi Domnul tău făptuieşte ce voieşte şi alege; iar pentru ei nu este alegere; mărire lui
Dumnezeu, şi El este mai înalt decît aceea ce-l fac lui asemenea.
69.    Domnul tău ştie ce ascund piepturile lor şi ce desco peră.
70.    Şi El este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu afară de El; mărire Lui întru început şi la
sfîrşit şi a Lui este judecata, şi la El vă veţi întoarce.
71.    Spune: “Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră noapte lungă pînă la ziua
învierii, care Dum nezeu, afară de Dumnezeu, v-ar aduce lumină? Oare nu auziţi?”
72.    Spune: “Ce credeţi? De ar pune Dumnezeu asupra voastră o zi lungă pînă la ziua
învierii, care Dumne zeu, afară de Dumnezeu, v-ar da noapte, ca să vă odih niţi în ea?
Oare nu vedeţi?”
73.    Şi din îndurarea Sa v-a pus El noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi în ea, şi să rîvniţi după
mila Sa, şi să fiţi poate mulţumitori.
74.    Şi într-o zi îi vă va chema El şi va zice: “Unde sînt tovară şii Mei, despre care aţi vor
bit?”
75.    Şi vom scoate din toate po poarele un martor şi vom zice: “Aduceţi dovada voas tră şi să
ştiţi că adevărul e la Dumnezeu!” Şi se va înde părta de la ei ceea ce au plăsmuit ei.
76.    Care a fost din poporul lui Moise şi s-a răzvrătit împo triva lui, şi Noi îi dădurăm
comori, încît numai cheile sale ar fi îngreuiat o ceată de bărbaţi puternici. Cînd îi zise
lui poporul său: “Nu te bu cura! Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei ce se bucură.
77.      Şi caută cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu locuinţa de apoi; şi nu uita partea ta din lu mea
aceasta şi fă bine, pre cum şi Dumnezeu ţi-a făcut bine; şi nu umbla după stri căciune
pe pămînt; Dum nezeu nu-i iubeşte pe cei ce fac stricăciune”.
78.    El zise: “Mie mi s-a dat nu mai pentru ştiinţa mea!” Oare nu ştia el că Dumnezeu a
nimicit acum, înaintea Lui, neamuri care erau mai tari în putere decît el şi adunaseră
mai mult? Însă cei nelegiuiţi nu se întreabă despre păca tele lor.
79.    Şi el ieşi afară, la poporul său, în podoaba sa. Cei ce-şi doreau viaţa lumii, ziceau: “O, de am avea asemenea, ca şi ceea ce s-a dat lui Core! El
este un om cu noroc mare!”
 80.    Şi ziseră aceia cărora li s-a dat înţelepciunea: “Vai de voi! Răsplata lui Dumnezeu este
mai bună pentru cel ce crede şi se poartă bine şi nime nea n-o cîştigă, decît cei
statornici!”
81.    Şi Noi îl cufundarăm pe el şi casa sa sub pămînt, şi el nu află o ceată care să-i ajute afară
de Dumnezeu, şi el nu era între cei mîntuiţi.
82.    Şi cei care îşi doriră ieri să fie în locul său ziseră a doua zi: “Vai, Dumne zeu întinde în
grijire asupra cui voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi este şi cu măsură. De n-ar fi fost
Dumnezeu milostiv cu noi, ne-ar fi cufun dat. Vai, celor necredincioşi nu le merge
bine”.
83.    Acea locuinţă de apoi am hotărît-o Noi pentru cei care nu voiesc să fie îngîmfaţi pe
pămînt şi să facă stricăciune. Şi sfîrşitul este pentru cei cu frica lui Dumnezeu.
84.    Cel ce vine cu bine, pentru acela să fie bine, iar cel ce vine cu rău — celor ce fac rău le
răsplătim numai după faptele lor.
85.    Acela care ţi-a orînduit Co ranul te va duce înapoi la lo cul întoarcerii. Spune: “Dom nul
meu ştie cel mai bine cine vine cu ocîrmuirea şi cine este în rătăcire răsvădită”.
86.    Şi nu puteai să nădăjduieşti că ţi se va da cartea, dacă nu din îndurarea Domnului tău.
Deci să nu fii ajutătorul necredincioşilor.
87.    Şi nu te lăsa abătut de la semnele lui Dumnezeu, du pă ce au fost trimise la tine; ci
cheamă la Domnul tău şi nu fi idolatru.
88.    Şi nu chema lîngă Dumne zeu alt Dumnezeu. Nu este Dumnezeu, afară de El. Toa te
pier, afară de faţa Sa. La El este judecata şi la El vă veţi întoarce.
 
XXIX
SURA PĂIANJENULUI
Din Mekka şi este cu şasezeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      ALM. Oare cred oamenii că vor fi lăsaţi în pace, dacă vor zice: “Noi credem!” şi că nu
vor fi ispitiţi?
2.      însă Noi i-am ispitit pe înain taşii lor şi Dumnezeu îi va cunoaşte pe cei iubitori de
adevăr şi-i va cunoaşte pe cei mincinoşi.
3.      Sau cred cei ce fac rău că vor scăpa de Noi? Rău socotesc.
4.      Cine nădăjduieşte să-l întîlnească pe Dumnezeu — terminul lui Dum nezeu vine, şi El
aude, ştie.
5.      Şi cei ce se luptă, se luptă numai pentru sine. Dumne zeu e prea avut, încît să aibă
nevoie de lume.
6.      Şi cei ce cred şi se poartă bine, de pe ei vom lua păca tele lor şi le vom răsplăti după
faptele lor cele mai bune.
7.      Şi Noi îi poruncirăm omului să se poarte frumos cu pă rinţii săi; însă dacă ei se luptă cu
tine ca să-mi dai tovarăşi pe cineva pe care nu-l cunoşti, atunci nu as culta de ei. La
mine este în toarcerea voastră şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut.
8.      Şi cei ce cred şi se poartă bine, pe aceia îi vom duce între cei drepţi.
9.      Şi între oameni sînt unii care zic: “Noi credem în Dumnezeu!” Şi dacă unul suferă necaz
pentru Dumnezeu, crede el că ispita oamenilor este pedeapsa lui Dumne zeu. Dar dacă
vine ajutor de la Domnul tău, zic ei: “Noi am fost cu voi!” Oare nu ştie Dumnezeu ce
este în pieptu rile lumii?
10.    Şi Dumnezeu îi cunoaşte pe cei credincioşi şi-i cunoaşte pe cei făţarnici.
11.    Şi cei necredincioşi zic către cei credincioşi: “Urmaţi drumul nostru şi noi vom purta
păcatele voastre!” Însă ei deloc nu pot purta păcatele lor; ei sînt doar mincinoşi.
12.    Dar ei să poarte sarcinile lor şi sarcini peste sarcinile lor şi să nu fie întrebaţi în ziua în
vierii despre ceea ce au plăsmuit.
13.    Şi Noi îl trimiserăm pe Noe la poporul său şi el petrecu între ei o mie de ani fără cinci
zeci de ani şi-i apucă poto pul, pentru că erau nele giuiţi.
14.    Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe locuitorii corabiei şi-i făcurăm semn pen tru lume.
15.    Şi Avraam, cînd zise popo rului său: “Slujiţi lui Dum nezeu şi temeţi-vă de El; aceasta e
mai bine pentru voi, dacă o ştiţi.
16.    Voi aţi slujit numai idolilor, în loc de Dumnezeu, şi aţi plăsmuit o min ciună. Acela
cărora le slujiţi în locul lui Dumnezeu, nu sînt în stare să vă îngrijească: Deci, cereţi de
la Dumnezeu îngrijirea şi slujiţi-i Lui şi fiţi mulţumi tori. La El vă veţi întoarce.
17.    Şi dacă învinuiţi de minciu nă, aţi învinuit de minciună, acum, poporul înaintea voas tră,
şi cel trimis este dator numai la propovăduire răs-vădită.
18.    Oare nu văzură ei cum scoate Dumnezeu făptura la iveală şi apoi iarăşi o lasă să se
întoarcă. Aceasta e uşor pen tru Dumnezeu”.
19.    Spune: “Umblaţi prin ţară şi priviţi cum a scos la iveală făptura. Apoi va ridica Dum
nezeu altă făptură. Dumne zeu este atotputernic.
20.    El pedepseşte pe cine voieşte şi se îndură de cine voieşte şi la El veţi fi duşi înapoi.
21.    Şi nu-L puteţi slăbi nici pe pămînt, nici în cer şi, afară de Dumnezeu, n-aveţi alt scut şi
ajutor.
22.    Şi cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu şi în întîlnirea cu El, ei să deznădăjduiască în
îndurarea Mea şi pentru ei este pedeapsă dureroasă”.
23.    Şi răspunsul poporului său nu era decît că ei au zis: “Omorîţi-l”. Şi Dumnezeu l-a
mîntuit din foc. Intru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.
24.    El zise: “Voi aţi primit idoli în locul lui Dumnezeu, cu dragoste în viaţa lumii. Apoi, în
ziua învierii, se va lepăda la voi unul de altul şi-l va blestema la voi unul pe altul şi
locuinţa voastră va fi focul şi nu veţi avea ajutător”.
25.    Şi Lot crezu în El şi zise: “Eu mă grăbesc la Domnul meu. El e cel puter nic, înţelept”.
26.    Şi îi dădurăm Noi pe Isaac şi pe lacov şi dădurăm urma şilor lui profeţia şi scriptura; şi
Noi îi dădurăm răsplata lui, în lumea de acum, iar în lumea de apoi va fi între cei
drepţi.
27.    Şi Lot cînd zise poporului său: “Voi faceţi lucruri ruşi noase, cum nu le-a făcut nime nea
în lume, înaintea voastră.
28.    Oare voi mergeţi la bărbaţi şi pîndiţi la drum şi aduceţi urîciune în adu narea voas tră?”
Şi răspunsul poporului său n-a fost altul decît că ei au spus: “Adă-ne pedeapsa lui
Dumnezeu, dacă eşti iubi tor de adevăr!”
29.    EI zise: “Doamne, ajută-mi faţă de poporul stricăcios!”
30.    Şi cînd veniră trimişii Noştri la Avraam cu veste bună, ziseră ei: “Noi voim să nimi cim
această cetate; poporul ei este nelegiuit”.
31.    El zise: “În ea este Lot!” Ei ziseră: “Noi ştim cine este în ea. Noi voim să-l mîntuim pe
el şi pe familia sa, afară de muierea sa, care va întîrzia”.
32.    Şi cînd veniră trimişii Noştri la Lot, era el îngrijit pentru ei şi braţul său era fără putere
pentru ei şi ziseră: “Nu te teme şi nu te îngriji! Noi te vom mîntui pe tine şi popo rul
tău, afară de muierea ta, care va întîrzia.
33.    Noi vom trimite asupra po porului acestei cetăţi mînie din cer, pentru că sînt nele giuiţi”.
34.    Şi Noi am lăsat de Ia ea un semn răsvădit pentru oame nii pricepuţi.
35.    Şi la Madian am trimis Noi pe Şoeib, fratele lor; el zise: “O, poporul meu, serviţi lui
Dumnezeu şi nădăjduiţi în ziua de apoi şi nu faceţi stricăciune în ţară!”
36.    Şi ei îl ţinură de mincinos, şi i-a apucat cutremurul, şi dimineaţa zăceau pe piept în
casele lor.
37.    Şi Ad şi Thamud — însă vă este răsvădit din locuinţele lor. Şi Satan îm podobi fap tele
lor şi-i abătu de la drum, măcar că ei erau pricepuţi.
38.    Şi Core şi Faraon şi Haman. La ei veni Moise cu semne răsvădite, însă ei se îngîmfară în
ţară, dar nu scăpară.
39.    Şi pe toţi îi apucarăm întru păcatele lor, unora dintre ei le trimiserăm vînt cu pietre, pe
alţii îi apucă strigătul, pe alţii îi cufundarăm în pămînt, pe alţii îi înecarăm. Şi nu
Dumnezeu le-a făcut strîmbătate, ci ei înşişi s-au strîmbăţit.
40.    Pilda celor ce iau scut pe alţii lîngă Dumnezeu este ca pilda păianjenului, care şi-a făcut
o casă, cea mai slabă casă este casa păianjenului; o, dacă ar şti-o ei!
41.    Dumnezeu ştie toate pe care le cheamă ei, afară de El; şi el este cel pu ternic, înţelept.
42.    Şi aceste pilde le facem pen tru oameni, însă numai cei pricepuţi le înţe leg.
43.    Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; întru aceasta este un semn pentru cei
credincioşi.
44.    Citeşte ce ţi s-a descoperit din scriptură şi împlineşte rugăciunea. Doară rugăciu nea
păzeşte de cele ruşinoa se şi oprite. Şi pomenirea lui Dumnezeu e lucrul cel mai mare.
Dumnezeu ştie ce faceţi.
45.    Şi nu vă certaţi cu poporul scripturii, doară pentru ceva mai bun, afară de aceia din ei
care sînt nelegiuiţi; şi spuneţi: “Noi credem în ceea ce s-a trimis la noi şi ceea ce s-a
trimis la voi, şi Dum nezeul nostru şi Dumne zeul vostru este un unic Dum nezeu şi
noi îi sîntem Lui supuşi”.
46.    Aşa ţi-am trimis Noi ţie scrip tura, şi aceia cărora le-am dat scriptura cred în ea; şi dintre
aceştia cred unii în ea şi numai cei necredincioşi rîvnesc împotriva semnelor Noastre.
47.    Şi nu ai citit înainte de aceasta o scriptură şi n-ai scris-o cu dreapta ta, atunci s-ar fi în
doit cei ce ţin această deşertăciune.
48.    Ba aceasta este un semn răsvădit în piepturile acelora cărora li s-a dat pricepere şi numai
nelegiuiţii rîvnesc împotriva semnelor Noastre,
49.    Şi ei zic: “De ce nu fură tri mise asupra sa semne de la Domnul său?” Spune: “Sem nele
sînt la Dumnezeu şi eu sînt numai un îndemnător răsvădit!”
50.    Oare nu le ajunge dacă am trimis Noi cartea asupra ta, ca să se citească asupra lor? Întru
aceasta este o îndurare şi o îndemnare pentru popo rul cel credincios.
51.    Spune: “E de ajuns Dumne zeu ca martor între mine şi voi”.
52.    El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi cei ce cred în deşertăciune şi nu cred în Dumne
zeu, aceia sînt pierduţi.
53.    Şi ei vor cere ca să grăbeşti cu pedeapsa; dar dacă n-ar fi un termen ho tărît, ar fi venit
asupra lor pedeapsa; însă ea îi va ajunge pe neaşteptate, cînd nu o vor prevedea.
54.    Ei cer să grăbeşti cu pedea psa şi iadul îi va înconjura pe cei necredin cioşi.
55.    Într-o zi, va veni la ei pedea psa lor de de-asupra lor şi de sub picioarele lor şi El va zice:
“Gustaţi ce aţi făcut!”
56.    O, robii mei, cei ce cred, larg este pămîntul, şi pe Mine cinstiţi-Mă!
57.    Tot sufletul va gusta moar tea, atunci vă veţi întoarce la Mine.
58.    Şi cei ce cred şi se poartă bine, le vom pregăti ca lo cuinţe odăi în grădini pă trunse de
rîuri pe de desupt. Acolo vor petrece în veci. Frumoasă e răsplata celor ce lucrează,
59.    celor ce sînt statornici şi cred în Domnul lor.
60.    Şi cîte vietăţi sînt, care nu poartă grija lor! Dumnezeu le îngrijeşte pe ele şi pe voi şi El
aude, ştie.
61.    Şi dacă îl întreb cine a făcut cerul şi pămîntul şi a luat în stăpînire soa rele şi luna, zic ei:
“Dumnezeu!” Deci, cum pot minţi?
62.    Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte cu prisosinţă şi cu măsură, Dumne zeu doară ştie
toate lucrurile.
63.    Şi dacă-i întrebi cine trimite apă din cer şi învie cu ea pămîntul după moartea sa, zic ei:
“Dumnezeu!” Spune: “Mărire lui Dumnezeu!” Însă cei mai mulţi nu pricep.
64.    Şi această viaţă a lumii nu e nimic decît o glumă şi un joc, însă locuinţa în lumea de
apoi, aceea este viaţa! O, de ar pricepe ei!
65.    Şi cînd umblă ei pe corăbii, îl cheamă pe Dumnezeu cu curăţie în credin ţă, iar dacă i-a
mîntuit pe uscat, îi dau ei tovarăşi,
66.    ca să fie nemulţumitor pen tru ceea ce le dădurăm şi să se folosească de aceasta. Însă în
sfîrşit vor şti!
67.    Oare n-au văzut ei că Noi am făcut un loc sfînt, sigur, pe cînd oamenii din jurul lor se
răpesc? Voiesc ei deci să creadă în deşertăciune şi să se lepede de mila lui Dumnezeu?
68.    Şi cine e mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciu nă împotriva lui Dumnezeu sau
ţine adevărul de min ciună, după ce a venit el la dînsul? Oare în iad nu este locuinţă
pentru cei necredincioşi?
69.    Iar cei ce s-au luptat pentru Noi, pe ei îi vom ocîrmui pe drumurile Noastre; Dumne zeu
este cu cei ce se poartă bine.
 XXX
SURA GRECILOR
Din Mekka şi este cu şasezeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      ALM Grecii sînt înfrînţi,
2.      în ţara cea mai de aproape, însă, după înfrîngerea lor, vor înfrînge ei,
3.      în puţini ani. A lui Dum nezeu este porunca înainte şi după aceea şi se vor bucura cei
credincioşi
4.      pentru ajutorul lui Dumne zeu. El ajută cui voieşte. El este puternic, îndurător.
5.      Juruinţa lui Dumnezeu — nu calcă Dumnezeu juruinţa Sa, însă cei mai mulţi oa meni nu
ştiu,
6.      ei cunosc cele din afară ale vieţii lumeşti, şi viaţa de apoi n-o bagă în seamă.
7.      Oare n-au cugetat ei în sufle tele lor că Dumnezeu a făcut cerul şi pămîn tul şi ce este în
acestea, întru adevăr, pentru un termen hotărît? Şi mulţi dintre oameni nu cred întru
întîlnirea cu Domnul lor.
8.      Oare n-au întrebat ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor, care erau mai tari la
putere decît ei şi brăzdau pămîntul şi-l lucrau mai mult decît l-au lucrat ei? Şi veniră la
ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi nu Dumnezeu i-a strîmbăţit, ci ei înşişi s-au
strîmbăţit.
9.      Apoi a fost rău sfîrşitul celor ce se purtau rău, pentru că ei ţinură de mincinoase sem
nele lui Dumnezeu şi le luară în batjocură.
10.    Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o ia înapoi, apoi vă veţi întoarce la El.
11.    În ziua cînd se va ridica “ora”, vor încremeni nelegiu iţii.
12.    Şi între “tovarăşii” lor nu vor afla mijlocitori şi se vor le păda de tovarăşii lor.
13.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, în ziua aceea vor fi ei despărţiţi.
14.    Şi în ceea ce-i priveşte pe cei ce crezură şi se purtară bine, ei se vor bu cura pe o cîmpie.
15.    Iar în ce-i priveşte pe cei ce nu crezură şi ţinură de mincinoase semnele Noastre şi
întîlnirea cu lumea de apoi, ei vor fi duşi la pedeapsă.
16.    Mărire lui Dumnezeu, cînd vă vine, seara şi dimineaţa.
 17.    Şi Lui să fie mărire în ceruri şi pe pămînt, şi seara şi la miazăzi.
18.    El scoate ce e viu din ce e mort şi scoate ce e mort din ce e viu şi El învie pămîntul după
moartea sa. Şi aşa vă veţi scula şi voi.
19.    Şi se ţine de semnele Lui, că v-a făcut din ţărînă. Apoi aţi devenit oameni care s-au
răspîndit.
20.    Şi se ţine de semnele Lui, că v-a făcut vouă din voi înşivă soţii, ca să vă împreunaţi cu
ele; şi El a pus între voi dragoste şi îndurare. Întru aceas ta sînt semne pentru poporul
cugetător.
21.    Şi se ţine de semnele Lui fa cerea cerurilor şi a pămîntului şi felurimea limbilor voas tre
şi colorilor voastre. Întru acestea sînt semne pentru lume.
22.    Şi de semnele lui se ţine som nul vostru, noaptea şi ziua, şi căutarea milei Sale din par
tea voastră. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce aude.
23.    Şi de semnele Sale se ţine, că El v-a arătat fulgerul întru frică şi nădejde şi că trimite apă
din ceruri şi învie pă mîntul după moartea sa. Întru acestea sînt semne pentru poporul
priceput.
24.    Şi de semnele Lui se ţine, că cerul şi pămîntul stau la porunca Sa; apoi, dacă vă chea mă
din pămînt, ieşiţi şi voi.
25.    Şi ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, toate ascultă de El.
26.    Şi El este cel ce scoate la iveală făptură, apoi o lasă să se întoarcă, aceas ta e foarte uşor
pentru El; şi a Lui este pilda cea preaînaltă, în ceruri şi pe pămînt şi El este cel
puternic, înţelept.
27.    El vă face o pildă din voi înşivă. Oare aveţi voi între aceia pe care îi stăpî neşte dreapta voastră tovarăşi la ceea cu ce v-am înzestrat Noi, aşa că
sînteţi de-o samă cu ei? Vă temeţi de ei, cum vă temeţi de voi înşivă? Ast fel tîlcuim Noi semnele pen tru poporul priceput.
28.    însă cei nelegiuiţi urmează poftele lor fără pricepere. Şi cine-i ocîmiuieşte pe cei duşi de
Dumnezeu în rătăcire? Ei n-au ajutător.
29.    Deci, ridică faţa ta spre cre dinţă cu statornicie, spre făp tura lui Dumne zeu, pentru care
fură făcuţi oamenii; nu se schimbă făptura lui Dum nezeu, aceasta e credinţă dreaptă,
însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu.
30.    Întoarceţi-vă la El şi temeţi-vă de El şi împliniţi rugăciu nea şi nu fiţi idolatri,
31.    ca şi aceia care au despicat credinţa lor şi s-au făcut sec te; fiecare ceată din ei se bucură
de ceea ce este la ea.
32.    Şi dacă-i atinge pe oameni un necaz, atunci îl cheamă ei pe Domnul lor, întorcîn-du-se
la El. Apoi dacă le-a dat de gustat îndurarea Sa, atunci o parte din ei dau Domnului lor
tovarăş,
33.    ca să fie nemulţumitori pen tru ceea ce le-am dat Noi lor. Deci, folosiţi-vă de aceasta,
apoi veţi şti…
34.    Sau le-am trimis lor putere care ar vorbi pentru aceea ce-i pun ei ca to varăşi?
35.    Şi cînd le dădurăm oameni lor de gustat îndurare, se bucurară ei de ea, iar dacă-i ajunge
un rău pentru ceea ce pun înainte mîinile lor, atunci deznădăjduiesc ei.
36.    Oare nu văzură ei că Dum nezeu dă îngrijire cui voieşte cu prisosinţă sau cu măsură?
Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.
37.    Deci, dă celui din gloata ta ceea ce i se cuvine, asemenea şi fiului drumu lui. Aceasta
este bine pentru cei ce do resc faţa lui Dumnezeu. Ace lora le merge bine.
38.    Şi ceea ce daţi voi cu căinţă, ca să o înmulţiţi cu averea oamenilor, nu se va înmulţi la
Dumnezeu. Şi ceea ce daţi ca milostenie, dorind faţa lui Dumnezeu — acelora li se va
da îndoit.
39.    Dumnezeu este cel ce v-a fă cut, apoi v-a îngrijit, apoi vă lasă să muriţi, apoi vă învie.
Oare este între idoli vreunul care face una ca aceasta? Mărire lui, şi El este mai înalt
decît ceea ce-i faceţi ca tovarăş.
40.    S-a arătat stricăciune pe us cat şi pe mare pentru ceea ce fac mîinile oamenilor, ca să le
dea de gustat o parte din ceea ce fac, poate că se vor întoarce.
41.    Spune: “Îmbiaţi prin ţară şi priviţi cum a fot sfîrşitul înaintaşilor! Cei mai mulţi din ei au
fost idolatri”.
42.    Deci, îndreaptă faţa ta spre credinţa cea dreaptă, înainte de ce va veni de la Dumne zeu o
zi ce nu se întoarce. În ziua aceea veţi fi despicaţi.
43.    Cel ce este necredincios, asu pra lui să vie necredinţa sa, iar cel ce se poartă bine —
aceia înşişi îşi pregătesc un culcuş.
44.    Pentru ca El să răsplătească din mila Sa celor ce crezură şi se purtară bine, El nu-i iu
beşte pe cei necredincioşi.
45.    Şi de semnele Lui se ţine, că El trimite vînturile ca binevestitori, ca să vă deie de gustat
din îndurarea Sa şi ca să grăbească căile la porunca Sa şi ca să căutaţi harul Său; şi
poate veţi fi mulţumitori.
46.    Şi noi am trimis acum înain tea ta trimişi la popoarele lor şi ei veniră cu semne
răsvădite, şi Noi ne răzbunarăm faţă de păcătoşi şi datoria Noas tră era să ajutăm
credincioşilor.
47.    Dumnezeu este cel ce trimite vînturile şi ridică nourii şi El îi împrăştie cum voieşte pe
cer şi îi face bucăţi; atunci, vezi ploaia cum iese din mijlocul lor şi dacă îi ajunge El cu
aceasta pe cine voieşte din robii Săi, se bucură ei,
48.    măcar că au fost încremeniţi înainte de ce fură trimisă asupra lor.
49.    Deci, priveşte urmele îndu rării lui Dumnezeu, cum învie El pămîntul după moar tea sa;
acesta este învietorul morţilor şi El are putere asu pra tuturor lucrurilor.
50.    Însă dacă am trimis Noi un vînt şi ei ar vedea sămănăturile galbene, după aceea ar fi
necredincioşi.
51.    Dar tu nu poţi să-i faci pe morţi să audă şi nu poţi pe cei surzi să-i faci să audă strigătul,
cînd se întorc ei la fugă.
52.    Şi nu poţi duce pe cei orbi din rătăcirea lor. Tu-i faci să audă numai pe cei ce cred în
semnele Noastre şi sînt moslemi.
53.    Dumnezeu este cel ce v-a făcut pe voi în slăbiciune, apoi v-a dat putere după slă biciune,
apoi după putere a dat slăbiciune şi păr cărunt; El face ce voieşte şi El este cel ştiutor,
puternic.
54.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, vor jura nelegiuiţii
55.    că ei au rămas numai o “oră”, aşa sînt ei deprinşi cu minciuna.
56.    Aceia însă, cărora li s-a dat ştiinţa şi credinţa, vor zice: “Voi aţi rămas după cartea lui
Dumnezeu, pînă la ziua învierii şi aceasta este ziua în vierii; voi însă nu aţi ştiut-o”.
57.    Şi în ziua aceea nu le va ajuta celor nelegiuiţi dezvinuirea lor şi ei vor fi chemaţi să fie
mulţumiţi.
58.    Şi Noi punem pentru oa meni, în acest Coran, tot fe lul de pilde, dar dacă le aduci un
semn, zic cei nele giuiţi: “Voi sînteţi deşerţi!”
59.    Aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor ce n-au ştiinţă.
60.    Deci, îi statornic, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu te poticnească cei ce nu au
siguranţă.
 
 XXXI
SURA LUI LOCMAN
Din Mekka şi este cu treizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      ALM. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte:
2.      o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei drepţi,
3.      care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred tare în viaţa viitoare.
4.      Aceştia sînt ocîrmuiţi de Domnul lor şi aceştia sînt fericiţi.
5.      Şi dintre oameni este unul ce cumpără o snoavă nouă, spre a amăgi de la drumul lui
Dumnezeu fără înţelep ciune şi spre a-şi bate joc, pentru aceş tia este pedeapsă
dureroasă.
6.      Şi cînd i se citesc lui semnele Noastre, se întoarce el semeţ, ca şi cînd nu le-ar auzi, ca şi
cînd ar fi în urechile sale sur zenie, deci vesteşte-i o pe deapsă dureroasă.
7.      Cei ce cred însă şi împlinesc fapte bune, pentru aceia sînt grădini ale plăcerii.
8.      Veşnic rămîn ei acolo; făgă duinţa lui Dumnezeu este adevăr, căci El e puternic, înţelept.
9.      El a făcut cerurile fără stîlpi care s-ar vedea şi a înfipt în pămînt munţi, ca să nu se
clatine din pricina voastră, şi a împrăştiat pe el tot felul de vietăţi şi Noi trimitem din
ceruri apă şi lăsăm să răsară pe el tot felul de ierburi bu ne.
10.    Aceasta e făptura lui Dumne zeu, deci arătaţi-mi ce au fă cut aceia lîngă El? Într-ade văr,
păcătoşii sînt în rătăcire răsvădită.
11.    Doar i-am dat şi lui Locman înţelepciune, zicînd: “Fii mulţumitor lui Dumnezeu, căci
cine e nemulţumitor, acela e mulţumitor numai pentru sufletul său. Şi cine este
nemulţumitor — Dumnezeu doar este avut, lăudat”.
12.    Locman zise fiului său, îndemnîndu-l: “O, fiul meu, nu adăuga lîngă Dumnezeu alţi zei:
idolatria este o fărădelege mare”.
13.    Noi l-am îndatorat pe om fa ţă de părinţii săi — purtatu-l-a maică-sa în slăbiciune peste
slăbiciune şi alăptarea lui a durat pînă la doi ani — deci, să-Mi fii mulţumitor Mie şi
părinţilor tăi, la Mine este locul de adunare!
14.    Şi dacă te necăjesc să-Mi însoţeşti alte fiinţe, despre care nu ai cunoştin ţă, atunci nu-i
asculta, ci însoţeşte-te cu ei în lume în ceea ce e bi ne şi urmează drumul ace luia ce se
întoarce spre Mine, căci către Mine este întoarce rea voastră şi eu vă voi vesti ce aţi
făcut.
15.    “O, fiul meu, de ar fi ceva greu numai ca un sîmbure de muştar şi ar fi ascuns într-o
stîncă sau în cer sau pe pămînt, ar scoate-o la iveală Dum nezeu, căci Dumnezeu
pătrunde, cercetează.
16.    O, fiul meu, împlineşte rugă ciunea şi porunceşte ce e bun şi opreşte ce e rău şi rabdă ce
a venit asupra ta, căci aceasta e ceva hotărît.
17.    Şi nu întoarce faţa ta de la oameni şi nu umbla semeţ prin ţară, căci Dumnezeu nu
iubeşte semeţ şi molatec.
18.    Fii cuviincios întru îmblarea ta şi stăpîneşte-ţi vocea ta, căci cea mai urî tă dintre voci
este vocea măgarului”.
19.    Oare nu vedeţi că Dumne zeu v-a supus toate cîte sînt în ceruri şi cîte pe pămînt şi a
înmulţit asupra voastră ha rul tău din afară şi din lăuntru? Şi totuşi sînt unii între
oameni care se ceartă asupra lui Dumnezeu fără înţelep ciune şi fără ocîrmuire şi fără
scriptură luminată.
 20.    Şi de li se spune: “Urmaţi celor ce a trimis Dumnezeu!”, zic ei: “Noi urmăm numai celor
ce am aflat la părinţii noştri!” Dar dacă-i cheamă Satan la pedeapsa focului?!
21.    Iar cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face bine, acela-şi cîştigă un sprijin puter nic, căci la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.
22.    Iar cine nu crede, să nu în tristeze necredinţa lui; la Noi este întoarcerea lor şi Noi le
vom arăta ce au făcut, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.
23.    Numai puţini îi vom mai lăsa să o ducă, apoi îi vom sili la pedeapsă grea.
24.    Iar dacă îi întrebi: “Cine a făcut cerurile şi pămîntul?”, atunci zic ei: “Dumnezeu!”
Spune: “Mărire lui Dumne zeu!” Dar cei mai mulţi nu pri cep.
25.    A lui Dumnezeu este ceea ce e în cer şi pe pămînt; iată, Dumnezeu e avut, vrednic de
lăudat.
26.    Iar dacă ar fi tot arborele de pe pămînt un condei, iar marea de ar creşte pînă la şapte
mări pline de negreală, nu s-ar putea aduce la capăt scrisoarea cuvîntului lui
Dumnezeu. Dumnezeu este puternic, înţelept.
27.    Pentru El nu e facerea voas tră şi învierea voastră mai mult decît cea a unui singur
suflet; Dumnezeu doar aude, vede.
28.    Oare nu vezi că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte
şi sileşte să slujească soarele şi luna? Toate se grăbesc la timpul lor hotărît şi
Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.
29.    Aceasta pentru că Dumne zeu este adevărul şi cele ce le chemaţi, afară de El, sînt
deşerte, şi Dumnezeu este înalt, mare.
30.    Oare nu vezi cum pătrund corăbiile marea, din harul lui Dumnezeu, spre a vă arăta vouă
semnele Sale? Iată, aces tea sînt spre semne pentru tot cel ce e răbdător, ascul tător.
31.    Şi daca-i acoperă unda cu umbrele, îl cheamă pe Dumnezeu cu credinţa curată, şi dacă-i
mîntuieşte pe uscat, atunci stau la îndoială unii din ei şi nimenea nu va tăgă dui
semnele Noastre, decît numai tot omul necre din cios, nemulţumitor.
32.    O, voi oamenilor, fiţi cu frica Domnului vostru şi temeţi-vă de ziua în care nimic nu
poate face părintele pentru fiul său şi fiul nimic pentru părintele său.
33.    Căci juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; nu vă lăsaţi înşelaţi de viaţa lumească şi să nu
vă înşele diavolul în privinţa lui Dumnezeu.
34.    Numai la Dumnezeu este cunoştinţa “orei” şi El trimite ploaia şi El ştie ce este în mitras.
Nici un suflet nu ştie ce va păţi mîine şi nici un suflet nu ştie în care ţară va muri.
Numai Dumnezeu e ştiutor, cunoscător.
 
XXXII
SURA ÎNCHINĂRII
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      ALM Trimiterea cărţii este, fără îndoială, de la Domnul veacurilor.
2.      Zic ei: “El a plăsmuit-o?” Ba ea este adevărul de la Dom nul tău, ca să în demni un popor, la care n-a venit în-demnător înaintea ta. Poate se vor
lăsa ei ocîrmuiţi.
3.      Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile.
Apoi s-a suit pe tron. N-aveţi, afară de El, scut şi nici mijlo citor. Oare nu vă veţi lăsa
îndemnaţi?
4.      El ocîrmuieşte toate lucrurile, de la cer pînă la pămînt, apoi se suie ele la Dînsul, într-o
zi, a cărei măsură e o mie de ani, cum număraţi voi.
5.      Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El, cel puternic, îndură tor,
6.      care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut.
7.      Apoi a făcut urmaşii săi din sămînţă, din apă lepădată.
8.      Apoi l-a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v-a dat vouă auz şi văz, şi inimi. Puţini îi
sînteţi mulţumitori.
9.      Şi ei zic: “Dacă ne-am pier dut în pămînt, să fim din nou făcuţi?”
10.    Ba ei nu cred în întîlnirea cu Domnul lor.
11.    Spune: “Vă va lua îngerul morţii, căruia îi furăţi încre dinţaţi. Apoi veţi fi aduşi înapoi la
Domnul vostru”.
12.    Şi de ai vedea tu atunci, cum pleacă păcătoşii capetele lor înaintea Domnului lor, zicînd:
“Doamne, noi vedem şi auzim. Lasă-ne să ne întoar cem, ca să ne purtăm bine! Noi
credem cu tărie”.
13.    Şi Noi, dacă am fi voit, am fi dat fiecărui suflet ocîrmuirea sa; dară să fie adevărat
cu-vîntul de la Mine: “Voi să umplu iadul cu duhuri şi cu oamenii la un loc.
14.    Deci, gustaţi, pentru că aţi uitat întîlnirea cu această zi a voastră. Noi am uitat de voi,
deci, gustaţi pedeapsa veşnică pentru faptele voastre”.
15.    Numai aceia cred în semnele Noastre, care, la amintirea lor, se prosternă închinîndu-se
şi laudă mărirea Dom nului lor şi nu se îngîmfează.
16.    Dacă pleacă afară lătura lor din culcuş, atunci îl cheamă pe Domnul lor cu frică şi cu dor
şi dau daruri din ceea cu ce i-am înzestrat Noi.
17.    Nici un suflet nu ştie ce li s-a ascuns, ca răcoare pentru ochi, spre răs plată pentru faptele
lor.
18.    Oare cel credincios să fie ca şi cel nelegiuit? Ei să nu fie deopotrivă.
19.    În ceea ce-i priveşte pe cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei să fie grădinile locuinţei ca
dar pentru faptele lor,
20.    iar în ce-i priveşte pe cei nelegiuiţi, locuinţa lor este focul. De cîte ori vor voi să iasă din
el, vor fi aruncaţi înapoi în el, şi către ei se va spune: “Gustaţi pedeapsa fo cului, pe
care o credeaţi min cinoasă”.
21.    însă Noi le vom da de gustat pedeapsa cea mai aproape lîngă pedeapsa cea mai ma re,
pentru ca ei să se întoar că.
22.    Şi cine este mai nelegiuit decît cel căruia i se pome nesc semnele Domnu lui său, iar el
se întoarce apoi de la ele? Noi ne răzbunăm faţă de cei păcătoşi.
23.    Şi Noi i-am dat lui Moise scriptura — deci, Nu te îndoi cu privire la întîl nirea cu El —
şi Noi am pus-o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel.
24.    Şi Noi le dădurăm dregători dintre ei, ca să-i ocîrmuiască după porunca Noastră, după ce
se arătară statornici şi cre zură tare în semnele Noastre.
25.    Domnul tău va hotărî între ei, în ziua învierii, cu privire la aceea despre ce se ceartă ei.
26.    Oare nu le este cunoscut cîte neamuri înaintea lor am pierdut Noi, în ale căror lo cuinţe
umblă ei? Întru aceas ta sînt semne, oare nu auziţi?
27.    Oare nu văd ei că Noi mînăm apa în ţara cea săracă şi prin ea scoatem semănătura, din
care mănîncă vitele lor şi ei înşişi? Oare nu văd ei?
28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această hotărîre, dacă iubiţi adevă rul?”
29.    Spune: “În ziua hotărîrii să nu le folosească celor necredincioşi credinţa lor şi ei să nu
fie băgaţi în seamă”.
30.    Deci, întoarce-te la ei şi aş teaptă, căci şi ei aşteaptă.
 
XXXIII
SURA TOVARĂŞILOR
 Din Medina şi este cu şaptezeci şi trei de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, profetule, teme-te de Dum nezeu şi nu asculta de cei necredincioşi şi de făţarnici;
Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
2.      Şi urmează ceea ce ţi s-a des coperit de la Domnul tău; Dumnezeu ştie ce faceţi.
3.      Şi încrede-te în Dumnezeu şi Dumnezeu ajunge ca scut.
4.      Dumnezeu nu i-a dat omu lui două inimi înlăuntrul său, nici nu le-a fă cut pe soţiile voastre, de care v-aţi des părţit, să fie maicile voastre, nici nu
i-a făcut pe adoptivii voştri să fie fiii voştri. Aces tea sînt cuvintele voastre în gurile voastre; însă Dumne zeu spune adevărul şi ocîr-muieşte pe drumul
drept.
5.      Chemaţi-i după părinţii lor; aceasta este mai cu dreptate la Dumnezeu. Iar dacă nu-i
cunoaşteţi pe părinţii lor, atunci să vă fie ei fraţi întru cre dinţă şi sub scutul vostru. Şi
nu vă este păcat, dacă greşiţi întru aceasta doar dacă o fac aceasta inimile voastre cu
tot dinadinsul. Dumnezeu este iertător, îndurător.
6.      Profetul este mai aproape de cei credincioşi, decît ei înşişi loru-şi, şi soţ iile sale sînt
maicile lor. Şi rudele de sînge sînt mai aproape înrudiţi după cartea lui Dumnezeu,
decît credincioşii şi cei ce purced. Ceea ce faceţi bi ne rudelor este scris în carte.
7.      Şi cînd am făcut Noi legămîntul cu profeţii şi cu tine şi cu Noe şi Avraam şi Moise şi
Isus, fiul Mariei, am făcut cu ei un legămînt puternic,
8.      ca El să-i întrebe pe cei iubi tori de adevăr despre adevă rul lor, iar pentru cei necre
dincioşi a pregătit el pedea psă dureroasă.
9.      O, voi, cei ce credeţi, aduceţi-vă aminte de mila lui Dumnezeu asupra voastră, cînd
veniră la voi oştiri şi cînd trimiserăm Noi asupra lor un vînt şi oştiri nevăzute, şi
Dumnezeu vede ceea ce faceţi.
10.    Cînd veniră la voi de sus şi de jos şi se plecară ochii şi ajunseră inimile în gît, iar voi
primiserăţi cugete împo triva lui Dumnezeu.
11.    Acolo fură ispitiţi credin cioşii şi fură apucaţi de cu tremur mare.
12.    Şi cînd ziseră cei făţarnici în ale căror inimi era boală: “Dumnezeu şi trimisul Său ne-au
juruit numai înşelă ciune”.
13.    Şi cînd zise o parte din ei: “O, voi, popor din Iathrib nu este loc pentru voi, deci
în-toarceţi-vă!” atunci o parte din ei ceru îngăduire de la profet să se întoarcă acasă,
zicînd: “Casele noastre sînt fără scut”, însă ele nu erau fără scut, ci ei voiau să fugă.
14.    Şi de s-ar fi venit asupra lor din toate laturile cetăţii şi de s-ar fi cerut de la ei să se
răscoale, ei ar fi făcut-o, însă numai scurt timp ar fi petre cut în ea.
15.    Şi ei încheiară înainte un legămînt cu Dumnezeu, că nu o vor apuca-o la fugă; şi
legămîntul cu Dumnezeu va fi tras la răspundere.
16.    Spune: “Nu vă ajută vouă fuga, de aţi fi fugit de moar te sau de ucidere, totuşi nu mai
scurt timp v-aţi folosit de viaţă”.
17.    Spune: “Cine este acela care vă apără de Dumnezeu, dacă vă doreşte rău sau vă doreşte
îndurare?” Afară de Dumnezeu, ei nu află nici scut, nici ajutor.
18.    Dumnezeu îi cunoaşte pe aceia dintre voi, care pun piedici şi pe cei ce spun fra ţilor lor:
“Veniţi la noi!” şi arată puţină vitejie
19.    întru zgîrcenia lor faţă de voi. Cînd vine frica, Tu vezi cum privesc la tine rotind ochii,
ca şi cînd ar fi venit moartea asupra lor. Iar dacă a trecut frica, vă întîmpină ei cu limbă
ascuţită, lacomi la ce-i mai bun. Aceştia nu cred, de aceea Dumnezeu va ză dărnici
faptele lor, şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.
20.    Ei cred că tovarăşii nu se vor depărta; iar dacă vin tovarăşii, doresc ei mai bine să
meargă la arabi, ca să-i întrebe de veştile lor. De ar fi fost la voi, numai cît puţini s-ar
fi luptat.
21.    Vouă v-a fost în trimisul lui Dumnezeu o pildă frumoasă pentru cel ce nădăjduieşte în
Dumnezeu şi în lumea de apoi şi-şi aduce aminte adesea de Dumnezeu.
22.    Şi cînd îi văzură cei credin cioşi pe tovarăşi, ziseră ei: “Aceasta e ceea ce ne-a juruit
Dumnezeu şi trimisul Său, şi Dumnezeu şi trimisul Său au spus adevărul”. Şi aceasta
le înmulţi numai credinţa şi supunerea.
23.    între credincioşi erau care făceau adevărate cele ce le juruiseră lui Dum nezeu. Unii din
ei împliniseră juruinţa lor, alţii aşteaptă şi nu se schi mbă,
24.    pentru ca să răsplătească Dumnezeu celor iubitori de adevăr, după ade vărul lor, şi să-i
pedepsească pe cei făţar nici dacă voieşte, sau să se în toarcă spre ei. Dumnezeu este
iertător, îndurător.
25.    Şi Dumnezeu îi alungă îna poi pe cei necredincioşi întru furia lor; ei nu ajunseră în bine;
şi Dumnezeu ajunge pentru cei credincioşi în lup tă; Dumnezeu doar este puter nic,
tare.
26.    Şi El lasă pe cei ce ajutară din poporul scripturii să se coboare din cetă ţile lor şi aruncă
frica în inimile lor. O parte din ei aţi omorît-o, iar o parte aţi luat-o în prin soare.
27.    Şi El v-a dat vouă spre moş tenire ţara lor şi locuinţele lor şi averile lor şi o ţară pe care
n-aţi călcat-o. Şi Dum nezeu este atotputernic.
28.    O, profetule, spune soţiilor tale: “Dacă doriţi viaţa lumii şi podoaba ei, veniţi, eu voi să
vă înzestrez şi să vă dau drumul după cuviinţă.
29.    Iar dacă-l doriţi pe Dumne zeu şi pe trimisul Său şi locuinţa cea de apoi, atunci a pregătit
Dumnezeu mare răsplată pentru acei dintre voi care se poartă bine”
30.    O, voi, muierile profetului, dacă una din voi face o faptă ruşinoasă răsvă dită, să-i fie
pedeapsă îndoită. Aceasta este uşor la Dumnezeu.
31.    Însă cine din voi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se poartă bi ne, aceleia îi
vom da răsplată îndoită şi-i vom pregăti îngrijire cinstită.
32.    O, muieri ale profetului, voi nu sînteţi ca una din celelalte muieri. Dacă vă temeţi de
Dumnezeu, nu fiţi preveni toare cu vorba, ca să capete poftă acela în a cărui inimă este
boală, ci vorbiţi cuviin cios.
33.    Şedeţi molcom în casele voastre şi nu vă împodobiţi, ca pe vremea neşti inţei de’nainte,
şi împliniţi rugăciunea, şi daţi milostenii, şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său.
Dumnezeu voieşte să ia de la voi, ca de la locuitorii casei, spurcăciunea şi voieşte să
vă curăţească.
34.    Şi aduceţi-vă aminte de ceea ce s-a citit în casele voastre din semnele lui Dumnezeu şi
din înţelepciune. Dumne zeu este ager, ştiutor.
35.    Moslemii şi moslemele, cei credincioşi şi cele credincioase, cei ascultători şi cele
ascultătoare, cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr, cei statornici şi cele
statornice, cei umiliţi şi cele umilite, cei ce dau milos tenii şi cele ce dau milostenii, cei
ce postesc şi cele ce postesc, cei ce pă zesc ruşinea lor şi cele ce o păzesc, cei ce-l po
menesc adesea pe Dum ne zeu şi cele ce-l pomenesc, lor le-a pregătit Dumnezeu ier
tare şi răspla tă mare.
36.    Şi nu se cade unui credincios sau unei credincioase, dacă Dumnezeu a hotărît un lu cru,
ca ei să poată alege întru lucrurile lor. Iar cel ce se răz vrăteşte împotriva lui Dum-
nezeu şi a trimisului Său, este în rătăcire răs vădită.
37.    Şi cînd ai vorbit cu el, de care s-a îndurat Dumnezeu şi te-ai îndurat şi tu: “Ţine-ţi soţia
ta pentru tine şi teme-te de Dumnezeu”, şi ai as cuns în sufletul tău ce voia Dumnezeu
să descopere şi te-ai sfiit de oameni, mă car că Dumnezeu e mai vrednic să te temi de
El. Şi după ce hotărîse Zeid lucrul cu ea, ţi-o dădurăm de soţie, ca să nu fie păcat
pentru cei credin cioşi să ia în căsătorie soţiile adoptivilor lor, dacă au ho tărît lucrul cu
ele. Şi porunca Iui Dumnezeu să se împli nească.
38.    Nu este păcat asupra profe tului întru ceea ce i-a porun cit Dumnezeu; a cesta a fost
obiceiul lui Dumnezeu faţă de ce au trecut înainte şi porunca lui Dumnezeu este
hotărîtă:
39.    cei ce împlinesc soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El şi nu se temeau de nime nea
afară de Dumnezeu. Şi Dumnezeu de ajuns face socoteala.
40.    Nu este Mohammed tatăl unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul lui Dumne zeu şi
pecetea profeţilor. Şi Dumnezeu ştie toate.
41.    O, voi, cei ce credeţi, pomeniţi-L pe Dumnezeu şi lăudaţi-L dimineaţa şi seara.
42.    El este cel ce vă binecuvîntează, şi îngerul se roagă pentru voi, ca să vă scoată din
întuneric la lumină; şi El este îndurător faţă de cei cre din cioşi.
43.    Salutarea lor este în ziua cînd îl întîlnesc “Pace!” şi El a pregătit pentru ei o răspla tă
cinstită.
44.    O, profetule, Noi te-am tri mis ca martor şi ca binevestitor şi ca îndemnă tor,
45.    şi ca unul ce cheamă la Dumnezeu cu voia Lui şi ca o candelă luminoa să.
46.    Şi vesteşte-le credincioşilor că vor avea de la Dumnezeu milă mare.
47.    Şi nu asculta de necredin cioşi şi făţarnici; lasă-le stricăciunea lor şi încrede-te în
Dumnezeu. Şi Dumnezeu e într-ajuns ca scut.
48.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vă căsătoriţi cu muieri credincioase, apoi vă despărţiţi de ele,
înainte de ce le-aţi atins, atunci nu trebuie să ţineţi un termen cu privire la ele, însă
înzestraţi-le şi daţi-le drumul după cuvi inţă.
49.    O, profetule, Noi îţi încuviin ţăm ţie soţiile tale, cărora le-ai dat zestre, şi acelea pe care
le stăpîneşte dreapta ta, pe care ţi le-a dat ca pradă Dum nezeu, şi fiicele unchiu lui tău,
şi fiicele mătuşii tale după tată, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după
mamă, care au purces cu tine şi muierea credin cioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi
profetului, cînd do reş te profetul, ca să o ia în căsă torie; numai anume ţie înain tea
credin cioşilor.
50.    Noi ştim ce le-a orînduit lor cu privire la soţiile lor şi la ceea ce stăpînesc dreapta lor, ca
să nu fie asupra ta păcat. Şi Dumnezeu este iertător, în durător.
51.    Tu poţi respinge pe cine voieşti din ele şi poţi primi la tine pe cine voieşti din ele şi pe
care doreşti din cele ce le-au alungat şi să nu fie păcat asu pra ta. Aceasta e mai mult,
pentru ca să se răco rească ochii lor, şi ele să nu se întristeze şi să fie mulţu mite cu
ceea ce le-ai dat. Şi Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile voastre şi Dumnezeu este
ştiutor, blînd.
52.    Ţie nu-ţi mai sînt încuviin ţate muieri şi n-ai voie să le schimbi cu alte soţii, chiar dacă
te miri de frumuseţea lor, afară de acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta. Şi Dumnezeu
păzeşte toate lucrurile.
53.    O, voi, cei ce credeţi, nu in traţi în casele profetului doar dacă vă dă el voie la ospăţ fără
să aşteptaţi timpul. Dacă însă aţi fost chemaţi, atunci intraţi. Şi dacă aţi ospătat, atunci
împrăştiaţi-vă şi nu zăboviţi cu istorii. Aceasta i-ar face necaz profetului şi el s-ar
ruşina de voi; însă Dumnezeu nu se ruşinează de adevăr. Şi dacă le rugaţi pen tru ceva,
 atunci rugaţi-le du pă o perdea. Aceasta e mai curat pentru inimile voastre şi inimile
lor. Şi nu vi se cade ca să-i faceţi scîrbă trimisului lui Dumnezeu, nici să vă căsătoriţi
cu soţiile sale după el. Aceasta ar fi ceva mare la Dumnezeu.
54.    Ori de descoperiţi lucrul, sau îl ascundeţi, Dumnezeu ştie toate lucrurile.
55.    Nu este păcat asupra lor, dacă vorbesc fără văl cu părinţii lor sau cu co piii lor, sau cu
fraţii lor, sau cu fiii fraţilor lor, sau cu fiii surori lor lor, sau cu muierile lor, sau cu cei
pe care îi stăpîneş-te dreapta lor. Deci, temeţi-vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este
martor la toate lucrurile.
56.    Dumnezeu şi îngerii Săi îl binecuvîntează pe profet; o, voi, cei ce credeţi, binecuvîntaţi-l
cu salutarea păcii.
57.    Aceia care îl scîrbesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, asupra lor va fi bleste mul lui
Dumnezeu în lumea de acum şi cea de apoi şi El le-a pre gătit pedeapsă ruşi noasă.
58.    Şi cei care îi scîrbesc pe cei credincioşi şi pe cele credincioase, fără să o fi agonisit ei,
aceia au să poarte vina de ponegrire şi păcat răsvădit.
59.    O, profetule, spune soţiilor tale şi fiicelor tale şi muie rilor celor credin cioşi, ca să se
învelească în gjilbaburile lor; aşa mai lesne vor fi cu noscu te şi nu vor fi scîrbite. Şi
Dumnezeu este iertător, îndurător.
60.    De nu vor înceta cei făţarnici şi cei ce au boală în inimile lor şi răsvrătitorii în Medina,
te vom aţîţa împotriva lor. Atunci, să nu-ţi fie ei vecini, decît numai pentru timp scurt.
61.    Blestemaţii! Oriunde vor fi aflaţi, să fie apucaţi şi măce lăriţi.
62.    Acesta a fost obiceiul lui Dum nezeu pentru cei ce au pierit înainte şi nu vei afla schim
bare la obiceiul lui Dumnezeu.
63.    Oamenii te vor întreba des pre “oră”. Spune: “Ştiinţa des pre ea este la Dumnezeu, şi ce
te face să ştii că ora poate este aproape?”
64.    Dumnezeu i-a blestemat pe necredincioşi şi a pregătit flacăra pentru ei.
65.    Acolo vor petrece în veci şi nu vor afla nici scut, nici ajutor.
66.    În ziua cînd vor fi aruncaţi cu faţa lor în foc, vor zice: “O, de am fi ascul tat de Dum
nezeu şi am fi ascultat de cel trimis!”
67.    Şi vor zice: “Doamne, noi am ascultat de Domnii noştri şi de puternicii noştri, şi ei ne-au
dus pe drum rătăcit.
68.    Doamne, dă-le pedeapsă în doită şi blesteamă-i cu bles tem mare.
69.    O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei ce l-au scîrbit pe Moise. Dumnezeu l-a curăţit de
ceea ce vorbeau ei şi el era la Dumnezeu cu mare cinste.
70.    O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu şi vorbiţi cuvinte adevărate,
71.    ca să vă îmbunătăţească faptele voastre şi să vă ierte faptele voastre. Şi cel ce a ascultat
de Dumnezeu şi de profetul Său va ajunge la mare fericire.
72.    Noi arătarăm cerurilor şi pămîntului şi munţilor ama netul, dar ei nu voi ră să-l poarte, şi
se temeau de el. Omul însă s-a încărcat cu el, pentru că el este nelegiuit, nebun:
73.    pentru ca Dumnezeu să pe depsească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe ido latri şi pe
idolatre şi să se întoarcă Dumnezeu la cei credincioşi şi la cele credincioase. Şi Dumne
zeu este iertător, îndurător.
 
