Limbaje Formale Si Are

Cuprins
1 Ierarhia lui Chomsky. Generari de limbaje 3

1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Generari de limbaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Exercitii propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2 Automate nite 38
2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2 Sumatorul binar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.3 Relatiile A;s0 si L . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.4 Constructia automatului minimal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.5 Legatura dintre automate nite deterministe si cele nite nedeterministe 61
2.6 Legatura dintre limbaje regulate si automate nite . . . . . . . . . . . 65
2.7 Lema de pompare Bar-Hillel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.8 Sisteme tranzitionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
2.8.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre un sistem tranzitional
si un automat nit nedeterminist . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
2.9 Expresii regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3 Limbaje independente de context 104
3.1 Automate pushdown nedeterministe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
3.1.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre un automat push-
down nedeterminist si o gramatica de tip 2 . . . . . . . . . . . 112
3.2 Lema de pompare pentru limbaje de tip 2 . . . . . . . . . . . . . . . . 116
3.3 Forma normala Chomsky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
3.4 Forma normala Greibach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.5 Forma normala operator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.5.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre o gramatica ^n
forma normala Chomsky si o gramatica ^n forma normala operator134
3.6 Limbaje independente de context deterministe . . . . . . . . . . . . . . 136
3.7 Probleme decidabile ^n clasa L . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
2
3.7.1 Un algoritm ecient de analiza sintactica pentru gramatici ^n

forma normala Chomsky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
1
2
3.8 Problema echivalentei a doua gramatici independente de context . . . 152

4 Masini Turing si automate liniar marginite 163
4.1 Masini Turing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
4.2 Automate liniar marginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.3 Legatura dintre gramaticile dependente de context si gramaticile mono-
tone . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
Capitolul 1
Ierarhia lui Chomsky.

Generari de limbaje
1.1 Introducere
Termenul de gramatica a fost atribuit sistemelor generative din respect pentru lingvis-
tul si losoful Noam Chomsky . Domnia sa este primul care a folosit aceste sisteme
1
generative pentru denirea unei gramatici \sintactice" pentru limba engleza. Printre
alte rezultate referitoare la gramaticile formale, ^n anul 1956, acesta le clasica pe
tipuri, clasicare care î poarta numele.
Denitia 1.1.1 Numim alfabet o multime nita si nevida (elementele sale le numim
simboluri). Vom numi cuvânt peste V o aplicatie p : f1; 2; :::; ng ! V; numarul
n = jpj numindu-se lungimea cuvântului p:
Notatia 1.1.1 Prin V n = fp=pS : f1; 2; :::; ng ! VSg ^ntelegem multimea cuvintelor
de lungime n: Notam cu V = V n si cu V = V n:
+
n 0 n 1
Denitia 1.1.2 Se numeste gramatica (sau sistem generativ) un 4-uplu G =

(VN ; VT ; x ; P ), unde:
0
VN este o multime nita si nevida, numita multimea neterminalilor (vari-

abilelor);
VT este o multime nita si nevida, numita multimea terminalilor, astfel
^ncât:
{ VN \ VT = ;;
{ V = VN [ VT se numeste alfabetul gramaticii G;
1 Profesor la Departamentul de lingvistica si losoe, Massachusetts Institute of Technology, Cam-
bridge, U.S.A.
3
Introducere 4
x 2 VN este simbolul de start al gramaticii G;

0
P V VN V V este multimea regulilor de generare (productiilor).

Notatia 1.1.2 Pentru o gramatica G; o regula din P se noteaza cu (u; v) sau u ! v:
Denitia 1.1.3 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica arbitrara. Se numeste
derivare directa (derivare ^ntr-un pas) relatia binara =G) V V denita astfel:
0
(; ) 2 =) daca 9u!v2P astfel ^ncât = 1 u2 ; = 1 v2 :

G
Notatia 1.1.3 Pentru (; ) 2 =) se utilizeaza de obicei notatia =) :
G G
Denitia 1.1.4 Închiderea re exiva si tranzitiva a relatiei de derivare directa se

numeste derivare. Mai precis, vom spune ca se deriveaza din ^n G; notatie
=) , daca
G
= sau
9 n 1 si 9 u ; u ; :::; un astfel ^ncât = u ; = un si ui =G) ui ; 8 i =
1 2 1 +1
1; n 1:
Denitia 1.1.5 Limbajul generat de gramatica G este L(G) = fp=p 2 VT ; 9 x =)
G 0
pg:
Denitia 1.1.6 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica arbitrara. Vom nota prin
F P (G) = f= 2 V ; 9 x =) g multimea formelor propozitionale pen-
0
G 0