XXXIV
SURA SABEI
Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Mărire lui Dumnezeu, ale căruia sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt şi mărire Lui, în lumea de apoi; El este înţelept, ştiutor.
2.      El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie în el; El
este cel îndurător, iertător.
3.      Şi cei necredincioşi spun: “Nu vine ora la noi!” Spune: “Ba, pe Domnul meu, ea vine la
voi! Celui ce cunoaşte cele ascunse, nu-i este depăr tată nici măcar greutatea unui fir
de colb în ceruri şi pe pămînt; şi nici nu este ceva mai mic sau mai mare, ce n-ar fi
într-o carte răsvădită:
4.      ca să răsplătească El celor ce cred şi se poartă bine. Aceş tia pentru ei este iertare şi
înzestrare cinstită.
5.      Aceia, însă, care tind să slă bească semnele Noastre, pentru ei este ca pedeapsă un chin
dureros”.
6.      Şi văd cei cărora li s-a dat înţelepciune că ceea ce ţi s-a trimis de la Domnul tău este
adevăr şi duce la drumul celui puternic, preamărit.
7.      Şi cei necredincioşi zic: “Să vă arătăm drumul la un băr bat care vă vesteşte că dacă veţi
fi sfîşiat în bucăţele, vă veţi face făptură nouă?
8.      El a plăsmuit o minciună despre Dumnezeu, sau este îndrăcit!” Însă cei ce nu cred în
lumea de apoi, vor veni la pedeapsă şi sînt în rătăcire adîncă.
9.      Oare nu văzură ei ce este înaintea lor şi după ei din cer şi pe pămînt? De am voi Noi,
i-am scufunda în pă mînt sau am lăsa să cadă asupra lor o parte din cer. Întru aceasta
sînt semne pentru fiecare rob căincios.
10.    Şi Noi îi dădurăm lui David mila de la Noi: “O, voi, mun ţilor, daţi mărire împreună cu
el şi voi, păsărilor!”Şi Noi îi muiarăm fierul: “Fă zale şi fă-le tari în verigi; şi
purta-ţi-vă bine; Eu văd ce faceţi voi!”
11.    Şi lui Solomon îi supuserăm vîntul; dimineaţa sa a fost o lună de zile şi seara sa a fost o
lună; şi-i lăsarăm să curgă un izvor de spijă. Şi din du huri o luaseră unii înaintea lui,
cu voia Domnului său, şi cine din ei se răzvrătea îm potriva poruncii Noastre, aceluia îi
dădeam Noi de gustat pedeapsa flăcării.
12.    Şi ei îi lucrară lui ce voia el: odăi, icoane, vase cît iazurile şi oale stătă toare.
13.    Şi cînd am hotărît Noi moar tea asupra lui, nimic nu le-a arătat lor moar tea lui, decît o
vietate a pămîntului care mînca toiagul său. Şi cînd căzu el, cunoscură duhurile că,
dacă ele ar fi ştiut cele as cunse, n-ar fi trebuit să pe treacă în pedeapsă ruşinoa să.
“Faceţi mulţumită voi, cei din casa lui David, căci nu mai puţin sînt mulţumitori”.
14.    Saba a avut în locuinţele lor un semn: două grădini în dreapta şi în stîn ga: “Mîncaţi din
darul Domnului vostru şi mulţumiţi-i; o ţară bună şi un Domn iertător”.
15.    Însă ei s-au întors şi Noi am trimis asupra lor potopul ezăturii şi le-am schimbat
amîndouă grădinile lor cu două grădini cu mîncare amară şi tamariscă şi puţini arbori
de lotus.
16.    Aceasta le dădură ca răs plată, pentru că erau necredincioşi. Şi nu le răsplătim Noi,
astfel, numai celor necredincioşi?
17.    Şi Noi aşezarăm între ei şi între cetăţile, pe care le-am bînecuvîntat, ce tăţi cunos cute şi
am hotărît drumul încolo: “Călătoriţi încolo ziua şi noaptea cu siguranţă!”
18.    Şi ei ziseră: “Doamne, fă mai lungi căile noastre!” Şi ei păcătuiră împotri va lor înşişi şi
Noi îi făcurăm pildă pentru povestire şi-i sfărîmarăm cu toţii în bucăţi. Acestea sînt
semne pentru cei statornici, mulţumitori.
19.    Şi diavolul a adeverit la ei părerea sa şi ei i-au urmat lui, afară de o parte dintre
credincioşi.
20.    Însă el nu avu asupra lor putere, decît numai ca Noi să ştim cine crede în lumea de apoi
şi cine se îndoieşte despre aceasta. Şi Domnul tău pă zeşte toate lucrurile.
21.    Spune: “Chemaţi-i pe aceia în care credeţi, afară de Dumnezeu; ei n-au putere asupra
greutăţii unui fir de colb, în ceruri şi pe pămînt, şi ei n-au parte la acestea, şi nici El
n-are ajutători între ei”.
22.    Şi nu foloseşte mijlocire la El, decît numai pentru acela căruia îi dă El voie, aşa că dacă
s-a depărtat frica din inimile lor, zic ei: „Ce spune Dom nul vostru?” Spune:
“Adevărul, că El este cel înalt, mare”.
23.    Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri şi de pe pămînt?” Spune: “Dumne zeu!” Şi noi sau
voi sîntem în ocîrmuire sau în rătăcire răsvădită.
24.    Spune: “Voi să nu fiţi între baţi pentru păcatele noastre şi noi să nu fim întrebaţi pen tru
păcatele voastre”.
25.    Spune: “Domnul nostru ne va aduna, apoi va deschide între noi; El este cel ce des chide,
cel ce ştie”.
26.    Spune: “Arătaţi-mi pe cei ce i-aţi adăugit ca tovarăşi lui Dumnezeu”. Nicidecum. Ba El
este Dumnezeu cel puternic, înţelept.
27.    Şi noi te-am trimis la întrea ga omenire numai ca binevestitor şi ca în demnător, însă cei
mai mulţi din oameni nu o ştiu.
28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?”
29.    Spune: “Vouă vi s-a hotărît o zi, din care nu puteţi nici împiedica, nici grăbi o oră”.
30.    Şi cei necredincioşi zic: “Nu vom crede în acest Coran, nici în ceea ce a fost înaintea
lui!” Dar de i-ai vedea pe cei nelegiuiţi puşi înaintea Dom nului lor; ei vor schimba
întreolaltă cuvinte, vor spune cei slabi către cei îngîmfaţi: “De n-aţi fi fost voi, noi am
fi crezut”.
31.    Cei îngîmfaţi vor zice către cei slabi: “Oare noi v-am abătut de la ocîrmu ire, după ce
venise la noi? Ba voi aţi fost păcătoşi!”
32.    Şi cei slabi vor zice către cei îngîmfaţi: “Ba vicleşugul ziua şi noaptea cînd ne porunci
răţi să nu credem în Dumne zeu şi să-i facem semeni!” Şi ei vor arăta căinţă, după ce
vor fi văzut pedeapsa. Şi noi vom pune juguri pe gî turile necredincioşilor. Oare să li
se răsplătească altfel, decît după faptele lor?
33.    Şi Noi nu trimiserăm îndemnători la vreun oraş, fără să fi zis cei îmbui baţi: “Noi nu
credem în trimiterea voastră”.
34.    Ei ziseră: “Noi sîntem bogaţi între avuţii şi copii şi nu vom fi pedepsiţi”.
35.    Spune: “Domnul meu dă în grijire bogată şi măsură cui voieşte, însă cei mai mulţi din
oameni nu o ştiu”.
36.    Şi nici averea voastră şi nici copiii voştri nu sînt ceea ce vă aduce aproape de Noi.
Numai cei ce cred şi se poar tă bine, numai pentru aceia este răs-plată îndoită, pentru
faptele lor şi ei să fie siguri în odăile raiului.
37.    Cei ce se silesc să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la pedeapsă.
38.    Spune: “Domnul meu îi în grijeşte pe cine voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi cu
socoteală, şi ceea ce dăruiţi voi, El vă va da înapoi. El este cel mai bun îngrijitor”.
39.    Şi într-o zi vă va aduna cu toţii, apoi le va zice îngerilor: “Care dintre aceştia v-au
slujit?”
40.    Ei vor zice: “Mărire Ţie! Tu eşti scutul nostru, nu ei. Ba ei au slujit duhurilor şi cei mai
mulţi din ei au crezut în ele”.
41.    Însă, în ziua aceea, nimenea nu poate să-i folosească sau să-i strice altuia şi Noi vom
zice către cei nelegiuiţi: “Gustaţi pedeapsa focului, pe care o ţineaţi de mincinoasă”.
42.    Şi dacă li se citesc lor sem nele Noastre răsvădite, zic ei: “Aceasta nu este nimic, decît
un bărbat care voieşte să vă abată de la cele cărora le-au servit părinţii voştri”. Şi ei
zic: “Aceasta nu e nimic decît o minciună născocită!” Iar cei necredincioşi zic des pre
adevăr după ce a venit la ei: “Aceasta nu e nimic decît fermecătură răsvădită!”
43.    Şi noi nu le dădurăm cărţi, ca să înveţe din ele, nici nu trimiserăm la ei îndemnător
înaintea ta.
44.    Şi învinuirăm de minciună şi pe cei care au fost înaintea lor, iar ei[1] nu ajunseră nici a
zecea parte din ceea ce le-am dat Noi lor. Ei, deci, îi ţi nu ră de mincinoşi pe trimişii
Mei, dar cum a fost lepădarea Mea!
45.    Spune: “Eu vă îndemn cu privire la una, ca să vă ridi caţi înaintea lui Dumnezeu cîte doi
sau cîte unul, apoi cugetaţi că în tovarăşul vos tru nu este vreun duh[2], El vă este
numai un îndemnător, înainte de pedeapsa cea aspră”.
46.    Spune: “Nu cer de la voi răs plată, aceea fie pentru voi; răsplata mea este numai la
Dumnezeu şi El este martor la toate lucrurile”.
47.    Spune: “Domnul meu varsă adevărul, El, ştiutorul celor ascunse”.
48.    Spune: “A venit adevărul, iar deşertăciunea să nu mai înceapă şi să nu se mai întoar că”.
49.    Spune: “Eu, dacă rătăcesc, atunci rătăcesc numai pentru mine însumi, iar dacă sînt
ocîrmuit, apoi este aceasta prin ceea ce mi-a descoperit Domnul meu; El este cel ce
aude. El este aproape”.
50.    Şi de ai vedea cum sînt ei înspăimîntaţi şi cum nu află scăpare, şi cum sînt luaţi dintr-un
loc apropiat[3].
51.    Şi ei zic: “Noi credem în aceas ta!” Dar cum pot ei primi credinţa într-un loc îndepăr
tat[4],
52.    dacă au fost înainte necre dincioşi şi au alungat cu pietre taina lor din loc îndepărtat?[5]
53.    Şi să se puie o stavilă între ei şi ceea ce doresc ei,
54.    cum s-a făcut cu semenii lor de dinaintea lor. Ei erau în mare îndoială.
 
XXXV
SURA ÎNGERILOR[6]
Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Mărire lui Dumnezeu, făcă torul cerurilor şi al pămîntului, care pe îngeri i-a făcut trimişi
cu aripi cu pereche şi cu cîte trei şi cu cîte patru. El adaugă făpturii ce voieşte.
Dumnezeu este atotputernic.
2.      Ceea ce deschide Dumnezeu pentru oameni întru îndu rare, aceea nu se poate opri şi ce
opreşte El, nimenea nu poate trimite după Dînsul. El este cel puternic, înţelept.
3.      O, voi, oamenilor, aduceţi-vă aminte de îndurarea lui Dumnezeu asupra voastră. Oare
mai este un făcător, afară de Dumnezeu, care vă îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Nu
este Dumnezeu, afară de El, deci cum puteţi fi abătuţi?
4.      Şi dacă te ţin de mincinos, ei i-au ţinut de mincinoşi şi pe trimişii de’na intea ta şi la
Dumnezeu se întorc toate lucrurile.
5.      O, voi, oamenilor, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu vă înşele viaţa lumii şi
înşelătorul[7] şi să nu vă înşele cu privire la Dumnezeu.
 6.      Satan vă este vouă duşman, deci ţineţi-l ca duşman; el îi cheamă numai pe tovarăşii săi
ca să fie soţii flăcării.
7.      Cei necredincioşi, pentru ei, este pedeapsă aspră.
8.      Iar cei ce cred şi se poartă bi ne, pentru ei este iertare şi răsplată mare.
9.      Oare acela căruia i se împo dobeşte răutatea faptelor sale, încît le priveşte de bu ne…?
[8] Dar Dumnezeu duce în rătăcire pe cine voieşte şi ocîrmu ieşte pe cine voieşte. Deci
nu lăsa să se treacă sufle tul tău în suspine pentru ei. Dumnezeu ştie ce fac ei.
10.    Şi Dumnezeu este cel ce tri mite vînturile, ca să ridice nourii şi Noi îi a lungăm în tr-o
ţară moartă şi înviem pămîntul după moartea sa. Aşa va fi învierea.
11.    Cei ce caută putere doar la Dumnezeu este toată pute rea. La El se suie cuvîntul cel bun,
şi fapta cea cinstită El o înalţă. Iar cei ce plăsmuiesc răul, pentru ei, este pedea psă
aspră şi vicleşugul acelo ra va pieri.
12.    Şi Dumnezeu v-a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr-o picătură, apoi v-a hotărît întru
două genuri. Şi nici o muiere nu e îngenuncheată şi nici nu naşte fără ştirea Lui, şi nici
unul din cei ce îmbătrînesc nu îmbătrîneşte sau nu scade în bătrîneţe, fără ca aceasta să
fie într-o carte. Aceasta e uşor pentru Dumnezeu.
13.    Şi nu sînt deopotrivă amîn două apele. Aceasta este bu nă, dulce, plăcută de băut, iar
aceea sărată, amară. Din amîndouă însă mîncaţi carne proaspătă şi scoateţi podoabe, pe
care le îmbrăcaţi. Şi tu vezi corăbiile, cum o curmă, căutînd voi îndurarea Sa şi poate
veţi fi mulţumitori.
14.    El Iasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi pune sub stăpînire
soarele şi luna. Totul grăbeşte spre un termen hotărît. Acesta este Dumnezeu, Dom nul
vostru. A lui este stăpînirea şi aceia, pe care îi che maţi afară de El, n-au putere nici cît
e pielicica sîmburelui de curmal.
15.    Dacă-i strigaţi pe ei, nu aud ei strigătul vostru, şi dacă şi ar auzi, nu vă răspund; şi în
ziua învierii vor făgădui că i-aţi fi făcut tovarăşi lui Dum nezeu pe ei. Şi nimenea nu te
poate învăţa ca ştiutorul[9].
16.    O, voi, oamenilor, voi sînteţi cei sărmani spre Dumnezeu şi Dumnezeu este cel avut, preamărit.
17.    Dacă voieşte, vă ia pe voi şi aduce o făptură nouă.
18.    Şi aceasta nu este greu pen tru Dumnezeu.
19.    Şi nu va purta un suflet în sărcinat cu sarcina altuia, şi dacă strigă unul însărcinat pentru
sarcina sa, să nu se ducă nimic de la el, nici chiar prin unul înrudit. Tu să-i îndemni
numai pe cei ce se tem de Domnul lor în tr-as cuns şi împlinesc rugăciu nea. Şi cel ce
se curăţeşte, se curăţeşte numai pentru sine însuşi şi spre Dumnezeu este drumul.
20.    Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi nici întunecimea, şi nici lumina, şi nici
umbra, şi nici arşiţa.
21.    Şi nu sînt deopotrivă cei vii şi cei morţi. Dumnezeu îi face să audă pe cine voieşte şi tu
n-ai sa-i faci să audă pe cei din morminte; tu eşti nu mai un îndemnător.
22.    Noi te-am trimis, în adevăr, ca binevestitor şi îndem nător, şi nu este popor, în care să nu
fie petrecut un îndemnător.
23.    Şi dacă te ţin de mincinos, şi înaintaşii lor îi ţinură de mincinoşi pe tri mişii lor, care ve
niră la ei cu semne răsvădite cu psalmii şi cu cartea lu mi noasă[10].
24.    Apoi i-am apucat Eu pe cei necredincioşi şi cum a fost lepădarea Mea!
25.    Oare nu vezi că Dumnezeu trimite apa din ceruri? Şi prin ea scoatem Noi la iveală
roduri cu felurite culori şi în munţi se află pături albe şi roşii, cu felurite culori, şi
negre ca corbul, şi oameni şi dobitoace, şi vite cu felurite culori, şi de aceea se tem de
Dumnezeu dintre robii Săi numai cei ştiutori. Dumne zeu este puternic, iertător.
26.    Cei ce citesc cartea lui Dum nezeu şi împlinesc rugăciu nea şi dăruiesc din ceea ce i-am
înzestrat Noi, într-as cuns şi pe faţă vor nădăjdui într-o marfă ce nu piere:
27.    pentru ca el să le plătească lor simbria lor şi să le adauge din îndurarea Sa. El este ier
tător, mulţumitor.
28.    Şi ceea ce ţi-am descoperit Noi din carte este adevăr, întărind ceea ce a fost înain te.
Dumnezeu cunoaşte, ve de pe robii Săi.
29.    Cartea o dădurăm, apoi, spre moştenire acelora dintre robii Noştri, pe care îi alese răm.
Şi unii din ei păcătuiesc împotriva lor înşişi, alţii ţin măsură dreaptă, alţii se întrec în
bine cu voia lui Dumnezeu. Aceasta este o milă mare.
30.    Ei vor intra în grădinile Ede nului. Ei vor fi împodobiţi cu brăţare de aur şi mărgăritare
şi acolo vor fi hainele lor de mătasă.
31.    Şi ei vor zice: “Mărire lui Dum nezeu, care a luat de la noi mîhnirea. Domnul nostru este
iertător, mulţumitor:
32.    El, care ne-a lăsat să ne să-lăşluim într-o locuinţă sta tornică din mila Să. Nu ne va
ajunge în ea durere şi nu ne va ajunge în ea oboseală”.
33.    Pentru cei necredincioşi este focul iadului. Nu li se hotărăşte ca să moară şi nu li se
uşurează pedeapsa. Astfel răsplătim Noi fiecărui necre dincios.
34.    Şi ei vor striga acolo: “Doam ne, scoate-ne, voim să ne purtăm bine, nu precum ne-am
purtat!” Dar nu vă lăsarăm să trăiţi îndelungat, ca fieca re, ce se lasă îndemnat, să
primească îndemnare! Şi a venit la voi îndemnă torul.
35.    Deci, gustaţi pedeapsa, pentru că nelegiuiţii n-au ajutător.
36.    Dumnezeu cunoaşte cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt. El cunoaşte lăuntrul
piepturilor.
37.    El este acela care v-a făcut să fiţi urmaşi pe pămînt, şi cine este necre dincios asupra ace
luia, este necredinţa sa şi necredinţa celor necredin cioşi măreşte numai ura Domnului
lor, şi necredinţa celor necredincioşi măreşte numai pieirea lor.
38.    Spune: “Ce credeţi despre idolii voştri, pe care îi che maţi, afară de Dum nezeu?
Arătaţi-mi ce au făcut ei pe pămînt sau de au parte la ceruri sau ori de le dădurăm o
carte, ca să aibă o dovadă răsvădită pentru aceasta? Ba cei nelegiuiţi îşi făgăduiesc
întreolaltă numai înşelă ciune”.
39.    Dumnezeu ţine cerurile şi pămîntul, ca să nu piară, şi dacă ar pieri, nici unul după El nu
le-ar putea ţine. El este blînd, iertător.
40.    Ei jură la Dumnezeu jurămînt puternic, că de ar veni la ei un îndemnă tor, ei ar fi mai
bine ocîrmuiţi decît vreunul din popoare. Cînd veni la ei, însă, un îndemnă tor, se
depărtară ei încă mai mult,
41.    îngîmfîndu-se pe pămînt şi plăsmuind rele. Dar plăsmu irea relelor îi prinde numai pe
cei vicleni. Aşteaptă ei altceva decît obiceiul de’nainte? Nicicînd nu vei afla schimbare
în obiceiul lui Dumnezeu.
42.    Şi nicicînd nu vei afla mutare la obiceiul lui Dumnezeu.
43.    Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au văzut cum a fost sfîrşitul înainta şilor lor, care
erau mai tari la putere decît ei? Şi Dumnezeu prin nimic nu se lasă slăbit în ceruri şi pe
pămînt: El este ştiutor, puternic.
44.    Şi dacă i-ar apuca Dumne zeu pe oameni după cuvi inţă, n-ar lăsa asupra spa telor
sale[11] nici o vietate. Însă El întîrzie cu ei, pînă la un termen ho tărît.
45.    Şi cînd vine termenul lor, atunci Dumnezeu priveşte la robii Săi.
 
 XXXVI
SURA IS[12]
Din Mekka şi este cu optzeci şi trei de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      IS. Pe Coran cel înţelept,
2.      tu eşti unul dintre trimişii
3.      pe drumul cel drept!
4.      Îndemnarea celui puternic, îndurat,
5.      ca să îndemni un popor, ai căror părinţi nu fură îndem naţi, şi ei sînt nebăgători de
seamă.
6.      Drept este cuvîntul[13] asupra multora şi ei nu cred.
7.      Noi am pus asupra gîturilor lor juguri, şi ele sînt pînă la fălci, şi capetele lor sînt ţepenite.
8.      Şi Noi am pus o stavilă îna intea lor şi o stavilă după ei şi i-am acoperit, ca ei să nu
vadă.
9.      Şi e totuna pentru ei, ori de-i îndemni sau nu-i îndemni, ei nu cred.
10.    Tu îl îndemni numai pe cel ce urmează îndemnării şi se teme de cel îndurător într-as
cuns. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată cinstită.
11.    Noi îi înviem pe morţi şi scri em ceea ce au făcut ei înain te, şi urmele lor şi toate
lucrurile lor le-am numărat într-o tablă răsvădită.
12.    Şi spune-le pilda despre locuitorii cetăţii, cînd veniră la ei trimişii[14].
13.    Cînd trimiseră la ei doi şi ei îi ţinură de mincinoşi, încît îi întărirăm cu al treilea şi ei
ziseră: “Noi sîntem trimişi la voi”.
14.    Ei ziseră: “Voi sînteţi numai oameni ca şi noi, şi cel îndu rat n-a trimis nimic. Voi sîn
teţi numai mincinoşi”.
15.    Ei ziseră: “Domnul nostru ştie că noi sîntem trimişi la voi,
16.    şi noi sîntem datori numai la propovăduire răsvădită”.
17.    Ei ziseră: “Noi avem un semn împotriva voastră, şi dacă nu veţi înceta, vă vom ucide cu
pietre, şi vă va ajunge de la noi pedeapsă dureroasă”.
18.    Ei ziseră: “Semnul vostru e la voi. Oare dacă v-aţi lăsa îndemnaţi? Ba voi sînteţi un
popor păcătos!”
19.    Şi veni din capătul cetăţii un bărbat[15] alergînd. El zise: “O, poporul meu, urmaţi trimi
şilor!”
20.    Urmaţi celor ce nu cer de la voi răsplată şi sînt bine ocîrmuiţi.
21.    Şi de ce să nu-i slujesc eu Celui ce m-a făcut pe mine şi laCare vă veţi întoarce?
22.    Oare să primesc eu zei pe lîngă El? Dacă voieşte Celîndurător să-mi facă un rău, nu-mi
foloseşte nimic mijlocirea lor, şi eu nu mă pot mîntui.
23.    Eu aş fi atunci în rătăcire răsvădită.
24.    Eu cred în Domnul vostru, deci, ascultaţi de mine.
25.    Se spuse către el: “Intră în rai!” El zise: “O, de ar şti po porul meu,
26.    că Domnul meu m-a iertat şi m-a pus între cei cinstiţi!”
27.    Şi Noi nu trimiserăm asupra poporului Său după el vreo ştire din cer, precum trimi tem
de altfel.
28.    A fost numai un singur strigăt”[16] şi ei s-au stins.
29.    Vai de robii mei! Nu vine la ei trimis, fără ca să-l batjocorească.
30.    Oare n-au văzut ei cîte nea muri am stîrpit Noi înaintea lor?
31.    Pentru ca ei[17] să nu se întoar că la dînşii,
32.    şi pentru ca toţi la un loc să fie adunaţi înaintea Noastră.
33.    Şi un semn pentru ei este pămîntul cel mort; Noi îl în viem şi scoatem din el grîne şi de
acestea mănîncă ei.
34.    Şi Noi facem pe el grădini de fenici şi vie şi lăsăm să curgă pe el izvoare.
35.    Ca ei să mănînce din ro-durile lor şi din lucrul mîinilor lor. Oare nu vor fi mulţu mitori?
36.    Mărire celui ce a făcut toate felurile din cele pe care le lasă pămîntul să răsară, şi din ei
înşişi, şi din cele pe care nu le cunosc ei.
37.    Şi un semn pentru ei este noaptea; Noi tragem de la ea lumina şi ei rămîn întru în
tuneric.
38.    Şi soarele se grăbeşte spre culcuş. Aceasta este orînduirea celui puternic, înţelept.
39.    Şi pentru lună am hotărît Noi staţiuni, pînă ce ea se face ca un vlăstar bătrîn de fenic.
40.    Nu se cuvine soarelui, ca să ajungă luna, şi nu nopţii, ca să alerge înain tea zilei, ci toate
plutesc în cercuri.
41.    Şi un semn pentru ei este că Noi am purtat odraselele lor într-o corabie încărcată[18],
42.    şi le-am făcut lor corăbii asemenea, în care se suie.
43.    De am voi Noi, i-am scufun da şi ei n-ar avea ajutor şi n-ar fi mîntuiţi,
44.    doară din îndurarea Noastră şi spre folos pentru un timp.
45.    Şi dacă li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce e înaintea voastră şi de ceea ce e după
voi[19], poate veţi afla îndurare”,
46.    atunci totuşi nu le aduci din semnele Domnului tău un semn de la care nu s-au abă tut ei.
47.    Şi dacă li se spune: “Dăruiţi din ceea cu ce v-a înzestrat Dumnezeu”, zic cei necre
dincioşi către cei credincioşi: “Să-l ospătăm pe acela pe care l-ar ospăta Dumnezeu,
dacă ar voi? Voi sînteţi în ră tăcire răsvădită”.
48.    Şi ei zic: “Cînd va afla loc această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?”
49.    Ei să aştepte numai un unic strigăt, care-i va apuca, pe cînd se ceartă ei.
50.    Şi ei să nu poată face testa ment, şi să nu se întoarcă la familia lor.
51.    Şi se va sufla în trîmbiţă şi din morminte vor grăbi ei la Domnul lor.
52.    Ei vor zice: “Vai de noi! Cine ne-a sculat din culcuşul nostru?” Aceasta e ceea ce a
făgăduit cel îndurător şi trimişii au spus adevărul.
53.    Va fi numai un strigăt, şi ei cu toţii vor fi aduşi la Noi.
54.    Şi în ziua aceea să nu se facă strîmbătate vreunui suflet şi să vi se răs plătească numai
după faptele voastre.
55.    Locuitorii raiului, în ziua aceea, se vor veseli în aface rile lor,
56.    ei şi muierile lor, la umbră, pe tronuri de nuntă, vor fi culcaţi.
57.    Acolo vor avea roduri şi tot ce vor cere,
58.    “Pace!”, un cuvînt de la Domnul cel îndurător.
59.    Dar să fiţi despărţiţi astăzi, voi, păcătoşilor!
60.    Oare n-am încheiat Eu un legămînt cu voi, o, fiii lui Adam, ca să nu slujiţi lui Satan; el
vă este un duşman răsvădit,
61.    şi ca să-mi serviţi mie? Aces ta este un drum drept.
62.    însă el a dus în rătăcire o mulţime mare din voi; oare nu pricepeţi?
63.    Acesta este iadul, care vi s-a juruit.
64.    Să ardeţi astăzi în el, pentru că aţi fost necredincioşi!
65.    Astăzi pecetluim gurile lor, însă vorbesc către Noi mîinile lor şi mărturi sesc picioa rele
lor ce au făcut ei.
 66.    Şi de am fi voit, am fi stins ochii lor, dar şi atunci s-ar întrece în drum, şi cum pot ei
vedea?
67.    Şi de am fi voit, i-am fi prefă cut în locurile lor, încît n-ar fi putut nici să meargă înain
te, nici să se întoarcă.
68.    Şi căruia îi dăm viaţă înde lungată, pe acela îl gîrbovim la chip. Oare nu pricep ei?
69.    Şi Noi nu l-am învăţat pe el[20] poezie şi nici nu i se cădea lui; aceasta este numai o
îndem nare şi un Coran răsvădit,
70.    spre a îndemna pe cei vii şi a vesti cuvînt drept asupra necredincioşilor.
71.    Oare n-au văzut ei că Noi le-am făcut lor vitele între ele ce le-au făcut mîinile Noastre,
şi ei stăpînesc peste ele?
72.    Şi Noi le-am dat în puterea lor. Pe unele din ele călăresc ei, din altele mănîncă.
73.    Şi ei au de la ele folos şi bău tură. Oare nu vor fi mulţumitori?
74.    Şi totuşi îi luară zei, în afară de Dumnezeu, ca să le ajute.
75.    Şi aceştia nu pot să le ajute, pe cînd ei totuşi le sînt o oştire pregătită.
76.    Să nu te mîhnească vorba lor. Noi ştim ce ascund şi ce dau ei pe faţă.
77.    Oare nu voieşte omul să vadă că Noi l-am făcut din tr-o picătură? Dar el este un cîrtitor
răsvădit.
78.    Şi El ne face Nouă o pildă şi uită de facerea sa. El zice: “Cine învie oasele, după ce au
putrezit?”
79.    Spune: “Le va da viaţă cel ce i-a făcut dintru întîi şi el cunoaşte toată făptura.
80.    El, care v-a făcut foc din po mul cel verde[21] şi voi aprindeţi cu el”.
81.    Oare cel ce a făcut cerul şi pămîntul n-are putere să vă facă vouă se meni? El este
făcătorul cel ştiutor.
82.    Dacă voieşte El un lucru, este porunca Lui; numai că-i zice: “Să fii!” şi el este.
83.    Şi mărire Celui în mîna că ruia este stăpînirea tuturor lucrurilor, şi la El vă veţi în toarce.
 
XXXVII
SURA CELOR CE SE ÎNŞIRĂ
Din Mekka şi este cu o sută şaptezeci şi nouă de semne.
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe cei ce se înşiră în şir
2.      şi opresc cu oprire
3.      şi citesc îndemnarea[22]
4.      Dumnezeul vostru este unul,
5.      Domnul cerurilor şi al pă-mînturilor şi al celor ce sînt între ele Domnul răsăritului.
6.      Noi am împodobit cerul lu mii cu podoaba stelelor
7.      şi spre pază înaintea fiecărui Satan răzvrătit,
8.      ca să nu se tragă cu urechea la căpeteniile prea înalte[23]şi să fie bătuţi cu pietre din
toate părţile,
9.      alungaţi fiind; pentru ei este pedeapsă veşnică.
10.    Iar cel ce apucă ceva[24], lui îi urmează o stea sclipitoare.
11.    Deci întreabă-i pe ei[25], dacă sînt ei mai puternici la făptură decît aceia pe care i-am
făcut Noi? Noi i-am făcut[26] din lut lipicios,
12.    ba tu te miri, iar ei îşi bat joc.
13.    Dacă sînt îndemnaţi, nu se Iasă îndemnaţi,
14.    iar dacă văd un semn, îşi bat joc
15.    şi zic: “Aceasta nu e decît fermecătura răsvădită.
16.    Dacă am murit şi sîntem ţărînă şi oase, oare vom fi sculaţi?
17.    Poate şi protopărinţii noştri”?
18.    Spune: “Da, şi veţi fi umi liţi!”
19.    Un singur strigăt şi ei numai vor privi
20.    şi vor zice: “Vai de voi, aceas ta e ziua judecăţii,
21.    aceasta e ziua hotărîrii, pe care o ţineaţi de minciună!”
22.    “Adunaţi pe nelegiuiţi şi tovarăşii lor şi aceea la ce se închinau,
23.    afară de Dumnezeu, şi du-ceţi-i pe drumul iadului,
24.    şi aşezaţi-i, căci au să dea so coteală”.
25.    “De ce nu vă ajutaţi vouă?”
26.    Ba, în ziua aceea, se vor su pune
27.    şi se vor întoarce unul spre altul şi vor întreba
28.    şi vor zice: “Voi[27] aţi venit la noi din dreapta!”[28]
29.    Ei vor zice: “Ba voi n-aţi fost credincioşi şi noi n-am avut putere asupra voastră.
30.    Deci drept este asupra noas tră cuvîntul Domnului nos tru, noi îl vom gusta.
31.    Iar noi v-am dus în rătăcire, căci şi noi rătăceam”.
32.    Şi în ziua aceea vor fi ei tova răşi la pedeapsă.
33.    Aşa facem Noi păcătoşii.
34.    Dacă li se zicea: “Nu este Dumnezeu, afară de Dumnezeu!”, erau ei îngîmfaţi
35.    şi ziceau: “Să părăsim zeii noştri, din pricina unui poet îndrăcit?”
36.    Însă el[29] veni cu adevărul şi-i adeveri pe cei trimişi.
37.    Da, voi veţi gusta pedeapsa cea dureroasă
38.    şi veţi primi răsplată pentru faptele voastre.
39.    Însă servii lui Dumnezeu cei curaţi,
40.    aceia vor primi o îngrijire hotărîtă:
41.    roduri; şi vor fi cinstiţi,
42.    în grădinile plăcerii,
43.    pe tronuri faţă-n faţă.
44.    Va umbla în cerc la ei un pahar dintr-un izvor,
45.    alb, dulce pentru cei ce beau;
46.    nu va fi în el ameţeală şi ei nu se vor îmbăta de el.
47.    Şi la ei vor fi fete curate, oacheşe, ca şi un ou ascuns.
48.    Şi se vor întoarce unul spre altul, întrebîndu-se,
49.    şi unul din ei va zice: “Am avut un tovarăş,
50.    care a zis: “Oare eşti unul din cei ce cred? -
51.    Oare, dacă am murit şi ne am făcut ţărînă şi oase, vom fi încă judecaţi?”
52.    El va zice: “Oare aţi privit înlăuntru?”
53.    Şi el va privi înlăuntru şi-l va vedea în mijlocul iadului.
54.    El va zice: “Pe Dumnezeu! Aproape m-ai adus la pieire!
55.    Şi, fără îndurarea Domnului meu, aş fi între cei aduşi la pedeapsă”.
56.    “Oare să murim[30]
57.    şi altfel, decît cu moartea noas tră dintîi, şi să nu fim pedepsiţi?”
58.    Aceasta este fericirea preaînaltă;
59.    pentru aşa ceva să lucreze cel ce lucrează.
60.    Oare este aceasta o ospeţie mai bună, sau pomul Zakkum?[31]
61.    Noi l-am făcut spre ispită pentru cei nelegiuiţi;
62.    şi este un pom care iese din fundul iadului.
63.    Rodul său e ca şi capetele Sa tanelor.
64.    Iar ei mănîncă din el şi-şi umplu din el pîntecele.
65.    Apoi va fi pentru ei un mestecuş clocotit;
66.    apoi va fi întoarcerea lor spre iad.
67.    Ei aflară pe părinţii lor rătă cind
68.    şi se grăbiră pe urmele lor.
69.    Şi înaintea lor rătăciră cei mai mulţi din înaintaşi,
70.    Şi Noi trimiserăm la ei îndemnători.
71.    Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul celor îndemnaţi,
72.    afară de servii cei curaţi ai lui Dumnezeu.
73.    Şi Noe a strigat către Noi şi frumos a fost răspunsul Nos tru.
74.    Şi Noi l-am mîntuit pe el şi gloata sa din scîrba cea mare.
75.    Şi Noi făcurăm să rămîie urmaşii săi
76.    şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra sa:
77.    “Pace asupra lui Noe, în toate veacurile!”
78.    astfel le răsplătim Noi celor drepţi.
79.    El a fost unul din robii Noş tri credincioşi.
80.    Apoi îi încărcă pe ceilalţi.
81.    Şi de partea lui se ţinea Avraam,
82.    cînd veni el la Domnul său cu inima paşnică,
83.    cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: “Cui slujiţi?
84.    Voiţi o minciună, Dumnezeu lîngă Dumnezeu?
85.    Şi care este părerea voastră despre Domnul veacurilor?”
86.    Şi el aruncă o privire spre stele
87.    şi zise: “Eu sînt bolnav!”[32]
88.    Şi ei se întoarseră de la el şi fugiră.
89.    Şi el se abătu pe la zeii lor şi zise: “Oare nu mîncaţi?
90.    Ce vă este de nu vorbiţi?”
91.    Şi el se abătu pe la ei şi-i bătu cu dreapta.
92.    Şi ei[33] veniră înaintea lui aler-gînd.
93.    El zise: “Vă închinaţi la ceea ce ciopliţi,
94.    iar Dumnezeu v-a făcut pe voi şi ceea ce faceţi!”[34]
95.    Ei ziseră: “Zidiţi-i o zidire[35] şi aruncaţi-l în flacără!”
96.    Şi ei voiră să viclenească îm potriva lui, iar Noi îi umi lirăm.
97.    Şi el zise: “Eu mă duc la Domnul meu, care mă va ocîrmui”.
98.    “Doanme, dă-mi pe unul dintre cei drepţi!”[36]
99.    Şi Noi îi vestirăm un fecior blînd,
100.  şi cînd ajunse vîrsta să lu creze cu el,
101.  zise el: “O, fiul meu, am văzut în vis că te voi jertfi. Caută ce ţi se pare?”
102.  El zise: “O, tatăl meu, fă ce ţi s-a poruncit; mă vei afla statornic, de va voi Dumne zeu”.
103.  Şi fiind amîndoi supuşi şi după ce l-a aruncat pe frun te[37],
104.  strigarăm Noi către el: “O, Avraam!
105.  Tu ai împlinit vedenia. Aşa răsplătim Noi celor drepţi!”
106.  Da, aceasta a fost o ispită răsvădită
107.  şi Noi îl răscumpărarăm prin o jertfă măreaţă,
108.  şi lăsarăm între cei de apoi cuvîntul asupra sa:
109.  “Pace asupra lui Avraam!”[38]
110.  Astfel răsplătim celor drepţi.
111.  El era dintre robii noştri cei credincioşi.
112.  Şi Noi îl vestirăm pe Isaac, un profet între cei drepţi.
113.  Şi Noi îl binecuvîntarăm pe el şi pe Isaac şi între urmaşii săi era unul drept, iar celălalt
păcătuia răsvădit împotriva sa însuşi[39].
114.  Şi Noi am fost cu bunăvoinţă faţă de Moise şi Aaron.
115.  Şi Noi i-am mîntuit pe amîn doi şi poporul lor din scîrba cea mare.
116.  Şi Noi i-am ajutat şi ei biruiră.
117.  Şi Noi le dădurăm amînduror cartea cea răsvădită[40].
118.  Şi Noi îi ocîrmuirăm pe amîn doi pe drumul cel drept,
119.  şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra amîndurora:
120.  “Pace peste Moise şi Aaron!”
121.  Astfel răsplătim Noi drep ţilor;
122.  amîndoi erau între robii Noş tri cei credincioşi.
123.  Şi Elia era unul dintre tri mişi,
124.  cînd zise el poporului său: “Oare nu vă temeţi de Dumnezeu?
125.  Îl chemaţi pe Baal şi-l pără siţi pe cel mai bun făcător,
126.  pe Dumnezeu, Domnul vos tru şi Domnul protopărinţilor voştri?”
127.  Şi ei îl ţinură de mincinos, şi vor fi daţi pedepsei,
128.  afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi,
129.  Şi Noi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra lui:
130.  “Pace peste Elia!”
131.  Astfel răsplătim celor drepţi.
132.  El a fost unul din servii Noştri credincioşi.
133.  Şi a fost unul dintre trimişi,
134.  cînd l-am mîntuit pe el şi gloata lui la un loc,
135.  afară de o babă[41] între cei ce întîrziau.
136.  Apoi îi pierdurăm pe ceilalţi.
137.  Şi voi treceţi pe lîngă ei, di mineaţa
138.  şi noaptea. Oare nu veţi pri cepe?
139.  Şi Iona a fost unul dintre tri mişi,
140.  cînd a fugit la corabia încăr cată.
141.  Şi a tras sorţi şi a fost bleste mat,
142.  şi l-a înghiţit peştele, pentru că era vinovat.
143.  Şi de n-ar fi fost el unul din cei ce preamăresc,
144.  ar fi rămas în pîntecele său pînă la ziua învierii.
145.  Şi Noi l-am aruncat la mal şi el era bolnav,
146.  şi Noi lăsarăm să crească asupra lui un pom de bostan,
147.  şi pe el îl trimiseră la sute de mii sau mai mulţi
148.  şi ei crezură şi-l lăsarăm să trăiască pînă la un timp
149.  Deci, întreabă-i[42], dacă are Domnul tău fiice şi ei fii?
150.  Oare pe îngeri i-am făcut Noi femeieşti, şi au fost ei martori?
151.  Oare nu e minciună, dacă zic ei:
152.  “Dumnezeu a născut!” Da, ei sînt mincinoşi.
 153.  Şi-a ales El fiicele înaintea fiilor?
154.  Ce vă este? Cum judecaţi?
155.  Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?
156.  Sau aveţi o dovadă răsvădită?
157.  Deci, aduceţi cartea voastră, dacă iubiţi adevărul!”
158.  Şi ei puseră între El şi între duhuri înrudite, însă duhu rile ştiură că ei vor fi daţi în
judecată.
159.  Mărire lui Dumnezeu pen tru ceea ce vorbesc ei,
160.  afară de servii lui Dumne zeu cei curaţi.
161.  “Voi şi aceea la ce vă închi naţi
162.  să nu amăgiţi pe nimenea,
163.  afară de cel ce va arde în iad.
164.  Şi nu este nimenea din noi care să nu aibă un loc anu mit,
165.  şi noi nu punem în rînd,
166.  şi noi preamărim[43],
167.  şi ei zic:
168.  “De am fi avut o îndemnare de la înaintaşi,
169.  am fi fost robi curaţi ai lui Dumnezeu”.
170.  Însă ei nu cred în el[44], dar în sfîrşit vor şti.
171.  Şi cuvîntul Nostru a mers înainte la robii Noştri cei tri mişi,
172.  ca să li se ajute lor,
173.  şi ca oştirea Noastră să biru iască pentru ei.
174.  Deci, întoarce-te de la ei[45], pînă la un timp,
175.  şi priveşte la ei şi ei încă vor privi.
176.  Oare cer ei pedeapsa Noas tră?
177.  Dar cînd se va coborî ea în curtea lor, rău va fi diminea ţa celor îndemnaţi.
178.  Şi întoarce-te de la ei, pînă la un timp.
179.  Şi priveşte şi ei încă vor privi.
 
XXXVIII
SURA S[46]
Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      S. Pe Coranul cel plin de în demnare! însă cei necredin cioşi sînt întru îngîmfare şi
duşmănie.
2.      Cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor! Şi ei strigară, dară nu mai era vreme de scăpare.
3.      Şi ei se miră că vine la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredincioşi zic: “Acesta este
un fermecător, un mincinos.
4.      Oare face el din zei un unic Dumnezeu? Acesta e lucru minunat”.
5.      Merseră fruntaşii lor aparte: “Duceţi-vă şi ţineţi strîns la zeii voştri, acesta este un lucru
scoposit[47]“.
6.      Noi n-am auzit despre aceas ta, în legea cea din urmă[48], aceasta nu e decît o născo
cire.
7.      Oare s-a trimis îndemnarea asupra lui între noi? Ba ei stau la îndoială despre în
demnarea Mea, ba ei încă n-au gustat pedeapsa Mea.
8.      Oare ei au comorile îndurării Domnului tău, puternicul, dătătoriul?
 9.      Sau e la ei împărăţia ceruri lor şi a pămîntului şi a celor dintre ele? Atunci, să se suie cu
funii [în cer].
10.    Toată oştirea celor însoţiţi[49] să fie fugărită.
11.    Învinuia de minciună înain tea lor poporul lui Noe şi Ad[50]şi Faraon, stăpînul
stîlpilor[51];
12.    şi Thamud[52], şi poporul lui Lot, şi locuitorii pădurilor[53]erau însoţiţi.
13.    Toţi nu făcură alta, decît că ţinură de mincinoşi pe cei trimişi, deci, a fost dreaptă
pedeapsa Mea.
14.    Şi aceştia[54] nu aşteaptă decît un strigăt[55], pentru care nu este întîrzi ere.
15.    Şi ei ziseră: “Doamne, grăbeşte-ne judecata înaintea zilei socotirii!”
16.    Rabdă ceea ce zic ei şi adă-ti aminte de robul Nostru Da-vid, stăpînul puterii, el era căincios.
17.    Noi silirăm munţii ca să dea mărire cu el seara şi dimineaţa,
18.    şi păsările cele adunate care toate se întoarseră la el.
19.    Şi Noi întărirăm stăpînirea lui şi-i dădurăm înţelepciune şi vorbă cu judecată.
20.    Şi a venit la tine vestea celor ce se certau, cînd se uită în odaie?[56]
21.    Cînd intrară la David şi el se sperie de ei, ziseră ei: “Nu te teme. Noi sîntem doi care ne
certăm, din care unul a păcătuit faţă de celălalt, deci ju decă între noi după adevăr şi nu
fi cu strîmbătate, ci du-ne pe drum drept!
22.    Acesta, fratele meu, are nouăzeci şi nouă de oi şi eu am numai o oaie, şi el zise: “Dă-o în
paza mea! şi mă bi ciui cu vorba”.
23.    El zise: “El a fost nedrept faţă de tine, dacă a cerut oaia ta la oile sale. Şi mulţi care au
negoţ într-olaltă, păcătuiesc unul faţă de altul, afară de cei care cred şi se poartă bine,
dar de aceştia sînt puţini”. Şi înţelese David că ei îl ispiteau şi-l rugă de iertare pe Dom
nul său şi se prosternă închi nîndu-se şi se căi.
24.    Şi Noi îi iertarăm aceasta şi pentru el este la Noi apropiere şi o întoarcere frumoasă.
25.    O, David, Noi te-am făcut Calif[57] pe pămînt, deci, ju decă între oameni cu drep tate şi
nu urma poftei, căci ea te abate de la drumul lui Dumnezeu. Cei ce rătăcesc de la
drumul lui Dumnezeu, pentru ei este pedeapsă as pră, pentru că au uitat de ziua
socotirii.
26.    Şi Noi n-am făcut în deşert cerul şi pămîntul şi ceea ce este între el. Aceasta cred cei
necredincioşi. Dar vai de cei necredincioşi, înaintea focului!
27.    Oare să-i punem pe cei ce cred şi se poartă bine într-un rînd cu cei ce fac stricăciune pe
pămînt, sau să-i punem pe cei cu frica lui Dumnezeu în rînd cu nelegiuiţii?
28.    O carte binecuvîntată[58] am trimis Noi la tine, ca ei să ia aminte la semn ele ei şi ca să
se lase îndemnaţi cei pricepuţi”.
29.    Şi lui David îi dădurăm pe Solomon, un rob prea bun; el era căincios.
30.    Cînd se adunaseră la el seara [cai] sprinteni, ce stăteau pe trei picioare şi atingeau cu al
patrulea pămîntul,
31.    zise el: “Am iubit bunul [lu mesc] mai mult decît pome nirea Domnului meu, pînă ce se
ascunse el[59] în văl;
32.    aduceţi-i înapoi la mine!” Şi el începu să le taie şoldurile şi gîturile.
33.    Şi Noi îl ispitirăm pe Solomon şi puserăm pe tronul său un chip[60]. Apoi se căi el.
34.    El zise: “Doamne, iartă-mă şi dă-mi o împărăţie, cum nu se cuvine ea unuia după mine; Tu doar eşti dătă torul!”
35.    Deci, îi dădurăm vîntul în stăpînire, ca să grăbească lin după porunca sa de unde voieşte.
36.    Şi Satanele, toţi ziditorii şi cufundătorii
37.    şi alţii, legaţi în cătuşe.
38.    “Acesta este darul Nostru, deci fii îndurat sau restrîns fără socoteală”.
39.    Şi pentru el este la Noi o apro piere şi o întoarcere frumoasă.
40.    Şi adă-ţi aminte de robul Nostru Iov, cînd a strigat către Domnul său: “M-a atins Satan
cu boală şi cu necaz”.
41.    “Bate cu piciorul tău, aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură!”
42.    Şi Noi îi dădurăm gloata [îna poi], încă pe atîta, ca îndurare de la Noi şi ca o îndemnare
pentru cei pricepuţi.
43.    Şi: “Ia în mîna ta o legătură [de vergi] şi bate [muierea ta] şi nu călca ju
rămîntul!”[61] Şi Noi îi aflarăm statornic,
44.    un rob prea bun; el era căincios.
45.    Şi adă-ţi aminte de robii Noş tri, Avraam, Isaac şi Iacov, bărbaţi cu putere şi price pere.
46.    Noi îi curăţirăm cu curăţie, pomenind ei locuinţa [raiu lui].
47.    Şi ei erau la Noi cei aleşi, cei mai buni.
48.    Şi adă-ţi aminte de Ismael, de Eliseu şi de Zul-Kil[62], căci toţi sînt dintre cei mai buni.
49.    Aceasta e o îndemnare şi pentru cei cu frica lui Dum nezeu este o întoarcere fru moasă:
50.    grădinile Edenului, deschise le sînt porţile.
51.    Culcaţi în ele, strigă ei acolo după roduri multe şi bău tură,
52.    şi la ei vor fi [fete] curate la privire tovarăşe.
53.    Aceasta e ceea ce vi s-a fă găduit pentru ziua socotelii.
54.    Aceasta este îngrijirea Noas tră, ea n-are sfîrşit.
55.    Aşa! Şi pentru cei nelegiuiţi este o întoarcere rea:
56.    iadul, în care vor arde; şi rău este culcuşul.
57.    Aşa! Şi ei să guste apă cloco tită şi puroi
58.    şi altele de asemenea.
59.    “Această ceată să fie arun cată peste cap împreună cu voi; să nu fie salu tare pentru
dînşii; ei să ardă în foc”.
60.    Ei vor zice: “Ba voi! Pentru voi să nu fie salutare; doar voi aţi adus acestea asupra
noastră şi rău este locul”.
61.    Ei vor zice: “Doamne, cel ce a adus aceasta asupra noastră, îndoieşte-i pedeapsa în foc!”
62.    Şi ei vor zice: “Ce este că nu vedem bărbaţii pe care i-am numărat cu cei răi?
63.    Sau i-am luat în batjocură, sau privirile s-au abătut de la ei?”
64.    Aceasta este adevăr: ceata poporului focului.
65.    Spune: “Eu sînt numai un în demnător şi nu este Dum nezeu afară de
66.    Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor dintre dînsele. El, cel puternic, Dum nezeul
cel unic, atotputernic, iertător”.
67.    Spune: “Aceasta este o veste măreaţă,
68.    de la care vă abateţi”.
69.    Nu mi-a venit ştiinţă de la căpeteniile cele preaînalte[63], că s-ar fi certat[64];
70.    mie mi s-a descoperit numai că eu sînt un îndemnător răsvădit,
71.    cînd zise Domnul tău către îngeri: “Eu îl fac pe om din lut;
72.    deci după ce-l voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, să vă porsternaţi înain
tea lui, închinîndu-vă”.
73.    Şi toţi îngerii se închinară la un loc,
74.    afară de diavolul. El era îngîmfat şi necredincios.
75.    El zise: “O, diavole, ce te împiedică să te închini la ceea ce am făcut cu mîinile Mele?
76.    Eşti tu îngîmfat, sau unul din cei fuduli?”
77.    El zise: “Eu sînt mai bun decît el. Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut”.
 78.    El zise: “Atunci, ieşi afară[65] şi fii bătut cu pietre,
79.    şi asupra ta este blestemul Meu pînă la ziua judecăţii”.
80.    El zise: “Doamne, îngăduie cu mine, pînă la ziua învie rii!”
81.    El zise: “Va fi îngăduire cu tine,
82.    pînă la ziua timpului hotărît”.
83.    El zise: “Pe puterea Ta! Voi să-i amăgesc pe toţi,
84.    afară de servii Tăi cei curaţi dintre ei”.
85.    El zise: “Da, este adevăr, şi Eu vorbesc adevărul. Voi să umplu iadul cu tine şi cu cei
ce-ţi urmează ţie la un loc”.
86.    Spune: “Eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi şi nu mă prea încarc”,
87.    El nu e decît o îndemnare pentru lume[66],
88.    şi veţi cunoaşte vestea lui după un timp.
 
XXXIX
SURA CETELOR
Din Mekka şi este cu şaptezeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Trimiterea cărţii de la Dum nezeu cel puternic, înţelept.
2.      Noi ţi-am trimis cartea, în ade văr, deci, serveşte lui Dum nezeu cu cre dinţă curată.
3.      Oare nu se cade lui Dumne zeu credinţă curată?
4.      Iar cei ce primiră scutitori afară de El [zicînd]: “Noi slu jim numai ca ei să ne apropie de
Dumnezeu”, — Dumne zeu va judeca între ei pentru ceea despre ce s-au certat.
5.      Dumnezeu nu-l ocîrmuieşte pe cel ce este mincinos, necredincios.
6.      De ar fi voit Dumnezeu să aibă un fiu, El şi-ar fi ales din cele ce le-a făcut ceea ce ar fi
voit. Laudă Lui, El este Dum nezeu, unicul, atotputer nicul.
7.      El a făcut cerurile şi pămîntul pentru adevăr. El înve leşte noaptea peste zi şi înveleşte
ziua peste noapte şi a robit soarele şi luna; toate se grăbesc la un termen hotărît. Oare
nu este El cel puternic, iertător?
8.      El v-a făcut dintr-un suflet, apoi a făcut din el soţia sa şi v-a trimis din vite opt împe
recheate[67]. El vă face în pîntecele maicilor voastre, făptură în trei întunecimi[68]“.
Astfel este Dumnezeu, Domnul vostru: a Lui este împărăţia, nu este Dumnezeu, afară
de El, cum de vă abateţi?
9.      De sînteţi nemulţumitori, Dumnezeu e mai avut decît voi; EI nu află plăcere în
necredinţa sclavilor Săi, însă îi mulţumiţi, află El plăcere la voi. Şi să nu poarte un
[suflet] încărcat sarcina celui lalt. Apoi este la Domnul vostru întoarcerea voastră şi el
vă va vesti ce faceţi.
10.    El cunoaşte lăuntrul pieptu rilor.
11.    Şi dacă-l ajunge pe om o ne norocire, îl cheamă el pe Domnul său, căin du-se îna intea
Lui; apoi dacă i-a dă ruit milă, uită el ceea ce a chemat şi face lui Dumnezeu semeni,
ca să ducă în rătă cire de la Domnul său. Spu ne: “Foloseşte-te cîtva de ne credinţa sa,
tu doar dintre tovarăşii focului.
12.    Oare cel ce petrece în rugă ciune orele nopţii, închinîndu-se sau stînd, păzind lu mea de
apoi şi nădăjduind îndurarea Domnului său…[69]“
13.    Spune: “O, robii Mei, care credeţi, temeţi-vă de Dom nul vostru. Pentru cei ce se poartă
bine în lumea aceasta, este bine şi pămîntul lui Dum nezeu este larg. Plată vor primi
numai cei stator nici. Răsplata lor este fără măsură”.
14.    Spune: “Mie mi s-a poruncit să-i slujesc lui Dumnezeu întru curăţia credinţei şi mi s-a
poruncit să fiu întîiul între moslemi”.
15.    Spune: “Mă tem, dacă m-aş răzvrăti împotriva Domnu lui meu, de pe deapsa unei zile
mari”.
16.    Spune: “Lui Dumnezeu voi sluji curat în credinţa mea!
17.    Deci, slujiţi cui voiţi, afară de Lui!” Spune: “Cei ce pierd sînt aceia care au pierdut
sufletul lor şi gloata lor, în ziua învierii. Oare nu este aceasta o pierdere răsvădită?
18.    Asupra lor să aibă ei umbră de la foc şi sub ei să aibă umbră”. Cu aceasta îi înfri coşează
Dumnezeu pe robii Săi: “O, robii Mei, temeţi-vă de Mine!”
19.    Cei ce se feresc de închinarea lui Taghut[70] şi se întorc la Dum nezeu, pentru ei
este veste bună. Deci binevesteşte ace lora din robii Mei, care ascul tă cuvîntul şi
urmează ce e mai bun din el. Aceştia sînt aceia pe care îi ocîrmuieşte Dumnezeu şi
aceia sînt cei pricepuţi.
20.    Oare pe acela despre care este cu dreptate cuvîntul pedepsei — oare tu poţi să-l
mîntuieşti pe acela ce e în foc?
21.    Iar pentru cei ce se tem de Domnul lor sînt odăi asupra cărora sînt zidite odăi, pă trunse
de rîuri pe de desupt[71].      Juruinţa lui Dumnezeu! Nu calcă Dumnezeu făgăduinţa
Sa.
22.    Oare nu vezi că Dumnezeu a trimis apă din ceruri şi o ba gă drept izvoare în pămînt?
Apoi scoate cu ea sămînţă cu tot felul de culori, apoi veşte zeşte aceasta şi tu o vezi
galbenă. Apoi o face El bucă ţele, întru aceasta este îndemnare pentru cei price puţi.
23.    Oare acela căruia i-a deschis Dumnezeu pieptul pentru Islam şi care are lumină de la
Domnul său…?[72] Deci, vai de aceia cu inimile împietrite faţă de amintirea lui
Dumne zeu! Aceia sînt în rătăcire răsvădită.
24.    Dumnezeu a trimis istoria cea mai frumoasă, o carte ce-şi seamănă, o repeţire. Se
zbîrcesc de frică pieile celor ce se tem de Domnul lor, apoi se netezesc pieile şi inimile
lor la pomenirea lui Dum nezeu. Aceasta este ocîrmui-rea lui Dumnezeu, cu care
ocîrmuieşte pe cine voieşte, iar pe cine-l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n-are
ocîr-muitor.
25.    Dar oare cine păzeşte faţa sa de răul pedepsei, în ziua învierii? Şi se va spune către cei
nelegiuiţi: “Gustaţi ceea ce v-aţi agonisit!”
26.    Învinuiau de minciună şi înaintaşii lor şi veni la ei pedeapsa, de unde nici nu o aşteptau.
27.    Şi Dumnezeu îi lăsă să guste ruşinea, în viaţa lumii, dar pedeapsa, în lumea de apoi, este
mai mare; o, de ar şti-o ei!
28.    Şi Noi am făcut pentru oa meni tot felul de pilde în acest Coran, ca poate să se lase
îndemnaţi:
29.    un Coran arabic, fără strîmbătate; poate se vor teme de Dumnezeu!
30.    Ca pildă a pus Dumnezeu un bărbat cu tovarăşi, ce se ceartă întreolaltă şi un băr bat cu
totul supus altui bărbat[73]. Oare sînt ei deopotri vă? Mă rire lui Dumnezeu; însă cei
mai mulţi nu o în ţeleg.
31.    Tu eşti muritor şi ei sînt mu ritori.
32.    Apoi în ziua învierii vă veţi certa întreolaltă înaintea Domnului vostru.
33.    Şi cine este mai nedrept decît cel ce minţeşte asupra lui Dumnezeu şi învinuieşte
adevărul de minciună, cînd vine el la dînsul? Oare nu este în iad locuinţă pentru cei
necredincioşi?
34.    Şi cel ce vine cu adevărul şi cel ce crede în el, aceia sînt cei ce se tem de Dumnezeu.
35.    Pentru ei este la Domnul lor orişice voiesc. Aceasta este răsplata celor drepţi:
36.    pentru ca Dumnezeu să depăr teze de la ei faptele lor cele mai rele şi să le dea răsplată
pentru faptele lor cele mai bune.
37.    Oare nu ajunge Dumnezeu pentru robul său? Şi totuşi voiesc ei să-ţi facă frică cu cei de
lîngă El, însă pe cine-l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n-are ocîrmuitor.
38.    Iar pe cine-l ocîrmuieşte Dum nezeu, pe acela nimenea nu-l poate duce în rătăcire. Oare
Dumnezeu nu e puternic, Domnul răzbunării?
39.    Iar dacă-i întrebi cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Ce cre
deţi? Aceea ce chemaţi voi, afară de Dumnezeu, poate să depărteze răul Său, dacă-mi
voieşte Dumnezeu un rău? Sau dacă El voieşte să fie îndurător faţă de mine, pot ei să
împiedice îndurarea Sa?” Spune: “De ajuns îmi este Dumnezeu; în El se încred cei ce
se încred”.
40.    Spune: “O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră; eu lucrez [după putinţa mea] şi
voi în sfîrşit veţi şti
41.    asupra cui vine pedeapsa care-l va ruşina şi asupra cui se va coborî pedeapsa veş nică” .
42.    Noi am trimis asupra ta car tea pentru oameni, în ade văr, şi cel ce este ocîrmuit, este
numai pentru sine în suşi [ocîrmuit], iar cel ce rătă ceşte, numai împotriva sa însuşi
rătăceşte şi tu nu eşti scutitorul lor.
43.    Dumnezeu primeşte la sine sufletele, în vremea morţii, iar pe acelea care nu mor [le ia]
în somnul lor. Şi El le ţine la Sine pe acelea asupra cărora a hotărît moartea, iar pe
celelalte le trimite pînă la un termen hotărît, întru aceas ta sînt semne pentru poporul
ce cugetă.
44.    Oare primesc ei mijlocitori, afară de Dumnezeu? Spune: “Oare şi cînd n-au ei nici o
putere şi n-au minte?”
45.    Spune: “A lui Dumnezeu este mijlocirea întreagă; a Lui este împărăţia cerurilor şi a
pămîntului. Apoi vă veţi întoarce la El”.
46.    Şi dacă se pomeneşte Dum nezeu cel unic, se îngrozesc inimile celor ce nu cred în lumea
de apoi, iar dacă se pomenesc aceia[74] lîngă El, atunci se bucură ei.
47.    Spune: “Doamne, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, cel ce ştii cele ascunse şi cele de
pe faţă, Tu vei judeca între robii Tăi cu privire la aceea despre ce se ceartă ei”.
48.    De ar avea cei nelegiuiţi totul ce este pe pămînt şi înc-o dată pe atîta, ei s-ar putea
răscumpăra de răul pede psei, în ziua învierii, însă se va arăta de Dumnezeu ceea ce
n-au pus ei în socoteală.
49.    Şi li se va arăta răul ce şi l-au agonisit, şi-i va înconjura aceea de ce şi-au bătut joc.
50.    Şi dacă-l ajunge pe om un rău, Ne cheamă el; apoi, dacă-i dăruim îndu rare, zice el: “Mi
s-a dat pe seama ştiinţei!”[75] Ba aceasta este o ispită, însă cei mai mulţi nu o ştiu.
51.    Aşa au vorbit şi înaintaşii lor, însă nu le-a fost de folos ceea ce şi-au ago nisit.
52.    Şi i-a ajuns răul pe care l-au agonisit. Şi pe cei nelegiuiţi dintre aceştia îi va ajunge răul
ce l-au agonisit, şi ei nu-L pot slăbi [pe Dumnezeu].
53.    Oare nu ştiu ei că Dumne zeu pe cine voieşte, îl înzes trează cu prisosinţă sau cu
măsura? Întru aceasta sînt semne pentru poporul cre dincios.
54.    Spune: “O, voi, robii Mei, ca re aţi greşit împotriva voas tră înşivă, nu dez nădăjduiţi în
îndurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu doar iartă toate păcatele; EI este cel iertător,
îndurător.
55.    Şi întoarceţi-vă la Domnul vostru şi să-i fiţi Lui supuşi, înainte de ce vine pedeapsa la
voi. Apoi nu veţi fi mîntuiţi[76].
 56.    Şi urmaţi binele ce vi s-a tri mis de la Domnul vostru, înainte de ce vine la voi pedea psa
pe neaşteptate, fără ca voi să băgaţi de seamă”.
57.    Ce să zică un suflet: “Vai de mine, eu n-am luat seama la Dumnezeu, căci am fost
batjocoritor”.
58.    Sau să zică: “De m-ar fi ocîr-muit Dumnezeu, aş fi fost temător de El”.
59.    Sau să zică atunci cînd va vedea pedeapsa: „De ar fi pentru mine întoar cere, aş fi unul
dintre drepţi”.
60.    Ba semnele Mele au venit la tine şi tu le-ai ţinut de mincinoase şi ai fost îngîmfat şi ai
fost necredincios”.
61.    Şi în ziua învierii îi vei vedea pe cei ce au minţit împotriva lui Dumnezeu cu feţele înne
grite. Oare nu este în iad lo cuinţă pentru cei îngîmfaţi?
62.    Şi Dumnezeu îi va mîntui pe cei ce se tem de El, la loc de adăpost, şi nu-i va atinge un
rău şi ei vor fi întristaţi.
63.    Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor şi El este scutitorul tuturor lucrurilor. Ale Lui
sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului, iar cei ce nu cred în semnele lui Dum nezeu,
aceia sînt pierduţi.
64.    Spune: “Îmi porunciţi să slu jesc altuia decît lui Dum nezeu, o, voi, proş tilor?”
65.    Şi ţi s-a descoperit, ţie şi îna intaşilor tăi: “De vei fi idola tru, să se zădăr nicească fap
tele tale şi tu să fii pierdut”.
66.    Ba serveşte lui Dumnezeu şi fii mulţumitor!
67.    Şi ei nu-l preţuiesc pe Dum nezeu după preţul Său ade vărat şi întreg pă mîntul va fi ca
pumnul Său, în ziua învie rii, şi cerurile vor fi învelite în dreapta Sa. Mărire Lui şi El
este mai înalt decît ceea ce-l fac ei Lui tova răş.
68.    Şi se va sufla în trîmbiţă şi vor leşina cei din ceruri şi de pe pămînt, afară de cei plă cuţi
lui Dumnezeu. Apoi se va sufla altă dată şi ei se vor scula, vor privi.
69.    Şi va luci pămîntul în lumina Domnului său, şi se va pune cartea[77], şi vor fi aduşi
profeţi şi martiri, şi se va judeca în tre ei cu dreptate, şi nu se va face strîmbătate.
70.    Şi se va răsplăti fiecărui suflet după faptele sale, şi El ştie mai bine ce fac ei.
71.    Şi alungaţi vor fi cei necre dincioşi, în cete, spre iad, pînă după ce vor ajunge acolo, se
vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Oare n-au venit la voi trimişi din tre
voi, care v-au citit semne le Domnului vostru şi au căutat să vă ferească de întîl-nirea
cu ziua voastră?” Ei vor zice: “Ba da!” Însă cu drep tate este cuvîntul pedepsei asupra
necredincio şilor.
72.    Se va zice: “Intraţi în porţile iadului, să petreceţi în veci acolo; dară rea este locuinţa
îngîmfaţilor!”
73.    Şi vor fi mînaţi cei ce se tem de Domnul lor, în cete, spre rai, pînă vor ajunge la el şi li
se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Pace asupra voastră! Voi aţi fost
buni, deci intraţi pentru vecie!”
74.    Şi ei vor zice: “Mărire lui Dum nezeu, care ne-a adeverit juruinţa Sa şi ne-a dat ca moş
tenire pămîntul, ca să putem locui în rai, orişiunde voim”. Şi măreaţă este răsplata
celor ce lucrează.
75.    Şi vei vedea îngerii rotind în jurul tronului, lăudînd mări rea Domnului lor, şi se va
judeca între ei după dreptate şi se va zice: “Laudă lui Dum nezeu, Domnul veacurilor!”

[1] Mekkanii
[2] I.e. că Mohammed nu este îndrăcit
[3] Din mormînt
[4] I.e. În lumea de apoi; căci credinţa se poate primi numai în viaţa din lumea aceasta,
nu şi în cea de apoi, cînd e prea tîrziu.
[5] I.e. au hulit taina dumnezeiască relativă la viaţa din lumea de apoi, pe cînd încă
trăiau în lumea aceasta
[6] Numită şi “Sura făcătorului” după v.l.
[7] Satan
[8] Adaugă: să rămîie nepedepsit?
[9] Dumnezeu
[10] Evanghelia
[11] Ale pămîntului
[12] Astfel numită după cele două litere miste rioase de la începutul ei. De obicei, se
citeşte această sură în faţa celor ce se află în agonie, şi la mormintele sfinţilor.
Mohammed în suşi a numit sura aceasta “inima Cora nului”
[13] Din XXXVIII, 85
[14] După tradiţia mohammedană, ar fi trimis Isus doi învăţăcei la Antiochia, ca să pre
dice, apoi le urmă Petru.
[15] Acesta pare să fi fost dulgherul Habib, al cărui mormînt şi astăzi se arată în
Antiochia şi se venerează de mohammedani.
[16] De la arhanghelul Gavriil. Conf. XI, 70
[17] Trimişii
[18] În corabia lui Noe, pe timpul potopului
[19] Pedeapsa din lumea de acum şi din lumea de apoi.
[20] Mohammed
[21] Arabii cei vechi făceau focul prin aceea că frecau două lemne deolaltă, pînă ce se
în-fierbîntau şi se aprindeau.
[22] Trei grupe oferite de îngeri
[23] Îngerii
[24] Apucă un cuvînt din sfatul îngerilor
[25] Pe mekkani
[26] Decît îngerii
[27] Satanele
[28] Satanele
[29] Mohammed
[30] Cuvintele drepţilor
[31] Pomul blestemat al iadului, din care mă nîncă cei osîndiţi. Conf. XVII, 62.
[32] El se făcea că vede în stele boala sa, ca să nu ia parte la jertfele lor.
[33] Cei din poporul lui Avraam
[34] I.e. idolii voştri
[35] Un rug de lemn
[36] Avraam cere pe fiul său Ismael.
[37] Pe Ismael, ca să-l injunghie pentru jertfă.
[38] Aşadar, Ismael şi nu Isaac era să se jertfească de Avraam, căci, după cum se vede
în cele următoare, Isaac se naşte abia mai tîrziu. Conf. şi cele zise în nota la III, 31.
[39] Iacov şi Esau
[40] Thora
[41] Soţia lui Lot
[42] Pe mekkani
[43] Vv. 16l-l66 sînt cuvintele Îngerilor
[44] În Coran
[45] De la necredincioşi
[46] Se numeşte astfel după litera cea misterioa să de la începutul ei.
[47] I.e. orişicît de strîns aţi ţine la zeii voştri, totuşi este scoposită stîrpirea idolatriei.
[48] Probabil că Mohammed face aici o aluzie la creştinism, deoarece el priveşte învăţă
tura despre S. Treime ca o învăţătură despre mai mulţi zei.
[49] A Koreiştilor sau a păgînilor
[50] Conf. VII, 63
[51] Aşa se numeşte Faraon, pentru că lega pe jidovi de stîlpi şi-i chinuia
[52] Conf. VII, 71
[53] Madianiţii
[54] Mekkanii
[55] Conf. XI, 70
[56] E vorba despre fabula lui Nathan în 1 Sam. XII, l-l5. Mohammed crede că aceasta
s-a întîmplat în realitate şi că acei doi erau îngeri.
[57] Le. urmaş, apoi locţiitor al lui Dumnezeu
[58] Psaltirea
[59] 3 Soarele. Privind anume Solomon, într-o zi, cu prea mare plăcere la caii săi, nu
băgă de seamă că soarele apune şi el întîrzie să facă rugăciunea de seară. Pentru
aceasta se pedepsi el însuşi, nimicindu-şi caii. — Se vede că această legendă îşi are
originea în I Reg. X, 26, unde se aminteşte despre luxul cel mare pe care-l făcea
Solomon cu caii săi, ceea ce era oprit, după Deuteron. XVII, 16.
[60] Chipul unui demon care fură inelul lui Solomon şi domni patruzeci de zile, pînă ce
Solomon iarăşi ajunse în posesiunea inelului său. Şi în Thalmud se află o leg endă cam
asemenea conf. Sanhedrin 20 b şi Midraş Ialkut la I Reg. VI, 182.
[61] Legenda mohammedană zice că muierea lui Iov juruise diavolului să-i slujească,
dacă-i va da înapoi averea pierdută. Iov auzi de aceasta şi se înfurie şi jură că-i va da
100 de vergi, dacă se va însănătoşi. Cînd însă deveni sănătos prin scalda amintită în
v.41, îi porunci Dumnezeu ca el să lege la un loc 100 de vergi de fenic şi să-i dea
muierii sale o singură lovitură cu acestea. Astfel îşi va împlini jurămîntul, iar muierii sale
nu-i va face dureri.
[62] Conf. XXI, 85
[63] Îngerii
[64] Adaugă: despre crearea omului
[65] din rai
[66] Coranul
[67] Cîte o pereche de oi, capre, cămile şi vite albe. Conf. VI, 144,145.
[68] Acestea sînt: corpul, mitrasul şi placenta
[69] Adaugă: este deopotrivă cu cel ce nu se poartă astfel?
[70] Conf. II, 257
[71] Acestea sînt lăcaşurile raiului
[72] Adaugă: să fie deopotrivă cu cei cu inima împietrită?
[73] Pilda aceasta arată deosebirea dintre ido latri şi moslemi
[74] Idolii
[75] I.e. Dumnezeu ştiuse că mi se cuvine etc
[76] Scil. dacă a venit odată pedeapsa
[77] În care sînt însemnate faptele oamenilor

XL

SURA CREDINCIOSULUI[1]

Din Mekka şi este cu optzeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM[2]. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, ştiutor,

2.      cel ce iartă păcatele şi pri meşte căinţa, cel aspru la pedeapsă,

3.      cel îndelung răbdător; nu este Dumnezeu, afară de El; la El este întoarcerea.

4.      Faţă de semnele lui Dumne zeu se împotrivesc numai cei necredincioşi; să nu te înşele umbletul lor prin ţară.
5.      Învinuia de minciună, înain tea lor poporul lui Noe şi adunătura după ei şi se gîndea fiecare
popor să-l prindă pe trimisul său. Ai ei se lup tau cu deşertăciune, ca să dovedească adevărul.
Deci, Eu i-am apucat şi cum a fost pedeapsa Mea!

6.      Şi aşa s-a adeverit cuvîntul Domnului tău împotriva necredincioşilor, ca ei să fie tovarăşii focului.

7.      Cei ce poartă tronul şi sînt în jurul Său îl preamăresc cu laudă pe Dom nul lor şi cred în El şi se
roagă de iertare pentru cei credincioşi: “Doam ne, Tu cuprinzi toate lucruri le cu milă şi
ştiinţă; deci, iar tă celor ce se căiesc şi urmea ză calea Ta şi păzeşte-i de pedeapsa iadului.

8.      Doamne, şi du-i în grădinile Edenului, pe care le-ai juruit lor şi celor drepţi din părinţii lor şi
soţiilor lor şi urmaşilor lor. Tu doar eşti cel pu ternic, înţelept.

9.      Şi păzeşte-i de rău, căci pe cine îl păzeşti de rău, în ziua aceea, de acela Te-ai îndurat şi aceasta e
fericirea cea mă reaţă”.

10.    Iar către cei necredincioşi se va striga: “Ura lui Dumne zeu este mai mare decît ura voastră
împotriva voastră înşivă; cînd aţi fost chemaţi la credin ţă, v-aţi făcut necre dincioşi”.

11.    Ei vor zice: “Doamne, ne-ai dat de două ori moartea şi ne-ai înviat de do uă ori[3], deci
mărturisim păcatele noastre; oare nu este drum de scăpa re?”

12.    “Aceasta e pentru voi, deoa rece cînd s-a vestit Dumne zeu ca unicul, voi n-aţi cre zut; iar dacă i
se dădeau tovarăşi, credeaţi voi. Însă judecata este a lui Dumne zeu, cel preaînalt, mare”.

13.    El este cel ce vă arată sem nele Sale şi vă trimite din cer îngrijire. Dar îndemnat se lasă numai cel
ce se căieşte.

14.    Deci, chemaţi-l pe Dumne zeu cu credinţă curată, chiar dacă nu e voia necredincio şilor.
15.    Cel înalt pe trepte, stăpînul tronului, El aruncă Duhul Său după porun ca Sa asupra cui voieşte
dintre servii Săi, ca să îndemne cu privire la ziua întîmpinării,

16.    ziua în care vor ieşi, în care nimic nu-i este ascuns cu pri vire la ei. A cui este stăpînirea în ziua
aceea? A Dumne zeului cel unic, atotputernic.

17.    în ziua aceea, se va răsplăti fiecărui suflet după cum şi-a agonisit; nu este strîmbătate în ziua
aceea. Dumne zeu este grabnic la socoteală.

18.    Şi îndeamnă-i cu privire la ziua ce vine cu grabă, cînd inimile vor sugru ma gîturile.

19.    Să nu aibă nelegiuiţii un prieten şi nici mijlocitor, de care să se asculte.

20.    El cunoaşte făţărnicia ochilor şi ceea ce ascund piepturile.

21.    Şi Dumnezeu va judeca în adevăr, iar aceia pe care îi cheamă ei afară de El nu vor judeca.
Dumnezeu este cel ce aude, vede.

22.    Oare n-au purces ei prin ţară şi n-au văzut cum a fost sfîrşitul înaintaşi lor lor? Ei au fost mai tari
la putere decît dînşii şi cu vreme mai durătoa re în ţară. Şi Dumnezeu i-a apucat întru
păcatele lor, şi ei n-au avut scut înaintea lui Dumnezeu.

23.    Aceasta, pentru că dacă ve neau la ei trimişii lor cu sem ne răsvădite, ei nu credeau, şi atunci îi
apucă Dumnezeu. El este cel puternic, aspru la pedeapsă.

24.    Şi Noi îl trimiserăm pe Moise cu semnele Noastre şi cu putere răsvădită

25.    la Faraon şi Haman şi Core; şi ei ziseră: “El este un fermecător, un min ciunos”

26.    Şi cînd veni el la ei cu ade vărul de la Noi, ziseră ei: “Omorîţi fiii celor ce cred îm preună cu el şi
lăsaţi să tră iască [numai] copilele lor”. Dar vicle nia necredincioşilor este numai în rătăcire.

27.    Şi zise Faraon: “Lăsaţi-mă să-l omor pe Moise, şi apoi să-l cheme el pe Domnul său! Mă tem că
el va schim ba credinţa voastră, sau va aduce stricăciune în ţară”.

28.    Şi Moise zise: “Caut adăpost la Domnul meu şi domnul vostru înaintea fiecărui îngîmfat, care nu
crede în ziua socotelii”.

29.    Şi zise un bărbat credincios din casa lui Faraon, care ascundea credinţa sa: “Voiţi să-l omorîţi pe
un bărbat, pentru că zice: “Domnul meu este Dumnezeu!”, după ce a venit la voi cu semne
răsvădite de la Domnul vos tru. Iar dacă este mincinos, să fie asupra sa; dar dacă aduce
adevărul, a tunci vă va ajunge pe voi o parte din ce ea ce v-a ameninţat el. Dum nezeu nu-l
ocîmuieşte pe un păcătos, mincinos.

30.    O, poporul meu, a voastră este stăpînirea astăzi, văzută pe pămînt; dar cine vă va mîntui de
mînia lui Dumne zeu, cînd va veni la noi?” Faraon zise: „Voi să vă arăt numai ceea ce văd eu şi
voi să vă ocîrmuiesc pe dru mul cel drept”.

31.    Şi zise credinciosul: “O, po porul meu, eu mă tem pen tru voi de o zi ase menea ce lei a
însoţitorilor[4],

32.    asemenea cum a păţit popo rul lui Noe şi Ad şi Thamud[5]

33.    şi cei ce au trăit după el; şi Dumnezeu nu voieşte strîm-bătate faţă de robii Săi.

34.    Şi, o, poporul meu, eu mă tem pentru voi de ziua che mării,

35.    de ziua în care aveţi întoarse spatele şi nu va fi cine să vă mîntuiască de Dumnezeu. Căci pe cine
îl duce Dum nezeu în rătăcire, acela n-are ocîr muitor.

36.    Şi a venit Iosef la voi înainte cu semne răsvădite, iar voi nu încetarăţi să vă îndoiţi, orişice v-ar fi
adus el, încît atunci cînd se pierdu el, aţi zis: “Nu va mai trimite Dum nezeu după el un
trimis!” Astfel îi duce în rătăcire Dum nezeu pe cei păcătoşi, îndo ielnici.

37.    Cei ce se luptă împotriva semnelor lui Dumnezeu, fără împuternicire, sînt în mai mare ură îa
Dumnezeu şi la cei credincioşi. Astfel pece tluieşte Dumnezeu toată inima îngîmfată,
nătîngă”.

38.    Şi zice Faraon: “O, Haman, zideşte-mi un turn, ca să ajung potecile,

39.    potecile cerurilor, şi să mă sui la Dumnezeul lui Moise; şi eu îl ţin de mincinos”[6]

40.    Şi astfel s-a împodobit fapta cea rea a lui Faraon şi el s-a abătut de la drum. Însă vicleşugul lui
Faraon aduse nu mai la pieire.

41.    Şi zise cel credincios: “O, poporul meu, urmaţi-mi, eu vă voi duce pe drum drept.

42.    O, poporul meu, viaţa lumii acesteia este  numai o folo sinţă trecătoare şi lumea de apoi este
locul rămînerii.

43.    Cel ce a făcut rău, lui să i se răsplătească deopotrivă, şi cel ce a făcut bine, fie bărbat fie muiere,
dacă era credin cios, aceia vor intra în rai, unde vor fi înzestraţi peste măsură.

44.    Şi, o, poporul meu, de ce vă chem eu la mîntuire şi voi mă chemaţi pe mine în foc?

45.    Voi mă chemaţi să mă lepăd de Dumnezeu şi să-i dau tovarăşi de care n-am cunoş tinţă, şi eu vă
chem pe voi la cel puternic, iertător.

46.    Nu e îndoială că aceea la ce mă chemaţi nu se poate chema nici în lumea de acum nici în cea de
apoi, şi că întoarcerea noastră e la Dum nezeu şi că cei păcătoşi sînt tovarăşii focului.

47.    Atunci vă veţi aduce aminte de ceea ce vă vorbesc eu. Şi eu dau afacerea mea în sea ma lui
Dumnezeu. Dumne zeu priveşte la robii Săi”.

48.    Şi aşa îl scuti Dumnezeu de răul ce îl plăsmuiau ei, şi răul pedepsei a îngrădit casa lui Faraon.

49.    Focului să fie ei daţi, dimi neaţa şi seara, şi în ziua cînd se va ridica ora: “Duceţi casa lui Faraon în
pedeapsa cea mai aspră!”

50.    Şi cînd se vor certa întreolaltă în foc şi vor zice cei slabi către cei îngîm faţi: “Noi v-am urmat
vouă; oare nu puteţi să ne luaţi o parte din foc?”

51.    Vor spune cei îngîmfaţi: “Noi sîntem cu toţii în el. Dumnezeu a judecat între robii Săi”.

52.    Şi cei din foc vor zice către păzitorii iadului: “Chemaţi pe Domnul vostru, ca să ne uşureze
pedeapsa [măcar] o zi”.
53.    Ei vor zice: “Oare nu au venit la voi trimişii voştri cu semne răsvădite?” Ei vor zi ce: “Ba da!” Ei
vor zice: “Deci, strigaţi!” Dar sfîrşitul celor necre dincioşi este în rătăcire.

54.    Noi vom ajuta trimişilor Noştri şi credincioşilor, în viaţa lumii şi în ziua cînd se vor ridica martorii,

55.    în ziua cînd nu le ajută celor nelegiuiţi dezvinuirea lor, ci pentru ei este blestem şi pentru ei este
o locuinţă rea.

56.    Şi Noi dădurăm lui Moise ocîrmuirea şi lăsarăm pe fiii lui Israel să moş tenească scriptura, o
ocîrmuire şi o îndemnare pentru cei price puţi.

57.    Deci, fii statornic; juruinţa lui Dumnezeu este adevăr. Şi roagă-te de ier tare pentru păcatul tău
şi-L preamăreşte cu laudă pe Domnul tău, seara şi dimineaţa.

58.    Cei ce se luptă împotriva se menilor lui Dumnezeu, fără împuternicire, n-au în piep turile lor
decît îngîmfare; dar să nu ajungă la aceasta. Deci, caută adăpost la Dumnezeu; El este cel ce
aude, vede.

59.    Făptura cerurilor şi a pămîntului este mai mare decît făptura oamenilor, însă cei mai mulţi din
oameni nu o ştiu.

60.    Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi cei ce cred şi se poartă bine cu cei ce se poartă
rău. Puţini numai se lasă îndemnaţi.

61.    Ora vine, fără îndoială, dar cei mai mulţi oameni nu cred.

62.    Şi Domnul vostru zice: “Chemaţi-Mă şi Eu vă voi răspunde; cei ce sînt prea îngîmfaţi să-Mi
slujească, vor intra în iad umiliţi”.

63.    Dumnezeu este cel ce v-a făcut vouă noaptea, ca să vă odihniţi în ea, şi ziua, ca să vedeţi.
Dumnezeu este plin de îndurare faţă de oameni, însă cei mai mulţi din oa meni nu sînt
mulţumitori.

64.    Acesta este Dumnezeu, Dom nul vostru, făcătorul tuturor lucrurilor; nu este Dumne zeu afară
de El, deci cum de vă întoarceţi [de la El]?

65.    Astfel se întorc aceia care se împotrivesc semnelor lui Dumnezeu.

66.    Dumnezeu este cel ce v-a dat vouă pămîntul ca loc sta tornic şi cerul ca boltă şi v-a plăsmuit şi a
făcut frumos chipul vostru şi v-a înzestrat cu bunuri. Acesta este Dum nezeu, Domnul vostru,
deci, fie binecuvîntat Dumnezeu, Domnul veacurilor.

67.    El este cel viu; nu este Dum nezeu, afară de El, deci chemaţi-L cu credin ţă curată. Mărire lui
Dumnezeu, Domnul veacurilor.

68.    Spune: “Mie mi s-a oprit ca să slujesc celor pe care îi chemaţi voi pe lîngă Dumnezeu, după ce
veniră la mine cu semnele răsvădite de la Dom nul meu şi mi s-a poruncit să mă supun
Domnului veacu rilor.

69.    El este cel ce v-a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr-o picătură, apoi din sînge închegat, apoi vă
lasă El să ieşiţi fiind copilaşi, apoi vă face vîrst nici, apoi să fiţi bătrîni — dar unii din voi se iau
acum înainte[7] — şi să ajungeţi la un termen hotărît; poate veţi pricepe.
 70.    El este cel ce înviază şi omoară, şi dacă a hotărît un lucru, îi zice: “Să fii” şi el este.

71.    Oare nu-i vezi pe cei ce se împotrivesc semnelor lui Dumnezeu, cum sînt întorşi?

72.    Cei ce ţin de mincinoasă car tea şi aceea cu ce i-am trimis Noi pe trimişii Noştri, să ştie…[8]

73.    Cînd vor fi jugurile pe gîtu-rile lor şi cătuşele şi vor fi căraţi în apă cloco tită şi vor arde în foc.

74.    Atunci se va zice către ei: “Un de este ceea ce aţi făcut tova răş lui Dumne zeu?” Ei vor zice:
“Rătăciră de la noi; ba noi am chemat înainte o nimica”. Astfel Dumnezeu îi duce în rătăcire
pe necredincioşi.

75.    “Aceasta, pentru că v-aţi bu curat în ţară în deşert şi aţi fost buieci.

76.    Intraţi în porţile iadului, să petreceţi acolo în veci. Rea este locuinţa îngîmfaţilor!”
77.    Deci, fii statornic. Juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; ori de-ţi arătăm o parte din ceea ce le-am
ameninţat lor, sau dacă te luăm, la Noi se vor întoarce ei.

78.    Şi Noi am trimis trimişii Noştri înaintea ta. Despre unii din ei ţi-am po vestit, iar despre alţii nu
ţi-am povestit; şi nici unui trimis nu i-a fost dat să vie cu un semn fără voia lui Dumnezeu, se
va hotărî întru adevăr şi pierduţi sînt cei ce o credeau deşartă.

79.    Dumnezeu este cel ce v-a făcut vouă vitele, pe unele să călătoriţi şi din altele să mîncaţi.

80.    Şi să aveţi folos de ele şi să ajungeţi pe ele [călări] afacerea ce este în piepturile voas tre; pe ele
şi pe corăbii sînteţi purtaţi.

81.    Şi El vă arată semnele Sale şi care din semnele lui Dumnezeu vreţi să le tăgăduiţi?

82.    Oare n-au călătorit ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor? Ei au fost mai mulţi decît
dînşii şi mai tari la putere şi cu urme mai dură toare în ţară; însă nu le-a folosit ceea ce au
agonisit.

83.    Şi cînd veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, se bucurau ei de şti inţa pe care o aveau[9], şi
pe ei i-a îngăduit aceea de ce-şi băteau joc.

84.    Şi cînd văzură mînia Noas tră, ziseră: “Noi credem în Dumnezeul cel unic şi ne le pădăm de ceea
ce i-am făcut tovarăş”.

85.    Însă nu le-a folosit credinţa lor nimic, după ce au văzut mînia Noastră; [aşa e] obice iul lui
Dumnezeu, care a fost astfel faţă de servii săi. Şi au pierit acolo necredincioşii.

XLI

SURA “S-A TÎLCUIT”[10]

Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM. O trimitere de la cel Milostiv, îndurător,
 2.      o carte ale cărei semne s-au tîlcuit, cu Coran arabic, pen tru poporul ce ştie,

3.      un binevestitor şi îndemnă-tor; însă cei mai mulţi din ei se întorc, nu ascultă.
4.      Şi ei zic: “Inimile noastre sînt în învelituri faţă de aceea la ce chemi, şi în urechile noas tre este
surzenie şi între noi şi Tine este un văl. Deci, lu crează! Noi lucrăm”.

5.      Spune: “Eu sînt un om ca şi voi; mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu.
Deci, purtaţi-vă bine faţă de El şi rugaţi-L de iertare. Dar vai de idolatori,

6.      care nu dau milostenii şi nu cred în lumea de apoi”.

7.      Cei ce cred şi se poartă bine, pentru aceia va fi răsplată nemicşorată.

8.      Spune: “Oare nu credeţi voi în Cel ce a făcut pămîntul în două zile, şi-i faceţi Lui se meni? Acesta
este Domnul veacurilor”.

9.      Şi El puse în el munţii cei puternici, sădiţi asupra sa; şi El l-a binecu vîntat şi a orînduit în el
nutrămîntul în pa tru zile deopotrivă pentru toţi cei ce cer.

10.    Apoi se întoarse către cer, care era fum, şi zise acestuia şi pămîntului: “Veniţi sau ascultînd, sau
fără voie!” Ei ziseră: “Noi venim ascul tînd!”

11.    Şi aşa îi săvîrşi El ca şapte ceruri în două zile[11] şi descoperi fiecărui cer porunca sa, şi Noi
împodobirăm cerul lumii[12] cu candele şi cu o pază[13].       Aceasta este orînduirea celui
puternic, ştiutor.

12.    Şi dacă se întorc ei, atunci spune: “Zic să vă feriţi de un trăsnet, ca trăs netul lui Ad şi al lui
Thamud”[14].

13.    Cînd veniră la el trimişii de naintea lor şi de după ei [zi-cînd]: “Slujiţi numai lui Dumnezeu!”,
ziseră ei: “De ar fi voit Domnul nostru, ar fi trimis el îngeri. Noi nu cre dem în ceea cu ce
sînteţi voi trimişi”.

14.    Şi ce priveşte pe Ad, erau ei îngîmfaţi pe pămînt fără drept şi ziseră: “Ci ne este mai tare la
putere decît noi?” Oare nu văd ei ca Dum nezeu este cel ce i-a făcut? El este mai tare la
putere decît ei, însă ei au tăgăduit sem nele Noastre.

15.    Şi Noi trimiserăm asupra lor un vînt geros, în zile neno rocite, ca să-i lă săm să guste pedeapsa
ruşinii în viaţa lumii de acum; însă pedeapsa lumii de apoi este mai ruşinoasă, şi ei să n-aibă
de ajutor.

16.    Şi în ce-l priveşte pe Tha mud, Noi i-am ocîrmuit pe ei şi ei au iubit orbi rea mai mult decît
ocîrmuirea şi i-a apucat trăsnetul pedepsei dispreţului pentru ceea ce şi-au agonisit.

17.    Şi Noi i-am mîntuit pe cei ce credeau şi se temeau de Dum nezeu.

18.    Şi într-o zi vor fi adunaţi duşmanii lui Dumnezeu la foc şi vor fi mînaţi înainte,

19.    pînă ce, dacă vor veni la el, vor da mărturie urechile lor şi ochii lor şi pieile lor împo triva lor
pentru faptele lor.
20.    Şi vor zice către pieile lor: “De ce mărturisiţi împotriva noastră?” Ele vor zice: “Ne-a lăsat să
vorbim Dumnezeu, care lasă tot lucrul să vor bească. El v-a făcut întîia da tă şi la El trebuie să
vă în toarceţi.

21.    Şi voi vă puturăţi ascunde, ca să nu dea mărturie împo triva voastră urechile voas tre şi ochii
voştri şi pieile voastre. Dar voi credeaţi că Dumnezeu nu ştie mult din faptele voastre.

22.    Şi această credinţă pe care o credeaţi despre Domnul vostru v-a prăpădit şi v-aţi trezit ca
pierduţi”.

23.    Şi dacă şi rabdă ei, totuşi fo cul este locuinţa lor, şi dacă cer milă, totuşi să nu fie mi luiţi.

24.    Şi noi le-am hotărît tova răşi[15], căci ei le împodobiră ceea ce era înaintea lor şi du pă ei[16] şi
era cu dreptate pen tru ei cuvîntul, pentru po poare de oameni şi duhuri, ce s-au trecut
înaintea lor. Ei sînt pierduţi.

25.    Şi zic cei necredincioşi: “Nu ascultaţi de acest Coran, ci flecăriţi de el[17], poate veţi birui”.

26.    Dar Noi pe cei nelegiuiţi îi vom lăsa să guste pedeapsă aspră.

27.    Şi le vom răsplăti cu ceea ce este mai rău din faptele lor.

28.    Aceasta este răsplata duşma nilor lui Dumnezeu: focul. Pentru ei este a colo ca răs plată
locuinţă veşnică, pen tru că au tăgăduit semnele Noastre.

29.    Şi vor zice cei necredincioşi: “Doamne, arată-ne pe aceia dintre duhuri şi oameni care ne-au dus
în rătăcire; noi îi vom pune sub picioarele noastre, ca ei să fie cu totul umiliţi!”

30.    Aceia care zic: “Domnul nos tru este Dumnezeu” şi se poartă bine, asupra lor se coboară îngerii:
“Nu vă temeţi şi nu fiţi întristaţi şi primiţi bunăves tirea despre rai care vi s-a făgăduit”.

31.    Noi sîntem scutitorii voştri în viaţa lumii şi cea de apoi şi acolo veţi avea ce a dorit sufletul vostru
şi acolo veţi avea ce aţi cerut:

32.    ospeţie de la unul iertător, îndurător.

33.    Şi cine vorbeşte mai frumos decît cel ce cheamă pe oameni la Dumnezeu şi se poartă bine şi
zice: “Eu sînt unul din moslemi!”

34.    Şi nu este deopotrivă binele cu răul. Respinge [răul] cu binele, şi acela la care a fost duşmănie cu
tine va fi ca un prieten călduros.

35.    Însă aceasta pot să o obţiină numai cei statornici şi o ob ţin numai cei foarte fericiţi.

36.    Şi dacă te îmboldeşte un imbold de la Satan, caută adăpost la Dumne zeu; El aude, ştie.

37.    Şi de semnele Lui se ţin noap tea şi ziua şi soarele şi luna. Nu vă închi naţi nici soarelui, nici lunii,
ci închinaţi-vă lui Dumnezeu, care i-a făcut, dacă voiţi să-i slujiţi.

38.    Şi dacă sînt [oameni prea] îngîmfaţi — cei ce sînt la Domnul tău, îl laudă pe El noaptea şi ziua şi
nu obosesc.
39.    Şi unul din semnele Lui este că vezi pămîntul pustiit; şi dacă trimitem asupra lui apă, se mişcă el
şi se umflă; acela care-i dă lui viaţă îi învie pe morţi. El este atotputernic.

40.    Cei care se abat de la sem nele Noastre, nu sînt ascunşi. Oare cel ce se aruncă în foc este mai
bun, sau cel ce vine cu siguranţă, în ziua învierii? Faceţi ce voiţi, El doară vede ce faceţi!

41.    Cei ce nu cred în îndemnare, după ce a venit la ei…[18]Aceas ta este o carte puternică.

42.    Să nu vie la ea deşertăciunea nici de’nainte, nici de’napoi — o trimitere de la cel înţe lept,
preamărit!

43.    Nu s-a vorbit către tine alt ceva decît ceea ce s-a vorbit către trimişii de’naintea ta; Domnul tău
este stăpînul iertării şi al pedepsei dure roase.

44.    Şi de am fi făcut-o[19] Coran barbar[20], ar fi zis ei: “Dacă nu sînt tîlcuite semnele sale!” Oare
în o limbă barbară, pe cînd el[21] este arab? Spune: “El este pentru cei credincioşi o
ocîrmuire şi un leac; însă în urechile celor ce nu cred este surzenie şi el[22] este orbire pen
tru ei. Aceştia vor fi chemaţi din loc depărtat”.

45.    Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura şi era ceartă asupra ei; şi de n-ar fi ieşit înainte un cuvînt de
la Domnul tău, s-ar fi fost hotărît între ei. Căci ei erau în mare nedu merire despre aceasta.

46.    Cel ce se poartă bine o face pentru sine însuşi, iar cel ce face rău, aceea vine asupra lui; şi
Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.

47.    La El rămîne ştiinţa despre “oră” şi nu ies rodurile din învelişurile lor, nici sînt în greunate şi nasc
muierile fă ră ştirea Lui. Şi în ziua cînd va striga El către ei: “Unde sînt tovarăşii Mei?”, vor zice
ei: “Te asigurăm că n-avem martori între noi!”[23]

48.    Şi a rătăcit de la ei ceea ce au chemat ei înainte şi ei cred că n-au scăpa re.

49.    Nu oboseşte omul să ceară binele, şi dacă-l ajunge răul, deznădăjduieşte el, pierzînd vitejia.

50.    Iar dacă-i dăm de gustat în durare de la Noi, după nenorocirea care l-a a tins, zice el: “Aceasta
este pentru mine şi eu nu cred că “ora” stă înainte. Şi daca voi fi adus înapoi la Domnul meu,
pen tru mine va fi la El cel mai bine”. Dar Noi le vom vesti celor necredincioşi ceea ce au făcut
ei şi le vom da de gustat pedeapsă aspră.

51.    Şi dacă ne îndurăm de om, se abate el şi se întoarce aparte; dar dacă-l ajunge răul, este el larg la
rugăciune.

52.    Spune: “Ce credeţi? Dacă es te ceva de la Dumnezeu, iar voi o tăgăduiţi, cine este în rătăcire mai
mare, decît cel ce este în ruptură adîncă?”[24]

53.    Noi le vom arăta semnele Noastre întru ţări şi ei înşişi, pînă le va fi răs vădit că el[25] este
adevăr. Oare nu ajunge că Domnul tău e martor la toate?

54.    Oare nu stau ei la îndoială despre întîlnirea cu Domnul lor? Oare nu cuprinde El toate lucrurile?

XLII
 SURA SFATULUI

Din Mekka şi este cu cincizeci şi trei de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM’ASK[26] Astfel îţi desco peră ţie şi celor înaintea ta Dumnezeul cel puternic, înţelept.

2.      A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt şi El este cel preaînalt, puter nic.
3.      Aproape se despică cerurile în înălţime şi îngerii laudă mărirea Domnului lor şi roa gă de iertare
pentru cei de pe pămînt. Oare nu e Dumnezeu cel iertător, îndurător?

4.      Şi cei care, pe lîngă Dum nezeu, îşi iau scutitori, Dum nezeu îi păzeşte, şi nu tu eşti păzitorul lor,

5.      astfel ţi-am descoperit Noi ţie un Coran arab, ca să în demni maica cetăţi lor[27] şi cele
dimprejur şi să o îndemni cu privire la ziua adunării, des pre care nu este îndoială — o parte
în rai şi o parte în flacără.

6.      De ar fi voit Dumnezeu, i-ar fi făcut pe ei un singur po por, însă El lasă să intre întru îndurarea Sa
pe cine voieşte, iar cei nelegiuiţi n-au nici scuti tor, nici ajutător.

7.      Oare primesc ei, afară de El, scutitori? Însă Dumnezeu este scutitorul. El învie mor ţii şi El are
putere peste toate lucrurile.

8.      Şi pentru orişice v-aţi certa, judecata pentru aceasta e la Dumnezeu. Aşa este Dum nezeu,
Domnul meu; în El mă încred şi la El mă întorc.

9.      Făcătorul cerurilor şi al pămîntului a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi din vietăţi soaţe; prin
aceasta vă înmulţeşte. Nimic nu-i sea mănă Lui şi El este cel ce aude, vede.

10.    Ale lui sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului; El înzestrea ză cu prisosinţă şi cu măsură pe cine
voieşte. El ştie toate lucrurile.

11.    El v-a orînduit credinţa, pe care a poruncit-o lui Noe şi pe care ţi-am des coperit-o Noi ţie şi am
poruncit-o lui Avraam şi lui Moise, şi lui Isus: “Ţi neţi credinţa şi nu vă despărţiţi în ea!” Mare
este, pentru idolatri,

12.    aceea la ce îi chemi. Dum nezeu alege pentru aceasta pe cine voieşte şi ocîrmuieşte la aceasta
pe cel căincios.

13.    Şi ei[28] nu s-au despărţit de olaltă cu pizmă, pînă ce n-a venit la ei ştiin ţa; şi dacă n-ar fi ieşit
un cuvînt de la Dom nul tău pentru un termen anumit, s-ar fi hotărît [acum] între ei. Iară
aceia cărora li s-a dat cartea spre moşteni re, sînt, cu privire la ea, în mare nedumerire.

14.    De aceea cheamă tu şi te poar tă bine, cum ţi s-a poruncit, şi nu urma poftelor lor şi spune:
“Cred în cartea pe care a trimis-o Dumnezeu, şi mi s-a poruncit să judec cu dreptate între voi.
Dumne zeu este Domnul nos tru şi Domnul vostru; faptele noas tre sînt ale noastre şi faptele
voastre sînt ale voastre; să nu fie ceartă între noi şi voi. Dumnezeu ne va aduna şi spre El este
drumul”.

15.    Şi cei ce se ceartă asupra lui Dumnezeu, după ce a fost ascultat el[29], cearta acelora este luna
— coasă la Domnul lor şi asupra lor vine mînie şi pentru ei este pedea psă aspră.
16.    Dumnezeu este cel ce a tri mis cartea în adevăr şi cîntarul[30]. Şi ce te face să ştii că “ora” poate
e aproape?

17.    Cer ca ea să vie la cei ce nu cred în ea; aceia, însă, care cred, se tem de ea şi ştiu că aceasta e
adevăr. Oare nu este că aceia ce se ceartă sînt în rătăcire adîncă?

18.    Dumnezeu este binevoitor faţă de robii Săi. El îi îngri jeşte pe cine voieşte, căci el este cel
puternic, tare.

19.    Cel ce voieşte să semene pentru lumea de apoi, ace luia îi vom înmulţi semănă tura, iar celui ce
voieşte să semene pentru lumea aceas ta, îi vom da din ea, însă la cea de apoi nu va avea
parte.

20.    Oare au ei[31] “tovarăşi” care le orînduiesc ceva din credinţă, ce opreşte Dumnezeu? Şi fă ră de

cuvîntul hotărîrii[32] s-ar fi judecat între ei. Iar cei nele giuiţi, pentru ei este pedea psă
dureroasă.

21.    Tu-i vezi pe cei nelegiuiţi cum se cutremură înaintea agonisirii lor, cînd cade ea asupra lor. Aceia,
însă, care cred şi se poartă bine, vor fi în cîm piile raiului, pentru ei va fi orişice voiesc de la
Domnul lor. Aces ta este un har mare.

22.    Aceasta este ceea ce a binevestit Dumnezeu robilor Săi, cei ce cred şi se poartă bine. Spune: “Nu
cer pentru aceas ta de la voi răsplată decît dra gostea rudeniilor”. Şi celui ce împlineşte o
faptă bună îi vom mări, prin aceea, binele. Dumnezeu doar este iertă tor, mulţumitor.

23.    Sau zic ei: “El a născocit, îm potriva lui Dumnezeu, o minciună?” Dar, de ar fi voit Dumnezeu, ar
fi pecetluit inima ta şi Dumnezeu şterge deşertă ciunea şi adevereşte adevărul prin cuvintele
Sale. El ştie lăuntrul pieptu rilor.

24.    El este cel ce primeşte căinţa de la robii Săi şi iartă răutatea şi ştie ce fa ceţi.

25.    Şi El îi ascultă pe cei ce cred şi se poartă bine şi le măreşte îndurarea Sa. Pentru cei ne
credincioşi însă este pedea psă aspră.

26.    Şi de i-ar înzestra Dumnezeu cu prisosinţă pe robii Săi, ar fi ei buieci pe pămînt. Însă El trimite cu
măsură ce voieşte. El cunoaşte şi vede pe robii săi.

27.    Şi El este cel ce trimite ploa ia, după ce au deznădăjduit ei, şi El întinde îndurarea Sa şi El este
scutitorul, preamăritul.

28.    Şi de semnele Lui se ţine făptura cerurilor şi a pămîntului şi ceea ce a împrăştiat El în amîndouă
din vietăţi. Şi El poate să le adune, dacă vo ieşte.

29.    Şi dacă vă ajunge o nenoro cire, aceasta este pentru agonisirea mîinilor voastre, şi El iartă mult.

30.    Şi voi nu puteţi să[-L] slăbiţi pe pămînt şi, afară de Dumnezeu, n-aveţi scutitor şi nici ajutător.

31.    Şi de semnele Lui se ţin coră biile pe mare ca munţii. Dacă voieşte, mol comeşte El vîntul şi ele
rămîn liniştite pe spatele ei.[33] Întru aceasta sînt semne pentru toţi cei stator nici,
mulţumitori.

32.    Sau El le lasă să piară, după cum şi-au agonisit, şi El le iartă multora.

33.    Şi să ştie cei ce se ceartă asu pra semnelor Noastre, că pentru ei nu este scăpare.

34.    Şi orişice vi s-ar da vouă, aceea e numai o înzestrare pentru viaţa lumii. Iar ceea ce e la
Dumnezeu, e mai bun şi mai rămînător pentru cei ce cred şi se încred în Dom nul lor,

35.    şi cei ce se feresc de păcate mari şi de fapte ruşinoase, şi care iartă, dacă sînt în furie,

36.    şi care ascultă de Domnul lor, şi împlinesc rugăciunea, şi [săvîrşesc] afa cerile cu sfat întreolaltă,
şi dăruie ceea cu ce îi înzestrăm,

37.    şi se răzbună, dacă-i ajunge o strîmbătate.

38.    Răsplata pentru rău să fie rău deopotrivă, iar cel ce iartă şi face pace, răsplata sa este la
Dumnezeu: El nu-i iubeşte pe nelegiuiţi.

39.    Şi cel ce se răzbună pentru nedreptate, împotriva aces tora nu este drum.

40.    Drum este numai împotriva celor ce strîmbăţesc pe oa meni şi se îngîm fează pe pămînt fără
drept. Pentru aceş tia este pedeapsă dureroasă.

41.    Iar cel ce e statornic şi iartă — acesta este un lucru hotărît.

42.    Şi pe cine voieşte Dumnezeu să-l ducă în rătăcire, acela n-are scutitor după el. Şi tu-i vei vedea
pe cei nelegiuiţi

43.    că zic, cînd văd pedeapsa: “Oare este drum de întoar cere?”

44.    Şi vei vedea cum vor fi daţi la el[34], umiliţi de ruşine, privind cu ochii pe furiş. Şi cei credincioşi
vor zice: “Cei pierduţi sînt aceia care s-au pierdut pe ei înşişi şi gloatele lor, în ziua învierii”.
Oare nu vor fi cei nelegiuiţi în tru pedeapsă neconteniţi?

45.    Şi ei nu vor avea scutitori, ca să le ajute, afară de Dumnezeu, şi pe cine-l duce Dum nezeu în
rătăcire, pentru acela nu este drum.

46.    Ascultaţi de Domnul vostru, înainte de ce vine o zi, de la care nu este scăpare din par tea lui
Dumnezeu. Nu este pentru voi adăpost, în ziua aceea, şi nici tăgăduire[35].

47.    Iar dacă se întorc ei, Noi nu te-am trimis la ei ca păzitor asupra lor; tu eşti dator nu mai la
propovăduire. Şi da că-i dăm Noi omului de gus tat îndurare, se bucură el de ea, iar dacă-l
întîmpinăm cu un rău pentru ceea ce au fă cut mîinile sale, atunci este omul nemulţumitor.

48.    A lui Dumnezeu este stăpî-nirea în ceruri şi pe pămînt; El face ce voieşte şi dă cui voieşte copile
şi dă cui voieş te băieţi.

49.    Sau împerechează băieţi şi copile şi face sterp pe cine voieşte. El este şti utor, puter nic.

50.    Şi nu se cade omului ca Dumnezeu să vorbească cu el, doară în descope rire sau după o perdea.

51.    Sau El trimite un trimis, să descopere, după îngăduirea Sa ce voieşte. Ei este preaînalt, înţelept.

52.    Şi aşa trimiserăm Noi la tine un duh[36], cu o descoperire, la porunca Noastră. Tu n-ai ştiut ce
este cartea şi ce este credinţa. Dar Noi am fă cut-o drept lumină, cu care ocîrmuim pe cine
voim din robii Noştri; şi tu să ocîrmuieşti pe un drum drept,
 53.    pe drumul lui Dumnezeu, a căruia este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt. Oare nu se în torc la
Dumnezeu lucrurile?

XLIII

SURA AURULUI

Din Mekka şi este cu optzeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM. Pe cartea cea răsvădită!

2.      Noi am făcut-o Coran arabic, poate o veţi pricepe.

3.      Şi ea este în maica scripturii[37] la Noi — ceva preaînalt, înţelept.

4.      Oare să abatem de la voi în demnarea, pentru că sînteţi popor păcătos?

5.      Şi cîţi profeţi am trimis Noi între înaintaşi?

6.      Însă n-a venit un profet la ei, fără să-şi bată joc de el.

7.      Deci am nimicit Noi mai tari la putere decît ei şi a pre mers pilda înain taşilor.

8.      Şi dacă-i întrebi, cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: “Le-a făcut cel puternic, ştiutor”,

9.      cel ce v-a făcut ca pat şi v-a făcut pe el drumuri, ca să fiţi ocîrmuiţi,

10.    şi cel ce vă trimite din ceruri apă după măsură, prin care înviem Noi o ţară moartă. Astfel să fiţi
scoşi [şi voi din mormînt].

11.    Şi cel ce a făcut toate soiu rile, şi v-a făcut vouă corăbii şi vite, să vă suiţi pe ele.

12.    Ca să şedeţi pe spatele lor, apoi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, cînd şe deţi pe ele, şi să
ziceţi: “Mă rire celui ce ne-a dat aceasta în stă pînire şi noi n-am fi fost în stare la aceasta;

13.    şi la Domnul nostru ne vom întoarce”.

14.    Şi totuşi ţin ei că o parte din robii Săi ar fi fiicele Sale[38]. Omul răsvădit nemulţu mitor.

15.    Oare din ceea ce a făcut El, să-Şi fi luat Sie fiice şi vouă să vă fi dat fii?

16.    Dar dacă se vesteşte unuia din ei aceea ce a făcut el, ca semănarea celui îndurat, atunci se
înnegreşte faţa sa şi el este mîhnit.

17.    Oare cel ce este crescut în podoabă şi se ceartă fără pricină?[39]

18.    Şi ei îi fac femei pe îngerii care sînt robii celui îndură tor. Oare au fost ei martori la facerea lor?
Mărturia lor se va scrie şi ei vor fi traşi la răspundere.
19.    Şi ei zic: “Dacă ar fi voit cel îndurător, noi nu le-am fi ro bii lor”. Ei n-au despre aceas ta ştiinţă, ci
numai presupun.

20.    Sau poate le-am dat Noi o carte înainte de aceasta şi ei o păstrează?

21.    Ba nu; ei zic: “Noi am aflat pe părinţii noştri într-o cre dinţă şi noi sîntem duşi pe urmele lor”.

22.    Şi noi n-am trimis înaintea ta, în nici o cetate, un îndem-nător, fără ca să zică cei buieci din ea:
“Noi i-am aflat pe părinţii noştri într-o cre dinţă şi noi mergem pe urmele lor”.

23.    Spune: “Şi dacă vă aduc eu ceva ce vă ocîrmuieşte mai bine decît ceea ce aţi aflat la părinţii
voştri?” Ei ziseră: “Noi nu credem în trimiterea voas tră.”

24.    Şi Noi ne răzbunarăm împo triva lor şi priveşte cum a fost sfîrşitul celor ce învi nuiau de
minciună!

25.    Şi cînd zise Avraam către părintele său şi către poporul său: “Eu sînt curat de aceea la ce vă
închinaţi voi,

26.    afară de cel ce m-a făcut pe mine; El mă va ocîrmui”.

27.    Şi el făcu aceasta drept cuvînt ce rămîne, între ur maşii săi, că ei poate s-ar în toarce.

28.    Dară Eu i-am înzestrat pe aceştia[40] şi părinţii lor, pînă ce a venit la ei adevărul şi un trimis
răsvădit.

29.    Şi cînd a venit la ei adevărul, ziseră ei: “Aceasta este fer-mecătură şi noi nu credem în aceasta”.

30.    Şi ei ziseră: “De ce nu s-a tri mis acest Coran asupra unui om puternic din cele două cetăţi?”[41]

31.    Oare împărţesc ei îndurarea Domnului tău? Noi împărţim între ei merin dea lor în viaţa lumii şi
ridicăm pe unii din ei asupra celorlalţi treptiş, încît unii îi iau pe alţii ca salahori. Şi îndurarea
Dom nului tău este mai bună decît ceea ce adună ei.

32.    Şi de n-ar fi devenit oameni un singur popor[42], Noi celor ce-l tăgăduiesc pe cel îndură tor
le-am fi făcut pentru casele lor, din argint, acoperăminte şi scări, pe care să suie,

33.    şi porţi pentru casele lor şi tronuri, pe care să şadă,

34.    de aur. Dar toate acestea sînt numai o înzestrare pentru viaţa lumii; iar lumea de apoi este, la
Domnul tău, pentru cei ce se tem de El.

35.    Şi cel ce se abate de la îndem narea celui îndurător, aceluia îi dăm ca tovarăş un Satan şi acela îi
este soţ.

36.    Iar aceştia[43] să-i abată din drum, iar ei să creadă că sînt ocîrmuiţi,

37.    pînă ce va zice el, cînd va veni la Noi: “O, de ar fi între mine şi tine depăr tarea din tre răsărit şi
apus”! Şi rău este tovarăşul.

38.    Şi să nu vă folosească în ziua aceea; pentru că aţi fost nelegiuiţi, să fiţi tovarăşi la pedea psă.
39.    Oare poţi să-i faci să audă pe cei surzi, sau poţi să-i ocîrmuieşti pe cei orbi şi pe cei ce se află în
rătăcire răsvădită?

40.    Chiar dacă te luăm pe tine, ne vom răzbuna asupra lor.

41.    Sau să-ţi arătăm ce îi ame ninţăm; Noi doar avem pu tere asupra lor.

42.    Deci, ţine-te de aceea ce ţi s-a descoperit; doar eşti pe drum drept.

43.    Doar este o îndemnare pen tru tine şi poporul tău şi, în sfîrşit, veţi fi traşi la răspun dere.

44.    Şi ei îi întreabă pe cei ce i-am trimis înaintea ta dintre trimişii Noştri: “Oare am făcut noi
Dumnezei, afară de cel îndurător, ca să le slujim?”

45.    Şi Noi l-am trimis pe Moise, cu semnele Noastre, la Fara on şi la fruntaşii săi, şi el zise: “Eu sînt
trimisul Dom nului veacurilor”.

46.    Şi cînd veni el la cei cu sem nele Noastre, rîseră ei de aceasta,

47.    şi Noi nu le arătarăm nici un semn, care n-ar fi fost mai mare decît sora sa[44]. Şi Noi îi
apucarăm cu pedeapsa, pen tru ca ei sa se întoarcă.

48.    Şi ei ziseră: “O, fermecătorule, cheamă pentru noi pe Domnul tău, pentru legămîntul ce l-a
încheiat cu tine; noi voim să fim ocîrmuiţi”.

49.    Şi cînd luarăm de pe ei pe deapsa, ei îşi călcară cuvîntul.

50.    Şi Faraon vesti poporului său şi zise: “O, poporul meu, oare nu este a mea împărăţia Egiptului şi
aceste rîuri, ce pătrund sub mine? Oare nu vedeţi?

51.    Oare nu sînt eu mai bun de cît acesta, care e dispreţuit,

52.    şi abia poate să deosebească!

53.    Şi dacă nu se vor arunca asu pra sa brăţare de aur, sau nu vor veni înge rii, ca să-l înso
ţească…”[45]

54.    Şi aşa făcu el cu poporul său uşuratec, şi ei ascultară de el, erau doar un popor stricat.

55.    Şi pentru că ne-au înfuriat pe Noi, ne-am răzbunat asupra lor şi i-am înecat pe toţi.

56.    Şi aşa i-am făcut Noi chip şi pildă pentru cei de apoi.

57.    Şi cînd fu pus fiul Mariei ca pildă, atunci poporul tău s-a abătut de la el.

58.    Şi au zis: “Oare zeii noştri sînt mai buni ca el?” Ei îşi aduseră aceasta numai spre ceartă; ba ei
sînt un popor hărţăgos[46].

59.    El nu este doar alta decît un rob, de care Ne-am îndurat şi i-am pus ca pildă fiilor lui Israel.

60.    Şi de am fi voit, am fi făcut Noi din voi îngeri, ca urmaşi pe pămînt.

61.    Şi el[47] este spre ştiinţă pentru “oră”, deci, nu vă îndoiţi de ea şi urma ţi-mi mie; aceasta este
calea cea dreaptă.

62.    Şi să nu vă abată Satan; el vă este duşman răsvădit.

63.    Şi cînd veni Isus, cu semnele răsvădite, zise el: “Eu am venit la voi cu înţelepciune, ca să vă
tîlcuiesc ceva, des pre ce vă certaţi: deci, teme-ţi-vă de Dumnezeu şi ascul taţi de mine.

64.    Dumnezeu este Domnul meu şi Domnul vostru. Deci, slujiţi-i Lui; acesta este drumul cel drept”.

65.    însă sectele se certau întreo-laltă şi vai de cei nelegiuiţi, pentru pedeapsa unei zile dureroase.

66.    Oare aşteaptă ei altceva, de cît ca să vie asupra lor “ora” pe neaşteptate, fără ca ei să o ştie?

67.    Prietenii vor fi, în ziua aceea, duşmani întreolaltă, afară de cei cu frica lui Dumnezeu.

68.    O, robii Mei, nu vine frica asu pra voastră, în ziua aceea, şi nu fiţi mîhniţi voi,

69.    cei ce credeţi în semnele Noastre şi sînteţi moslemi:

70.    “Intraţi în rai, voi şi soţiile voastre, bucurîndu-vă!”

71.    Vor îmbla pe la ei tipsii şi ulcioare de aur şi în acestea va fi ceea ce-şi doreşte sufle tul şi ce
înveseleşte ochiul. “Şi în veci să rămîneţi acolo,

72.    căci acesta este raiul, care vi s-a dat spre moştenire, pentru faptele voastre.

73.    Pentru voi sînt acolo multe roduri, din care să mîncaţi”.

74.    Păcătoşii să petreacă în veci în pedeapsa iadului.

75.    Să nu se depărteze de la ei şi să deznădăjduiască în ea.

76.    Şi nu Noi le facem strîmbătate, ci ei au fost nelegiuiţi.

77.    Şi ei vor striga: “O, Malik[48], de ar hotărî asupra noastră Domnul tău!” El va zice: “Trebuie să
răbdaţi!”

78.    Noi am venit la voi[49] cu ade vărul, dar cei mai mulţi din voi nu voiesc adevărul.

79.    Au tors ei un lucru?[50] Toarcem şi Noi.

80.    Sau poate cred ei că Noi nu auzim taina lor şi şoapta lor. Ba, trimişii Noştri[51] care sînt la ei o
scriu.

81.    Spune: “De ar avea cel îndu rat un fiu, eu aş fi întîiul care i-aş sluji”.

82.    Mărire Domnului cerurilor şi al pămîntului, Domnul tronului, pentru ceea ce vor besc despre El!

83.    Deci, lasă-i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîlni ziua lor, care li s-a amenin ţat.

84.    Şi El este cel ce e în cer Dum nezeu şi pe pămînt Dumnezeu, şi El e cel înţelept, ştiu tor.
 85.    Binecuvîntat este Cel a că ruia este stăpînia cerurilor şi a pămîntului şi a celor dintre ele. La El
este ştiinţa despre “oră” şi la El vă veţi întoarce.

86.    Şi nu au mijlocire aceia care cheamă [pe altcineva] afară de El, doar nu mai cei ce mărturisesc
adevărul şi ştiu[52].

87.    Şi dacă-i întrebi cine i-a făcut pe ei, zic ei: “Dumnezeu!” Cum de se în torc?

88.    Şi cuvîntul său[53] este: “O, Doamne, aceştia sînt un po por necredincios”.

89.    Deci, întoarce-te la ei şi spu ne: “Pace!” şi ei vor şti…

XLIV
SURA FUMULUI

Din Mekka şi este cu cincizeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM. Pe cartea cea răsvădită!

2.      Noi am trimis-o într-o noap te binecuvîntată[54].   Noi am fost îndemnători —

3.      în care se hotărăşte tot lucrul înţelept,

4.      prin poruncă de la Noi. Noi am trimis

5.      îndurare de la Domnul tău —

6.      de la Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor ce sînt între ele, dacă aveţi credinţă tare.

7.      Nu este Dumnezeu, afară de dînsul; El dă viaţă şi moarte, Domnul vostru şi Domnul
protopărinţilor voştri.

8.      Însă ei glumesc cu îndoială.

9.      Deci, păzeşte ziua cînd cerul va trece în fum[55] răsvădit,

10.    care-i va învăli pe oameni, aceasta este pedeapsă dureroasă.

11.    “Doamne, ia de pe noi pe deapsa, noi doar credem”.

12.    De unde le-a fost îndem narea, dacă a venit la ei un trimis răsvădit,

13.    Iar ei s-au întors de la el şi au zis: “A învăţat [pe de rost]: E îndrăcit!”

14.    Noi luăm puţin pedeapsa, iar voi iarăşi veţi fi aşa.

15.    în ziua cînd vor încurge cu încurgerea cea mare, atunci Ne vom răzbuna.

16.    Şi înainte de aceea am ispitit noi poporul lui Faraon şi a venit la ei un trimis cinstit:

17.    “Aduceţi la mine pe robii lui Dumnezeu; eu vă sînt un trimis credincios.

18.    Şi nu vă ridicaţi împotriva lui Dumnezeu. Eu vin la voi cu împuternicire răsvădită.

19.    Şi eu caut adăpost la Dom nul meu şi Domnul vostru, ca să nu mă ucideţi cu pietre.

20.    Şi dacă nu-mi credeţi, căraţi-vă de la mine”.

21.    Şi el cheamă către Domnul său: “Aceştia sînt un popor păcătos!”

22.    “Deci, purcede noaptea cu robii Mei, căci sînteţi prigo niţi.

23.    Şi lasă marea [deschisă] în pace; ei sînt o oaste ce va fi înecată”.

24.    Cîte grădini şi izvoare pără siră ei

25.    şi ogoare, şi locuri cinstite,

26.    şi plăceri de care se bucurau!

27.    Aşa! Şi dădurăm acestea altui popor spre moştenire.

28.    Şi n-a plîns asupra lor cerul şi pămîntul şi n-a fost întîrziere cu ei.

29.    Şi Noi i-am mîntuit pe fiii lui Israel de pedeapsă ruşinoa să,

30.    de Faraon. El era îngîmfat, întrecea măsura.

31.    Şi Noi i-am ales cu ştiinţă înaintea lumii.

32.    Şi Noi le aduserăm semne cu ispitire răsvădită.

33.    Aceştia[56] zic:

34.    “Este numai moartea noastră cea dintîi şi noi nu vom fi sculaţi;

35.    deci, duceţi-i pe părinţii noş tri, dacă sînteţi iubitori de adevăr!”

36.    Oare sînt ei mai buni decît poporul lui Tubba[57]

37.    şi înaintaşii lor? Noi i-am pierdut pentru că erau păcă toşi.

38.    Şi n-am făcut Noi cerurile şi pămîntul şi cele dintre ele jucîndu-Ne?

39.    Noi le-am făcut numai în adevăr. Dar cei mai mulţi dintre ei nu o ştiu.

40.    Ziua despărţirii este un timp hotărît pentru toţi;

41.    o zi în care domnul nu poate folosi robului, şi lor nu li se va ajuta,

42.    doară celui de care se îndură Dumnezeu; El este puternic, îndurător.

43.    Pomul Zakkum[58]

44.    este mîncarea păcătosului;

45.    ca răşina, va fierbe în pîntece,

 46.    ca fierberea apei clocotite.

47.    “Apucaţi-l şi tîrîţi-l în mijlo cul iadului!

48.    Apoi turnaţi asupra capului său pedeapsa apei clocotite.

49.    Gustă! Tu eşti cel puternic, cinstit.

50.    Aceasta e aceea de care vă îndoiaţi!”

51.    Cei ce se tem de Dumnezeu, vor fi în loc sigur,

52.    în grădini şi la izvoare.

53.    Vor fi îmbrăcaţi în mătase şi brocart, şezînd faţă-n faţă.

54.    Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.

55.    Acolo vor cere tot felul de roduri în siguranţă.

56.    Nu vor gusta acolo moartea, decît moartea cea dintîi, şi El îi va păzi de pedeapsa iadu lui.

57.    O, îndurare de la Domnul tău; aceasta este fericirea cea măreaţă.

58.    Şi Noi îl[59] făcurăm uşor pen tru limba ta, ca ei să se lase îndemnaţi.

59.    Deci, ia seama; şi ei iau sea ma.

XLV

SURA ÎNGENUNCHERII

Din Medina şi este cu treizeci şi şase de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţe lept.

2.      în ceruri şi pe pămînt sînt semne pentru cei credincioşi.

3.      Şi în făptura voastră, şi în dobitoacele pe care le-a împrăştiat El sînt semne pentru poporul cel
tare în credinţă.

4.      Şi în schimbarea nopţii cu ziua, şi în înzestrarea pe care a trimis-o Dumnezeu din ce ruri, înviind
prin ea pămîntul după moartea sa şi în diregerea vînturilor sînt semne pentru poporul
priceput.

5.      Acestea sînt semnele lui Dum nezeu, pe care ţi le citim în adevăr. Şi în ce veste vor să creadă ei,
dacă nu în Dumnezeu şi semnele Sale?

6.      Vai de tot mincinosul păcătos,

7.      care aude semnele lui Dum nezeu, cum se citesc asupra lui, apoi rămîne îngîmfat, ca şi cînd nu le-ar fi auzit — deci, vesteşte-i pedeapsă du
reroa să
8.      şi cînd învaţă ceva din sem nele Noastre, îşi bate joc. Pentru ei este o pe deapsă ruşinoasă.

9.      După ei este iadul, şi ceea ce au agonisit, să nu le folosească, nici ceea ce au luat ca scriitori,
afară de Dumnezeu, şi pentru ei este pedeapsă mare.

10.    Aceasta este o ocîrmuire şi cei ce tăgăduiesc semnele Domnului lor, pen tru aceia este pedeapsă
cu certare dureroasă.

11.    Dumnezeu este cel ce v-a dat în stăpînire marea, ca să grăbească pe ea corăbiile, la porunca Sa,
şi să căutaţi îndurarea Sa şi să fiţi poate mulţu mitori.

12.    Şi El v-a dat în stăpînire toa te cele ce sînt în ceruri şi pe pămînt, toate sînt de la El. Întru aceasta
sînt semne pentru poporul ce cugetă.

13.    Spune credincioşilor ca să le ierte celor ce nu nădăjduiesc în zilele lui Dumnezeu, ca El să

răsplătească unui popor precum şi-a agonisit.

14.    Cel ce se poartă bine o face pentru sine însuşi, iar cel ce se poartă rău o face împotri va sa; apoi
vă veţi întoarce la Domnul nostru.

15.    Şi Noi dădurăm fiilor lui Is rael scriptura şi înţelepciu nea, şi profeţia şi-i înzestra răm cu bunuri,
şi-i aleserăm înaintea lumii.

16.    Şi Noi le dădurăm lor semne răsvădite pentru afacerea [credinţei] şi nu se certară, pînă ce n-a
venit la ei ştiinţa, din pizmă asupra olaltă. Domnul tău va hotărî între ei ziua învierii cu privire
la aceea despre care s-au certat.

17.    Apoi te vom aşeza asupra unei legi cu privire la aface rea [credinţei]. Deci, urmează-i Lui şi nu
urma poftelor celor ce nu ştiu.

18.    Ei nu-ţi vor folosi nimic împotriva lui Dumnezeu, şi nelegiuiţii îşi sînt scutitori unul altuia. Iar
Dumnezeu este scutul celor ce se tem de El.

19.    Acestea sînt dovezi pentru oameni şi o ocîrmuire şi în durare pentru po porul cel tare în
credinţă.

20.    Sau cred cei ce pregătesc răul că îi ţinem deopotrivă cu cei ce cred şi se poartă bine, aşa că viaţa
lor şi moar tea lor este asemenea? Rău judecă ei.

21.    Şi Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul, în adevăr, ca să răsplătească fiecărui suflet, după cum
şi-a agonisit; şi să nu li se facă strîmbătate.

22.    Ce crezi? Cel ce-şi ia pofta sa drept Dumnezeu şi pe care-l duce Dumnezeu cu ştiinţă în rătăcire
şi-i pecetluieşte au zul şi inima şi pune un văl asupra văzului său — oare cine-l va ocîrmui,
afară de Dumnezeu? Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?

23.    Şi ei zic: “Este numai cît viaţa voastră lumească. Noi mu rim şi trăim şi numai timpul ne
nimiceşte”. Însă ei n-au despre aceasta ştiinţă, ci nu mai presupun.
 24.    Şi dacă li se citesc lor sem nele Noastre, răsvădite, nu este dovada lor alta decît că zic: “Aduceţi
părinţii noştri, dacă iubiţi adevărul!”

25.    Spune: “Dumnezeu vă învie, apoi vă omoară, apoi vă adu nă la ziua învierii. Nu este îndoială
întru aceasta, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu”.

26.    Şi a lui Dumnezeu este îm părăţia cerurilor şi a pămîntului; şi în ziua în care se ridică “ora”, în
ziua aceea vor fi pierduţi cei ce-l[60] ţineau în de şert.

27.    Şi tu vei vedea fiecare popor îngenunchind; fiecare popor va fi chemat la cartea sa: “Astăzi veţi
primi răsplată pentru faptele voastre.

28.    Această carte a voastră vor beşte împotriva voastră în adevăr; Noi am scris ceea ce aţi făcut”.

29.    Iar în ceea ce-i priveşte pe cei ce au crezut şi s-au purtat bine, pe aceia îi va lăsa Dom nul lor să
intre întru îndu rarea Sa; aceasta este o feri cire răsvădită.

30.    Iar în ceea ce-i priveşte pe cei necredincioşi : “Oare nu vi s-au citit vouă semnele Me le? Voi însă
aţi fost îngîmfaţi şi aţi fost un popor păcătos”.

31.    Şi dacă s-a spus; “Făgăduinţa lui Dumnezeu este adevăr şi despre “oră” nu este îndoia lă”, — aţi
zis voi: “Noi nu ştim ce este “ora”, şi noi pre supu nem că ea este numai o presupunere, noi
nu sîntem siguri”.

32.    Şi să li se arate răul ce l-au făcut şi să-i îngrădească aceea ce au batjocorit.

33.    Şi li se va spune: “Astăzi vă uităm Noi precum aţi uitat voi întîlnirea cu ziua voastră şi locuinţa
voastră să fie focul şi să n-aveţi ajutător.

34.    Aceasta, pentru că aţi luat în batjocură numele lui Dumnezeu şi v-a în şelat viaţa lumească”.
Deci, în ziua ace ea, să nu iasă din el[61] şi să nu fie primiţi cu milă.

35.    Şi mărire lui Dumnezeu, Domnul cerurilor şi Domnul pămîntului şi Domnul vea curilor.

36.    Şi a Lui este maiestatea în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţelept.

XLVI

SURA EL-AHKAF[62]

Din Mekka şi este cu treizeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      HM. Trimiterea cărţii de la Dumnezeu cel puternic, înţe lept.

2.      Noi am făcut cerurile şi pă-mîntul şi ceea ce este între amîndouă, pentru un termen hotărît; dar cei necredincioşi se întorc de la ceea cu ce s-au
îndemnat.
3.      Spune: “Ce credeţi? Cei ce îi chemaţi, pe lîngă Dumne zeu, arătaţi-mi ce au făcut ei pe pămînt,
sau ce parte au la ceruri? Aduceţi-mi o carte înainte de aceasta[63], sau o ur mă de ştiinţă,
dacă iubiţi adevărul!”
4.      Şi cine rătăceşte mai mult decît cei ce cheamă, pe lîngă Dumnezeu, pe cineva care nu-i
răspunde, în ziua învie rii; căci ei nu bagă-n seamă strigătul lor;

5.      pe cei ce sînt duşmanii lor, cînd vor fi adunaţi oamenii, şi vor tăgădui închinarea lor?

6.      Şi dacă li se citesc lor sem nele Noastre cele răsvădite, zic cei necredin cioşi despre adevăr, după
ce a venit la ei: “Aceasta este o fermecătură răsvădită”.

7.      Sau ei zic: “El l-a născocit”[64] Spune: “Dacă l-am născocit, n-aveţi nici o putere pentru mine la
Dumnezeu. Însă El ştie ce vorbiţi despre El. El ajunge ca martor între mine şi voi, şi El este cel
iertător, îndurător”.

8.      Spune: “Eu nu încep ceva nou între trimişi, şi eu nu ştiu ce face El cu mine şi cu voi. Eu urmez
numai ceea ce mi s-a descoperit şi eu sînt numai un îndemnător răsvădit.”

9.      Spune: “Ce credeţi dacă este el[65] de la Dumnezeu şi voi îl tăgăduiţi, şi dacă un martor din fiii
lui Israel[66]mărturiseş te că el este deopotrivă [cu Thora], şi crede [în el], pe cînd voi sînteţi
îngîmfaţi? Dumnezeu nu ocîr muieşte poporul nelegiuiţilor”.

10.    Şi cei necredincioşi spun către cei credincioşi: “De ar fi bun, nu ne-ar fi ieşit înainte cu
aceasta”[67] Şi de nu se vor lăsa ocîrmuiţi prin el, vor zice: “Aceasta este o minciună veche!”

11.    însă înaintea lui a fost cartea lui Moise, o îndreptare şi o îndurare. Şi aceasta este o carte care
adevereşte, în limba arabică, spre a-i îndemna pe cei nelegiuiţi şi a le binevesti celor drepţi.

12.    Cei ce zic: “Domnul nostru este Dumnezeu!” şi se poartă bine, asupra lor nu va fi frică şi nici
mîhnire.

13.    Aceştia sînt tovarăşii raiului pentru totdeauna, ca răspla tă pentru faptele lor.

14.    Şi Noi îi poruncirăm omului bunătate faţă de părinţii săi. Maică-sa l-a purtat cu dureri şi l-a
născut cu dureri şi purtarea sa şi înţărcarea sa sînt treizeci de luni, pînă ce, dacă a ajuns
vîrstnic şi a ajuns pa truzeci de ani, zice: “Doam ne, mînă-mă ca să mulţu mesc îndurării Tale,
cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi ca să mă port bine şi să-Ţi placă aceasta; şi
fericeşte-mă cu urmaşii mei; eu mă întorc la tine şi sînt un moslem!”

15.    Aceştia sînt aceia de la care primim faptele lor cele mai bune şi ale căror răutăţi nu le pedepsim:
între tovarăşii raiului sînt ei — o făgăduinţă adevărată este ceea ce li s-a făgăduit.

16.    Şi cel ce zice către părinţii săi: “Pfui asupra voastră! Îmi făgăduiţi că mă voi scula, după ce au
pierit neamuri înainte?” Şi dacă cer ei ajutor de la Dumnezeu: “Vai de tine, crede! Făgăduinţa
lui Dumnezeu este adevăr!” — iar el zice: “Acestea sînt nu mai basme ale înaintaşilor”:

17.    aceştia sînt aceia la care s-a împlinit cuvîntul asupra popoarelor de du huri şi oa meni, care au
pierit înaintea lor, încît au fost pierduţi.

18.    Şi pentru toţi sînt trepte du pă faptele lor, ca să Ie plă tească Dumnezeu după fap tele lor, şi nu
vor fi strîmbătăţiţi.

19.    Şi, într-o zi, cei necredincioşi să fie aduşi la foc: “Voi aţi dus bunurile voastre în viaţa lumească şi
v-aţi folosit de ele. Astăzi însă vi se va răs plăti cu o pedeapsă ruşinoa să, pentru că v-aţi
îngîmfat pe pămînt fără drept şi aţi fost nelegiuiţi.”
20.    Şi ada-ţi aminte de fratele lui Ad[68], cînd a îndemnat el poporul său în El-Ahkaf; şi a fost
îndemnător înaintea lui şi după el. [El zise]: “Serviţi lui Dumnezeu; eu mă tem pentru voi de
pedeapsa unei zile mari”.

21.    Ei ziseră: “Ai venit la noi, ca să ne depărtezi de la zeii noştri? Deci, adă asupra noastră ceea ce ne
ameninţi, dacă eşti iubitor de adevăr!”

22.    El zise: “Ştiinţa este numai la Dumnezeu şi eu vă aduc numai aceea pen tru ce am fost trimis.
Însă văd că voi sînteţi un popor prost”.

23.    Şi cînd văzură un nour ve nind împotriva văilor, ziseră ei: “Acesta este un nour, care ne va da
ploaie!” “Ba nu, aceasta este ceea ce aţi cerut: un vînt cu pedeapsă dureroasă.

24.    El va nimici toate lucrurile, la porunca Domnului său”. Şi dimineaţă nu s-a văzut nimic, decît
numai locuinţele lor. Astfel răsplătim Noi po porul nelegiuit.

25.    Şi Noi le-am dat lor un loc, precum v-am dat vouă loc şi le-am împărtăşit auz, văz şi inimi. Dar nu
le-a folosit nici auzul, nici văzul, nici inimile lor, pentru că tăgăduiau semnele lui Dumnezeu şi
i-a îngrădit aceea de ce-şi băteau joc.

26.    Şi Noi dărîmarăm cetăţile din jurul nostru şi tîlcuiam semnele, poate se vor întoar ce ei.

27.    Şi de ce nu le ajutară aceia pe care îi primiră ei pe lîngă Dumnezeu ca Dumnezei apropiaţi? Dar
ei rătăciră pe la dînşii, şi aceasta era min ciuna lor, ce şi-au născocit-o.

28.    Şi cînd am întors Noi la tine o ceată de duhuri, ca să asculte Coranul[69], şi cînd erau ei de faţă,
ziseră el: “Tăceţi!” şi cînd s-a sfîrşit el, se întoar seră ei la poporul lor ca îndemnători.

29.    Ei ziseră: “O, poporul nostru, noi am auzit o carte, care s-a trimis după Moise, adeve rind ceea
ce a fost înainte. Ea ocîrmuieşte spre adevăr şi spre drum drept.

30.    O, poporul nostru, ascultaţi de vestitorul lui Dumnezeu şi credeţi în El, ca să vă ierte vouă
păcatele voastre şi să vă mîntuiască de pedeapsă dureroasă.”

31.    Şi cel ce nu ascultă de vesti torul lui Dumnezeu, acela nu poate să-L slăbească pe pămînt şi afară
de El n-are scutitori. Aceia sînt în rătăcire răsvădită.

32.    Oare nu văd ei că Dumne zeu, cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi nu încetează să facă, este în
stare să învie morţii? Da, El are putere asu pra tuturor lucrurilor.

33.    Şi, într-o zi, vor fi aduşi cei necredincioşi la foc: “Oare nu este acesta adevăr?” Ei vor zice: “Ba
da, pe Domnul nostru!” El va zice: “Deci, gustaţi pedeapsa pentru necredinţa voastră!”

34.    Deci, rabdă, cum răbdară cei statornici dintre trimişi şi nu cere [pedeap să] pentru ei; va fi
pentru ei, în ziua, cînd vor vedea ce li s-a ameninţat,

35.    ca şi cînd ar fi petrecut nu mai o oră din zi. Propovăduire! Oare cine să fie pier dut, dacă nu
poporul nele giuiţilor?

XLVII
 SURA LUI MOHAMMED[70]

Dumnezeu să- l binecuvînteze şi să- i dăruiască mîntuire

Din Meăina şi este cu patruzeci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Cei ce nu cred şi amăgesc de la drumul lui Dumnezeu — faptele lor îi va duce El în rătăcire.
2.      Iar cei ce cred şi se poartă bine şi cred în ceea ce s-a tri mis asupra lui Mohammed — şi aceasta
este adevărul de la Domnul lor — El va acoperi răutăţile lor şi se va dărui pace inimilor lor.

3.      Aceasta, pentru că cei necre dincioşi urmează deşertăciunea, şi cei cre dincioşi urmea ză
adevărul de la Domnul lor. Aşa face Dumnezeu pil de pentru oameni.

4.      Şi dacă întîlniţi necredin cioşi, jos cu gîturile, pînă ce i-aţi măcelărit, şi legaţi tare cătuşele lor!

5.      Şi după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, pînă ce a depus războiul sarcina sa[71]. Aşa!
Cred de ar fi voit Dum nezeu, singur s-ar fi răzbu nat asupra lor; însă El a voit să vă ispitească
întreolaltă. Şi ceia ce fură omo rîţi pe drumul lui Dumnezeu — nicio dată nu duce El în
rătăcire faptele lor.

6.      El îi va ocîrmui şi va dărui pace inimii lor.

7.      Şi-i va lăsa să intre în rai, precum le-a dat de cunoscut.

8.      O, voi, cei ce credeţi, dacă-i veţi ajuta lui Dumnezeu, vă va ajuta şi El vouă şi va în tări picioarele
voastre.

9.      Şi cei necredincioşi — pieire asupra lor! Şi El va aduce în rătăcire faptele lor.

10.    Aceasta pentru că ei s-au le pădat de ceea ce i-a trimis lor Dumnezeu, şi El va ză dărnici faptele
lor.

11.    Oare n-au purces ei prin ţară şi n-au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor? Dumnezeu i-a stîrpit. Şi
pentru cei necredincioşi este asemenea hotărît.

12.    Aceasta, pentru că Dumne zeu este scutitorul credin cioşilor şi necredin cioşii nu au scutitor.

13.    Dumnezeu pe cei ce cred şi se poartă bine îi duce în grădini pătrunse cu rîuri pe dedesupt, iar
cei necredin cioşi se folosesc şi mănîncă precum mănîncă vitele şi focul este locuinţa lor.

14.    Şi cîte cetăţi mai tari la putere decît cetatea ta, care te-a alungat[72], le-am nimicit Noi şi ele
n-avură ajutător!

15.    Oare cel ce se ţine de semnul răsvădit al Domnului său, să fie deopotrivă cu acela la care s-a
împodobit răutatea faptei sale şi cu cei ce urmea ză poftelor lor?

16.    Pilda raiului care s-a făgă duit celor ce se tem de Dumnezeu: în el sînt rîuri de apă ce nu se strică
şi rîuri de lapte, al căror gust nu se schimbă şi rîuri de vin spre plăcerea celor ce beau.
17.    Şi rîuri de miere curată. Şi ei au acolo tot felul de roduri şi ieitare de la Domnul lor: Oare sînt ei
ca şi cel ce petre ce veşnic în foc şi ca şi cei cărora li se dă de băut apă clocotită, care le sfîşie
mă runtaiele?

18.    Şi unii din ei ascultă de tine, pînă ce dacă ies afară de la tine zic către acei cărora li s-a dat
înţelepciunea: “Ce a spus el înainte?” Ei sînt aceia că rora le-a pecetluit Dumnezeu inimile şi
care urmează pof tele lor.

19.    Şi cei ce sînt ocîrmuiţi, lor le măreşte El ocîrmuirea şi le dă [răsplata] pentru frica lor de
Dumnezeu.

20.    Ce aşteaptă ei decît ca “ora” să vie pe neaşteptate asupra lor? Au venit acum semnele ei[73]. Şi
cum va fi îndemnarea lor, dacă a venit [ora] asupra lor?

21.    Deci, să ştii că nu este Dum nezeu, afară de Dumnezeu, şi roagă-te de iertare pentru păcatele
tale şi pentru cei credincioşi şi cele credin cioase; şi Dumnezeu cunoaş te umbletul vostru şi
locuin ţa voastră.

22.    Şi cei credincioşi zic: “De ce nu se trimite o sură?” Dar cînd vine o sură hotărîtă şi se vesteşte
prin ea lupta, vezi că cei ce au boală în inimile lor privesc spre tine cu privi rea unuia acoperit
de moar te. Dar mai bine ar fi pentru ei ascultare şi cuvinte cuviin cioase.

23.    Şi dacă s-a hotărît afacerea, mai bine ar fi pentru ei dacă s-ar încrede în Dumnezeu.

24.    Şi dacă poate v-aţi fi bătut[74], oare n-aţi fi făcut stricăciune în ţară şi aţi fi rupt înrudirea
voastră de sînge?

25.    Aceştia sînt cei blestemaţi de Dumnezeu, şi El i-a asurzit şi a orbit vede rile lor.

27.    Cei ce întorc spatele, după ce li s-a făcut răsvădită ocîrmuirea, Satan i-a dus în ră tăcire, iar
El[75] întîrzie cu ei.

28.    Aceasta pentru că ei spun către cei ce se leapădă de ceea ce a trimis Dumnezeu: “Voim să
ascultăm de voi cu privire la o parte a lucrului!” Însă Dumnezeu cunoaşte tainele lor.

29.    Dar cum va fi cînd îi vor lua la sine îngerii şi-i vor bate pe feţele lor şi pe spatele lor?

30.    Aceasta, pentru că ei urmea ză aceea ce-l înfuriază pe Dumnezeu şi se leapădă de ceea ce este
plăcerea Lui. De aceea va zădărnici El faptele lor.

31.    Sau cred ceia care au boală în inimile lor că Dumnezeu nu va scoate la iveală rău tăţile lor?

32.    Şi dacă am voi Noi, ţi le-am arăta ţie, şi tu le-ai cunoaşte pe semnele lor. Şi tu-i vei cu noaşte pe
greşeala cuvîntului[76]şi Dumnezeu cunoaşte faptele voastre.

33.    Şi Noi vă vom cerceta, pîna ce nu vom cunoaşte pe cei ce rîvnesc între voi şi pe cei sta tornici şi
Noi vom cerceta vestea despre voi.

34.    Cei ce sînt necredincioşi şi se abat de la drumul lui Dumnezeu şi se despărţesc de cel trimis,
după ce li s-a făcut răsvădită ocîrmuirea, nu-i poate face lui Dumnezeu vreun rău şi El va
zădărnici faptele lor.
 35.    O, voi, cei ce credeţi, ascul taţi de Dumnezeu şi ascul taţi de cel trimis şi nu zădăr niciţi faptele
voastre.

36.    Cei ce nu cred şi se abat de la drumul lui Dumnezeu, apoi mor în necre dinţă, ace lora nu le iartă
Dumnezeu.

37.    Deci, nu fiţi slabi şi nu che maţi la pace, cînd sînteţi voi deasupra, căci Dumnezeu este cu  voi şi
nu vă înşeală pentru faptele voastre.

38.    Viaţa lumii este numai un joc şi o glumă şi dacă credeţi şi vă temeţi de Dumnezeu, vă va da El
răsplata voastră. El nu vă cere averea voastră [întreagă].

39.    De ar cere-o de la voi şi v-ar strîmtora, aţi fi voi zgîrciţi şi El ar scoate la iveală răută ţile voastre.

40.    Iată, voi sînteţi cei chemaţi să dăruiască pe drumul lui Dumnezeu. Iar unii din voi sînt zgîrciţi;
cine însă este zgîrcit, acela este zgîrcit numai pentru sine însuşi. Şi Dumnezeu este cel bogat şi
voi sînteţi cei sărmani. Şi dacă vă veţi abate, vă va schimba El cu alt popor; apoi aceia nu vor fi
deopo trivă cu voi.

XLVIII

SURA BIRUINŢEI[77]

Din Medina şi este cu douăzeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      Noi ţi-am dat ţie o biruinţă răsvădită,

2.      pentru că-ţi iartă Dumnezeu păcatele tale de’nainte şi de apoi, şi împli neşte îndurarea Sa asupra ta şi te ocîrmuieşte pe drum drept,
3.      şi-ţi ajută Dumnezeu cu aju tor mare.

4.      El este cel ce a trimis “locuinţa”[78] în inimile credincioşilor, ca să se mă rească credinţă lîngă
credinţa lor — şi ale lui Dumnezeu sînt oştirile ce ru rilor şi ale pămîntului şi Dumnezeu este
ştiutor, înţelept,

5.      pentru ca să lase să intre cei credincioşi şi cele credincioase în grădini pătrunse cu rîuri pe de
desupt, ca să pe treacă în veci acolo şi să aco pere răutăţile lor; şi aceasta este la Dumnezeu o
fericire mare.

6.      Şi ca să-i pedepsească pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, şi pe idolatri şi pe idolatre, care
gîndesc despre Dumnezeu gînd rău. Asupra lor va roti răul şi Dumnezeu e înfu riat asupra lor
şi i-a bleste mat şi a pregătit pen tru ei iadul şi răul este [încolo].

7.      Şi ale lui Dumnezeu sînt oş tirile cerurilor şi ale pămîn-tului şi Dumnezeu este pu ternic, înţelept.

8.      Noi te-am trimis ca martor şi binevestitor şi îndemnător,

9.      ca să credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi să-L ajutaţi şi să-L cinstiţi şi să-L prea măriţi
dimineaţa şi seara.
10.    Cei ce-ţi jură ţie ascultare, jură lui Dumnezeu ascultare, mîna lui Dum nezeu este deasupra
mîinilor lor. Cel ce calcă jurămîntul, numai sie şi-l calcă; iar cel ce ţine legămîntul cu
Dumnezeu, ace luia îi va da el răsplată mare.

11.    Şi vor zice cei ce au rămas în spate dintre arabi[79]: “Am avut treabă cu a verile noas tre şi cu
gloatele noastre, deci, roagă-te de iertare pen tru noi!” Ei vorbesc, cu lim bile lor, ceea ce nu
este în ini mile lor. Spune: “Cine poate ceva pentru voi la Dum nezeu, dacă voieşte el să vă
facă un rău sau voieşte să vă folosească?” Ba Dumnezeu ştie ce fac ei.

12.    Ba voi credeţi că trimisul şi credincioşii nicicînd nu se vor întoarce la gloatele lor, şi aceasta era
împodobita în inimile voastre. Şi voi gîndeaţi gînduri rele şi eraţi un popor stricat,

13.    şi cel ce nu crede în Dumne zeu şi în trimisul Său — pen tru cei necredin cioşi am pre gătit Noi o
flacără.

14.    Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt; El iartă cui vo ieşte şi-l pede pseşte pe
cine voieşte. Şi Dumnezeu este iertător, îndură tor.

15.    Vor zice cei rămaşi în urmă, dacă veţi purcede la pradă, să o luaţi: “Lăsa ţi-ne să vă urmăm!” Ei
voiesc să schim be cuvîntul lui Dumnezeu. Spune: “Nu ne veţi urma; aşa a vorbit Dumnezeu
înainte!” Dar ei vor spune: “Ba voi ne pizmuiţi!” Ba ei au priceput numai puţin.

16.    Spune celor rămaşi în urmă din arabi: “Veţi fi chemaţi la un popor cu ma re vitejie[80]; vă veţi
lupta cu ei, sau ei se vor face moslemi. Şi dacă veţi asculta, vă va da Dumnezeu răsplată
frumoasă, iar de veţi întoarce spa tele, cum l-aţi întors înainte, vă va pe depsi El cu pedeapsă
dure roasă.

17.    Nu este păcat pentru cel orb, nici păcat pentru cel olog, nici păcat pentru cel bolnav [dacă rămîn
acasă]. Iar cel ce ascultă de Dumnezeu şi de tri misul Său, pe acela îl lasă El să intre în grădini
pătrun se cu rîuri pe de desupt, iar cine întoarce spatele, pe acela îl pedepseşte El cu pe
deapsă dureroasă”.

18.    Dumnezeu a aflat plăcere la cei credincioşi, cînd ţi-au ju rat ei sub arbo rele [din Hudeibiiah], şi
El a ştiut ce a fost în inimile lor şi a trimis asu pra lor “locuinţa”[81] şi le-a răsplătit cu biruinţă
apropia tă

19.    şi cu pradă mare, pe care au apucat-o. Şi Dumnezeu este puternic, în ţelept.

20.    Dumnezeu v-a făgăduit că veţi face pradă mare şi v-a grăbit-o şi a ferit mîinile oamenilor de la
voi, ca să fie semn pentru cei credincioşi şi pen tru ca să vă ocîrmuiască pe drum drept.

21.    Şi altă [pradă], asupra căreia nu aveţi putere. Acum a îngrădit-o Dumne zeu, pentru că
Dumnezeu are putere asupra tuturor lucrurilor.

22.    Şi dacă s-ar fi luptat cei ne credincioşi împotriva voas tră, ei ar fi întors spatele, apoi nu ar fi aflat
nici scutitor, nici apărător.

23.    [Aşa e] obiceiul lui Dumne zeu, cum a fost şi înainte, şi nu afli schimbare la obiceiul lui
Dumnezeu.
 24.    Şi El a fost cel ce a ferit mîinile lor de la voi şi mîinile voastre de la ei în lăuntrul Mekkăi, după ce
le-a dat biruinţă asupra voastră; căci Dumne zeu vede ce faceţi.

25.    Ei sînt aceia care nu cred şi v-au oprit de la templul cel sfînt şi jertfa a fost împiedi cată, ca să nu
ajungă la locul ei de junghiere. Şi fără de băr baţi credincioşi şi muie rile credincioase, pe care
nu i-aţi cunoscut, încît eraţi să-i călcaţi, şi aţi luat vina asupra voastră fără să ştiţi… pentru ca
Dumnezeu să ducă întru îndurarea Sa pe cine voieşte. De ar fi fost des părţiţi deolaltă, i-am fi
pedepsit Noi pe cei necredincioşi cu pedea psă dureroasă[82].

26.    Pentru că purtară cei necre dincioşi în inimile lor rîvnă, rîvna neştiinţei, trimise Dumnezeu
“locuinţa” Sa[83] asupra trimisului Său şi a credincio şilor şi i-a îndatorat la cuvîntul fricii de
Dumne zeu, pentru că ei au fost cei mai vrednici şi mai demni. Şi Dumnezeu ştie toate.

27.    Dumnezeu întăreşte trimi sului Său vedenia cu adevăr[84], că vă va duce pe voi în tem plul cel
sfînt, dacă va voi Dumnezeu, cu siguranţă, cu ca petele voastre tunse şi cu [părul] scurtat. Nu
vă temeţi, pentru că El ştie ceea ce voi nu ştiţi şi El a hotărît, afară de aceasta, o biruinţă
apropiată.

28.    El este cel ce a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuirea şi cu credinţa ade vărului, ca să-i dea izbîndă
asupra tu turor credinţelor. Şi Dumne zeu ca martor.

29.    Mohammed este trimisul lui Dumnezeu şi cei cu dînsul sînt aspri faţă de cei necre dincioşi,
înduraţi întreolaltă. Îi vezi cum se prosternă, închinîn du-se, cerînd milă de la Dumnezeu şi
bună voinţă. Semnele lor pe feţele lor[85] sînt urma închinării. Aceasta este pilda lor în Thora
şi pilda lor în Evanghelie: ei sînt ca sămînţa, care lasă să răsară sfîrcul ei şi-l face pu ternic;
atunci se îngroaşă el şi se ridică pe tulpina sa, spre bucuria se mănătorului şi spre ciuda
necredincio şilor. A făgăduit Dumnezeu iertare şi răsplată măreaţă celor ce cred şi se poartă
bine între ei.

XLIX

SURA ODĂILOR

Din Medina şi este cu optsprezece semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1.      O, voi, cei ce credeţi, nu ieşiţi înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului Său şi temeţi-vă de
Dumnezeu; Dumnezeu aude, ştie.

2.      O, voi, cei ce credeţi, nu ridi caţi vocea voastră asupra vocii profetului şi nu strigaţi la el, cînd vorbiţi, cum stri gaţi întreolaltă, ca să nu se zădăr
nicească faptele voas tre, fără să băgaţi de seamă.
3.      Aceia care pleacă vocile lor înaintea trimisului, la aceia a ispitit Dumne zeu inimile pentru frica
înaintea Sa; pentru ei este iertare şi răs plată măreaţă.

4.      Cei ce te cheamă, pe cînd eşti în odăile  tale[86], cei mai mulţi din ei n-au pricepere.

5.      Dacă ar răbda ei pînă ce ai ieşi, ar fi mai bine pentru ei; şi Dumnezeu este iertător, îndurător.
 6.      O, voi, ce credeţi, dacă vine la voi un netrebnic[87] cu o veste, apoi hotărîţi afacerea, ca să nu
jigniţi un popor cu neştiinţă, şi apoi să vă căiţi de ceea ce aţi făcut.

7.      Şi să ştiţi că este între voi un trimis ai lui Dumnezeu. De ar asculta el de voi, în multe afaceri, voi
aţi păcătui[88].

8.      Un har de la Dumnezeu şi o îndurare; şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

9.      Şi dacă două părţi dintre cre dincioşi se ceartă întreolaltă, faceţi pace între ele; şi dacă una
greşeşte faţă de cealaltă, luptaţi-vă împotriva celei ce a greşit, pînă se întoarce la porunca lui
Dumnezeu. Şi dacă s-a întors, faceţi pace în tre ei după cuviinţă şi drep tate. Dumnezeu îi
iubeşte pe cei ce fac dreptate.

10.    Cei credincioşi sînt fraţi, deci faceţi pace între fraţii voştri şi temeţi-vă de Dumnezeu; poate veţi
afla îndurarea.

11.    O, voi, cei ce credeţi, nu lă saţi să rîdă unii de alţii, care sînt poate mai buni decît ei. Şi nici muieri
[să nu rîdă] de muieri, care poate sînt mai bune decît ele[89]. Şi nu vă de făimaţi întreolaltă şi
nu vă batjocoriţi cu porecle. Un nume rău este netrebnicie după credinţă, şi cine nu se
căieşte, aceia sînt nelegiuiţi.

12.    O, voi, cei ce credeţi, feriţi-vă foarte de prepus; oareşcare prepuse este păcat şi nu vă puneţi la
iscoadă şi nimenea să nu clevetească pe altul, dacă nu e de faţă. Oare îi place vreunuia din voi
să mănînce carnea fratelui său mort?[90]Voi v-aţi lepădat de aceasta. Şi temeţi-vă de Dum
nezeu. Dumnezeu este înde lung răbdător, îndurător.

13.    O, voi, oamenilor, Noi v-am făcut dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut popoa re şi seminţii,
ca să vă cu noaşteţi.Cel mai cinstit din voi înaintea lui Dumnezeu este acela, între voi, care se
teme mai mult de Dumne zeu; Dumnezeu este ştiutor, priceput.

14.    Arabii[91] spun: “Noi credem!” Spune: “Voi nu credeţi, ci să ziceţi: «Sîntem moslemi», pentru
că încă n-a intrat credinţa în inimile voastre. Dar dacă veţi asculta de Dumnezeu şi de trimisul
Său, El nu vă va scurta cu ceva din faptele voastre. Dum nezeu este iertător, îndu rător”.

15.    Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în tri misul Său, apoi nu se în doiesc şi se luptă
cu avere şi putere pe drumul lui Dum nezeu. Aceştia sînt cei ade văraţi.

16.    Spune: “Voiţi să-L învăţaţi pe Dumnezeu despre legea voastră după ce Dumnezeu ştie ce este în
ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu ştie toate lucrurile?”

17.    Ei îţi spun înainte că sînt moslemi. Spune: “Nu-mi pu neţi înainte Islamul vostru; ba Dumnezeu
vă va pune înainte că v-a dus la credinţă dacă iubiţi adevărul.”

18.    Dumnezeu cunoaşte cele as cunse în ceruri şi pe pămînt şi Dumnezeu vede ce faceţi.

[1] Se numeşte şi “Sura celui ce iartă” după începutul versetului 2

[2] Aceste două litere misterioase se află şi la începutul celor şase sure următoare. La
sura XLII sînt adăugate încă şi literele ASK.
[3] Întîia moarte este starea inconştientă a omului în pîntecele maicii, iar a doua este
moartea naturală, de la sfîrşitul vieţii. Prima înviere este naşterea, iar a doua va fi la
judecata de apoi.
[4] Popoarele enumerate în versetul următor
[5] Conf. VII, 63 şi 71
[6] Conf. XXVII, 28
[7] I.e. mor acum, înainte de ce ajung la bâtrîneţe
[8] Adaugă: că-şi vor primi răsplata
[9] I.e. de credinţa lor deşartă
[10] Prin sura aceasta Mohammed pare să-l fi convertit la Islam pe cel mai de vază
mekkan, anume Utba bin Rabia. Această sură se mai numeşte şi “sura închinării”, ca şi
sura XXXII.
[11] Aşadar, după părerea lui Mohammed, Dumnezeu în primele două zile a creat şi a
întocmit pămîntul (v. 8); tot în aceste zile şi în altele două, de toate patru, a orînduit El
nutrămîntul, i.e. a creat plantele şi anima lele pe pămînt (v.9) şi în ultimele două zile a
creat cerurile (v. 10 şi 11.)
[12] I.e. cerul cel mai de desupt, cel imediat asupra pămîntului
[13] I.e. cu stele şi cu îngeri
[14] Conf. VII, 63 şi 71
[15] Satanele
[16] Viaţa de acum şi cea de apoi
[17] Flecăriţi cînd se citeşte Coranul şi stingheriţi astfel citirea!
[18] Adaugă: pe aceia îi cunoaşte Dumnezeu
[19] Cartea
[20] În limbă străină
[21] Mohammed
[22] Coranul
[23] I.e. nimenea dintre noi n-a văzut idolii
[24] I.e. În depărtare mare de la adevăr
[25] Coranul
[26] Conf. nota de la XL, 1.
[27] Mekka
[28] Jidovii şi creştinii
[29] Mohammed. Locul acesta este întunecos şi se explică în mai multe feluri.
[30] I.e. dreptul conţinut în Coran
[31] Mekkanii
[32] Fără să fi orînduit Dumnezeu că toate să se decidă în ziua de apoi
[33] Mării
[34] La iad
[35] Adaugă: pentru păcatele voastre
[36] Gavriil
[37] I.e. În originalul veşnic al Coranului, păstrat de Dumnezeu
[38] Îngerii
[39] Ultimele două versete sînt anevoie de înţeles şi explicatorii sînt de păreri cu totul
divergente.
[40] Pe Mekkani
[41] Mekka şi Taif
[42] De necredincioşi
[43] Satanele
[44] I.e. semnul premergător
[45] Adaugă: Nu vor crede în trimiterea lui
[46] Mekkanii aduseră ca acuză lui Mohammed cum că şi creştinii adorează ca zeu pe
un om, şi acesta nu e mai bun decît idolii lor.
[47] Isus. După Islam, a doua venire a lui Chris-tos este unul dintre semnele
premergătoare zilei de apoi.
[48] Malik se numeşte mai marele sau stăpînul iadului. Conf. introducere, cap.IV.
[49] Mekkanii
[50] I.e. au născocit o viclenie contra Noastră
[51] Îngerii
[52] După explicatori, Isus, Ezdra şi îngerii
[53] Lui Mohammed
[54] Noaptea “EI-Kadr” de la 23 spre 24 Ramadân
[55] Un semn al zilei de apoi
[56] Mekkanii
[57] Titlul regilor din Iemen
[58] Conf. XXXVII, 60
[59] Coranul
[60] Coranul
[61] Din iad
[62] Înseamnă “morile de nisip” şi astfel se nu meşte o vale în Iemen, unde locuiau Adijii.
[63] Coranul
[64] Adaugă: Coranul
[65] Coranul
[66] Acela ar fi fost un jidov cu numele Abdallah Ibn Salina, care s-a convertit…
[67] I.e. dacă ar fi Coranul ceva bun, n-ar fi mers înainte, cu primirea sa, tocmai
lepădăturile, care formează aderenţa lui Mohammed.
[68] Profetul Hud. Conf. VII, 63
[69] Mohammed avu vedenia aceasta în fuga sa de la Mekka la Medina.
[70] Se numeşte şi “Sura luptei”, după V. 22.
[71] După Hanifiţi, orînduiala conţinută în V. 4 şi 5, a avut valoare numai pentru lupta de
la Bedr. După Şiiţi, însă, această orînduiala rămîne în valoare pentru totdeauna. Numai
duşmanii prinşi după luptă pot fi liberaţi pentru bani de răscumpărare sau fără bani, sau
schimbîndu-se cu prizonieri moslemi.
[72] Mekka
[73] Acestea sînt trei: trimiterea lui Mohammed, despoierea lumii şi fumul din sura XLIV.
[74] de la Islam
[75] Dumnezeu
[76] I.e. pe vorba lor încurcată
[77] Nu se ştie care biruinţă. Se pare însă că e vorba de cucerirea Mekkăi. Alţii se
gîndeau la armistiţiul din Hudeibiiah.
[78] Conf. II, 249
[79] .e. seminţile arabe, care n-au purces în război
[80] Cu privire la acest popor sînt păreri foarte diferite la tîlcuitori.
[81] Conf. II, 249
[82] Korişijii îl opriră pe Mohammed, pe dru mul său spre Hudeibiiah, să intre în templul
din Mekka şi să jertfească în valea Mina.
[83] Conf. II, 249
[84] Acest vis, pe care îl avu Mohammed, pe drumul său spre Hudeibiiah, se împlini abia
anul următor.
[85] I.e. colbul, ce le-a rămas pe faţă de la închi nare.
[86] Se referă la doi arabi, care I-au chemat cu voce tare pe Mohammed sa iasă afară
din Harem, cînd se odihnea de amiazăzi.
[87] Se zice că e o aluziune la El-Valid Ibn Okba, care fu trimis de Mohammed la
seminţia Banu El-Mustalik, şi a minţit înainea lui Mohammed că n-a primit de acolo
milostenii.
[88] Făcîndu-l să rătăcească
[89] Relativ Ia aceste cuvinte, comentatorii istorisesc următorul episod. Una din soţiile lui
Mohammed se plînse odată la el că celelalte soţii o batjocoresc şi o numesc fiică de
jidov. Mohammed răspunse: “Oare nu poţi spune: Aaron este tatăl meu, Moise unchiul
meu şi Mohammed bărbatul meu?”
[90] I.e. să-l defaime
[91] E vorba despre seminţia beduinică Banu Asad, care, la timp de foamete, veni la
Medina, făţărind credinţa, spre a căpăta mîncare.
 L

SURA K[1]

Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. K. Pe Coranul cel prealăudat!

2. însă ei se miră că a venit la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredin cioşi zic: “Acesta este un
lucru minunat!

3. Poate dacă am murit şi ne-am făcut ţărînă…?[2] Aceasta este o reîntoar cere îndepărtată”.

4. Noi ştim că s-a stricat pămîntul de către ei, şi la Noi este o carte, care păzeşte.
5. Ei însă adevărul îl învinuiră de minciună, după ce veni la ei, şi ei sînt într-o stare în curcată.

6. Oare nu privesc ei spre cer în sus, cum l-am zidit Noi şi l-am împodobit şi n-are cră pături.

7. Şi pămîntul Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţi puternici şi am lăsat să răsară pe el tot felul
frumos,

8. spre pricepere şi îndemnare pentru tot robul căincios.

9. Şi Noi trimitem din ceruri apă binecuvîntată şi prin ea lăsăm să răsară grădini şi grînele recoltei

10. şi fenici înalţi cu roduri rîn-duite,

11. spre îngrijirea robilor. Şi Noi înviem prin ea o ţară moartă. Astfel va fi ieşirea [din mor minte].

12. înaintea lor învinuiră de minciună poporul lui Noe şi locuitorii din Er-Rass[3] şi Thamud[4].

13. Şi Ad[5], şi Faraon, şi fraţii lui Lot, şi locuitorii pădurii[6], şi poporul lui Tubba[7]. Toţi îi învinuiră
de minciună pe trimişi şi ameninţarea mea s-a adeverit…

14. Oare am slăbit Noi la făptura întîia?[8] Dar ei sînt în rătăcire cu privire la o făptură nouă[9].
15. Şi Noi l-am făcut pe om, şi Noi ştim ce şopteşte în el su fletul său, căci Noi îi sîntem mai aproape
decît vîna gîtului.

16. Cînd se întîlnesc cei doi întîlnitori[10], şezînd în dreapta şi în stînga,

17. nu va vorbi el un cuvînt, dar lîngă el este un păzitor la îndemînă[11].

18. Şi vine beţia morţii, în adevăr: “Aceasta e ceea de ce te-ai ferit”.

19. Şi se va suna în trîmbiţă, aceasta e ziua ameninţată.

20. Şi va veni fiecare suflet cu un hăitaş şi un martor.

21. “Tu n-ai băgat de seamă şi noi am luat de pe tine vălul tău şi vederea ta astăzi este aspră”[12].

22. Şi tovarăşul său va zice: “Aceasta este ceea ce este pregătit la mine!”

23. “Aruncaţi în iad pe tot necre dinciosul răzvrătit,

24. cel ce împiedică binele, păcă tosul, îndoiosul,

25. care pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu; deci, aruncaţi-l în pedeapsă aspră!”[13]

26. Tovarăşul său[14] va zice: “Doamne, nu l-am amăgit, însă el era în rătăcire adîncă”.

27. El va zice: “Nu vă certaţi îna intea Mea; Eu ameninţarea v-am trimis-o de’nainte.

28. Nu se schimbă la Mine cuvîntul şi Eu nu fac strîmbătate servilor”.

29. În ziua aceea, vom zice Noi iadului: “Eşti tu plin?” El va zice: “Este încă mai mult?”

30. Şi se va aduce raiul aproape pentru cei ce se tem de Dumnezeu, nu de parte:

31. “Aceasta este ceea ce vi s-a făgăduit — fiecărui căincios ce păzeşte [po runcile],

32. ce se teme de cel îndurător într-ascuns şi vine cu inimă înfrîntă.

33. Intraţi cu pace! Aceasta este ziua veşniciei”.

34. Şi vor avea acolo ce vor voi, şi la Noi este înmulţirea[15].

35. Şi înaintea lor am nimicit Noi cîte neamuri care erau mai tari la putere decît ei. Purcedeţi prin
ţară, ori de este adăpost.

36. întru aceasta este o îndem nare pentru cel ce are inimă, sau ascultă şi este martor.

37. Noi am făcut cerurile şi pă-mîntul şi ce e între ele în şase zile şi nu Ne-a cuprins obo seala.

38. Deci, rabdă ceea ce spun ei şi preamăreşte cu laudă pe Domnul tău, înaintea răsări tului soarelui
şi a apusului său.

39. Şi noaptea preamăreşte-L şi [fă] sfîrşiturile închinăciunii[16].

40. Şi ascultă de ziua cînd va chema vestitorul din Ioc apropiat.

 41. Ziua, cînd vor auzi ei strigă tul în adevăr, aceea este ziua ieşirii [din mor mînt].

42. Noi înviem şi omorîm, şi la Noi este drumul,

43. în ziua cînd crapă asupra lor[17] pămîntul cu grabă — aceasta e o aduna re uşoară pentru Noi.

44. Noi ştim ce vorbesc ei şi tu nu eşti pus asupra lor să-i sileşti.

45. Deci, îndeamnă-l, prin Co ran, pe cel ce se teme de ameninţarea Mea.

LI

SURA ÎMPRĂŞTIETORILOR

Din Mekka şi este cu şaizeci de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Pe cei ce împrăştie întru împrăştiere[18]

2. şi cei ce poartă sarcina[19],

3. şi pe cele ce grăbesc iute[20],

4. şi pe cei ce împart afaceri[21],

5. ceea ce vi s-a ameninţat, este adevăr,

6. şi judecata este hotărîtă.

7. Şi pe cer şi drumurile sale,

8. voi sînteţi cu vorbă răzvră tită.

9. Întors de la el[22] este cel ce este întors[23].

10. Moartea pentru mincinoşi,

11. care sînt nepăsători, în potop [de neştiinţă]!

12. Ei vor întreba: “Cînd este ziua judecăţii?”

13. în ziua aceea, să fie ispitiţi prin foc:

14. “Gustaţi ispita! Aceasta e ceea ce aţi dorit!”

15. Cei ce se tem de Dumnezeu, vin în grădini şi la izvoare,

16. primind ce le-a dat Domnul lor; ei înainte doară au fost drepţi.

17. Dormiră numai puţin noaptea[24]

18. şi în zori se rugară de iertare.

19. Şi în averea lor era ceea ce se cuvine cerşetorului şi celui ce se ruşinează [să ceară].
20. Şi pe pămînt sînt semne pen tru cei ce cred cu putere,

21. şi la voi înşivă — oare nu ve deţi?

22. Şi în cer este înzestrarea voas tră şi ceea ce vi s-a făgăduit.

23. Şi pe Domnul cerului şi al pămîntului, aceasta este ade vărat, ca şi ceea ce vorbiţi.

24. N-a venit la timp istoria oas peţilor cinstiţi ai lui Avraam?

25. Cînd intrară la el şi ziseră: “Pace!”, El zise: “Pace!”

26. Şi el merse o parte la gloata sa şi aduse un viţel gras.

27. Şi li-l aduse şi zise: “Oare nu veţi mînca?”

28. Şi-l apucă frica înaintea lor[25]. Ei ziseră: “Nu te teme!” Şi-i vestiră un fecior înţelept.

29. Şi femeia sa se apropie cu zgomot şi-şi lovea faţa zicînd: “Babă stearpă!”

30. Ei ziseră: “Aşa zice Domnul tău. El, cel înţelept, ştiutor”.

31. El zise:”Care este afacerea voastră, o, trimişilor?”

32. Ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit,

33. ca să trimitem asupra lor pietre de lut,

34. însemnate de Domnul tău pentru păcătoşi[26].

35. Şi noi lăsarăm să iasă afară pe cei credincioşi dintre ei,

36. însă găsirăm acolo numai o casă de moslemi

37. şi noi lăsarăm în ea[27] un semn pentru cei ce se tem de pedeapsă dure roasă.

38. Şi în Moise, cînd îl trimiserăm la Faraon cu împuterni cire răsvădită.

39. Şi el se întoarse în unghiul său şi zise: “Un fermecător sau un îndrăcit!”

40. Şi noi îl apucarăm pe el şi oştirea sa şi-l aruncarăm în mare, căci era vinovat.

41. Şi în Ad[28] făcurăm un semn, cînd trimiserăm la el vîntul sterp,

42. care nu lăsa nimic, unde venea, decît că făcea fărîme.

43. Şi în Thamud[29], cînd li se spuse: “Folosiţi-vă pînă la o vreme!”

44. însă ei au fost îngîmfaţi faţă de porunca Domnului lor; atunci i-a apucat trăsnetul, pe cînd priveau.

45. Şi ei nu putură să stea şi nu fură mîntuiţi.

46. Şi poporul lui Noe înainte: ei erau un popor nelegiuit.

47. Şi cerul Noi l-am zidit cu pu tere şi-l făcurăm larg.

 48. Şi pămîntul Noi l-am întins şi frumos l-am aşternut.

49. Şi din toate cele Noi am fă cut perechi, poate vă veţi lă sa îndemnaţi.

50. Deci, fugiţi la Dumnezeu, eu vă sînt vouă un îndemnător răsvădit.

51. Şi nu puneţi lîngă Dumne zeu alt Dumnezeu; eu vă sînt de la El un îndemnător răsvădit.

52. Aşa nu veni la înaintaşii lor vreun trimis, fără ca ei să zi că: “Este un fermecător sau un îndrăcit!”

53. Oare au primit aceasta[30] ca moştenire? Ba ei sînt un popor răzvrătit.

54. Deci, întoarce-te de la ei şi nu vei fi vinovat.

55. Şi îndeamnă, căci îndemna rea foloseşte credincioşilor.

56. Şi duhurile şi oamenii i-am făcut numai ca să-Mi slujeas că.

57. Nu doresc de la ei îngrijire şi nu doresc să Mă nutrească.

58. Dumnezeu este îngrijitor, Domnul puterii, cel statornic.

59. Pentru cei nelegiuţi să fie o parte, asemenea părţii tovarăşilor lor, dar ei să nu ceară grabă.

60. Şi vai de cei necredincioşi pentru ziua ce li s-a amenin ţat.

LII
SURA MUNTELUI

Din Mekka şi este cu patruzeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Pe munte[31]

2. şi pe cartea[32], scrisă

3. pe pergament întins,

4. şi pe casa cercetată[33],

5. şi pe acoperămîntul înălţat[34],

6. şi pe marea umflată,

7. pedeapsa Domnului tău este hotărîtă.

8. Nimenea n-o poate opri,

9. în ziua cînd se va clătina cerul

10. şi se vor mişca munţii;

11. vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiau de minciună

12. şi se jucau cu vorba!

13. În ziua aceea, să fie aruncaţi în focul iadului:

14. “Acesta este focul ce l-aţi ţi nut de minciună!

15. Oare este aceasta fermecă-tură sau nu vedeţi?

16. Ardeţi în el şi răbdaţi sau nu răbdaţi, e totuna pentru voi, voi primiţi nu mai răsplată pentru
faptele voastre.”

17. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la plăcere,

18. bucurîndu-se de ceea ce Ie-a dat lor Domnul lor. Şi i-a ferit pe ei Domnul lor de pe deapsa iadului.

19. “Mîncaţi şi beţi şi să vă fie de bine pentru faptele voastre!”

20. Ei stau întinşi pe tronuri, în rînd, şi Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.

21. Şi cei ce cred şi ale căror odrasle urmează în credinţă, pe aceia îi vom împreuna cu urmaşii lor şi
nu-i vom scur ta întru nimic din faptele lor. Fiecare este chezaş pentru lucrul ce şi l-a agonisit.

22. Şi Noi le vom da prisosinţă întru roduri şi carne, cum vor dori.

23. Acolo-şi vor întinde unul al tuia un pahar fără vorbă goală şi păcat în el.

24. Şi vor umbla în jur pe la ei feciori ca mărgăritarele as cunse.

25. Şi unul se va întoarce spre celălalt, întrebîndu-se.

26. Ei vor zice: “Noi am fost înain te, în gloata noastră, îngrijiţi[35],

27. însă Dumnezeu s-a îndurat de noi şi ne-a mîntuit de pedeapsa vîntului fierbinte.

28. Noi am strigat înainte Ia Dîn-sul. El este cel blînd, îndu rat”.

29. Deci, îndeamnă, căci, pe îndurarea Domnului tău, nu eşti vrăjitor şi nici îndrăcit!

30. Poate zic ei: “Un poet! Voim să aşteptăm la el nevoile vremii”[36].

31. Spune: “Aşteptaţi! Şi eu aş tept cu voi”.

32. Sau le porunceşte aceasta visurile lor, sau sînt ei un po por rătăcitor?

33. Sau ei zic: “El l-a născocit!”[37] Dar nu vor să creadă.

34. Ei să aducă o istorie ca aceas ta, dacă iubesc adevărul.

35. Sau fură ei făcuţi din nimic, sau sînt ei făcătorii?

36. Sau făcură ei cerurile şi pămîntul? Ba, ei nu cred în tărie.

37. Sau sînt la ei comorile Dom nului Tău? Sau sînt ei stăpîni?

 38. Sau au ei o scară, pe care pot asculta?[38] Atunci, cel ce ascultă să aducă împuternicire răsvădită.

39. Sau are El fiice şi voi aveţi fii?

40. Sau ceri de la ei simbrie şi ei sînt încărcaţi cu datorii?

41. Sau la ei sînt cele ascunse, încît ei le scriu?

42. Sau voiesc ei vicleşug? Însă împotriva nelegiuiţilor se face vicleşug.

43. Sau au ei un Dumnezeu, afară de Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu, afară de ceea ce-i fac ei ca
tovarăş!

44. Şi de ar vedea ei o bucată de cer căzînd, ar zice: “Un nour gros!”

45. Deci, lasă-i pînă ce vor întîlni ziua lor, în care vor leşina:

46. ziua în care nu le va folosi nimic vicleşugul lor, şi ei nu vor fi mîntuiţi.

47. Şi pentru cei nelegiuiţi mai este o pedeapsă, afară de aceasta, însă cei mai mulţi din ei nu o ştiu.

48. Şi aşteaptă judecata Domnu lui tău, căci tu eşti în ochii Noştri şi laudă mărirea Dom nului tău, cînd
te scoli,

49. şi noaptea laudă-l, şi cînd apun stelele.

LIII

SURA STELEI

Din Mekka şi este cu şaizeci şi două de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Pe steaua,  care apune,

2. tovarăşul nostru[39] nu rătăceş te şi nu se înşeală,

3. nici vorbeşte din poftă.

4. El[40] este numai o descoperire descoperită;

5. pe el[41] l-a învăţat cel tare la putere[42],

6. Domnul priceperii. Şi a stat drept,

7. şi era pe orizontul cel mai înalt.

8. Atunci s-a apropiat el şi a venit mai aproape

9. şi era departe de două arcuri sau mai aproape,

10. şi a descoperit robului său ceea ce i-a descoperit.

11. N-a minţit inima ceea ce a văzut el.

12. Voiţi să vă îndoiţi de ceea ce a văzut el?

13. Şi el l-a văzut altă dată

14. la lotusul hotarului[43],

15. lîngă grădina locuinţei.

16. Cînd acoperea lotusul ceea ce îl acoperea[44].

17. Nu s-a abătut privirea şi n-a trecut mai departe.

18. Da, el a văzut cele mai mari din semnele Domnului său.

19. Ce credeţi despre Allît şi El-Uzza

20. şi Manît, a treia după ele?[45]

21. Să aveţi voi fii şi El fiice?

22. Aceasta ar fi o împărţire nedreaptă.

23. Acestea sînt numai numiri pe care le-aţi numit voi şi părinţii voştri. Dumnezeu n-a trimis asupra
lor împu ternicire. Ei urmară numai unei credinţe deşarte şi pof tei inimii lor şi la ei a venit de
la Domnul lor ocîrmuirea.

24. Oare să aibă omul ceea ce doreşte?

25. Însă a lui Dumnezeu este ce ea ce e pe urmă şi ce e întîi.

26. Şi cîţi îngeri sînt în ceruri, mijlocirea lor nu foloseşte nimic,

27. doar dacă a îngăduit Dum nezeu cui a voit şi cui i-a plă cut.

28. Cei ce nu cred în lumea de apoi numesc pe îngeri cu nume muiereşti.

29. însă ei n-au ştiinţă despre aceasta; ei urmează numai unei credinţe deşarte, şi cre dinţa deşartă
nu foloseşte faţă de adevăr.

30. Deci, întoarce-te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi doreşte numai viaţa lumii.

31. Aceasta este obştea ştiinţei lor. Domnul tău ştie mai bi ne cine rătăceşte de la dru mul său şi ştie
mai bine care este bine ocîrmuit.

32. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, ca să răsplătească celor ce fac rău, după
faptele lor, şi să răsplătească celor ce se poar tă bine cu ceea ce e mai bun.

33. Cei ce se feresc de păcate mari şi de lucruri ruşinoase, afară de păcate uşoare, doar Domnul tău
este bogat la iertare. El v-a cunoscut, cînd v-a scos din pămînt şi cînd eraţi fături în pîntecele
mai-celor voastre. Deci, nu vă ţi neţi de curaţi voi înşivă. El ştie cine se teme de El.

34. Ce crezi de cel ce se-ntoarce

35. şi dă puţin şi e zgîrcit?

36. Este la el cunoştinţa celor ascunse şi le vede el?

37. Sau nu i s-a povestit ce stă pe filele lui Moise

38. şi ale lui Avraam, cel ce a fost cu credinţa[46],

39. ca să nu poarte un suflet încărcat sarcina altuia.

40. Şi că pentru om este numai aceea ce şi-a agonisit,

41. şi că agonisirea lui să se vadă,

42. apoi să i se răsplătească cu răsplata cuvenită;

43. şi că la Domnul tău este ho tarul;

44. şi că El face să rîzi şi să plîngi;

45. şi că El este cel ce omoară şi învie;

46. şi că El a făcut perechile, bărbătuş şi femeiuşă,

47. dintr-o picătură, cînd s-a văr sat;

48. şi că a Lui este facerea cea de apoi[47];

49. şi că El îmbogăţeşte şi îndes tulează;

50. şi că El este Domnul lui Si rius[48];

51. şi că El l-a strivit pe Ad dintîi

52. şi pe Thamud şi n-a lăsat nimic;

53. şi poporul lui Noe înainte; ei erau foarte nelegiuiţi şi păcă toşi;

54. şi cetăţile risipite[49] le-a dărîmat El

55. şi le-a acoperit ceea ce le aco peră[50].

56. De care binefaceri ale Dom nului tău te îndoieşti?

57. Acesta[51] este un propovă duitor din propovăduitorii de’nainte.

58. Se apropie [ziua] ce se apro pie, nimenea, afară de Dumnezeu, n-o descoperă.

59. Vă miraţi de această cuvîntare?

60. Şi rîdeţi şi nu plîngeţi?

61. Şi vă jucaţi în deşert?

62. Deci, închinaţi-vă înaintea lui Dumnezeu şi slujiţi-L.

LIV SURA LUNII

 Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne.

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. S-a apropiat ora şi s-a despi cat luna[52],

2. Însă, cînd văd ei un semn, se întorc şi zic: “Fermecătură durătoare!”

3. Şi ei învinuiesc de minciună şi urmează poftele lor, însă tot lucrul este hotărît.

4. Şi a venit la ei o veste înspăi-mîntătoare[53].

5. O înţelepciune la culme, însă nu folosesc îndemnătorii:

6. Deci, întoarce-te de la ei, în ziua cînd va chema chemătorul[54] la un lucru urîcios.

7. Cu privire plecată, vor ieşi ei din morminte, ca şi lăcustele împrăştiate,

8. grăbind spre chemător. Cei necredincioşi vor zice: “Aceas ta este o zi grea!”

9. Învinuia de minciună înain tea lor poporul lui Noe şi ei l-au ţinut de minciunos pe robul Nostru şi
ziseră: “în drăcit!”, şi el fu alungat.

10. Şi el strigă către Domnul său: “Sînt biruit, deci, ajută-mi!”

11. Şi Noi deschiserăm porţile cerului cu apă curgătoare

12. şi lăsarăm să răsară izvoare din pămînt şi aşa se întîlni apa, după poruncă hotărîtă.

13. Şi Noi îl duserăm[55] [într-o corabie] din scînduri şi cuie,

14. care purcedea înaintea ochi lor Noştri: o răsplată pentru că a fost lepădat.

15. Noi am lăsat aceasta în urmă ca semn; oare este cineva care se lasă îndemnat?

16. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

17. Şi Noi l-am făcut uşor, Co ranul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în demnat?

18. De minciună învinuia Ad, şi cum a fost pedeapsa Mea, şi îndemnarea Mea!

19. Noi am trimis asupra lor un vînt vîjîitor, într-o zi nefe ricită, puternică,

20. care i-a smuls pe oameni ca pe trunchii de fenici dezrădăcinaţi.

21. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

22. Şi Noi l-am făcut uşor, Cora nul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în demnat?

23. Şi Thamud a învinuit de minciună îndemnarea.

24. Şi ei ziseră: “Oare unui om din noi, unuia singur să-i ur măm? Atunci, am fi în rătă cire şi nebunie.

25. Oare s-a aruncat asupra lui îndemnarea între noi? Ba el este un minci nos obraznic”.

26. “Ei vor şti cine este minci nosul cel obraznic.”

27. Noi le vom trimite lor iapa de cămilă, ca ispită, deci, păzeşte-i şi ai răb dare;

28. şi vesteşte-le, că apa este îm părţită între ei, fiecare bău tură să fie adusă [schimbiş][56].

29. Ei însă îl chemară pe tova răşul lor şi el apucă şi o ologi.

30. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

31. Noi trimiserăm asupra lor un strigăt[57], şi ei se făcură ca vreascurile făcătorului de staule.

32. Şi Noi l-am făcut Coranul uşor spre îndemnare; dacă este cineva care se lasă în demnat?

33. Poporul lui Lot a învinuit de minciună îndemnarea.

34. Noi am trimis asupra lor un vînt ce împrăştia prund; nu mai gloata lui Lot am mînuit-o în zori de zi

35. ca o îndurare din partea Noas tră. Astfel răsplătim Noi ce lor mulţumitori.

36. Şi el i-a îndemnat cu privire la apucarea Noastră, dar ei se îndoiră de îndemnare;

37. Şi ei cerură de la el pe oaspe ţii săi şi Noi le nimicirăm ochii: “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi
îndemnarea Mea!”

38. Şi dis de dimineaţă îi apucă o pedeapsă durătoare:

39. “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!”

40. Şi Noi făcurăm Coranul uşor la îndemnare, dar este cine să se lase îndemnat?

41. Şi a venit la casa lui Faraon îndemnarea.

42. Ei ţinură de mincinoase toate semnele Noastre şi Noi îi apucarăm cu apucarea unui pu ternic,
tare.

43. Oare necredincioşii voştri sînt mai buni decît aceia sau este pentru voi mîntuire în scripturi?

44. Sau ei zic: “Noi sîntem o mulţime biruitoare!”

45. Fugărită va fi mulţimea şi ei vor întoarce spatele.

46. însă “ora” este vremea ame ninţată pentru ei şi “ora” este mai grozavă şi mai amară.

47. Păcătoşii sînt în rătăcire şi în furie.

48. Într-o zi vor fi tîrîţi în foc pe feţele lor: “Gustaţi atingerea focului iadului!”

49. Toate lucrurile le-am făcut Noi după o hotărîre.

50. Şi porunca Noastră este nu mai un unic [cuvînt] ca şi clipita ochiului.

51. Şi Noi îi nimicim pe cei ase menea vouă; oare este însă unul, care se lasă îndemnat?

52. Şi toate lucrurile cîte le fac ei, stau în cărţi.

 53. Şi tot ce e mic şi mare este scris.

54. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini cu rîuri

55. la şederea adevărului, la un rege puternic.

LV

SURA CELUI ÎNDURĂTOR

Din Mekka şi este  cu şaptezeci şi opt de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Cel îndurat  a învăţat Coranul.

2. El l-a făcut pe om

3. şi l-a învăţat [limba] răsvdită.

4. Soarele şi luna [stau] sub orînduiri,

5. şi stelele şi arborii se închină.

6. Şi cerul El l-a ridicat şi a pus cumpăna,

7. ca să nu greşiţi la cumpănă.

8. Şi cumpăniţi după dreptate şi nu micşoraţi greutatea[58]

9. Şi pămîntul El l-a pus pentru vietăţi;

10. şi pe el sînt roduri şi fenici cu struguri de flori

11. şi grîne cu paie şi ierburi mi rositoare.

12. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?[59]

13. El l-a făcut pe om din tină, ca oalele de lut,

14. şi El a făcut duhurile din foc curat.

15. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

16. Domnul amînduror răsăritu rilor

17. şi Domnul amînduror apu surilor[60].

18. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

19. El a slobozit cele două ape, care se întîlnesc[61].

20. între amîndouă este o stavilă pe care n-o pot trece.

21. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?
22. El scoate din amîndouă măr găritare şi mărgean.

23. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

24. Ale lui sînt corăbiile care trec pe mare ca munţii.

25. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

26. Toate asupra lui[62] sînt trecă toare.

27. Însă rămîne faţa Domnului tău cu slavă şi cinste.

28. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

29. Pe Dînsul îl roagă ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, şi în toată ziua împlineşte El ceva.

30. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

31. Fără odihnă vom fi pentru voi, o, voi, două sarcini[63].

32. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

33. O, adunarea duhurilor şi oamenilor! Dacă puteţi trece peste hotarele cerurilor şi ale pămîntului,
treceţi-le! Nu le puteţi trece decît cu împuter nicire.

34. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

35. Se va trimite asupra voastră o flacără de foc şi aramă şi nu vi se va ajuta.

36. Şi care binefaceri ale Dom nului voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?

37. Dar dacă se va despica cerul şi va fi roş ca pielea cea roşie?

38. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

39. Şi în ziua aceea nu va fi în trebat de păcatul său nici om, nici duh.

40. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

41. Cunoscuţi vor fi păcătoşii pe semnele lor şi vor fi apucaţi de chica şi de picioarele lor.

42. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

43. Acesta este iadul pe care-l tăgăduiau păcătoşii.

44. Ei să umble încolo şi-ncoace între el şi apă clocotită.

45. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tă găduiţi amîndoi?

46. Pentru cel ce s-a temut de lo cul[64] Domnului său sînt două grădini.

47. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

48. Amîndouă [grădini] cu ramuri.

49. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

50. Acolo sînt două izvoare grab nice.

51. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

52. Acolo sînt din tot rodul două feluri.

53. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

54. Ei să se întindă pe aşter nuturi căptuşite cu brocart şi rodurile amînduror grădini sînt aproape.

55. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

56. În ele sînt [copile] cu ochi neprihăniţi, pe care înainte nu le-a atins nici om, nici duh.

57. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

58. Ca şi cînd ar fi hyacinte şi mărgean.

59. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

60. Oare răsplata binelui să fie alta decît bine?

61. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

62. Şi, afară de acestea, mai sînt două grădini[65].

63. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

64. Cu negreaţă întunecată.

65. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

66. În ele sînt două izvoare bo gate de apă.

67. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

68. În amîndouă sînt roduri şi fenici, şi granate.

69. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

70. În ele sînt [copile] bune şi frumoase.

71. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

72. Oacheşe, închise în corturi.

73. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

74. Pe care înainte nu le-a atins nici om, nici duh.

75. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

76. Ei să se întindă pe perini verzi şi pe covoare frumoase.

 77. Şi care binefaceri ale Dom nului vostru voiţi să le tăgă duiţi amîndoi?

78. Binecuvîntat fie numele Dom nului tău plin de slavă şi cinste.

LVI

SURA CELEI CE SE ÎNTÎMPLĂ

Din Mekka şi este cu nouăzeci şi şase de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Cînd se va întîmpla ceea ce se întîmplă[66],

2.  nimenea nu va tăgădui în-tîmplarea ei.

3. Ea umileşte, ea înalţă.

4. Cînd se va cutremura pă-mîntul întru cutremur

5. şi se vor fărîma munţii întru fărîme,

6. şi vor fi ca fire de colb îm prăştiate,

7. veţi fi voi de trei feluri:

8. tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?[67]

9. şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?[68]

10. şi cei ce merg înainte[69] — merg înainte[70].

11. Ei sînt cei aduşi în apropiere [de Dumnezeu],

12. în grădinile plăcerii.

13. O ceată a celor de’nainte

14. şi puţin din cei de apoi,

15. pe tronuri ţesute,

16. întinşi pe ele faţă în faţă.

17. Pe la ei umblă bieţi nemu ritori

18. cu ulcioare şi potire şi cu un pahar de la izvor.

19. Nu-i va durea capul de aceas ta şi nu se vor îmbăta.

20. Şi roduri, din care îşi aleg,

21. şi carne de pasăre, care nu mai o poftesc,

22. şi [copile] oacheşe, ca mărgă ritare ascunse;

23. drept răsplată pentru faptele lor,

24. nu aud acolo vorbă deşartă şi nici învinuire de păcat,

25. numai cuvîntul: “Pace, pace!”

26. Şi tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?[71]

27. Sub lotus fără spini

28. sub pomi de Taiha[72] bine rînduiţi,

29. sub umbre mari

30. şi la ape curgătoare,

31. şi la roduri în mulţime,

32. fără încetare şi fără oprelişte,

33. şi pe aşternuturi ridicate.

34. Noi le-am făcut pe ele cu facere [osebită]

35. şi le-am făcut fecioare,

36. drăgălaşe, soaţe de vîrstă,

37. pentru tovarăşii dreptei,

38. o ceată din cei de’nainte

39. şi o ceată din cei de apoi.

40. Şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?[73]

41. În vînt arzător şi în apă clo cotită

42. şi în umbră de fum negru,

43. nu răcoros şi neplăcut.

44. Ei erau înainte buieci

45. şi petreceau în păcate mari

46. şi ziceau:

47. “Oare după ce am murit şi ne-am făcut ţărînă şi oase, vom învia noi

48. şi protopărinţii noştri?”

49. Spune: “Cei dintîi şi cei de apoi

50. vor fi adunaţi, la termenul unei zile anumite”.

51. Apoi, o, voi, cei ce rătăciţi şi tăgăduiţi,

52. voi veţi mînca din pomul Zakkum[74],

53. şi veţi umplea din el pîntecele,

54. şi veţi bea pe deasupra apă clocotită,

55. şi veţi bea cum beau cămilele bolnave.

56. Aceasta este ospeţia voastră, în ziua judecăţii.

57. Noi v-am făcut pe voi şi de ce nu voiţi să credeţi?

58. Ce credeţi ceea ce vărsaţi drept sămînţă[75]

59. aţi făcut-o voi sau am facut-o Noi?

60. Noi am hotărît între voi moar te, Noi nu sîntem împiede caţi,

61. ca să vă înlocuim cu semeni de ai voştri şi să vă facem [din nou] fără să o ştiţi.

62. Voi cunoaşteţi întîia facere, de ce, dar, nu vă lăsaţi îndemnaţi?

63. Oare vedeţi ceea ce semănaţi?

64. Lăsaţi voi aceea să crească, sau sîntem Noi cei ce facem să crească?

65. De am voi Noi, am face aceasta fărîme, şi voi mereu v-aţi minuna:

66. “Noi ne-am făcut cheltuieli, dar nouă ne este oprită [recolta]“.

67. Şi vedeţi apa pe care o beţi?

68. Voi aţi trimis-o din nouri, sau Noi am trimis-o?

69. De am voi, am face-o amară; de ce, dar, nu sînteţi mulţumitori?

70. Şi vedeţi voi focul pe care-l aprindeţi?

71. Aţi făcut voi arborele său[76], ori Noi l-am făcut?

72. Noi l-am făcut drept îndem nare şi spre folosul locuito rilor pustiului.

73. Deci, laudă numele Dom nului tău, cel mare.

74. Şi eu jur pe apusul stelelor —

75. şi acesta e jurămînt [greu], dacă aţi şti —

76. acesta este un Coran cinstit,

77. într-o carte ascunsă[77].

78. Să nu-l atingă decît cei cu raţi!

79. O trimitere de la Domnul veacurilor.

 80. Voiţi această veste să o dis preţuiţi?

81. Voiţi să vă cîştigaţi jurămînt, învinuind de minciună?

82. Şi cum va fi, de se va sui [sufletul] la gît[78],

83. şi voi, în acea vreme, veţi privi,

84. fiind Noi mai aproape de voi, măcar că nu vedeţi, —

85. de ce, dacă nu sînteţi jude caţi[79],

86. nu-l duceţi [sufletul] înapoi [în trup], dacă iubiţi adevă rul?

87. Şi în ce priveşte dacă este el dus aproape [de Dumne zeu] —

88. atunci odihnă, îngrijire şi grădina plăcerilor;

89. şi în de priveşte dacă este to varăşul dreptei;

90. atunci: “Pace ţie!” de la tova răşii dreptei;

91. Şi în ce priveşte dacă el e tă găduitor,

92. rătăcitor —

93. atunci ospeţie cu apă cloco tită

94. şi ardere în iad.

95. Acesta este adevărul sigur.

96. Deci laudă numele Domnu lui tău cel mare.

LVII
SURA FIERULUI

Din Medina, dar se spune şi că din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. Îl laudă pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţe lept.

2. A Lui este stăpînirea ceru rilor şi a pămîntului; El învie şi omoară şi este peste toate puternic.

3. El este întîiul şi cel de pe ur mă, din afară şi dinlăuntru, şi El ştie toate.

4. El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s-a aşezat pe tron. El ştie ce intră în
pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie încolo, şi El este cu voi, orişiunde
sînteţi, şi Dum nezeu vede ce faceţi.

5. A Lui este stăpînia cerurilor şi a pămîntului şi la Dum nezeu se întorc lucrurile.

6. El lasă să intre noaptea în zi şi lasă să intre ziua în noapte şi El cunoaşte lăuntrul piep turilor.
7. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi dăruiţi din aceea la ce v-a pus el ca ur maşi. Şi aceia din voi
care cred şi dăruiesc, pentru aceia va fi răsplată mare.

8. Şi ce vă este că nu credeţi în Dumnezeu, după ce trimisul vă cheamă să credeţi în Domnul vostru, şi
a încheiat cu voi un legămînt, dacă sînteţi credincioşi.

9. El este cel ce trimite asupra robului Său semne răsvădite, ca să vă scoa tă de la întu neric la lumină.
Şi Dumne zeu este faţă de voi blînd, îndură tor.

10. Şi ce vă este că nu dăruiţi, în drumul lui Dumnezeu, dacă este a lui Dumnezeu moşte nirea
cerurilor şi a pămîn tului? Nu este deopotrivă cel ce dăruieşte înaintea biruin ţei şi se luptă, —
aceştia au treaptă mai mare decît cei ce dăruiesc după aceea şi se luptă. Tuturor le
făgăduieşte Dum nezeu ce este mai bun şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

11. Cine este cel ce voieşte să-i împrumute lui Dumnezeu un împrumut fru mos? El îl va îndoi şi
pentru dînsul va fi răsplată cinstită.

12. Într-o zi, vei vedea pe cei cre dincioşi şi pe cele credincioa se grăbind lumi na lor înain tea lor şi în
dreapta lor[80]. “Veste bună pentru voi, as tăzi! Grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, spre
a pe trece de veci în ele! Aceasta este fericirea cea mare!”

13. În ziua aceea, zic cei făţarnici şi cele făţarnice, către cei credincioşi: “Aş teptaţi ca să aprindem la
luminile voas tre!” Se va spune: “Întoarce-ţi-vă înapoi şi căutaţi lumi nă!”[81] Şi se va pune
între ei un zid cu o poartă. Înlăuntrul lui este îndurare şi afară de el, în preajma lui, este
pedeapsă. Ei vor striga către dînşii: “Oare n-am fost noi împreună cu voi?” Ei vor zice: “Ba da,
însă v-aţi ispitit pe voi înşivă şi aţi aşteptat şi v-aţi îndoit şi v-au înşelat nădejdile, pînă ce a
venit porunca lui Dumnezeu; şi înşelăto rul v-a înşelat pe voi cu privire la Dumnezeu.

14. În ziua aceea, să nu se ia de la voi răscumpărare şi nici de la cei necre dincioşi. Lo cuinţa voastră
este focul şi acesta este Domnul vostru şi rău este drumul”.

15. Oare nu este vreme pentru cei ce cred, ca să se umi lească inimile lor înaintea îndemnării lui
Dumnezeu şi înaintea adevărului pe care l-a trimis, şi ca ei să nu fie ca şi cei ce au primit
scriptura înainte şi cărora li s-a lungit termenul, însă inimile lor s-au învîrtoşat şi mulţi din ei
au fost nelegiuiţi?

16. Să ştiţi că Dumnezeu învie pămîntul după moartea sa. Noi v-am făcut răsvedite semnele, poate
veţi pricepe.

17. Miluitorii şi miluitoarele şi cei ce împrumută lui Dum nezeu un împrumut frumos, El li-l va îndoi şi
pentru ei este răsplată cinstită.

18. Şi cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său, aceia sînt iubitorii de ade văr şi mar torii la Domnul
lor. Ei vor avea răsplata lor şi lumina lor. Însă necredincioşii şi cei ce ţinură de mincinoase
semnele Noastre, aceştia sînt tovarăşii iadului.

19. Să ştiţi că viaţa lumii este un joc şi o glumă şi o podoabă şi o proslăvire între voi. Şi înmulţirea
averii şi a copiilor este ca şi o ploaie, care bu cură pe sătean cu creşterea ei. Apoi se
veştezeşte şi tu vezi cum îngălbeneşte. Apoi se face fărîme. Şi în lumea de apoi este pedeapsă
aspră
 20. şi iertarea de la Dumnezeu şi bunăvoinţă. Şi viaţa lumii este numai o folosire înşelă toare.

21. Întreceţi-vă în grabă după iertarea Domnului vostru şi la rai, a cărui lăr gime este lărgimea cerului
şi a pămîntului; el este pregătit pentru cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Aceasta
este îndurarea lui Dumne zeu, pe care o dă cui voieşte. Şi Dum nezeu este cu mare îndurare.

22. Nici o întîmplare nu se întîmplă pe pămînt şi nici la voi înşivă, fără să fie într-o carte, acum, înainte
de ce am lăsat-o să se întîmple. Aceas ta este uşor pentru Dumne zeu;

23. ca să nu vă prea întristaţi pentru aceea de ce sînteţi li psiţi şi să nu vă prea bucu raţi pentru ceea
ce vă dă El vouă. Căci Dumnezeu nu iubeşte îngîmfaţi, lăudăroşi,

24. care sînt zgîrciţi şi fac să fie şi [alţi] oameni zgîrciţi. Şi dacă întoarce cine va spa tele[82], atunci
doar Dumnezeu este cel bogat, lăudat.

25. Noi l-am trimis pe trimisul Nostru cu semne răsvădite şi am trimis cu el scriptura şi cumpăna[83],
ca oamenii să fie drepţi. Şi Noi am trimis fierul[84],  în care este putere mare şi folos pentru
oameni, pentru ca Dum nezeu să ştie cine-i ajută Lui şi trimisului Său într-ascuns. Dumnezeu
doar este puternic, tare.

26. Şi Noi l-am trimis pe Noe şi pe Avraam şi urmaşilor lor le-am dat profeţia şi scriptu ra, şi unii din ei
au fost ocîrmuiţi, dară mulţi dintre ei au fost nelegiuiţi.

27. Apoi îi lăsară pe trimişii noş tri să meargă pe urmele lor. Noi lăsarăm să urmeze Isus, fiul Mariei,
şi-i dădurăm Evanghelia şi puserăm blîndeţe şi îndurare în inimile celor ce-i urmară. Dar călu
găria au născocit-o ei sin guri; Noi le-am orînduit nu mai ca să caute bine plăcerea lui
Dumnezeu, dar ei nu pă ziră aceasta, cum se cuvenea să o păzească. Iar celor cre dincioşi
dintre dînşii le dă durăm răsplata lor, deşi mulţi dintre ei erau nelegiuiţi.

28. O, voi, cei ce credeţi, teme-ţi-vă de Dumnezeu şi credeţi în trimisul Său; EI vă va da îndoit din
îndurarea Sa şi vă va face o lumină ca să um blaţi cu ea şi vă va ierta; căci Dumnezeu este
iertător, în durător.

29. Pentru ca să cunoască po porul scripturii, că ei n-au putere asupra a ni mic din îndurarea lui
Dumnezeu[85] şi că îndurarea este în mîna lui Dum nezeu şi El o dă cui voieşte; şi Dumnezeu
este plin de mare îndurare.

LVIII

SURA CELEI CE SE CEARTĂ

Din Medina şi este cu douăzeci şi două de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. A auzit Dumnezeu vocea celei ce se ceartă[86] cu tine des pre soţul ei şi se plînse la Dumnezeu; şi
Dumnezeu aude sfada voastră; Dumne zeu doar aude, vede.

2. Aceia din voi care se des-părţesc de muierile lor, zi-cînd: “Tu îmi eşti ca şi spa tele mamei mele”, —
mame le lor nu sînt ele[87]. Mamele lor sînt numai acelea care i-au născut, şi ei vorbesc un
cuvînt urît şi o minciună.
3. Şi Dumnezeu este dăruitor, iertător.

4. Şi cei ce se despărţesc, cu aceste cuvinte, de muierile lor, apoi repeţesc ceea ce au zis — slobozirea
unui rob [să fie pedeapsa lor], înainte de ce se ating[88]. Prin aceasta, sînteţi îndemnaţi şi
Dumne zeu ştie ce faceţi.

5. Şi cei ce nu află [un rob], să postească două luni după olaltă, înainte de ce se ating, Şi cel ce nu
poate, acela să ospăteze şaizeci de sărmani. Aceasta, pentru ca să credeţi în Dumnezeu şi în
trimisul Său. Acestea sînt orînduielile lui Dumnezeu şi pentru cei necredincioşi este pedeapsă
dureroasă.

6. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său să fie trîntiţi, pre cum fură trîntiţi înaintaşii lor.
Şi Noi am trimis semne răsădite şi pentru cei necredincioşi este pedeapsă ruşinoasă,

7. în ziua aceea, cînd îi va trezi Dumnezeu pe toţi şi le va vesti ceea ce au făcut. Dum nezeu a făcut
socoteală, mă car că ei au uitat-o, căci Dum ne zeu este martor la toate lucrurile.

8. Oare nu vezi că Dumnezeu ştie ceea ce este în ceruri şi pe pămînt? Nu vorbesc în taină trei, fără ca
El să fie al patrulea şi nici cinci, fără ca El să fie al şaselea; nici mai puţini decît atîţia, nici mai
mulţi fără ca El să fie la ei, orişiunde se află. Apoi le vesteşte faptele lor, în ziua învierii.
Dumnezeu doar ştie toate.

9. Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora le este oprit să vor bească în taină? Ei, apoi, fac ceea ce le este
oprit şi în taină vorbesc întreolaltă cu păcat şi duşmănie şi răzvrătire împotriva trimisului. Şi
cînd vin la tine, te salută cu ceea ce nu te salută Dumnezeu şi zic întru sine: “De ce nu ne pe
depseşte Dumnezeu pentru vorbele noastre?”[89] Destul pentru ei este iadul şi ei vor arde
acolo şi rău este drumul.

10. O, voi, cei ce credeţi, dacă vorbiţi în taină cu olaltă, să nu vorbiţi în păcat şi duşmă nie şi răzvrătire
faţă de cel trimis, ci să vorbiţi întru cu răţenie şi frica lui Dumne zeu. Şi temeţi-vă de Dumne
zeu, la care veţi fi adunaţi.

11. Vorba tainică este de la Sa-tan, ca să-i mîhnească pe cei credincioşi, însă el nu le poate face nici o
daună, fără de voia lui Dumnezeu, deci să se încreadă cei credincioşi în Dumnezeu.

12. O, voi, cei ce credeţi, dacă vi se spune: “Faceţi loc în adunări!”[90], atunci faceţi loc; Dum nezeu
vă va face vouă loc. Şi dacă se spune: “Sculaţi-vă!”, atunci sculaţi-vă. Dumnezeu îi va ridica pe
cei ce cred din voi şi pe cei cărora li s-a dat ştiinţă, cu trepte şi Dumne zeu ştie ce faceţi.

13. O, voi, cei ce credeţi, dacă voiţi să vorbiţi în taină cu tri misul, daţi milos tenii înain tea vorbirii
voastre. Aceasta e mai bine pentru voi şi mai curat; şi dacă nu găsiţi nimic, atunci Dumnezeu
este iertă tor, îndurător.

14. Oare vă temeţi să daţi milos tenie înainte de vorbirea voastră! Atunci de ce o faceţi — şi
Dumnezeu se întoarce spre voi cu bunătate — îm pliniţi rugăciunea şi daţi mi lostenii şi
ascultaţi de Dum nezeu şi de trimisul Său şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

15. Oare nu i-ai văzut pe cei ce-şi iau ca scut un popor asu pra căruia este înfuriat Dum nezeu? Ei nu
sînt nici din voi, nici din ei şi jură o min ciună, cu toate că o ştiu[91].

16. Dumnezeu le-a pregătit pe deapsă aspră; rău este ceea ce fac ei.
 17. Ei îşi iau jurămintele lor drept acoperămînt şi amă gesc de la drumul lui Dum nezeu. Pentru ei va fi
pe deapsă ruşinoasă.

18. Nu le foloseşte averea lor şi nici copiii lor faţă de Dum nezeu. Aceştia sînt tovarăşii focului, acolo
vor petrece în veci.

19. într-o zi îi va învia Dumne zeu pe toţi şi ei vor jura Lui, precum v-au jurat vouă şi vor crede că le va
folosi ceva; oare nu sînt ei mincinoşi?

20. Satan a prins putere asupra lor şi i-a lăsat să uite pome nirea lui Dumne zeu. Ei sînt tovarăşii lui
Satan. Oare to varăşii lui Satan nu sînt pier duţi?

21. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, aceia sînt cei mai prăpădiţi. Dumnezeu a
scris: “Noi vom birui, Eu şi trimisul Meu!” Dum nezeu este puternic, tare.

22. Nu vei afla un popor ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi care i-ar iubi pe cei ce se
împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, chiar dacă ar crede părinţii lor, sau fiii lor, sau
fraţii lor, sau gloata lor. Acestora le-a scris El, în inimile lor, cre dinţă şi El îi întăreşte cu duh
de la Sine. Şi El îi lasă să intre în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, acolo să petreacă în
veci. Dumnezeu are plăcere la ei şi ei au plă cere la El. Aceştia sînt to va răşii Iui Dumnezeu.
Oare nu le merge bine tovarăşilor lui Dumnezeu?

LIX

SURA PRIBEGIRII

Din Medina şi este cu douăzeci şi patru de semne

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR

1. îl laudă pe Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt; El este cel puter nic, înţelept.

2. El este cel ce i-a mînat pe necredincioşi din poporul scripturii, din locu inţele lor la
întîia pribegire[92].  N-aţi crezut că ei vor ieşi, iar ei au crezut că cetăţile lor îi vor apăra
înaintea lui Dumne zeu. Atunci, veni Dumnezeu la ei, de unde nu aşteptau ei şi aruncă spaimă
în inimile lor. Ei pustiiră casele lor cu mîinile lor şi cu mîinile cre dincioşilor; deci, luaţi-vă ca
pildă, o, voi, cei cu pricepere.

3. Şi de n-ar fi scris Dumnezeu pentru ei desţărare, El i-ar fi pedepsit în lu mea aceasta; şi în lumea de
apoi este pentru ei pedeapsa focului.

4. Aceasta pentru că s-au răz vrătit împotriva lui Dum nezeu şi a trimisului Său; şi dacă se răzvrăteşte
cineva împotriva lui Dumnezeu, atunci Dum nezeu este aspru la pedeapsă.

5. Cîţi fenici i-aţi tăiat, sau cîte rădăcini ale lor le-aţi lăsat să stea, aceasta era cu voia lui Dumnezeu,
ca să-i ruşineze pe nelegiuiţi.

6. Şi ceea ce a dat Dumnezeu numai trimisului Său ca pra dă — n-aţi grăbit pe cai şi că mile[93], însă
Dumnezeu dă putere trimisului Său asupra cui voieşte şi Dumnezeu este atotputernic.

7. Ceea ce a dat Dumnezeu ca pradă trimisului Său de la poporul cetăţilor, aceasta este a lui
Dumnezeu şi a trimisului, şi a rudelor, şi a or fanilor, şi a sărmanilor, şi a fiului drumului, ca să
 nu umble în schimb întru cei avuţi dintre voi. Şi ceea ce vă dă vouă trimisul, aceea luaţi, şi
ceea ce vă opreşte, de aceea lăsaţi-vă şi temeţi-vă de Dumnezeu. Dumnezeu este aspru la
pedeapsă.

8. Şi [aceasta este şi] pentru călătorii cei sărmani[94], care fură alungaţi din locuinţele lor şi de pe
averile lor, care caută îndurare de la Dumne zeu şi bunevoinţă şi-i ajută lui Dumnezeu şi
trimisului Său. Aceştia sînt cei iubitori de adevăr.

9. Şi aceia care locuiră în lo cuinţă şi în credinţă înaintea lor[95] îi iubesc pe cei ce pri begiră la ei şi nu
au în piep turile lor dorinţă pentru ceea ce li s-a dat, şi ei se aleg pe sine înşişi, măcar de ar fi
sărăcie între ei. Şi cel ce se păzeşte de zgîrcenia sufletu lui său, acelora le va merge bine.

10. Şi cei ce veniră după ei zi seră: “Doamne, iartă-ne nouă şi fraţilor noştri, care ne mer-seră înainte
întru credinţă, şi nu pune ură în inimile noas tre faţă de cei credincioşi. Doamne, Tu eşti blînd,
îndu rător.”

11. Oare nu i-ai văzut pe cei făţarnici, cum zic către fraţii lor cei necredin cioşi din po porul scripturii:
“Dacă veţi fi alungaţi, vom ieşi şi noi îm preu nă cu voi, şi nu voim nicicînd să ascultăm de cine
va cu privire la voi. Şi de va fi luptă împotriva voastră, noi vă vom ajuta”. Însă Dum nezeu este
martor că ei minţesc.

12. Cînd sînt aceia alungaţi, ei nu ies împreună cu dînşii; dacă este lupta împotriva lor, ei nu le ajută,
şi dacă le-ar ajuta, ar întoarce ei spatele, apoi n-ar afla ajutor.

13. Înaintea voastră, este mai multă frică în inimile lor, decît înaintea lui Dumnezeu; aceasta, pentru
că ei sînt un popor fără pricepere.

14. Ei nu se vor lupta împotriva voastră fiind adunaţi[96], ci în cetăţi întărite sau după ziduri.Vitejia
lor între ei este mare. Tu crezi că ei cu toţii sînt una, însă inimile lor sînt împărţite, pentru că
ei sînt un popor fără minte.

15. Ei seamănă cu cei ce au fost scut înaintea lor[97], ei gustară nevoia facerii lor şi pentru ei a fost o
pedeapsă dureroasă,

16. asemenea lui Satan, cînd zice el omului: “Fii necredin cios!” Şi după ce s-a făcut necredincios, zice
el: “N-am treabă cu tine, eu nu mă tem doar de Dumnezeu, Domnul veacurilor!”

17. Şi sfîrşitul amîndurora va fi în foc, unde vor petrece în veci; aceasta este răsplata nelegiuiţilor.

18. O, voi, cei ce credeţi, temeţi-vă de Dumnezeu, şi fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte
pentru mîine[98] şi temeţi-vă de Dumnezeu; Dumnezeu doară ştie ce faceţi.

19. Şi nu fiţi ca aceia ce au uitat de Dumnezeu şi pe care i-a lăsat El să uite de sine înşişi. Aceştia sînt
nelegiuiţi.

20. Nu sînt deopotrivă tovarăşii focului şi tovarăşii raiului. Tovarăşii raiului sînt cei fe riciţi.

21. De am fi trimis Noi acest Coran asupra unui munte, ai fi văzut tu cum se înjoseşte şi se despică el
de frica lui Dumnezeu. Aceste asemă nări le facem Noi pentru oameni, ca ei să cugete.

22. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu; El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite.
El este cel milostiv, îndurător.
 23. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu, regele cel sfînt, fă cătorul de pace,
credinciosul, apărăto rul, puternicul, marele, preaînaltul. Mărire lui Dumne zeu asupra celora
ce-i fac ei ca tovarăşi.

24. El este Dumnezeu, făcătorul, alcătuitorul, plăsmuitorul. Ale Lui sînt nu mirile cele mai frumoase.
Pe El îl laudă ceea ce este în ceruri şi pe pă mînt, şi El este cel puter nic, înţelept.

[1] Se numeşte astfel, după litera misterioasă de la începutul surei

[2] Adaugă: poate apoi vom învia?
[3] Conf. XXV, 40.
[4] Conf. VII, 71
[5] Conf. VII, 63
[6] Medtaniţii
[7] Conf. XLIV, 36
[8] La crearea omului, în general şi în special
[9] La înviere
[10] Îngerii Munkar şi Nakar, conf. Introduce rea, cap. IV
[11] De îndemînă la sens
[12] Cuvintele hăitaşului
[13] Vv. 23-25 cuvintele lui Dumnezeu
[14] Satan
[15] Adaugă: fericirii
[16] I.e. două închinăciuni după rugăciunea de dimineaţă şi de seară, care deşi nu sînt
pre scrise, totuşi sînt merituoase.
[17] Asupra morţilor
[18] Vînturile
[19] Nourii
[20] Corăbiile
[21] Îngerii sau vînturile
[22] De la Coran
[23] Prin hotărîrea lui Dumnezeu
[24] Pentru că se rugară
[25] Văzînd că nu se ating de mîncare
[26] I.e. pe fiecare piatră era scris numele păcă tosului, pentru care era hotărîtă.
[27] În cetate
[28] Conf. VII, 63
[29] Conf. VII, 71
[30] I.e. vorbele de la finele versetului precedent
[31] După unii, muntele Sinai; după alţii, Tabor.
[32] Coranul
[33] Kaaba
[34] Cerul
[35] Pentru soarta noastră viitoare.
[36] Adaugă: pe care le-a prevestit el.
[37] Adaugă: Coranul
[38] 3 Anume conversările îngerilor
[39] Mohammed
[40] Coranul
[41] Pe Mohammed
[42] Arhanghelul Gavriil, care-i apăruse lui Mo hammed de două ori, odată, la prima
desco perire şi a doua, Ia călătoria sa de noapte.
[43] La lotusul din cerul al şaptelea, la dreapta tronului lui Dumnezeu.
[44] Cete de îngeri
[45] Trei zeiţe ale arabilor păgîni. La prima citire a surei, urmă Mohammed: “Acestea sînt lebede, ce zboară sus şi în mijlocirea lor să se
nădăjduiască”. El a făcut aceasta, ca să-şi cîştige aderenţa Koreişiţilor, a doua zi însă declară el aceste două versete de inspirare satanică şi le înlocui
cu vv. 2l-23, cum sînt ele astăzi în Coran.
[46] În înţelesul: qui fuit cum fidelitate.
[47] Învierea morţilor
[48] Sirius se adoră de arabii păgîni.
[49] Sodoma şi Gomora
[50] Marea Moartă
[51] Mohammed
[52] O minune pe care pare să o fi făcut Moham med, la cererea necredincioşilor,
despicînd luna şi lăsînd să treacă jumătate din ea prin mîneca sa. Alţii sînt de părere că
verbele, aici, ar trebui să traducă la viitor, şi atunci ar fi aceasta o minune, ca semn
pentru ziua de apoi.
[53] Coranul
[54] Arhanghelul Israfil (Rafael), la Judecata de apoi.
[55] Pe Noe
[56] Între Thamudei şi cămilă. Conf. nota la XXVI, 155.
[57] Conf. XI, 70
[58] Vorbind Mohammed despre echilibrul în univers, îmbină cu ideea aceasta şi îndem
narea ca oamenii să cîntărească după dreptate.
[59] Duhurile şi oamenii — Acest verset se află de 31 de ori, ca refren, în această sură,
care seamănă să fie o imitare a psalmului 135 (ebr. 136.)
[60] E vorba de solstiţiile de vară şi de iarnă
[61] Apa dulce şi sărată
[62] Asupra pămîntului
[63] Acest verset este cu totul confuz.
[64] I.e. rangul, poziţia înaltă şi maiestuoasă
[65] Pentru cei ce au fost mai puţin virtuoşi.
[66] Ora judecăţii de apoi.
[67] Răspunde: fericiţii
[68] Răspunde: osîndiţii
[69] Adaugă: pe pămînt, i.e. profeţii sau cei ce au primit mai întîi Islamul
[70] Adaugă: şi în rai
[71] Conf. supra v. 8
[72] Talha sînt, poate, bananele.
[73] Conf. supra v. 9
[74] Conf. XXXVII, 60
[75] I.e. ejaculantes semen virile
[76] Arabii aprindeau focul, frecînd două lemne deolaltă. Conf. XXXVI, 80
[77] Căci originalul este la Dumnezeu
[78] Cînd va avea să iasă înainte de moarte
[79] Dacă n-aţi primit încă sentinţa definitivă cu privire la starea sufletului vostru după
moarte.
[80] Spre a le arăta drumul la rai, şi anume prima lumină luceşte înaintea lor, iar a doua
iese din cartea ce se află în mîna lor dreaptă şi conţine faptele lor.
[81] Substratul acestor cuvinte seamănă să fie parabola cu cele zece fecioare de la Mat.
XXV, l-l2.
[82] Fară să dea milostenie
[83] Probabil, cumpăna dreptăţii. Explicatorii însă susţin că arhanghelul Gavriil i-a adus
lui Noe un cîntar, ca el să-i înveţe pe oameni cum se cîntăreşte.
[84] Se zice că Adam din rai a luat cu sine unelte de fierărie, precum ciocan, cleşte, ilău
ş.a.m.d.
[85] I.e. Îndurarea Jui Dumnezeu nu stă deloc sub stăpînirea lor.
[86] Este vorba despre o muiere cu numele Chaulah bint Thalabahde care a divorţat
bărbatul ei, aplicînd formula conţinută în v. 2. Ea veni la Mohammed şi-l întrebă de este
valabil divorţul rostit prin formula sus amintită. Mohammed afirmă aceasta şi muierea se
duse, plîngînd pentru copiii ei cei mici. Apoi fu revelată sura aceasta, în urma căreia
este iertat ca o muiere alungată prin formula din v. 2 să fie primită înapoi, dacă bărbatul
se supune penitenţelor amintite în v.v. 4 şi 5.
[87] Conf. XXXIII, 4.
[88] Adaugă: ei şi muierile despărţite.
[89] Ei anume ziceau către Mohammed: “Es- sa’m aleika” (venim asupra ta!) în loc
de “Es- salîm aleika” (pace asupra ta).
[90] Adaugă: ca profetul să poată intra
[91] E vorba de jidovii care nu se ţineau nici de legea mozaică, nici de Islam, cu toate că
jurau că ar fi moslemi.
[92] Jidovii seminţiei Nadâr, care locuiau în Medina, se aliară cu Mohammed la fuga sa
din Mekka la Medina şi-i făgăduiră neutralitate. După învingerea de la Bedr, îl recu
noscură chiar ca profet, însă, după înfrîn-gerea de la Ohod, se aliară cu Abu-Sofian. În
anul 4 al Hegjrei, purcese Mohammed împotriva acestor jidovi şi cuceri fortăreaţa lor, ce
se afla la trei mile de la Medina. Apoi îi alungă de acolo şi ei pribegiră parte la Siria,
parte la Chaibar şi Hira. Aceastaera prima pribegire. Mai apoi califul Omar îi alungă pe
jidovi din Chaibar afară din toată Arabia, şi aceasta era a doua pribegire.
[93] Mohammed la Nadâr şi-a oprit întreaga pradă, pentru că nu i-a ajutat calărimea la
biruinţă. Aceasta este împotriva Surei VIII, 42.Fiind cetatea jidovilor din Nadâr foarte
aproape, n-a fost de lipsă ca să purceadă călărimea împotriva ei
[94] Mekkanii, care fugiră la Medina
[95] Medinensii, care, cu pace, mărturisiră Islamul
[96] Scil. În cîmp liber
[97] Jidovii din Keinukah, care fură alungaţi de jidovii din Nadâr.
[98] Pentru viaţa de apoi
 LX SURA CELEI ISPITITE
Din Medina şi este cu treisprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, voi, cei ce credeţi, nu pri miţi duşmanul meu şi duş manul vostru ca prieten. Voi îi întîmpinaţi cu dragoste, măcar că ei nu cred în ade vărul ce
a venit la voi. Ei îl alungă pe cel trimis şi pe voi, pentru că credeţi în Dum nezeu, Domnul vostru. Dacă purcedeţi la luptă pe drumul Meu şi spre a căuta
plăcerea Mea şi le arătaţi întru ascuns dragoste, atunci ştiu Eu ce tăinuiţi şi ce arătaţi pe faţă şi acela din voi care face aceasta rătă ceşte de la drumul
drept.
2.      Dacă vă vor apuca ei pe voi, vor fi ei duşmanii voştri şi vor întinde spre voi mîinile lor şi
limbile lor întru rău şi vor dori să fiţi necredincioşi.
3.      Nu vă vor ajuta vouă rudele voastre şi copiii voştri, în ziua învierii; ea vă va des părţi şi
Dumnezeu vede ce faceţi.
4.      Voi aveţi o pildă frumoasă întru Avraam şi cei îm preună cu el, cînd ziseră ei poporului
lor: “Noi n-avem de a face cu voi şi cu ceea la ce vă închinaţi voi, afară de Dumnezeu.
Noi ne lepădăm de voi şi a început între noi, a poi, duşmănie şi ură pe veci, pînă ce
veţi crede nu mai în Dumnezeu. Dar nu [vă ţineţi] de cuvîntul lui Avraam către tatăl
său: “Eu mă voi ruga pentru tine de iertare, dar nu voi ajunge ni mic pentru Tine la
Dumne zeu.” Doamne, în Tine ne în credem şi la Tine ne întoar cem şi spre Tine este
drumul.
5.      Doamne, nu ne face ispită pentru cei necredincioşi şi iartă-ne, Doamne, tu doar eşti cel
puternic, înţelept.
6.      Voi aţi avut în ei o pildă fru moasă pentru cel ce nădăjduieşte în Dumne zeu şi în ziua de
apoi. Dacă însă întoarce cineva spatele, iată, Dumnezeu este cel bogat preamărit.
7.      Poate Dumnezeu va pune dragoste între voi şi cei ce vă sînt duşmani. Dumnezeu doar
este puternic şi Dum nezeu este iertător, îndu rător.
8.      Nu vă opreşte Dumnezeu ca faţă de cei ce nu s-au luptat împotriva voas tră cu privire la
credinţă şi nu v-au alun gat din locuinţele voastre, să fiţi buni şi cu dreptate. Dum-
nezeu îi iubeşte pe cei drepţi.
9.      Dumnezeu vă opreşte nu mai ca să încheiaţi prietenii cu cei ce s-au lup tat împo triva
voastră cu privire la credinţă şi v-au alungat din locuinţele voastre şi au aju tat la
alungarea voastră. Iar cei ce fac prietenie cu aceş tia, aceia sînt nelegiuiţi.
10.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vin la voi muieri credincioa se, care au pribegit,
atunci ispitiţi- le! Dumnezeu cunoaş te credinţa lor. Dacă aţi cu noscut că sînt
credincioase, nu le lăsaţi să se întoarcă înapoi la cei necredincioşi. Ele nu sînt iertate
pentru ei şi ei nu sînt iertaţi pentru ele. Însă daţi-le înapoi ceea ce au cheltuit ei[1]. Şi
nu este păcat asupra voastră să vă că să toriţi cu ele, dacă le-aţi dat zestrea. Şi să nu le
opriţi pe cele necredin cioase, ci sa ce reţi înapoi ceea ce aţi cheltuit şi ele să ceară
înapoi ceea ce au cheltuit. Aceasta este hotărîrea pe care o hotărăşte Dumnezeu între
voi, şi Dum nezeu este ştiutor, înţelept.
 11.    Şi dacă vă fuge una din mu ierile voastre la cei necredincioşi şi dacă faceţi pradă, atunci
daţi-le celor ce le-au fugit muierile atîta cît au cheltuit ei şi temeţi-vă de Dumnezeu, în
care credeţi.
12.    O, profetule! Dacă vin la tine muieri credincioase, făgăduind că nu vor pune nimic în
rînd cu Dumnezeu şi nu vor fura, şi nu vor curvi, şi nu vor omorî copiii lor, şi nu vor
veni cu o clevetire ce au născocit-o între mîinile şi picioarele lor[2], şi nu se vor
răzvrăti împotriva ta întru cele de cuviinţă, atunci pri meşte făgăduinţa lor şi roagă-L
de iertare pe Dumnezeu pentru dînsele. Dumnezeu este iertător, îndurător.
13.    O, voi, cei ce credeţi, nu vă împrieteniţi cu un popor asupra căruia s-a înfuriat
Dumnezeu. Ei deznădăjduiesc pentru lumea de apoi, cum deznă dăjduiesc cei ne
credincioşi pentru tovarăşii mormintelor.
 
LXI
SURA LINIEI DE LUPTĂ
Din Medina şi este cu patrusprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puter nic,
înţelept.
2.      O, voi, cei ce credeţi, de ce vorbiţi ceea ce nu faceţi?
3.      Mare este ura lui Dumnezeu, pentru că vorbiţi ceea ce nu faceţi.
4.      Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se luptă pe drumul Său, înlinie de luptă, ca şi cînd ar fi o
zidire bine întărită.
5.      Şi [adă-ţi aminte], cînd a zis Moise poporului său: “O, poporul meu, de ce mă scîrbiţi,
dacă ştiţi că eu sînt trimisul lui Dumnezeu pentru voi? Şi cînd se abătură, lăsă Dumne
zeu să se abată inimile lor, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor”.
6.      Şi cînd a zis Isus, fiul Mariei: “O, fiii lui Israel, eu sînt tri misul lui Dum nezeu pentru
voi, adeverind Thora, care a fost înaintea mea, şi vestind un trimis care va veni după
mine cu numele Ahmed”[3]. Însă cînd veni el la dînşii cu semne răsvădite, ziseră ei:
“Aceasta este fermecătură răsvădi tă!”
7.      Însă cine este mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu,
cînd este chemat la Islam? Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte po porul nelegiuiţilor.
8.      Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor. Dumnezeu însă va face de plină
lumina Sa, deşi cei necredincioşi nu o voiesc.
9.      El este cel ce l-a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuirea şi legea adevărului, ca să o facă să
biruiască asupra tuturor legilor, deşi idolatrii nu o voiesc.
10.    O, voi, cei ce credeţi, să vă duc la o marfă care vă mîntuieşte de pedeapsă dure roasă?
11.    Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi luptaţi-vă, pe drumul lui Dum nezeu, cu avere
şi putere, aceasta este bine pentru voi, dacă o ştiţi.
12.    El vă va ierta păcatele voas tre şi vă va lăsa să intraţi în grădini pătrunse cu rîuri pe de
desupt şi în locuinţe bu ne, în grădinile Edenului. Aceasta este fericirea cea mare.
13.    Şi altele [lucruri vă va da], pe care le iubiţi: ajutor de la Dumnezeu şi bi ruinţă apro
piată! Deci, binevesteşte credincioşilor!
14.    O, voi, cei ce credeţi, fiţi aju tătorii lui Dumnezeu, pre cum a zis Isus, fiul Mariei, către
apostoli: “Care sînt ajutătorii mei spre Dumne zeu?” Ziseră apostolii: “Noi sîntem
ajutătorii lui Dum nezeu!” Şi o parte din fiii lui Israel a crezut şi o parte n-a crezut. Şi
Noi le-am ajutat celor credincioşi, împotriva duşmanilor lor, şi ei ră maseră biruitori.
  
LXII
SURA ADUNĂRII
Din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt, pe regel e, pe sfîntul, pe
puternicul, înţeleptul.
2.      El este cel ce a trimis la pă gîni un trimis din ei[4], ca să le citească sem nele Sale şi să-i
curăţească şi să-i înveţe car tea şi înţelepciunea, măcar că ei erau înainte în rătăcire
răsvădită.
3.      Şi alţii, afară de ei, încă nu i-au ajuns[5]; şi El este cel puternic, înţelept.
4.      Acesta este harul lui Dum nezeu; El îi dă cui voieşte şi Dumnezeu este plin de milă
mare.
5.      Pilda celor ce fură încărcaţi cu Thora, şi apoi nu o purtară este ca pilda unui măgar ce
poartă cărţi. Rea este pilda unui popor care ţine de min cinoase semnele lui Dumnezeu.
Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.
6.      Spune: “O, voi, jidovilor, da că ziceţi că sînteţi prietenii lui Dumnezeu î naintea [ce
lorlalţi] oameni, atunci do-riţi-vă moartea, dacă sînteţi iubitori de adevăr”.
7.      Dar ei nu o vor dori nicicînd pentru ceea ce au făcut îna inte mîinile lor. Şi Dumne zeu îi
cunoaşte pe nelegiuiţi.
8.      Spune: “Moartea de care fu giţi vă va ajunge. Apoi vă veţi întoarce înapoi la cel ce
cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, şi El vă va vesti ceea ce aţi făcut.”
9.      O, voi, cei ce credeţi, cînd se cheamă la rugăciune în ziuaadunării[6],  atunci grăbiţi-vă
la pomenirea lui Dumnezeu şi lăsaţi negoţul. Aceasta e mai bine pentru voi, dacă o
ştiţi.
10.    Şi dacă se sfîrşeşte rugă ciunea, atunci răspîndiţi-vă prin ţară şi căutaţi harul lui
Dumnezeu şi pomeniţi-L pe Dumnezeu adesea. Poate că vă va merge bine.
11.    Dar dacă văd ei o marfă sau o glumă, se împrăştie ei în colo şi te lasă să stai. Spune:
“Ceea ce este la Dumnezeu este mai bun decît o glumă şi decît marfa. Şi Dumnezeu
este cel mai bun înzestrător”.
 
LXIII
SURA FĂŢARNICILOR
Din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd vin la tine cei făţarnici,  zic ei: “Noi mărturisim că tu eşti trimisul lui Dumnezeu şi
Dumnezeu ştie că tu eşti trimisul Său!” Dar Dumne zeu mărturiseşte că făţarnicii sînt
mincinoşi.
2.      Ei şi-au luat jurămintele lor ca acoperămînt şi se abat de la drumul lui Dumnezeu. Rău
este ceea ce fac ei.
3.      Aceasta, pentru că ei cre zură, apoi s-au făcut necredincioşi, deci, s-au pecetluit inimile
lor şi ei nu pricep.
4.      Şi dacă-i vezi, îţi place chipul lor, şi dacă vorbesc ei, ascultaţi de vorba lor[7]. Ei sînt ca
nişte stîlpi ridicaţi, [dar] cred că tot zgomotul este împotriva lor. Ei sînt duşma nul,
deci, fereşte-te de ei. Bată-i Dumnezeu! Cum s-au abătut!
 5.      Şi dacă li se spune: “Veniţi încoace, trimisul lui Dumne zeu voieşte să se roage de
iertare pentru voi”, întorc ei capetele lor şi vezi cum se depărtea ză îngîmfaţi.
6.      E tot una pentru ei ori de te rogi de iertare, Dumnezeul lor nu le iartă; Dumnezeu nu
ocîrmuieşte pentru ei, sau nu te rogi de iertare pentru ei; poporul păcătoşilor.
7.      Ei sînt cei ce spun: “Nu dă ruiţi pentru cei ce sînt lîngă trimisul lui Dum nezeu, pînă nu
se vor despărţi!” Însă ale lui Dumnezeu sînt comorile cerurilor şi ale pămîntului; dar
cei făţarnici nu o înţeleg.
8.      Ei spun: “Dacă ne vom în toarce la Medina, vor alunga cei mai puternici de acolo pe cei
mai slabi”. Dar a lui Dumnezeu este puterea şi a trimi sului şi a credincioşilor, însă
făţarnicii nu o ştiu.
9.      O, voi, cei ce credeţi, să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui
Dumnezeu. Cei ce fac aceasta, aceia sînt pierduţi.
10.    Şi dăruiţi din aceea cu ce v-am înzestrat Noi, înainte de ce vine moartea la vreu nul din
voi, şi acela zice: “Doamne, de ai întîrzia cu mine pînă la un termen aproape, atunci aş
da milo stenii şi aş fi unul dintre drepţi”.
11.    Însă Dumnezeu nu va întîr zia cu un suflet, dacă a venit termenul său şi Dumnezeu ştie
ce faceţi.
 
LXIV
SURA ÎNŞELĂRII ÎNTREOLALTĂ
Din Mekka şi este cu optsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce e în ceruri şi pe pămînt; a Lui este stăpînirea şi a
Lui lauda şi El este atotputernic.
2.      El este Cel ce v-a făcut şi unii din voi sînt necredincioşi, alţii credincioşi. Şi Dumne zeu
vede ce faceţi.
3.      El este Cel ce a făcut cerurile şi pămîntul într-adevăr şi El v-a plăsmuit pe voi şi a făcut frumos chipul vostru şi la El este drumul.
4.      El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi El ştie ce ascundeţi şi ce descope riţi. Şi
Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.
5.      Oare n-a venit la voi vestea despre cei necredincioşi acum de’nainte? Ei doar gustară
nevoia lucrului lor şi pentru ei era pedeapsă dureroasă.
6.      Aceasta, pentru că au venit la ei trimişii lor cu semne răsvădite, iar ei ziseră: “Oare să ne
ocîrmuiască oameni?” Şi aşa nu crezură ei şi întoar seră spatele. Şi Dumnezeu n-are
lipsă de ei, şi Dumne zeu este bogat, lăudat.
7.      Zic cei necredincioşi că nu vor fi înviaţi. Spune: “Ba da, pe Domnul meu, veţi fi în viaţi,
apoi vi se va vesti ce aţi făcut”. Şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.
8.      Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi în lumina pe care am tri mis-o Noi; şi
Dumnezeu ştie ce faceţi.
9.      Ziua în care vă va aduna El la ziua adunării, aceea este, ziua înşelării între olaltă[8]; şi
cel ce crede în Dumnezeu şi se poartă bine, ale acestui răutăţi le va acoperi El, iar pe
dînsul îl va lăsa să intre în grădini pătrun se cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece ei
în veci. Aceasta este marea fericire.
10.    Aceia care nu cred şi ţin de mincinoase semnele Noas tre, aceia sînt tova răşii fo cului,
acolo vor petrece de veci; rău este drumul.
11.    Nu se întîmplă nenorocire, fără voia lui Dumnezeu, şi cine crede în Dum nezeu, a acelui
inimă o ocîrmuieşte El. Şi Dumnezeu ştie toate.
 12.    Deci, ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de cel trimis; iar dacă întoarceţi spatele —
treaba trimisului Nostru este numai propovăduire răsvădită.
13.    Dumnezeu! Nu este Dum nezeu afară de El, şi în Dum nezeu să se încrea dă cei cre
dincioşi.
14.    O, voi, cei ce credeţi, în mu ierile voastre şi copiii voştri aveţi un du şman[9]; deci,
feriţi-vă de ei. Dar dacă uitaţi şi dăruiţi şi iertaţi, atunci Dumnezeu este iertător, în
durător.
15.    Averile voastre şi copiii voş tri sînt o ispită, iar la Dum nezeu este răsplată mare.
16.    Deci, temeţi-vă de Dumne zeu după putinţă şi auziţi, şi ascultaţi, şi dăru iţi spre bi nele
sufletelor voastre, şi cel ce se fereşte de zgîrcenia sufletului său, aceia vor umbla bine.
17.    Dacă veţi împrumuta lui Dumnezeu un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi îndoit şi
vă va ierta; Dumne zeu doar este mulţumit, blînd.
18.    El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, El, cel puternic, înţelept.
 
LXV
SURA DESPĂRŢIRII
Din Medina şi este cu douăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, profetule, dacă vă despăr ţiţi de muieri, atunci despărţiţi-vă la vremea lor[10] şi soco
tiţi timpul şi temeţi-vă de Dumnezeu, Domnul vostru. Nu le alungaţi din casele voastre
şi ele să nu iasă, doară dacă au făcut curvie răsvădită. Acestea sînt po runcile lui
Dumnezeu şi cel ce calcă poruncile lui Dum nezeu, păcătuieşte împotriva sa însuşi.
Doar nu ştii, ori de nu va lăsa Dumnezeu să se întîmple ceva după aceasta[11].
2.      Şi dacă au ajuns termenul lor, atunci sau ţineţi-le înapoi cu bine, sau despărţiţi-vă de ele cu bine şi luaţi ca martori oameni cuviincioşi dintre voi şi
daţi mărturie înaintea lui Dumnezeu. Cu aceasta, se îndeamnă cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi, şi cel ce se teme de Dumne zeu, aceluia îi
dă El o ieşire [bună] şi-l înzestrează de unde nici nu aşteaptă.
3.      Şi cine se încrede în Dum nezeu, pentru aceia este El ajungător. Dumne zeu ajunge
afacerea Sa. Dumnezeu a dat o menire fiecărui lucru.
4.      Şi acelea dintre muierile voastre care nu mai au să aştepte curăţire, dacă staţi la îndoială,
socotiţi-le trei luni, şi de asemenea celor ce încă n-au a vut curăţire, iar cele îngreunate
— termenul lor să fie pînă ce vor depune sarcina lor. Şi cel ce se teme de Dumnezeu,
aceluia îi face El uşoară po runca.
5.      Aceasta este porunca lui Dumnezeu, care a trimis-o la voi, şi cel ce se te me de Dum
nezeu, aceluia îi acoperă El răutăţile şi îi măreşte răs plata.
6.      Lăsaţi-le[12] sa locuiască unde locuiţi voi, după cum e averea voastră, şi nu le faceţi
daună, ca să le necăjiţi; şi dacă sînt ele îngreunate, cheltuiţi pentru ele pînă vor depune
sarcina lor, şi dacă alăptează pentru voi, da ţi-le simbria lor şi sfătuiţi-vă întreolaltă
după cuviinţă. Şi dacă aflaţi greutăţi, să alăp teze alta pentru dînsa.
7.      Cel ce are avere, să cheltu iască din averea sa; iar celui ce-i este măsura tă înzestra rea,
să cheltuiască din ceea ce i-a dat Dumnezeu. Dum nezeu nu-l sileşte pe nime nea la
mai mult decît i-a dat. După greutate dă Dum ne zeu uşurinţă.
8.      Şi cîte cetăţi s-au răzvrătit împotriva Iui Dumnezeu şi a trimişilor Săi! De aceea am
socotit Noi socoteală aspră cu ele şi le-am pedepsit cu pedeapsă grea.
9.      Şi ele gustară nenorocirea afacerii lor şi sfîrşitul afacerii lor a fost pieirea.
10.    Dumnezeu a pregătit pentru el pedeapsă aspră, deci temeţi-vă de Dum nezeu, voi, cei
pricepuţi.
 11.    Către voi, cei credincioşi, a trimis Dumnezeu o îndem nare, un trimis, care vă citeş te
semnele răsvădite ale lui Dumnezeu, ca să-i scoată pe cei ce cred şi se poartă bine de
la întuneric la lumină. Şi cel ce crede în Dumnezeu şi se poartă bine, pe acela îl lasă să
intre în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, acolo vor petrece pe veci. O înzestrare
frumoasă a hotărît Dumnezeu pentru el.
12.    Dumnezeu este cel ce a făcut şapte ceruri şi tot atîtea pămînturi; se co boară poruncă
între ele, pentru ca să ştiţi că Dumnezeu este atotputer nic şi că toate lucrurile le cuprin
de El cu ştiinţă.
 
LXVI
SURA OPRELIŞTII
Din Medina şi este cu douăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, profetule, de ce opreşti  ceea ce ţi-a iertat Dumnezeu, ca să-ţi cîştigi plăcerea muie
rilor tale? Dumnezeu doară este iertător, îndurător[13].
2.      Dumnezeu doară v-a orînduit delegarea jurămintelor[14]voastre şi Dum nezeu este
stăpînul vostru. Şi El este cel ştiutor, înţelept.
3.      Şi cînd i-a spus în taină pro fetul uneia dintre muierile sale o întîmplare, şi ea a po
vestit-o şi Dumnezeu i-a vestit-o aceasta lui, atunci el a înştiin ţat-o despre o parte şi o
parte a tăcut-o. Şi cînd i-a povestit el, zise ea: “Cine ţi-a povestit-o aceasta?” El zise:
“Mi-a povestit-o cel ştiutor, price put”.
4.      Dacă vă veţi întoarce amîndouă[15] la Dumnezeu, după ce s-au abătut inimile voas
tre…[16], iar dacă vă daţi mînă de ajutor împotriva lui[17], atunci Dumnezeu este
scutitorul lui, şi Gavriil şi fiecare dintre credin cioşi şi îngerii îi sînt, afară de aceia,
ajutători.
5.      Poate dacă se va despărţi el de voi, Dumnezeu îi va da în schimb muieri mai bune decît
voi, mosleme, credin cioase, ascultătoare, căincioase, ru gătoare, postitoare, cu noscute
de bărbat şi fecioare.
6.      O, voi, cei ce credeţi, păziţi sufletele voastre şi gloatele voastre de focul al cărui ma
terial de ars sînt oamenii şi pietrele[18]; peste astea sînt îngerii, puternici şi aspri, care
nu se răzvrătesc împo triva poruncii lui Dumnezeu şi fac ceea ce li s-a poruncit.
7.      O, voi, necredincioşilor, nu vă dezvinuiţi în ziua aceea; voi primiţi numai răsplată pentru
faptele voastre.
8.      O, voi, cei ce credeţi, întoarceţi-vă la Dumnezeu întru căinţă sinceră, poate va aco peri
Dumnezeu răutăţile voastre şi vă va lăsa să intraţi în grădini pătrunse cu rîuri pe de
desupt şi pe cei ce cred împreună cu el. Lumina lor se va grăbi înaintea lor şi la dreapta
lor[19]. Ei vor zice: “Doamne, fă-ne deplină lu mina noastră şi iartă-ne; Tu, dară, eşti
atot puternic”.
9.      O, profetule, luptă-te împo triva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii crunt cu ei, căci
locuinţa lor este iadul şi rău este drumul.
10.    Dumnezeu pune pildă pen tru cei ce nu cred: muierea lui Noe şi muierea lui Lot.
Amîndouă au fost sub doi servi din servii Noştri cei drepţi, şi ele i-au înşelat şi
amîndoi nu îi putură folosi nimic la Dumnezeu şi li se zise: “Intraţi în foc cu cei ce
intră!”
11.    Şi Dumnezeu pune o pildă pentru cei credincioşi: muie rea lui Faraon, cînd zise ea:
“Doamne, zideşte-mi o casă la Tine în rai şi mîntuieşte-mă de poporul nelegiui ţilor!”
 12.    Şi Maria, fiica lui Imran[20], care a păzit ruşinea ei; Noi deci am suflat în ea din duhul
Nostru şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scriptu rile Sale şi a fost
ascultătoare.
 
LXVII
SURA STĂPÎNIRII[21]
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Binecuvîntat fie acela, în mîna căruia este stăpînirea, şi care are putere peste toate
lucrurile;
2.      care a făcut moarte şi viaţă, ca să vă ispitească cine din voi este mai bun întru fapte; şi El
este cel puternic, ier tător;
3.      care a făcut şapte ceruri pes te olaltă; tu nu vezi în făptu ra celui îndurat ceva nepo trivit;
deci, ridică iarăşi ochii, ori de vei vedea o crăpătură.
4.      Apoi ridică iarăşi ochii de două ori, se vor introduce la tine ochii tîmpiţi şi slăbiţi.
5.      Şi noi am împodobit cerurile lumii cu candele şi le-am pus drept pietre pentru satane şi am pregătit pentru ei pe deapsa flăcării.
6.      Şi pentru cei care nu cred în Domnul lor este pedeapsa iadului şi rău este drumul.
7.      Dacă sînt aruncaţi în el, îi aud urlînd, cînd clocoteşte,
8.      aproape crapă de furie. De cîte ori se aruncă o ceată în el, întreabă păzi torii săi: “Oare
n-a venit la voi un îndemnător?”
9.      Ei vor zice: “Ba da, a venit un îndemnător la noi, însă noi l-am învinuit de min ciună şi
am zis: “Nu a trimis Dumnezeu nimica, voi sîn teţi în rătă cire mare”.
10.    Şi ei vor zice: “De am fi as cultat sau am fi avut price pere, n-am fi între tovarăşii
flăcării”.
11.    Şi ei vor mărturisi păcatele lor, deci departe cu tovarăşii flăcării.
12.    Cei ce se tem de Domnul lor într-ascuns, pentru aceia va fi iertare şi răs plată mare.
13.    Şi de ascundeţi vorba voas tră sau o descoperiţi, El ştie lăuntrul pieptu rilor.
14.    Oare nu ştie El cine a alcă tuit, El, cel ager, ştiutor?
15.    El este cel ce v-a făcut pămîntul ascultător, deci plimbaţi-vă pe tărîmuri le sale şi
mîncaţi din înzestrarea lui şi la El este învierea.
16.    Sînteţi siguri că Acela din cer nu va lăsa să vă înghită pămîntul? Doar, iată, el se cu
tremură!
17.    Sau sînteţi siguri că Acela din cer nu va trimite asupra voastră un vînt cu piatră? Atunci
veţi şti cum a fost îndemnarea Mea.
18.    Şi înaintaşii lor învinuiră de munciună, dar cum a fost lepădarea Mea!
19.    Oare nu văd ei asupra lor păsările întinzînd aripile şi strîngîndu-le? Numai cel îndurat
poate să le ştie, El vede toate lucrurile.
20.    Sau care este acela ce vă este ca o oştire, care vă ajută, afară de cel în durat? Cei
necredincioşi sînt numai înşelăciune.
21.    Sau cine este cel ce vă în grijeşte, dacă reţine El îngri jirea Sa? Ba ei rămîn întru
îngîmfare şi fug [de adevăr].
22.    Oare cel ce umblă cu faţa plecată este mai bine ocîrmuit decît cel ce um blă ri dicat, pe
drumul cel drept?
23.    Spune: “El este cel ce v-a fă cut şi v-a dat auz şi văz, şi inimi”. Numai pu ţin sînteţi
mulţumitori.
24.    Spune: “El este cel ce v-a semănat în pămînt şi la El vă veţi aduna”.
 25.    Şi ei spun: “Cînd va fi aceas tă făgăduinţă, dacă iubiţi adevărul?”
26.    Spune: “Ştiinţa este numai la Dumnezeu şi eu sînt un îndemnător răs vedit”.
27.    Şi cînd vor vedea ei aceasta de aproape, se vor întrista feţele celor necre dincioşi şi se va
spune: “Aceasta este aceea ce aţi chemat voi!”
28.    Spune: “Ce credeţi de mă va nimici Dumnezeu pe mine şi pe cei împreu nă cu mine sau
de se va îndura de noi, dar cine îi va scuti pe cei necre dincioşi de pedeapsă dure-
roasă?”
29.    Spune: “El este cel îndurător. Noi credem în El şi în El ne încredem, şi voi veţi înţelege
cine este în rătăcire răsvădită”.
30.    Spune: “Ce credeţi, de se va strecura dimineaţa apa voastră [în pămînt], cine vă va
aduce, atunci, apă izvorî-toare?”
 
LXVIII
SURA CONDEIULUI[22]
Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      N. Pe condei şi ceea ce scriu ei —
2.      tu nu eşti — pe mila Dom nului tău — îndrăcit!
3.      Şi vei primi răsplată nescur tată
4.      şi eşti de fire cinstită.
5.      Şi vei vedea tu şi vor vedea ei
6.      cine din voi este nebun.
7.      Domnul tău ştie mai bine cine a rătăcit de la drumul Său şi El cunoaşte mai bine pe cei
ocîrmuiţi.
8.      Deci, nu asculta de cei ce învinuiesc de minciună.
9.      Ei doresc să fii prietenos, şi ei vor fi prietenoşi.
10.    Şi nu asculta de tot jurătorul dispreţuit[23],
11.    de defăimătorul, care umblă cu clevetiri,
12.    care împiedică binele, nele giuitul, păcătosul,
13.    crudul, ba încă şi bastardul,
14.    chiar dacă e bogat în avere şi copii.
15.    Dacă i se citesc semnele Noas tre, zice el: “Basme de-ale înaintaşilor!”
16.    Noi îi vom pune un semn pe nas.
17.    Noi i-am ispitit precum i-am ispitit, pe tovarăşii grădinii, cînd jurară că dimineaţă vor
culege.
18.    Şi nu puseră condiţia[24].
19.    De aceea a înconjurat-o ni micire de la domnul tău pe cînd dormeau ei.
20.    Şi, dimineaţa, a fost ea ca şi culeasă.
21.    Şi, dimineaţă, strigară ei:
22.    “Mergeţi, dimineaţă, pe ogor, de voiţi să culegeţi!”
23.    Atunci purceseră ei, dimi neaţă, şoptind întreolaltă:
24.    “Să nu intre astăzi la voi un sărman”.
25.    Şi dimineaţă purceseră cu acest propus hotărît.
26.    Şi cînd o văzură, ziseră: “Noi am rătăcit;
27.    ba nouă ne sînt oprite [rodurile]“.
28.    Zise cel mai vrednic dintre ei: “Oare nu v-am spus: De ce nu lăudaţi?”[25]
 29.    Ei ziseră: “Laudă Domnului nostru! Noi am fost nelegiuiţi!”
30.    Şi începuseră să se mustre întreolaltă.
31.    Ei ziseră: “Vai de noi, am păcătuit.
32.    Poate ne va da în schimb Domnul nostru una mai bună[26]decît aceasta. Noi îl rugăm
pe Domnul nostru”.
33.    Aşa a fost pedeapsa, însă pedeapsa lumii de apoi este mai mare. O, dacă ar şti-o ei![27]
34.    Pentru cei ce se tem de Dum nezeu, sînt la Domnul lor grădini ale plăcerii.
35.    Oare să-i punem noi pe moslemi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?
36.    Ce vă este? Cum judecaţi?
37.    Sau aveţi o carte din care învăţaţi,
38.    ca să aveţi acolo ceea ce vă alegeţi?
39.    Sau aveţi jurăminte de la Noi, care leagă pînă la ziua învierii, ca să aveţi ceea ce aţi
chibzuit?
40.    Întreabă-i care din ei este pentru aceasta chezaş?
41.    Sau au “tovarăşi”; să aduci pe tovarăşii lor, dacă iubesc adevărul!
42.    Într-o zi se va descoperi soldul[28] şi ei vor fi chemaţi la închinare, însă nu vor putea.
43.    Plecaţi sînt ochii lor, ruşinea îi acoperă, pentru că au fost chemaţi la în chinare, cînd erau
în pace.
44.    Deci, lasă-mă pe Mine şi pe cel ce ţine de mincinoasă vestea aceasta. Noi îi vom pedepsi
treptiş, de unde nici nu vor şti.
45.    Şi eu voi să întîrziu cu ei; vicleşugul Meu este hotărît.
46.    Sau ceri de la ei răsplată, şi ei sînt încărcaţi cu datorii?
47.    Sau sînt cele ascunse la ei şi ei le scriu?
48.    Deci, aşteaptă judecata Dom nului tău şi nu va fi ca tovarăşul peştelui[29], cînd strigă el
fiind întru strîmtoare.
49.    De nu l-ar fi ajuns îndurare de la Domnul său, ar fi fost aruncat la mal şi acoperit de
ruşine.
50.    Însă l-a ales Domnul său şi l-a făcut drept.
51.    Şi necredincioşii mai că te-ar aduce la cădere cu privirile lor, cînd aud îndemnarea; şi ei
zic: “El este îndrăcit!”
52.    Însă el[30] nu este alta, decît o îndemnare pentru lume.
 
LXIX
SURA CELEI NEÎNCONJURATE[31]
Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cea neînconjurată!
2.      Ce este cea neînconjurată?
3.      Ce te face să înţelegi ce este cea neînconj urată?
4.      De minciunoasă au ţinut Thamud şi Ad[32] ziua judecăţii
5.      şi cît îl priveşte pe Thamud, pieiră prin furtună,
6.      iar cît îl priveşte pe Ad, pie iră ei într-un vînt şuierător, turbat,
7.      pe care-l puse El în slujbă împotriva lor şapte nopţi şi opt zile nenorocite; şi ai fi putut să
vezi acolo poporul întins, ca trunchi deşerţi de fenic.
8.      Oare mai vezi să fi rămas unul din ei?
9.      Şi Faraon, şi înaintaşii săi, şi cele două dărîmate[33]păcătuiră
10.    şi se răzvrătiră împotriva trimisului Domnului lor; şi El i-a apucat cu pe deapsă de tot
mare.
11.    Cînd s-a umflat marea, v-am purtat Noi în corabie,
12.    ca să vă facem vouă spre pomenire şi ca să-şi aducă aminte de aceasta urechea ce-şi
aduce aminte.
13.    Şi cînd se va sufla în trîmbiţă cu o unică suflare
14.    Şi vor fi ridicaţi pămîntul şi munţii şi vor fi striviţi cu o singură strivire,
15.    în ziua aceea, se va întîmpla ceea ce are să se întîmple[34]
16.    şi va crăpa cerul, căci în ziua aceea se va rumpe;
17.    şi îngerii vor fi la marginile sale şi opt vor purta tronul Domnului tău asupra lor, în ziua
aceea,
18.    în ziua aceea, veţi fi aduşi; nimic ascuns să nu fie ascuns de voi.
19.    Şi cît îl priveşte pe acela căruia i se va da cartea în dreapta sa, el va zice: “Luaţi, citiţi
cartea mea!
20.    Credeam că voi întîmpina socoteala mea”.
21.    Şi el să fie în viaţă plăcută,
22.    în grădina înaltă,
23.    cu strugurii apropiaţi:
24.    “Mîncaţi şi beţi de bine pen tru ceea ce aţi dat înainte, în zilele trecute!”
25.    Cît îl priveşte însă pe acela căruia i se va da cartea în stînga sa, el va zice: “Vai, de nu mi
s-ar fi dat cartea mea.
26.    Şi de n-aş fi ştiut ce este so coteala mea!
27.    Vai, de ar fi făcut ea[35] un sfîrşit cu mine!
28.    Nu mi-a folosit averea mea!
29.    Mi-a pierit puterea mea!”
30.    “Apucaţi-l şi legaţi-l,
31.    apoi lăsaţi-l să ardă în iad!
32.    Apoi băgaţi-l într-un lanţ de şaptezeci de coţi măsură!
33.    El n-a crezut în Dumnezeu cel mare
34.    şi nu s-a îngrijit de ospătarea sărmanilor.
35.    De aceea, n-are astăzi prieten
36.    şi nici mîncare, afară de pu roi,
37.    pe care nu-l mănîncă decît păcătoşii”.
38.    Şi eu jur pe ceea ce vedeţi
39.    şi pe ceea ce nu vedeţi,
40.    acesta este cuvîntul unui tri mis cinstit,
41.    şi nu cuvîntul unui poet. Puţin numai credeţi.
42.    Şi nu cuvîntul unui prevesti tor. Puţin numai vă lăsaţi însemnaţi.
43.    O trimitere de la Domnul veacurilor;
44.    Şi de ar fi născocit el[36] cîteva vorbe împotriva voastră,
45.    atunci l-am fi apucat Noi de dreapta [sa],
46.    apoi i-am fi tăiat vîna inimii
47.    şi nici unul din voi nu Ne-ar fi oprit.
48.    Dar el[37] este pentru cei ce se tem de Dumnezeu o îndem nare,
49.    şi noi ştim că unii din voi îl ţin de minciunos.
50.    Şi el este suspin pentru ne credincioşi,
 51.    şi el este adevărul siguranţei.
52.    Deci laudă numele Domnu lui tău cel mare!

[1] I.e. bărbaţilor păgîni să le dea zestrea înapoi.

[2] Se pare că e vorba despre supunere de copii ilegitimi.
[3] Ahmed înseamnă ca şi Mohammed: “cel lăudat”. Mohammed face aici aluzie
la Parakletos (Mîngîietorul, Spiritul sfînt), pe care l-a făgăduit Isus. Ahmed este
grecescul Periklytos; de aceea susţin moslemii că Parakletos ar fi o falsificare a
creştinilor, în loc dePeriklytos.
[4] L-a trimis pe Mohammed la arabii cei păgîni.
[5] Încă n-au devenit credincioşi ca ei.
[6] Vinerea
[7] Se zice ca un astfel de făţarnic ar fi fost Abdallah ibn Ubai care, prin frumuseţea
chipului său şi dulceaţa vorbelor sale, îl îmbătă de cap pe Mohammed, pînă ce acesta
cunoscu făţăria ascunsă.
[8] Anume cei credincioşi, în rai, vor cuprinde locurile hotărîte pentru cei necredincioşi,
dacă aceştia din urmă ar fi fost credincioşi. Astfel, cei credincioşi îi vor înşela pe cei
necredincioşi.
[9] Pentru că ei vă pot reţine de la rugăciune.
[10] Conf. II, 228
[11] I.e. O împăcare eventuală
[12] Pe muierile despărţite
[13] În anul 7 al Hegjrei, primi Mohammed în dar de la locţiitorul Egiptului o roabă cu
numele Maria. El dormi cu ea, în absenţa Hafsei, chiar în odaia acesteia şi pe patul ei,
măcar că atunci se cuvenea ca el să doarmă cu Hafsa sau cu Aişa. Hafsa îi făcu lui
Mohammed o scenă pentru aceasta şi el îi făgădui că nu se va mai atinge de Maria,
dacă Hafsa va tăcea molcom. Ea însă nu tăcu, şi istorisi toate Aişei. Aflînd Moham med
despre aceasta, o lună de zile se ţinu departe de muierile sale şi petrecu în odaia
Mariei; abia la intervenţia arhanghelului Gavriil, cum se spune, se împăcă el iarăşi cu
muierile sale, însă şi cu Maria trăi mai departe, pîna la moartea sa.
[14] Conf.V, 91
[15] Hafsa şi Aişa
[16] Adaugă: Atunci va fi bine pentru voi.
[17] Lui Mohammed
[18] I.e. idolii de piatră
[19] Conf. LVII, 12
[20] Conf. Sura III
[21] Se numeşte şi “Sura mîntuirii şi a scăpării”
[22] Se numeşte şi “Sura peştelui”, după v. 48
[23] Se zice că e vorba de Valâd Ibn Magheirah, care ar fi pierdut nasul, prin o lovitură
de sabie, în lupta de la Bedr. Vezi mai jos v. 16.
[24] I.e. nu adauseră, “Dacă va voi Dumnezeu”.
[25] Pe Dumnezeu
[26] O grădină mai bună
[27] Spre lămurirea verseturilor 17-33 serveşte următoarea istorisire: Nu departe de
oraşul Sanah avea un bărbat avut o grădină de femei. Dacă se culegeau curmalele,
dădea el de ştire sărmanilor ca să-şi culeagă rămă şiţele. După moartea sa, se hotărîră
copiii săi ca să culeagă rămăşiţele dis de dimi neaţă, pentru ca sărmanii să nu mai afle
nimic, dacă vor veni. Cînd, însă veniră dimineaţa la grădină, o aflară pustiită.
[28] Fraza aceasta înseamnă o nenorocire mare.
[29] Profetul Iona
[30] Coranul
[31] Sura orei neînconjurate, în care va fi judecata de apoi.
[32] 1 Conf. VII, 71 şi 63
[33] Sodoma şi Gomora
[34] Ora judecăţii de apoi
[35] Moartea
[36] Mohammed
[37] Coranul
 LXX
SURA TREPTELOR[1]
Din Mekka şi este cu patruzeci şi patru de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Unul ce întreabă a întrebat de pedeapsa ce va să se întîmple
2.      pentru cei necredincioşi. Ni meni nu-l opreşte de la ea
3.      pe Dumnezeu, Domnul trep telor,
4.      pe care se suie îngerii şi du hul la El, într-o zi, a cărei măsură este cincizeci de mii de
ani.
5.      Deci, rabdă cu răbdare cuviincioasă.
6.      Ei o văd în depărtare,
7.      iară noi o vedem aproape:
8.      în ziua aceea, va fi cerul ca arama topită
9.      şi munţii vor fi ca lîna îm pestriţată,
10.    şi nu va întreba prieten pe prieten,
11.    măcar că se vor vedea. Ar dori păcătosul să se răscumpere de la pedeap să, în ziua aceea,
pentru copiii săi
12.    şi soţia sa, şi fraţii săi,
13.    şi gloata sa, care l-a primit,
14.    şi pentru toţi la un loc de pe pămînt, ca apoi să-l mîntuiască.
15.    Ba nu! Focul,
16.    trăgîndu-l de chică,
17.    îl va chema pe cel ce a întors spatele
18.    şi a adunat şi a grămădit.
19.    Omul este făcut nerăbdător;
20.    de păţeşte rău, se tînguieşte,
21.    iar de păţeşte bine, este zgîrcit.
22.    Nu aşa şi cei ce se roagă,
23.    ce petrec în rugăciune,
24.    din a căror avere o parte e hotărîtă
25.    pentru cerşetor şi ruşinos;
26.    şi care ţin de adevărată ziua judecăţii,
27.    şi care se sfiiesc de pedeapsa Domnului lor,
28.    căci nimeni nu e sigur de pedeapsa Domnului lor,
29.    şi care păzesc ruşinea lor,
30.    afară înaintea muierilor lor şi ceea ce stăpîneşte dreapta lor[2]; pentru aceasta să nu se
mustre;
 31.    cei ce caută mai mult decît aceasta, aceia sînt păcătoşi —
32.    şi aceia se păzesc ceea ce li s-a încredinţat şi legămîntul lor,
33.    şi care sînt drepţi întru măr turia lor,
34.    şi care îşi împlinesc rugăciu nea lor,
35.    aceia să fie cinstiţi în grădini.
36.    Dar ce au necredincioşii, că grăbesc înaintea ta,
37.    la dreapta şi la stînga, în cete.
38.    Cere oare fiecare din ei ca să intre într-o grădină a plăcerii?
39.    Ba nu; ei ştiu din ce i-am făcut Noi.
40.    Şi Eu jur pe Domnul răsări tului şi al apusului, că Noi sîntem în stare
41.    ca să schimbăm mai buni în locul lor şi nimenea nu Ne poate opri.
42.    Deci, lasă-i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîm-pina ziua lor, ce li s-a ame
ninţat,
43.    ziua în care vor ieşi cu grabă din morminte, ca şi cînd ar grăbi la steag,
44.    cu ochii plecaţi. Să-i ajungă ocara! Aceasta e ziua ce li s-a ameninţat.
 
LXXI
SURA LUI NOE
Din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Noi l-am trimis pe Noe la poporul său: “Îndeamnă po porul tău, înainte de ce vine la ei
pedeapsă dureroasă”.
2.      El zise: “O, poporul meu, eu vă sînt un îndemnător răsvădit.
3.      Slujiţi-i lui Dumnezeu şi temeţi-vă de El şi ascultaţi de mine.
4.      El vă va ierta vouă păcatele voastre şi va întîrzia cu voi pînă la un termen hotărît.
Termenul lui Dumnezeu, dacă vine, nu se întîrzie. O, de aţi şti-o!”
5.      El zise: “Doamne, eu am stri gat către poporul meu noap tea şi ziua, însă strigatul meu i-a întărit numai pentru fugă.
6.      Şi de cîte ori i-am chemat ca să le ierţi, băgau ei degetele lor în urechile lor şi se acope
reau cu hainele lor şi erau nătîngi şi prea îngîmfaţi.
7.      Apoi i-am chemat pe faţă.
8.      Apoi le-am vorbit deschis şi pe ascuns,
9.      şi le-am zis: “Rugaţi-L de ier tare pe Domnul vostru! El este iertător.
10.    El va trimite asupra voastră cerul vărsînd ploaie multă
11.    şi vă vaiace bogaţi întru ave re şi copii şi vă va da grădini şi vă va da rîuri.
12.    Ce vă este că nu nădăjduiţi în blîndeţea lui Dumnezeu,
13.    după ce v-a făcut El în mai multe rînduri[3]?
14.    Oare nu vedeţi cum a făcut Dumnezeu şapte ceruri pes te olaltă?
15.    Şi a pus luna în ele ca lumină şi a pus soarele ca o candelă.
16.    Şi Dumnezeu a lăsat să ră săriţi ca ierburile din pămînt,
17.    apoi vă va aduce pe voi în eî şi vă va scoate iarăşi.
18.    Şi Dumnezeu v-a făcut vouă pămîntul ca un covor,
19.    ca să îmbiaţi asupra lui pe drumuri largi”.
20.    Zise Noe: “Doamne, ei s-au răzvrătit împotriva mea şi urmează celor cărora averea şi
copiii numai le măresc pieirea”.
21.    Şi ei născociră un vicleşug mare
22.    şi ziseră: “Nu părăsiţi zeii voştri şi nu părăsiţi pe Vadd şi pe Sovia
 23.    şi pe Taguth şi pe Tauk şi pe Nasr[4]
24.    Şi ei i-au dus pe mulţi în ră tăcire şi tu[5] numai îi vei spo ri pe cei nelegiuiţi întru rătă
cire.
25.    Pentru păcatele lor fură ei înecaţi şi fură duşi în foc.
26.    Şi ei nu aflară ajutor faţă de Dumnezeu.
27.    Şi Noe zise: “Doamne, nu lăsa nici o casă a necredincioşilor pe pămînt!
28.    Dacă-i vei lăsa să rămîie, vor duce ei în rătăcire pe robii Tăi şi nu se vor naşte decît
păcătoşi şi necredincioşi.
29.    Doamne, iartă-mă pe mine şi pe părinţii mei, şi pe fiecare credincios care intră în casa
mea, şi pe cei credincioşi, şi cele credincioase, şi înmulţeş te-le nelegiuiţilor pieirea.
 
LXXII
SURA DUHURILOR[6]
Din Mekka şi este cu douăzeci şi opt de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Spune: “Mi s-a descoperit că o ceată de duhuri  a ascultat şi că ei au zis: “Noi am auzit
un Coran minunat,
2.      care ocîrmuieşte la drumul drept şi credem în el şi nu fa cem pe nimenea tovarăş Dom
nului nostru,
3.      pentru că El — înalţă-se mă rirea Domnului nostru! — nu şi-a luat soţie şi nici copil.
4.      Şi un nebun între noi a spus ceva cu totul nedrept asupra lui Dumne zeu,
5.      şi noi crezurăm că oameni şi duhuri nu vor spune min ciuni asupra lui Dumnezeu.
6.      Erau bărbaţi între oameni, care căutau adăpost la băr baţi între duhuri, dar le mă riră
numai nebunia.
7.      Ei crezură, cum crezurăţi voi, că Dumnezeu nu-l va în via pe nimenea.
8.      Noi atinserăm cerul şi-l afla răm plin de păzitori aspri şi de flăcări.
9.      Şi noi şezurăm pe jeţuri, să auzim ceva de acolo; iar cine se pune la as cultat, găseşte o
flacără pentru sine la pîndă.
10.    Noi nu ştim ori de se voieşte rău pentru cei de pe pămînt, sau voieşte Domnul lor pen tru
dînşii ce e cu dreptate.
11.    Şi între noi sînt unii drepţi, alţii nu, noi sîntem de tot felul.
12.    Şi noi am crezut că nu-L vom slăbi pe Dumnezeu pe pămînt şi nu-L vom slăbi în fugă.
13.    Şi cînd auzirăm ocîrmuirea, crezurăm în ea; şi cel ce crede în Domnul său, să nu se
teamă nici de lipsă, nici de însărcinare.
14.    Şi unii din noi sînt moslemi şi alţii se abat de la dreptate, însă cine se face moslem, acela
caută drum drept.
15.    Şi cei ce se abat de la dreptate sînt lemne de foc pentru iad”.
16.    Şi dacă vor umbla ei[7] cu drep tate pe drum, îi vom adăpa Noi cu apă în prisosinţă,
17.    spre a-i ispiti prin aceasta; şi cel ce se întoarce de la pomenirea Domnu lui său, pe acela
îl va împinge El la pedeapsă grea.
18.    Şi templele sînt ale lui Dum nezeu şi nu chemaţi pe ni menea lîngă Dum nezeu.
19.    Şi cînd s-a sculat robul lui Dumnezeu[8], ca să-L cheme, aproape l-ar fi înăduşit ele[9].
20.    Spune: “Eu îl chem numai pe Domnul meu şi nu-i dau tovarăş pe nime nea”.
21.    Spune: “Nu vă pot vouă nici face rău, nici să vă ocîrmuiesc drept”.
22.    Spune: “Nimenea nu mă scuteşte de Dumnezeu
23.    şi eu nu găsesc adăpost decît la El.
 24.    Numai [la] propovăduire de la Dumnezeu şi la trimiterea Lui [sînt dator] şi cine se
răzvrăteşte împotriva lui Dum nezeu şi a trimisului Său, pentru acela e focul iadului;
acolo vor petrece de veci,
25.    pînă ce vor vedea ce li s-a ameninţat; atunci vor şti cine este mai slab la ajutor şi mai
mic la număr”.
26.    Spune: “Nu ştiu ori de este aproape ceea ce vi s-a ameninţat sau de va pune Dom nul
meu un termen”. El ştie taina şi nu descoperă taina Sa nimănui,
27.    afară de trimisului, la care află plăcere, şi El lasă să meargă înaintea lui şi după el o
pază[10],
28.    pentru ca el să ştie că ei au împlinit trimiterea Domnu lui lor; El doar cuprinde ceea ce
este la ei şi socoteşte nu mărul tuturor lucrurilor.
 
LXXIII
SURA CELUI ÎNVELIT
Din Mekka şi este cu douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, tu învelitule[11],
2.        scoală-te noaptea, numai afară de puţin [timp]:
3.      jumătate din ea, sau micşo rează din ea puţin,
4.      sau adaugă la ea şi citeşte Coranul cu voce sonoră.
5.      Noi îţi încredinţăm un cuvînt cumpănitor.
6.      Începutul nopţii este mai pu ternic la impresie, mai vajnic la cuvînt;
7.      ziua doar ai lungă treabă.
8.      Şi pomeneşte numele Dom nului tău şi sfinţeşte-te Lui, cu sfinţenie —
9.      Domnul răsăritului şi al apu sului, nu este Dumnezeu afa ră, de El; deci primeşte-L
scutitor.
10.    Şi rabdă ceea ce vorbesc ei şi fugi de ei cu fugă cuviincioasă
11.    şi lasă-Mă pe Mine şi pe cei ce învinuiesc de minciună[12], cei ce sînt în buiecie; şi
întîrzie puţin cu ei.
12.    La Noi sînt cătuşe şi iadul,
13.    şi mîncare înecătoare, şi pe deapsă dureroasă,
14.    în ziua cînd se va cutremura pămîntul şi munţii şi vor fi munţii un vraf de nisip văr sat.
15.    Noi am trimis la voi un tri mis ca martor împotriva voastră, precum am trimis la Faraon
un trimis.
16.    Şi Faraon s-a răzvrătit împo triva trimisului şi Noi l-am apucat cu pe deapsă grea.
17.    Şi cum voiţi, dacă sînteţi ne credincioşi, să scăpaţi de o zi care pe copii îi face cărunţi?
18.    Cerul se va despica în ea; ce i s-a ameninţat se va întîmpla.
19.    Aceasta e o îndemnare şi cine voieşte, să ia drumul spre Domnul său.
20.    Domnul tău ştie că stai [la rugăciune] aproape două treimi din noapte sau jumă tate din
ea sau o treime din ea, şi o parte din cei ce sînt cu tine. Şi Dumnezeu măsu ră noaptea
şi ziua. El ştie că voi nu o număraţi şi se în toarce spre voi. Deci, citiţi ceva uşor din
Coran. El ştie că sînt bolnavi intre voi, iar alţii călătoresc prin ţară, spre a căuta harul
lui Dumnezeu, iar alţii se luptă pe drumul lui Dumnezeu. Deci, citiţi ceva uşor din el şi
împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi împrumutaţi lui Dumne zeu un împrumut
frumos. Şi binele ce-l trimiteţi înainte pentru sufletele voastre îl veţi afla la Dumnezeu;
 aceas ta e bine şi aduce mare răs plată. Şi ruga ţi-L pe Dumne zeu de iertare;
Dumnezeu doar este iertător, îndurător.
 
LXXIV
SURA CELUI ACOPERIT[13]
Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      O, tu, acoperitule[14],
2.        scoală-te şi îndeamnă
3.      şi pe Domnul tău îl preamă reşte,
4.      şi hainele tale le curăţeşte,
5.      şi de spurcăciune[15] fugi,
6.      şi nu dărui, ca să capeţi mai mult,
7.      şi aşteaptă-L cu răbdare pe Domnul tău.
8.      Şi dacă se va sufla în trîmbiţă,
9.      aceea va fi, în ziua aceea, o zi grea
10.    pentru cei necredincioşi, nu uşoară.
11.    Lasă-Mă cu cel pe care l-am făcut singur[16]
12.    şi i-am dat avere cu prisos
13.    şi fii ca martor
14.    şi i-am făcut [toate] netede;
15.    însă el doreşte să fac mai mult.
16.    Ba nu; el s-a răzvrătit împo triva semnelor Noastre.
17.    Voi să-l alung pe un vîrf de munte.
18.    El a cugetat şi a plăsmuit
19.    şi — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
20.    înc-odată — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
21.    Apoi a privit,
22.    apoi a încreţit fruntea şi s-a schimonosit,
23.    apoi a întors spatele şi s-a îngîmfat,
24.    şi a zis: “Aceasta numai fermecătura o aminteşte,
25.    aceasta e numai cuvînt ome nesc”.
26.    Îl voi lăsa să ardă în focul iadului,
27.    şi ce te învaţă ce este focul iadului?
28.    El nu cruţă şi nu lasă urmă,
29.    înnegrind carnea;
30.    asupra sa sînt nouăsprezece [îngeri].
31.    Şi numai îngeri am pus Noi ca păzitori şi Noi am pus numărul lor numai ca ispită pentru
necredincioşi, pentru ca aceia cărora li s-a dat scrip tura să fie siguri [cu privire la
Coran] şi cei credincioşi să sporească în credin ţă.
32.    Şi pentru ca să nu se îndo iască aceia cărora li s-a dat scriptura şi cei credincioşi.
33.    Şi pentru ca să spuie aceia în ale căror inimi este boală şi cei necredin cioşi: “Ce voieşte
Dumnezeu cu această pildă?”
34.    Aşa duce în rătăcire Dum nezeu pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte şi numai
El cunoaşte oştirile Domnului tău şi aceasta este numai o îndemnare pentru oameni.
35.    În adevăr, pe lună,
 36.    şi pe noapte, cînd întoarce spatele,
37.    şi pe dimineaţă, cînd luceşte —
38.    el[17] este unul din cele mai mari [chinuri],
39.    o îndemnare pentru oameni,
40.    pentru acela din voi care vo ieşte să meargă înainte sau să rămîie înapoi.
41.    Fiecare suflet este zălogit pentru ceea ce şi-a agonisit, afară de tovarăşii dreptei;
42.    în grădini se vor întreba întreolaltă despre cei păcătoşi:
43.    “Ce v-a mînat în focul iadu lui?”
44.    Ei vor spune: “Noi n-am fost între cei ce se roagă
45.    şi nu i-am ospătat pe săr mani
46.    şi am bîrfit cu bîrfitorii
47.    şi am ţinut de mincinoasă ziua judecăţii,
48.    pînă ce a venit la noi ceea ce este sigur”[18].
49.    Şi nu le va ajuta lor mijlo cirea mijlocitorilor.
50.    Oare ce le este că se întorc de la îndemnare,
51.    ca măgarii fricoşi, ce fug de leu?
52.    Ba fiecare din ei doreşte ca să i se dea o filă deschisă[19].
53.    Ba nu; ei doar nu se tem de lumea de apoi!
54.    Ba nu; el[20] este o îndemnare, şi cine voieşte, îl pomeneşte.
55.    Dar îl pomenesc numai aceia care plac lui Dumnezeu. Lui I se cuvine frica lui. Lui
iertarea.
 
LXXV
SURA ÎNVIERII
Din Mekka şi este cu patruzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Jur pe ziua învierii
2.      şi jur pe sufletul ce singur se învinuieşte,
3.      oare crede omul că nu pu tem culege oasele sale?
4.      Ba Noi sîntem în stare să potrivim la un loc vîrfurile degetelor sale.
5.      Însă omul voieşte să păcătuiască faţă de ceea ce stă înaintea lui.
6.      El întreabă: “Cînd este ziua învierii?”
7.      Dar cînd se orbeşte vederea
8.      şi se întunecă luna,
9.      şi se împreună soarele şi luna,
10.    va zice omul, în ziua aceea: “Unde este adăpostul?”
11.    Ba nu, nu este loc de scăpa re —
12.    numai la Domnul tău este, în ziua aceea, adăpost;
13.    se va vesti, în ziua aceea, omului ce a făcut înainte şi cu ce a întîrziat.
14.    Ba omul este o dovadă îm potriva sa însuşi,
15.    chiar dacă ar aduce o dezvinuire.
16.    Nu mişca limba ta, ca să gră beşti aceea[21].
17.    Noi sîntem datori la cule gerea şi citirea lui[22].
18.    Deci, dacă-l citim, urmează citirii sale.
19.    Apoi sîntem datori la tîlcuirea lui.
20.    Ba nu! Ba voi iubiţi cele tre cătoare
 21.    şi lăsaţi în urmă lumea de apoi.
22.    Unele feţe, în ziua aceea, vor luci,
23.    privind la Domnul lor.
24.    Alte feţe vor fi posomorite,
25.    crezînd că li se întîmplă o nenoricire.
26.    Da, cînd va ajunge el[23] la claviculă,
27.    şi dacă se spune: “Cine este fermecător?”[24]
28.    şi el crede că aceasta e des părţirea
29.    şi se strînge şold la şold[25],
30.    spre Domnul tău va fi, în ziua aceea, mîncarea;
31.    pentru că el nu credea şi se ruga,
32.    ci învinuia de minciună şi s-a întors.
33.    Apoi s-a dus la gloata sa, păşind cu îngîmfare.
34.    Vai de tine şi vai!
35.    Apoi vai de tine şi vai!
36.    Oare crede omul că va fi lăsat slobod?
37.    Oare n-a fost el picătură de sămînţă vărsată?
38.    Apoi a fost sînge închegat şi El l-a făcut şi l-a plăsmuit.
39.    Şi a făcut din el o pereche, bărbat şi muiere.
40.    Oare n-are El putere să învie morţii?
 
LXXVI
SURA OMULUI[26]
Din Mekka şi este cu treizeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Oare nu vine asupra omului o bucată de vreme, cînd nu este el ceva vrednic de po
menit[27].
2.      Noi l-am făcut pe om dintr-o picătură amestecată, ca să-l ispitim şi-i dă durăm auz şi
vedere.
3.      Noi l-am ocîrmuit pe drum, fie că a fost mulţumitor, fie că nemulţumitor.
4.      Noi pregătim pentru cei ne credincioşi lanţuri şi juguri şi o flacără.
5.      Cei drepţi vor bea dintr-un pahar amestecat cu Kafur[28],
6.      un izvor din care vor bea ro bii lui Dumnezeu, lăsîndu-l să curgă mereu;
7.      aceia care împlinesc juruinţa şi se tem de o zi, al cărei rău se răspîndeş te,
8.      şi care hrănesc cu mîncare din dragoste către El pe cei sărmani şi pe orfani şi pe cei din
temniţă:
9.      “Noi vă hrănim, de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată şi nici mulţu mită.
10.    Noi ne temem de o zi poso morîtă şi nenorocită de la Domnul nostru”.
11.    Deci, îi păzeşte Dumnezeu de răul acelei zile şi pune asupra lor strălucire şi bucu rie.
12.    Şi le răsplăteşte, pentru că au fost statornici, cu o grădină şi cu mătasă.
13.    Ei sînt întinşi acolo pe tro nuri de nuntă; nu văd acolo nici soare, nici ger.
14.    Şi aproape asupra lor sînt umbrele ei[29], iar strugurele ei atîrnă.
15.    Şi vor umbla pe la ei cu pa hare de argint şi cu ulcioare ca şipurile,
16.    şipuri de argint cu măsura măsurată,
17.    şi să fie adăpaţi acolo cu un pahar amestecat cu ghimber.
18.    Acolo este un izvor numit Salsabâl[30].
 19.    Şi umblă pe la ei băieţi ne muritori; cînd îi vezi, crezi că sînt mărgăritare împrăştiate.
20.    Şi cînd priveşti, vezi acolo plăcere şi o împărăţie mare.
21.    Asupra lor sînt haine de mătasă verde şi de brocart şi sînt împodobiţi cu brăţare de argint
şi-i adapă Domnul lor cu băutură curată:
22.    “Aceasta este răsplata voas tră, şi rîvna voastră a primit mulţumită”.
23.    Noi am trimis asupra ta Co ranul,
24.    deci, aşteaptă judecata Dom nului tău şi nu asculta de vreun păcătos sau necredin cios
din ei.
25.    Şi adă-ţi aminte de numele Domnului tău, dimineaţa şi seara
26.    şi noaptea. Şi închină-te Lui şi laudă-L, noaptea lungă.
27.    Aceştia iubesc cele trecătoare şi lasă în urma lor o zi grea.
28.    Noi i-am făcut şi le-am în tărit vinele şi dacă voim, îi schimbăm cu alţii, asemenea lor.
29.    Aceasta e o îndemnare, şi cine voieşte, apucă drumul spre Domnul său.
30.    însă voi nu puteţi voi, doar dacă voieşte Dumnezeu, doar Dumnezeu este ştiutor, înţe
lept.
31.    El îl lasă să intre pe cine voieşte, întru îndurarea Sa, şi nelegiuiţilor le-a pregătit pe
deapsă dureroasă.
 
LXXVII
SURA TRIMIŞILOR[31]
Din Mekka şi este cu cincizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe cei trimişi în rînduri
2.      şi cei ce grăbesc în furtună[32],
3.      şi cei ce se răspîndesc cu răspîndire,
4.      şi cei ce despărţesc cu des părţire,
5.      şi cei ce aduc îndemnare.
6.      spre dezvinuire sau propovăduire —
7.      ceea ce vi s-a ameninţat, se va întîmpla.
8.      Şi dacă stelele se vor stinge,
9.      şi dacă cerul va crăpa,
10.    şi dacă munţii se vor dărîma,
11.    şi dacă trimişilor li se va hotări un timp[33]
12.    pentru care zi s-a dat ter menul?
13.    Pentru ziua despărţirii!
14.    Şi ce te învaţă ce este ziua despărţirii?
15.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună![34]
16.    Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de’nainte?
17.    Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.
18.    Aşa facem Noi cu păcătoşii.
19.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
20.    Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată
21.    şi am adus-o într-un stator nic,
22.    pînă la un termen anumit?
23.    Şi Noi putem, frumos putem!
24.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
 25.    Oare n-am făcut Noi pămîntul loc de adunare
26.    pentru vii şi morţi?
27.    Şi am pus pe el [munţi] pu ternici, înalţi, şi v-am adăpat cu apă dulce.
28.    Vai, în ziua, aceea de cei ce învinuiesc de minciună!
29.    Mergeţi la ceea ce ţineţi de minciună[35]!
30.    Mergeţi la umbra cea cu trei ramuri,
31.    care nu umbreşte şi nu scu teşte de flacără.
32.    Ea aruncă scînteie cu tur nurile,
33.    ca şi cînd ar fi cămile galbene.
34.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
35.    Aceasta este ziua în care nu vorbesc ei
36.    şi nu le este iertat să se dezvinuiască.
37.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
38.    Aceasta este ziua despărţirii, cînd vă vom aduna pe voi şi pe cei de’nainte;
39.    şi dacă aveţi un vicleşug, atunci vicleniţi!
40.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
41.    Cei cu frica lui Dumnezeu [vin] la umbre şi izvoare
42.    şi la roduri, cum şi le doresc
43.    “Mîncaţi şi beţi de bine pen tru ceea ce aţi făcut”.
44.    Astfel răsplătim Noi celor drepţi.
45.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
46.    “Mîncaţi şi folosiţi-vă puţin! Sînt păcătoşi!”
47.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
48.    Şi cînd li se spune: “Închinaţi-vă!”, ei nu se închină!
49.    Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
50.    Şi în care veste, după aceas ta, vor crede ei?
 
LXXVIII
SURA VEŞTII
Din Mekka şi este cu patruzeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Despre ce se-ntreabă ei întreolaltă?
2.      Despre o veste mare[36],
3.      despre care se ceartă ei.
4.      Ba ei să o ştie;
5.      înc-odată: ba ei să o ştie!
6.      Oare n-am făcut Noi pămîntul un pat
7.      şi munţii drept ţăruşe
8.      şi v-am făcut pe voi cu pe reche,
9.      şi v-am lăsat somn pentru odihnă,
10.    şi am pus noaptea drept haină
11.    şi am pus ziua pentru agoni sirea traiului,
12.    şi am zidit asupra voastră şapte ţări,
13.    şi am făcut o candelă arză toare,
14.    şi am trimis din nour apă, ce se varsă,
15.    spre a scoate cu ea grîne şi ierburi
 16.    şi grădini dese?
17.    Ziua despărţirii este hotărîtă:
18.    ziua în care se va sufla în trîmbiţă şi veţi veni în cete,
19.    şi se va deschide cerul şi vor fi porţi[37],
20.    şi se vor mişca munţii şi vor fi năluciri.
21.    Iadul este o cursă,
22.    pentru păcătoşi o locuinţă,
23.    ei vor petrece acolo veacuri.
24.    Ei nu gustă, acolo, răcoare şi băutură,
25.    ci numai apă clocotită şi puroi,
26.    răsplata cuvenită!
27.    Ei nu nădăjduiră în socoteală
28.    şi ţinură de mincinoase sem nele Noastre,
29.    însă Noi am scris toate într-o carte:
30.    “Gustaţi, deci, şi numai pe deapsa vă vom înmulţi-o!”
31.    Pentru cei cu frica lui Dum nezeu este un loc fericit,
32.    grădini îngrădite şi vinaţe,
33.    copile cu ţîţe rotunde, de-o vîrstă/cu cei fericiţi/
34.    şi pahare pline.
35.    Ei nu aud acolo bîrfeală şi minciună —
36.    o răsplată de la Domnul tău, un dar ajungător,
37.    de la Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celora dintre ele, de la cel îndurat. Nu ca
pătă ei de la El nici o vorbă.
38.    În ziua cînd duhul[38] şi îngerii vor sta în rînd, va putea vor bi numai acela căruia îi va
da voie cel îndurător şi care vorbeşte dreptate.
39.    Aceasta este ziua cea hotărîtă, deci, care voieşte, facă la Domnul său întoarcere.
40.    Noi vă îndemnăm cu privire la pedeapsa apropiată,
41.    în ziua cînd va vedea omul ce au făcut înainte mîinile sale şi cel necredincios va zice:
“O, de aş fi ţărînă!”
 
LXXIX
SURA CELOR CE SMULG
Din Mekkn şi este cu patruzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe cei ce smulg  cu putere[39]
2.      şi cei ce ridică uşor,
3.      şi cei ce plutesc,
4.      şi se grăbesc înainte,
5.      şi ocîrmuiesc afacerea,
6.      într-o zi, va zgudui ceea ce zguduie,
7.      urmată de ceea ce urmează[40].
8.      Inimile, în ziua aceea, se vor cutremura
9.      şi privirile se vor pleca.
10.    Ei vor spune: “Ne vom în toarce să fim ca înainte?
11.    Oare dacă vom fi oase pu trede?”
12.    Ei zic: “Aceasta este o întoar cere dăunătoare”.
 13.    Va fi numai un suflet fioros[41]
14.    şi atunci vor fi ei pe supra faţă.
15.    Oare n-a ajuns la tine istoria lui Moise?
16.    Cînd l-a chemat Domnul său în sfînta vale Tova[42]:
17.    “Mergi la Faraon! El se în trece!
18.    şi spune: “Vrei să te curăţeşti,
19.    ca să te duc la Domnul tău şi să te sfieşti?”
20.    Şi-i arătă lui semnele cele mai mari”.
21.    Însă el îl ţinu de mincinos şi se răzvrăti.
22.    Apoi îi întoarse spatele cu grabă
23.    şi adună, şi chemă,
24.    şi zise: “Eu sînt Domnul vos tru cel mai înalt”.
25.    Atunci, îl apucă Dumnezeu cu pedeapsa lumii de apoi şi de aici.
26.    Întru aceasta este o pildă pentru cel ce se teme.
27.    Sînteţi voi mai greu de făcut decît cerul, pe care l-a zidit El?
28.    El a ridicat acoperămîntul său şi l-a plăsmuit,
29.    El a făcut întunecată noaptea şi a scos la iveală lumina Sa;
30.    şi pămîntul, după aceea, l-a întins.
31.    El a scos din el apa sa şi păscătoarea sa.
32.    Şi munţii i-a sădit tare —
33.    o înzestrare pentru voi şi vitele voastre.
34.    Şi cînd vine nenorocirea cea mare,
35.    ziua, în care se va pomeni omului pentru ce s-a opintit,
36.    şi va fi scos iadul pentru cel ce vede:
37.    şi în ce-l priveşte pe cel ce s-a întrecut
38.    şi şi-a ales viaţa lumii,
39.    iadul este locuinţa lui.
40.    Iar cît îl priveşte pe cel ce se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte sufletului pof ta,
41.    raiul este locuinţa sa.
42.    Ei te vor întreba despre “oră”, cînd este termenul ei?
43.    Ce poţi pomeni despre ea?
44.    La Dumnezeu este sfîrşitul ei,
45.    tu eşti numai un îndemnător pentru cel ce se teme de ea.
46.    În ziua cînd vor vedea, li se va părea că au petrecut nu mai o oră sau o dimineaţă.
 
LXXX
SURA: EL A ÎNCREŢIT FRUNTEA…
Din Mekka şi este cu patruzeci şi doua de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      El a încreţit fruntea[43] şi s-a în tors,
2.      pentru că a venit orbul la el.
3.      Şi ce te-a făcut să ştii că el n-a voit să se curăţească,
4.      sau voia să fie îndemnat şi i-ar fi folosit îndemnarea?
5.      Iar în ce-l priveşte pe cel bogat,
6.      tu pe acela l-ai primit
7.      şi nu-ţi pasă că nu voieşte să se curăţească.
 8.      Iar cît îl priveşte pe cel ce vine la tine cu rîvnă
9.      şi e plin de frică,
10.    de acela uiţi.
11.    Ba nu! El[44] este o îndemnare
12.    şi cine voieşte, îl pomeneşte
13.    pe file cinstite,
14.    înălţate, curăţite,
15.    cu mîinile scriitorilor cinstiţi, curaţi.
16.    Moarte omului! Cum este de necredincios!
17.    Din ce l-a făcut pe el?
18.    Dintr-o picătură.
19.    El l-a făcut şi l-a plăsmuit.
20.    Apoi i-a făcut uşor drumul[45],
21.    apoi îl lasă să moară şi-l înmormîntează,
22.    apoi, dacă voieşte, îl învie.
23.    Ba el n-a împlinit porunca Lui.
24.    Deci, să-şi caute omul mîncarea sa.
25.    Noi am vărsat apa cu văr sare,
26.    apoi i-am despicat pămîntul cu despicare
27.    şi am lăsat să răsară pe el grîne,
28.    şi vie şi ierburi,
29.    şi măslini şi fenici,
30.    şi grădini des răsădite,
31.    şi roduri şi fînaţ,
32.    o înzestrare pentru voi şi pentru vitele voastre.
33.    Şi cînd va veni cea sunătoare[46],
34.    în ziua aceea, va fugi băr batul de fratele său
35.    şi de maică-sa, şi de tatăl său,
36.    şi de tovarăşa sa, şi de copiii săi.
37.    Fiecărui bărbat îi ajunge în ziua aceea treaba sa.
38.    în ziua aceea, vor fi feţe luci toare,
39.    rîzătoare, bucuroase;
40.    în ziua aceea, vor fi feţe cu colb pe ele,
41.    acoperite cu negreaţă;
42.    aceştia sînt necredincioşii, păcătoşii.
 
LXXXI
SURA STRÎNGERII LA UN LOC
Din Mekka şi este cu douăzeci şi noua de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd soarele se va strînge la un loc
2.      şi cînd stelele vor cădea,
3.      şi cînd munţii se vor mişca,
4.      şi cînd cămilele îngreunate de zece luni vor fi negrijite,
5.      şi cînd fiarele se vor aduna,
6.      şi cînd mările se vor umfla,
 7.      şi cînd sufletele se vor împerechea[47],
8.      şi cînd copila de viu îngro pată se va întreba
9.      pentru ce păcat a fost omorîtă[48],
10.    şi cînd filele se vor deschide,
11.    şi cînd cerul se va trage la o parte,
12.    şi cînd iadul se va face flă cări,
13.    şi cînd cerul va fi apropiat,
14.    atunci va şti tot sufletul ce a făcut.
15.    Şi eu jur pe stelele ce fug înapoi[49],
16.    ce grăbesc şi se ascund
17.    şi pe noaptea ce se-ntunecă
18.    şi pe dimineaţă, cînd se ră suflă,
19.    acesta este cuvîntul unui trimis cinstit,
20.    cu putere la Domnul tronu lui, cu vază;
21.    de el se ascultă şi el este cre dincios[50].
22.    Şi tovarăşul vostru nu este îndrăcit.
23.    El l-a văzut pe orizontul rasvădit[51],
24.    şi el nu reţine cele ascunse,
25.    şi acesta nu e cuvîntul unui Satan bătut cu pietre.
26.    Deci, unde mergeţi?
27.    El[52] este numai o îndemnare pentru lume,
28.    pentru acela dintre voi care voieşte să meargă drept.
29.    Dar voi nu voiţi, doar dacă voieşte Dumnezeu, Domnul veacurilor.
 
LXXXII
SURA DESPICĂRII
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd cerul se despică,
2.      şi cînd stelele se împrăştie,
3.      şi cînd apele se amestecă,
4.      şi cînd mormintele se în torc —
5.      ştie sufletul ce a făcut şi ce a lăsat.
6.      O, omule, ce te-a abătut de la Domnul tău cel cinstit,
7.      care te-a făcut şi te-a plăs muit şi ţi-a dat chip
8.      şi te-a pus în chipul în care a voit?
9.      Da, şi totuşi tăgăduiţi jude cata.
10.    Dar asupra voastră sînt pă zitori
11.    cinstiţi, care scriu,
12.    care ştiu ce faceţi.
13.    Cei drepţi! în plăcere vor fi,
14.    şi nelegiuiţii în iad.
15.    Ei vor arde acolo, în ziua judecăţii
16.    şi nu se vor depărta de aco lo.
17.    Şi ce te-nvaţă ce este ziua judecăţii?
18.    Şi iarăşi: ce te-nvaţă ce este ziua judecăţii?
 19.    În ziua aceea, nu va putea un suflet nimic pentru altul şi porunca este, în ziua ace ea, a
lui Dumnezeu.
 
LXXXIII
SURA CELOR CE SCURTEAZĂ MĂSURA
Din Mekka şi este cu treizeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Vai de cei ce scurtează măsura,
2.      aceia care, dacă lasă să li se măsure de oameni, voiesc măsura plină.
3.      Dar cînd ei măsură şi cîntăresc, dau mai puţin.
4.      Oare nu cred aceia că vor fi înviaţi,
5.      într-o zi mare,
6.      în ziua cînd vor sta oamenii înaintea Domnului veacuri lor?
7.      Da, cartea nelegiuiţilor este în Sigigjîn[53].
8.      Şi ce te-nvaţă ce este Sigjgjîn?
9.      O carte scrisă!
10.    Vai, în ziua aceea, de tăgă duitorii
11.    care au tăgăduit ziua jude căţii!
12.    Însă o tăgăduiesc numai ne legiuiţii şi păcătoşii,
13.    aceia care, dacă li se citesc semnele Noastre, zic: “Basme ale înainta şilor!”
14.    Ba nu! Însă asupra inimilor lor stăpîneşte ceea ce şi-au agonisit.
15.    Ba ei, în ziua aceea, vor fi opriţi de Domnul lor,
16.    apoi vor arde în iad;
17.    apoi se va spune: “Aceasta este ceea ce aţi tăgăduit!”
18.    Da! Cartea drepţilor este în Iliiiun[54].
19.    Şi ce te-nvaţă ce este Illiiun?
20.    O carte scrisă.
21.    O vor mărturisi cei ce stau aproape[55].
22.    Cei drepţi vor fi întru plă cere,
23.    de pe tronuri de nuntă vor privi;
24.    cunoşti pe feţele lor strălu cind plăcere;
25.    vor fi adăpaţi cu vin pece tluit,
26.    a cărui pecete este mosc — aceasta să dorească cei ce doresc!
27.    Amestecarea lui este din Tasnân[56],
28.    un izvor din care beau cei aproape de Dumnezeu.
29.    Cei păcătoşi rid de cei ce cred,
30.    şi dacă trec pe lîngă ei, le face semne,
31.    şi dacă se-ntorc la gloata lor, se-ntorc batjocorind,
32.    şi dacă-i văd pe ei[57], zic: “Aceştia rătăcesc!”
33.    Dar ei nu sînt trimişi asupra lor ca păzitori
34.    Însă, în ziua aceea, vor rîde cei credincioşi de cei necredincioşi,
35.    cînd vor privi de pe tronuri de nuntă.
36.    Oare să nu li se răsplătească celor necredincioşi ceea ce au făcut?
 
LXXXIV
SURA SFÎŞIERII
 Din Mekka şi este cu douăzeci şi cinci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd cerul se sfîşie
2.      şi ascultă de Domnul său după cuviinţă,
3.      şi cînd pămîntul se-ntinde
4.      şi aruncă afară ceea ce este în el şi se deşartă,
5.      şi ascultă de Domnul său după cuviinţă —
6.      Omule, tu te sileşti spre Dom nul tău, şi-L vei întîmpina!
7.      Şi în ce-l priveşte pe cel că ruia i se va da cartea în dreap ta sa,
8.      cu acela se va face uşoară socoteală,
9.      şi el se va întoarce la gloata sa bucuros.
10.    Iar în ce-l priveşte pe acela căruia i se va da cartea după spatele sale[58],
11.    acela va striga după pieire,
12.    însă va arde în flacără.
13.    El a fost bucuros, în gloata sa;
14.    el credea că nu se va întoarce /la Dumnezeu/:
15.    însă Domnul său a privit la el.
16.    Şi eu jur pe amurg
17.    şi pe noapte, şi pe ceea ce grămădeşte ea[59]
18.    şi pe lună, cînd se umple —
19.    veţi fi mutaţi de la o stare la alta[60].
20.    Şi ce le este lor, că nu cred,
21.    şi cînd li se citeşte Coranul, că nu se închină?
22.    Ba necredincioşii îl ţin de minciună,
23.    însă Dumnezeu ştie mai bine ce ascund ei.
24.    Deci, vesteşte-le pedeapsă dureroasă,
25.    afară de aceia ce cred şi se poartă bine, pentru ei este răsplată nescurtată.
 
LXXXV
SURA TURNURILOR
Din Mekka şi este cu douăzeci şi două de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe cer cu turnurile sale[61],
2.      şi pe ziua făgăduită,
3.      şi pe un martor şi unul măr turisit[62],
4.      omorîţi fură tovarăşii groapei,
5.      ai focului cu mult material de ars,
6.      cînd şezură acolo
7.      şi erau martori la ceea ce li s-a făcut credincioşilor[63].
8.      Şi ei se răzbunară pe dînşii, numai pentru că au crezut în Dumnezeu cel puternic, lău
dat,
9.      a cărui stăpînire sînt cerurile şi pămîntul, şi Dumnezeu este martor la toate lucrurile.
10.    Cei ce ispitesc pe cei credin cioşi şi pe cele credincioase şi apoi nu se căiesc, pentru ei
va fi pedeapsa iadului şi pedeapsa arderii.
11.    Pentru cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei sînt grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt;
aceasta este o fericire mare.
 12.    Răzbunarea Domnului tău este aspră.
13.    El scoate la iveală şi duce înapoi,
14.    şi El este cel ce iartă, ce iu beşte.
15.    Domnul tronului măreţ,
16.    Cel ce face ce voieşte.
17.    Oare n-a ajuns la tine istoria oştirilor
18.    lui Faraon şi Thamud?
19.    însă necredincioşii o ţinură de minciună.
20.    Dar Dumnezeu îi înconjură pe dinapoi.
21.    Da! Acesta este un Coran măreţ,
22.    pe tablă păstrată[64].
 
LXXXVI
SURA LUCEAFĂRULUI
Din Mekka şi este cu şaptesprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe cer şi luceafăr!
2.      Şi ce te-nvaţă ce este luceafă rul?
3.      El este steaua cea străpun gătoare.
4.      Fiecare suflet are asupra sa un păzitor,
5.      deci, să se uite omul din ce este făcut.
6.      El este făcut din apă, ce se varsă,
7.      ce iese dintre coapse şi dintre coaste[65].
8.      El are puterea să-l facă să se-ntoarcă,
9.      în ziua cînd se vor ispiti tai nele.
10.    Şi atunci va fi fără putere şi fără ajutor.
11.    Şi pe cer, cu întoarcerea lui[66],
12.    şi pe pămînt, cu deschiderea lui[67],
13.    este un cuvînt deosebitor
14.    şi nu este hazliu.
15.    Ei plăsmuiesc un vicleşug
16.    şi Eu plăsmuiesc un vicleşug.
17.    Deci, dă-le vreme necredin cioşilor, şi Eu voi să le dau vreme cu-ncetul.
 
LXXXVII
SURA CELUI PREAÎNALT[68]
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Laudă numele Domnului tău preaînalt,
2.      cel ce a făcut şi a plăsmuit,
3.      cel ce hotărăşte şi ocîrmuieşte,
4.      cel ce scoate la iveală păşu nea
5.      şi o face fîn întunecat.
6.      Noi te vom învăţa să citeşti [Coranul], şi să nu uiţi
7.      decît numai ce voieşte Dum nezeu; EI cunoaşte cele descoperite şi cele ascunse.
8.      Şi Noi îţi vom face uşor spre mîntuire.
 9.      Deci, îndeamnă, căci îndem narea foloseşte.
10.    Se lasă îndemnat cel ce se teme,
11.    dar cel nelegiuit se fereşte,
12.    el, care va arde în focul cel mai mare.
13.    Apoi, nici va muri acolo, nici va trăi.
14.    Bine-i merge aceluia ce se curăţeşte
15.    şi celui ce pomeneşte numele Domnului său şi se roagă.
16.    Voi, însă, vă alegeţi viaţa lumii,
17.    iar lumea de apoi este mai bună şi mai trainică.
18.    Da, aceasta a fost în cărţile de’nainte,
19.    în cărţile lui Avraam[69] şi ale lui Moise.
 
LXXXVIII
SURA CELEI CE ACOPERĂ
Din Mekka şi este cu douăzeci şi şase de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      A ajuns la tine istoria celei ce acoperă[70]?
2.      Unele feţe vor fi, în ziua aceea, umilite,
3.      muncindu-se, chinuindu-se,
4.      arzînd în focul cel fierbinte,
5.      adăpîndu-se la izvor clocotit.
6.      Nu va fi pentru ei mîncare decît numai Daria[71],
7.      ceea ce nu îngraşă şi nu astîmpără foamea.
8.      Celelalte feţe, în ziua aceea, vor fi voioase,
9.      cu munca lor pe pămînt mul ţumite,
10.    în grădina cea înaltă.
11.    Nu vor auzi acolo bîrfeli.
12.    Acolo este un izvor ce curge,
13.    acolo sînt tronuri ridicate
14.    şi ulcioare aşezate,
15.    şi perini rînduite,
16.    şi covoare aşternute.
17.    Oare nu privesc ei la nouri[72], cum sînt făcuţi,
18.    şi la cer, cum a fost înălţat,
19.    şi la munţi, cum au fost puşi,
20.    şi la pămînt, cum a fost în tins?
21.    Deci, îndeamnă, tu eşti nu mai îndemnător,
22.    n-ai putere asupra lor,
23.    afară de asupra celui ce se-ntoarce şi este necredin cios;
24.    iar pe acela îl va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsa cea mai mare.
25.    La Noi este întoarcerea lor,
26.    apoi [vine] la Noi socoteala lor.
 
LXXXIX
SURA ZORILOR
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe zori şi cele zece nopţi[73],
2.      şi pe ceea ce e cu pereche şi ce e singur[74]
3.      şi pe noapte, cînd începe,
4.      oare este acesta un jurămînt pentru cel priceput?
5.      N-ai văzut ce a făcut Dom nul tău cu Ad,
6.      cu Iram[75], cea cu mulţi stîlpi,
7.      căreia asemenea n-a fost nimic făcut în ţară?
8.      Şi Thamud, care au scobit stîncile în vale,
9.      şi Faraon, stăpînul stîlpilor[76],
10.    care păcătuiau în ţară
11.    şi înmulţeau în ea dauna.
12.    Şi Domnul tău a vărsat asupra lor biciul pedepsei.
13.    Domnul tău stă la pîndă.
14.    Iar în ce-l priveşte pe om — dacă-l ispiteşte Domnul său şi-l cinsteşte şi se-ndură de el,
15.    zice el: “Domnul meu mă cinsteşte”.
16.    Şi dacă-l ispiteşte şi-i măsură înzestrarea,
17.    zice el: “Domnul meu mă dispreţuieşte”.
18.    Ba nu; însă voi nu-l cinstţi pe cel orfan
19.    şi nu rîvniţi la ospătarea săr manului
20.    şi mîncaţi moştenirea [altoraî
21.    şi iubiţi averea prea mult.
22.    Ba nu! Dacă s-ar bucăţi pă-mîntul în bucăţele
23.    şi de ar veni Domnul tău şi îngerii rînd pe rînd,
24.    şi ar fi adus în ziua aceea iadul — în ziua aceea s-ar lăsa omul îndemnat; dar de unde
să-i fie îndemnarea?
25.    El va zice: "O, de aş fi trimis ceva înainte pentru viaţa mea!"Dar în ziua aceea nimenea
nu va pedepsi ca El
26.    şi nimenea nu va lega, cum leagă El.
27.    O, tu, suflet liniştit,
28.    Întoarce-te la Domnul tău cu mulţumire
29.    şi intră între robii Mei
30.    şi intră în raiul Meu.
 
XC
SURA ŢĂRII
Din Mekka si este cu douăzeci de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Jur pe ţara aceasta[78]
2.      şi tu eşti locuitorul acestei ţări
3.      şi pe tată şi pe ceea ce a năs cut el,
4.      Noi l-am făcut pe om spre scîrbă.
5.      Crede el că nimenea nu poate ceva împotriva lui[79]?
6.      El zice: “Am isprăvit mul ţime de avere”.
7.      Oare crede el că nu-l vede nimenea?
8.      Oare nu i-am dat Noi lui ochi
 9.      şi limbă şi buze,
10.    şi l-am dus pe cele două dru muri[80],
11.    şi, totuşi, nu se repede el peste stîncă?
12.    Şi ce te-nvaţă ce este stîncă?
13.    Slobozirea unui gît[81]
14.    sau a ospăta, în zi de foamete,
15.    pe o rudă apropiată,
16.    sau un sărman ce zace-n colb,
17.    apoi a fi între cei ce cred; şi îndeamnă cu răbdare la îndurare.
18.    Aceştia sînt tovarăşii dreptei.
19.    Aceia, însă, care tăgăduiesc semnele Noastre, aceia sînt tovarăşii stîngii.
20.    Asupra lor este un foc aco peritor.
 
XCI
SURA SOARELUI
Din Mekka şi este cu şasesprezece[82] semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe soare şi pe strălucirea lui
2.      şi pe lună, cînd îi urmează,
3.      şi pe zi, cînd îl descoperă,
4.      şi pe noapte, cînd îl acoperă,
5.      şi pe cer şi ceea ce l-a zidit,
6.      şi pe pămînt şi ceea ce l-a întins,
7.      şi pe suflet şi ceea ce l-a plăs muit
8.      şi i-a insuflat răutatea sa şi cuvioşia sa —
9.      bine-i merge celui ce-l curăţeşte[83]
10.    şi nemernic rămîne cel care-l ascunde.
11.    Învinuia de minciună Thamud întru nelegiuirea sa,
12.    cînd s-a ridicat cel mai mişel din ei
13.    şi a zis către ei trimisul lui Dumnezeu: “Cămila lui Dumnezeu şi adăpa rea ei!”
14.    Iar ei l-au învinuit de min ciună şi au ologit-o şi i-a pier dut Domnul lor pentru păca tele
lor, făcîndu-i deopo trivă,
15.    şi El nu se teme de urmare.
 
XCII
SURA NOPŢII
Din Mekka şi este cu douăzeci şi unu de semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe noapte, cînd acoperă,
2.      şi pe zi, cînd se descoperă,
3.      şi pe cel ce a făcut bărbat şi muiere,
4.      rîvna voastră este felurită.
5.      Iar în ce-l priveşte pe cel ce dă şi se teme de Dumnezeu
6.      şi crede ceea ce e mai frumos,
7.      aceluia îi facem uşurinţă spre mîntuire.
8.      Iar în ce-l priveşte pe cel ce este zgîrcit şi caută averi
 9.      şi făgăduieşte ceea ce e mai frumos,
10.    aceluia îi facem uşurinţă spre ticăloşie;
11.    şi nu-i va folosi averea, dacă va fi aruncat [în foc].
12.    La Noi este ocîrmuirea,
13.    al Nostru este viitorul şi [timpul] de faţă.
14.    Dar Eu v-am îndemnat cu privire la focul ce arde.
15.    Numai mişelul arde acolo,
16.    care tăgăduieşte şi se-ntoarce;
17.    dar aparte de el este cel cu frica lui Dumnezeu,
18.    care dă averea lui ca miloste nie
19.    şi care nimănui nu-i face un hatîr, ca să i se răsplătească,
20.    decît numai căutînd faţa Domnului său preaînalt;
21.    dar, în sfîrşit, va fi el mulţu mit.
 
XCIII
SURA ZILEI LUMINOASE
Din Mekka şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe ziua luminoasă,
2.      şi pe noapte, cînd se întunecă
3.      nu te-a părăsit Domnul tău, şi nu te-a urît[84],
4.      şi lumea de apoi este mai bu nă pentru tine decît cea de aici,
5.      şi Domnul tău îţi va da şi tu vei fi mulţumit.
6.      Oare nu te-a găsit ca orfan[85] şi te-a primit,
7.      şi te-a găsit rătăcind şi te-a ocîrmuit,
8.      şi te-a găsit sărman şi te-a făcut bogat?
9.      Deci, în ce-i priveşte pe or fani, nu-i asupri,
10.    şi cit îl priveşte pe cerşetor, nu-l alunga,
11.    şi în ceea ce priveşte îndu rarea Domnului tău, vesteş te-o.
 
XCIV
SURA: OARE N-AM LĂRGIT NOI…
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Oare n-am lărgit Noi pieptul tău
2.      şi am luat de pe tine sarcina ta,
3.      care apăsa spatele tale,
4.      şi ţi-am înălţat pomenirea ta?
5.      De aceea, cu greul [vine şi],
6.      cu greul [vine şi] uşorul!
7.      Deci, dacă ai împlinit [datorinţele], sileşte-te,
8.      ca după Domnul tău să duci dorul.
 
XCV
SURA SMOCHINEI[86]
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe smochină şi măslină
2.      şi pe muntele Sinai
3.      şi pe această ţară sigură —
4.      Noi l-am făcut pe om cu cel mai frumos chip,
5.      apoi l-am făcut, iarăşi, cel mai josnic dintre josnici;
6.      afară de cei ce cred şi se poartă bine; lor le va fi răs plată fără micşorare.
7.      Şi ce te face să tăgăduieşti, apoi, judecata?
8.      Oare nu este Dumnezeu cel mai înţelept judecător?
 
XCVI
SURA SÎNGELUI ÎNCHEGAT[87]
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Citeşte! În numele Domnului tău, care a făcut,
2.      a făcut pe om din sînge în chegat!
3.      Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun,
4.      El este cel ce [ne-]a învăţat [să purtăm] condeiul,
5.      l-a învăţat pe om ceea ce n-a ştiut.
6.      Da, omul este păcătos[88],
7.      cînd se vede el bogat.
8.      La Domnul tău este întoarce rea.
9.      Ai văzut tu pe cel ce opreşte
10.    pe un serv [al lui Dumne zeu], cînd se roagă?
11.    Ai văzut tu ori de a fost ocîrmuit,
12.    sau de a poruncit frica lui Dumnezeu?
13.    Ai văzut ori de a tăgăduit şi s-a întors?
14.    Oare nu ştie el că Dumnezeu vede?
15.    Da! Dacă nu va înceta, îl vom apuca de chică,
16.    de chica cea minciunoasă, păcătoasă.
17.    El să cheme ceata sa;
18.    Noi vom chema păzitorii iadului!
19.    Da! Nu asculta de el, ci închină-te şi te apropie.
 
XCVII
SURA EL-KADR
Din Mekka şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Noi l-am trimis[89] în noaptea El- Kadr[90].
2.      Şi ce te-nvaţă ce este noaptea El-Kadr.
3.      Noaptea El-Kadr e mai bună decît o mie de luni.
4.      Se coboară în ea îngerii şi duhul după voia Domnului lor pentru toată porunca.
5.      Ea este pace pînă la răsăritul zorilor.
 
XCVIII
SURA DOVEZII RĂSVEDITE
 Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Nu s-au despărţit necredin cioşii de poporul scripturii şi de idolatri, pînă ce n-a venit la
ei dovada răsvădită:
2.      Un trimis de la Dumnezeu, care citeşte file curate, în care sînt scripturi adevărate.
3.      Şi nu s-au dezbinat aceia că rora li s-a dat scriptura, pînă după ce a venit la ei dovada
răsvădită.
4.      Şi nu li s-a poruncit decît să servească lui Dumnezeu cu credinţă curată [şi] statornică şi
să împlinească rugăciunea şi să dea milostenii; şi aceasta este credinţa cea adevă rată.
5.      Cei ce nu cred din poporul scripturii şi din idolatri, vor petrece în veci în focul iadu lui.
Aceştia sînt cele mai rele făpturi.
6.      Cei ce cred şi se poartă bine, aceia sînt cele mai bune făpturi.
7.      Răsplata lor la Domnul lor sînt grădinile Edenului, pă trunse cu rîuri pe de desupt; acolo
vor petrece în veci.
8.      Mulţumit cu ei este Dumne zeu şi ei sînt mulţumiţi cu El. Aceasta este pentru cel ce se
teme de Domnul său.
 
XCIX
SURA CUTREMURULUI
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd se cutremură pămîntul întru cutremurul  său
2.      şi scoate afară pămîntul sar cinile sale[91]
3.      şi zice omul: “Ce îi este?”,
4.      În ziua aceea, va povesti el istoria sa,
5.      pentru că Domnul tău i-a descoperit-o.
6.      În ziua aceea, vor ieşi oame nii cu cetele să vadă faptele lor.
7.      Şi cel ce a făcut bine, cît un fir de colb, va vedea-o.
8.      Şi cel ce a făcut rău, cît un fir de colb, va vedea-o.
 
C
SURA ALERGĂTORILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu unsprezece semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe alergătorii[92] sforăitori,
2.      ce scapă scîntei
3.      şi se grăbesc dimineaţa,
4.      şi stîrnesc, acolo, colbul,
5.      şi pătrund, acolo, în mulţi me —
6.      omul este nemulţumitor faţă de Domnul său,
7.      şi pentru aceasta este el mar tor
8.      şi tare este dragostea sa faţă de bunul [lumii].
9.      Oare nu ştie el că, dacă se va scociorî ceea ce este în morminte
10.    şi va ieşi la iveală ceea ce este în piepturi —
11.    că Domnul lor, în ziua aceea, îi va cunoaşte?
 
 CI
SURA CELEI CE BATE [LA UŞĂ][93]
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Ceea ce bate [la uşă][ Ce este ceea ce bate [la uşă]?
2.      Ce te-nvaţă, ce este ceea ce bate [la uşă]?
3.      în ziua aceea, cînd vor fi oamenii ca mobile împrăş tiate,
4.      şi munţii vor fi ca lîna des trămată,
5.      atunci, în viaţă plăcută, va fi acela al cărui cîntar va fi greu,
6.      iar iadul va fi mama aceluia al cărui cîntar va fi uşor;
7.      şi ce te-nvaţă, ce este el?
8.      Un foc fierbinte.
 
CII
SURA POFTEI DUPĂ MAI MULT
Din Mekka şi este cu opt semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Vă stăpîneşte pofta după mai mult,
2.      pînă ce veţi fi cercetat mor mintele[94].
3.      Da, voi veţi şti.
4.      Iarăşi, da, voi veţi şti[95],
5.      da, de aţi şti cu siguranţă!
6.      Voi veţi vedea iadul!
7.      Iarăşi: voi îl veţi vedea cu ochiul siguranţei,
8.      apoi veţi fi întrebaţi, în ziua aceea, despre plăcere.
 
CIII
SURA DUPĂMIAZAZILEI
Din Mekka şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pe dupămiazăzi —
2.      omul este pierdut,
3.      afară de cei ce cred şi se poartă bine şi se îndeamnă spre adevăr şi se îndeamnă spre
răbdare.
 
CIV
SURA CLEVETITORULUI
Din Mekka şi este cu nouă semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Vai de tot clevetitorul defăi mător,
2.      care grămădeşte avere şi şi-o pregăteşte pentru viitor.
3.      El crede că averea lui poate să-l facă veşnic.
4.      Ba nu, el va fi aruncat în EI-Hotamah[96].
5.      Şi ce te-nvaţă ce este El-Hotamah?
6.      Este focul aprins al lui Dum nezeu,
 7.      care se suie asupra inimilor.
8.      El este asupra lor ca o boltă
9.      pe stîlpi înalţi.
 
CV
SURA ELEFANTULUI
Din Mekkn şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Nu ai văzut cum s-a purtat Domnul tău cu tovarăşiielefantului[97]?
2.      Oare n-a dus El vicleşugul lor în rătăcire?
3.      Şi a trimis asupra lor păsări cu droaia,
4.      care au aruncat asupra lor pietre de lut,
5.      şi El i-a făcut o semănătură mîncată.
 
CVI
SURA LUI KOREIŞ
Din Mekka şi este cu patru semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Pentru împreunarea lui Koreiş,
2.      pentru împreunarea lor la caravana de iarnă şi de va ră[98].
3.      Deci, să servească Domnului acestei case, care-i hrăneşte împotriva foa metei
4.      şi-i face siguri pe frică[99].
 
CVII
SURA SPRIJINULUI[100]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şapte semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      L-ai văzut pe cel ce tăgă duieşte judecata?
2.      El este cel ce alungă orfanul
3.      şi nu îndeamnă la ospătarea sărmanilor.
4.      Deci, vai de rugătorii,
5.      care sînt nepăsători, la rugă ciune,
6.      care vor să fie numai văzuţi
7.      şi tăgăduiesc sprijinul[101].
 
CVIII
SURA PRISOSINŢEI[102]
Din Mekka şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Noi ţi-am dat prisosinţă.
2.      Deci roagă-te la Domnul tău şi jertfeşte.
3.      Cel ce te urăşte să fie fără copii.
 
CIX
SURA NECREDINCIOŞILOR[103]
 Din Mekka şi este cu şase semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Spune: “O, voi, necredincioşilor,
2.      eu nu slujesc la ceea ce slujiţi voi,
3.      şi voi nu sînteţi robi la ceea ce slujesc eu,
4.      şi eu nu sînt rob la ceea ce slujiţi voi,
5.      şi voi nu sînteţi servi la ceea ce slujesc eu.
6.      Pentru voi credinţa voastră, şi pentru mine credinţa mea!”
 
CX
SURA AJUTORULUI[104]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu trei semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Cînd vine ajutorul lui Dum nezeu şi biruinţa
2.      şi vezi că oamenii intră în credinţa lui Dumnezeu cu cetele,
3.      atunci preamăreşte lauda Domnuui tău şi roagă-L de iertare, căci El iartă.
 
CXI
SURA: PIARĂ…[105]
Din Mekka şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Piară mîinile lui Abu Lahab[106] şi piară şi el!
2.      Să nu-i folosească averea sa şi ceea ce a agonisit!
3.      El va arde în focul flăcării[107],
4.      iar soţia sa[108] va duce lemne
5.      pe gîtul ei, cu o funie de fir de fenic.
 
CXII
SURA CURĂŢIRII[109]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu patru semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Spune: “El este Dumnezeul cel unic,
2.      Dumnezeul cel veşnic,
3.      El nu se naşte şi nu este năs cut
4.      şi nimenea nu-i este aseme nea”.
 
CXIII[110]
SURA AMURGULUI DE DIMINEAŢĂ
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu cinci semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Spune: “Eu caut adăpost la Domnul amurgului dimineţii,
2.      înaintea răului pe care l-a făcut
3.      şi înaintea întunericului cînd se apropie,
4.      şi înaintea răului celor ce suflă asupra nourilor[111]
5.      şi înaintea răului pizmaşu lui, cînd pizmuieşte”.
  
CXIV
SURA OAMENILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şase semne
ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL MILOSTIV, ÎNDURĂTOR
1.      Spune: Eu caut adăpost la Domnul oamenilor,
2.      regele oamenilor,
3.      Dumnezeul oamenilor,
4.      înaintea răului şoptitorului, fugarului[112],
5.      care şopteşte în piepturile oamenilor,
6.      înaintea duhurilor şi a oame nilor.
--------------------------

[1] Se numeşte şi “Sura: unul ce întreabă a între bat”, după începutul surei.

[2] Roabele
[3] Conf. XXII, 5
[4] Idoli de-ai arabilor păgîni.
[5] Mohammed
[6] În această viziune pare să se fi grămădit duhurile în jurul lui Mohammed, ca să
asculte cum recită el Coranul şi să creadă de la el propovăduirea Islamului.
[7] Mekkanii
[8] Mohammed
[9] Duhurile
[10] De îngeri
[11] Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cel învelit este Mohammed. Aceasta este una
din surele cele mai vechi, afară de v. 20, care este un adaos mai tîrziu.
[12] I.e. Lasă-Mă să fac rînduială cu ei
[13] Versurile l-7 din sura aceasta sînt, după ve chime, în rîndul al doilea după sura
XCVI, l-5, care este descoperirea cea mai veche. Conf. şi introducerea, cap. II.
[14] Mohammed
[15] Idolatria
[16] După explicatori, pare să fie aici vorba de Valâd Ibn Magheirah. Conf. Nota la
LXVIII, 10.
[17] Iadul
[18] Moartea
[19] Pe care să fie adeverită trimiterea lui Mohammed.
[20] Coranul
[21] Revelaţia
[22] Coranului
[23] Sufletul
[24] Ca să aducă înapoi sufletul în trup.
[25] În urma mişcării de reflex, care află loc înainte de ce vine moartea.
[26] Se numeşte şi “Sura vremii”, după v. 1
[27] Timpul cînd petrece în pîntecele maicii.
[28] Astfel se numeşte izvorul de apă în rai, pen tru că apa sa are gustul şi culoarea
Camforei, care în limba arabică se numeşteKafur.
[29] Grădinii
[30] Înseamnă apă curată repede curgătoare şi este, ca şi Kafur din v. 5, numirea unui
izvor din rai.
[31] Pare fi fost descoperită, cînd se ascunse Mohammed cu Abu Bekr într-o peşteră, în
fuga sa de la Mekka la Medina.
[32] E vorba de vînturi, sau de îngeri, sau de ver surile Coranului
[33] Spre a mărturisi contra popoarelor la care au fost trimişi.
[34] Versetul acesta se repetă de zece ori, în sura aceasta.
[35] La iad
[36] Vestea învierii
[37] Pentru îngeri
[38] Gavriil
[39] În vv. l-5 e vorba de felurite clase de îngeri. În v. 1 sînt îngerii care smulg cu putere
sufletele păcătoşilor, în v. 2 îngerii care iau lin sufletele drepţilor şi în v. 4 îngerii care se
grăbesc înaintea drepţilor la rai.
[40] vv. 6 şi 7 arată că în ziua de apoi se va suna de două ori în trîmbiţă.
[41] Din trîmbiţă
[42] Conf. XX, 12
[43] Se istoriseşte că Mohammed discuta odi nioară cu un Koreişit nobil, dîndu-şi silinţa
să-i cîştige pentru Islam. Atunci veni la el orbulAbdallah Ibn Umm Maktum şi ceru să fie
iniţial în Islam. Dar Mohammed, plin de ciudă, îşi încreţi fruntea şi se întoarse. Aici, în
Sura aceasta, îşi face Mohammed singur reproşuri pentru purtarea sa neomenoasă.
Mai tîrziu îl onora el pe Abdallah foarte, punîndu-l chiar de două ori locţiitor la Medina, şi
de cîte ori îl întîlnea, zicea: “Bine a venit bărbatul pentru care m-a mustrat Domnul
meu!”
[44] Coranul
[45] Din pîntecele maicii
[46] Trîmbiţa, la judecata de apoi
[47] Cu trupurile lor
[48] Aluzie la datina arabilor păgîni de a în gropa de vii copilele nou-născute.
[49] Planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Sa turn, care, pentru ochi se rotesc în
epicicluri.
[50] Arhanghelul Gavriil
[51] Mohammed l-a văzut pe Gavriil. Conf. despre viziunea aceasta Sura LIII.
[52] Coranul
[53] Înseamnă temniţă şi se numeşte acea parte a raiului unde se păstrează cartea în
care sînt scrise păcatele oamenilor şi ale duhurilor. De unde se cheamă Sigjgjîn şi acea
carte.
[54] Înseamnă loc înalt, este contrarul de la Sigjgjîn; în Illiiun se păstrează cartea, în
care sînt scrise faptele bune ale oamenilor şi ale duhurilor. De unde se cheamă Illiiun şi
acea carte.
[55] Îngerii din apropierea lui Dumnezeu
[56] Un izvor care se află în rai şi a cărui apă se duce cu apeductul pînă la cele mai
înalte odăi ale raiului.
[57] Pe cei credincioşi
[58] I.e. În mîna stingă, care va fi legată pe spatele celor nelegiuiţi, pe cînd cea dreaptă
le va fi legată de gît.
[59] Poate că e vorba de animale şi oameni, care noaptea se grămădesc.
[60] De la viaţă la moarte şi de la moarte la viaţa de veci sau la osîndă.
[61] Chipurile zodiacale
[62] Martorul să fie Mohammed, iar cel măr turisit sa fie învierea.
[63] Explicatorii se gîndeasc, aici, la pedepsirea unui rege jidovesc din Himlar, care prigo
nea creştinii. Unii mai noi din comentatorii occidentali se gîndesc, aici, la cei trei tineri
din cuptor. Conf. Daniel, III. 8, ss.
[64] Pe tabla originală păstrată în cer.
[65] Dintre coapse, la bărbat, şi dintre coaste, lapte din pieptul muierii.
[66] Sfera rotantă a cerului
[67] Cînd răsar plantele
[68] Se numeşte şi “Sura: Laudă!” după începutul ei.
[69] După rabbini, Avraam ar fi scris cartea Iezira.
[70] Astfel se numeşte ziua de apoi, pentru că ea vine pe neaşteptate şi-i acoperă pe
oameni cu flori.
[71] Daria este o tufă spinoasă, de altfel necu noscută.
[72] Poate să se traducă şi: la cămile.
[73] Cele dintîi zece nopţi sfinte din luna Zul-Higjah.
[74] Cu pereche sînt toate vietăţile, adică bărbă teşti şi femeieşti.Singur este
Dumnezeu, făcătorul.
[75] Iram, după Ullmann = Aram. După Henning, istoria din 1001 de nopţi, noaptea
275-279, o analogie cu istoria turnului babylonic(vide Reclams Universalbibliothek, Nr.
3769-3770, p. 170, ss).
[76] Conf. XXXVIII, 11.
[77]  I.e. de aş fi împlinit fapte bune, de folos pentru viaţa de apoi.
[78] Tărîmul cei sfînt din Mekka
[79] Acest verset vrea să fie o aluziune la Valâd Ibn Magheirah, un duşman înverşunat al
lui Mohammed. Conf. LXVIII, 10
[80] Drumul binelui şi drumul răului
[81] Liberarea unui captiv
[82] De fapt, numai cu cincisprezece
[83] Adaugă: pe suflet
[84] Cînd rămase Mohammed odinioară fără descoperire dumnezeiască, prin cincispre
zece zile, ziseră contrarii săi că Domnul l-a părăsit.
[85] Mohammed rămase orfan şi fu crescut de bunicul său
[86] Se numeşte şi “Sura măslinei”, după v. 1.
[87] Primele cinci versete ale surei sînt întîia descoperire pe care o avu Mohammed.
Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cuvintele sînt adresate către Mohammed. Vezi,
mai aproape, Introducerea, cap. 2.
[88] După explicatori, par să fie adresate cu vintele, din vv. 6 pînă la fine, către
Abu-Gjahi, care a ameninţat că va pune piciorul său pe gîtul lui Mohammed, dacă-l va
afla la rugăciune.
[89] Coranul
[90] I.e. puterea. Astfel se numeşte noaptea de la 23 spre 24 Ramadân, în care a fost
trimis Coranul. Conf. XLIV, 2.
[91] I.e. morţii şi comorile, în ziua de apoi
[92] Caii
[93] Sura judecăţii de apoi
[94] Adică: atunci cînd veţi muri
[95] Adaugă: cît de proşti aţi fost
[96] O numire a iadului.
[97] Relativ la această sură, tradiţia moham-medană istoriseşte următoarele: Abraha Ibn
El-Saba, regele sau viceregele din Iemen, care era creştin, zidi în Saba o biserică gran
dioasă, cu scopul de a abate pe arabi de la cercetarea templului din Mekka. Cînd ob-
servară Koreişiţii că peregrinajele la Kaaba scădeau mereu, trimiseră şi pe un băiat cu
numele Nofail, care murdări într-o noapte altarul şi zidurile bisericii aceleia. Turbat
purcese Abraha contra celor din Mekka, avînd în oştirea sa şi treisprezece elefanţi, însă
cînd era să intre în Mekka, elefantul său nu mai voi să asculte de el şi totodată apărură
de la malul mării şi nişte păsări care aruncară pietre fierbinţi asupra oştirii lui Abraha, şi,
afară de aceea, mai veni un puhoi mare de apă, încît numai puţini din oştire putură să
scape cu viaţa. Aceste evenimente par a se fi petrecut în anul naşterii lui Mohammed,
în aşa numitul an al elefanţilor. Conf. şi cele spuse în Intro ducerea noastră, cap. II.
[98] Cele două caravane cu peregrini, ce veneau pe an la Mekka, aduceau Koreişiţilor
veni turi enorme.
[99] Făcînd tărîmul lor sacrosanct
[100] Se numeşte şi “Sura judecăţii”, după v. 1.
[101] I.e. nu vor să dea milostenii
[102] Îndreptată contra lui El-As Ibn Vail, care-l batjocorise pe Mohammed, pentru că
n-avea copii.
[103] Se zice că mekkanii au făgăduit că se vor închina Dumnezeului lui Mohammed un
an de zile, dacă şi el se va închina un an de zile zeilor mekkanilor. Sura aceasta este
răs punsul la acea cerere.
[104] Se numeşte şi “Sura biruinţei”, după v. 1
[105] Se numeşte şi “Sura lui Abu Lahab”, după v. 1.
[106] Abu Lahab era unchiul lui Mohammed. El era un duşman aprig al lui Mohammed şi
odinioară, cînd adună Mohammed rudele sale, ca să le vestească misiunea sa de
profet, Abu Lahab strigă: “Piei! Pentru aceasta ne-ai adunat?”, apoi apucă o piatră să o
arunce în Mohammed. Cu acea ocazie, fu revelată sura aceasta.
[107] Aluzie la numele său: Abu Lahab = tatăl flăcării
[108] Soţia lui Abu Lahab se numea Umm Gjamâl şi ea făcea intrigi la bărbatul ei
împotriva lui Mohammed. Într-o noapte, îi puse acestuia din urmă chiar spini în drum,
încît îşi răni el picioarele.
[109] I.e. curăţirea de credinţă în zei mincinoşi. Sura aceasta este îndreptată în special
con tra creştinilor şi se numeşte şi “Sura unităţii”, după v. 1.
[110] Ultimele două sure se numesc şi “surele scutirii” şi se poartă ca amulete. Se zice
că Mohammed fu vindecat, prin rostirea lor, de o boală pe care o aduse asupra sa
fermecătorul Labid, un jidov din Medina.
[111] Sezice că fiicele jidovului Labid, amintit în nota precedentă, l-au legat pe
Mohammed cu o frînghie cu unsprezece noduri, astfel încît arhanghelul Gavriil l-a putut
dezlega.
[112] Şoptitorul, fugarul este Satan, pentru că el şopteşteoamenilor, ademenindu-i spre rău,
şi fuge dacă se invocă numele lui Dum nezeu.