tru gramatica G: Mai general, putem considera F P (; G) = f= =) ; 2
G
V g; 8 2 V :
Observatia 1.1.1 Denitia 1.1.6 este o generalizare a Denitiei 1.1.5 deoarece
L(G) = F P (G) \ VT = F P (x ; G) \ VT :
0
Denitia 1.1.7 (Ierarhia lui Chomsky)

gramatica de tip 0: nu are nici un fel de restrictie asupra regulilor decât cele
din Denitia 1.1.2; se mai numesc si gramatici generale;
gramatica de tip 1: regulile sale sunt de tipul u x v ! u r v, unde u; v 2 V ; x 2
VN ; r 2 V sau de forma x ! , caz ^n care x nu mai apare ^n partea
+
0 0
dreapta a vreunei reguli din gramatica; se mai numesc si gramatici sensibile la
(dependente de) context;
gramatica de tip 2: regulile sale sunt de tipul x ! r, unde x 2 VN ; r 2 V ; se
mai numesc si gramatici libere (independente) de context;
Generari de limbaje 5
gramatica de tip 3: regulile sale sunt de tipul x ! p x0 sau x ! p; unde x; x0 2

VN ; p 2 VT ; se mai numesc si gramatici liniare la dreapta; analog se pot deni
gramaticile liniare la stânga, care contin reguli de tipul x ! x0 p sau x ! p;
unde x; x0 2 VN ; p 2 VT .
Denitia 1.1.8 Un limbaj L este de tipul j 2 f0; 1; 2; 3g daca exista o gramatica G

de tipul j astfel ^ncât L = L(G) (adica genereaza limbajul L).
Observatia 1.1.2 Din Denitiile 1.1.7 si 1.1.8, rezulta ca un limbaj L de tip 3 este
si de tip 2; 1 sau 0: În general, se cauta j maximal astfel ^ncât exista o gramatica G
de tip j ce satisface L = L(G).
Observatia 1.1.3 Notând cu Lj multimea tuturor limbajelor de tipul j; j 2
f0; 1; 2; 3g; se observa imediat ca L L si L L : Incluziunea L L este de
0 1 2 3 1 2
asemenea adevarata, dar demonstratia ei necesita câteva rezultate auxiliare [9, 11].
Aceste incluziuni justica denumirea de ierarhia lui Chomsky.
1.2 Generari de limbaje

În aceasta sectiune vom prezenta exercitii referitoare la generari de limbaje cu ajutorul
gramaticilor. Unele dintre ele vor utile la demonstrarea unor rezultate importante.
De exemplu,
gramaticile din Exercitiile 1.2.1, 1.3.5, de exemplu, genereaza limbaje indepen-
dente de context, dar care nu sunt regulate; de aici rezulta incluziunea stricta
L L ;
3 2
gramaticile din Exercitiile 1.2.2 (sau 1.2.3, 1.2.4) si 1.2.5 genereaza limbaje care
sunt sensibile la context, dar care nu sunt independente de context; de aici
rezulta incluziunea stricta L L ;
2 1
gramaticile din Exercitiile 1.2.2 (sau 1.2.3, 1.2.4) genereaza un limbaj care se
poate obtine prin intersectia a doua limbaje independente de context (generate
de gramaticile din Exercitiile 1.3.6 si 1.3.7); cum, ^nsa, acesta nu este indepen-
dent de context, putem deduce rezultatul: Clasa limbajelor independente de
context nu este ^nchisa la intersectie.
Notatia 1.2.1 Fie gramatica G: Facem urmatoarele conventii:
i
Prin =) vom ^ntelege ca derivarea directa a folosit regula cu numarul i:
G
( )
i;
Prin =) vom ^ntelege ca derivarea s-a facut aplicând i pasi (reguli); daca
G
i = 1;
atunci poate sa lipseasca;
Prin =G) vom ^ntelege ca derivarea foloseste sirul de reguli (analizarea sintac-
tica) ;
Prin =) vom ^ntelege ca se aplica mai multe reguli, dar cel putin una;
+
G
Prin =) vom ^ntelege ca se aplica mai multe reguli, posibil niciuna;
G
i ;j
Prin =) vom ^ntelege ca se aplica regula i de j ori;
( )
G
De obicei, egalitatea L = L(G) se demonstreaza prin dubla incluziune. Astfel,
dat limbajul L; dupa constructia gramaticii (de fapt, ^n timpul constructiei acesteia)
trebuie sa m convinsi ca toate cuvintele din limbaj sunt generate (L L(G)) si
abia apoi sa vericam ca se genereaza numai cuvinte din L (L(G) L).
În general, incluziunea L L(G) este mai simpla si se demonstreaza prin
\inductie dupa un parametru dependent de limbaj", ^n timp ce incluziu-
nea L(G) L -cea care creeaza probleme- se poate demonstra folosind \tehnica
invariantilor" (inductie dupa un parametru dependent de gramatica, cum
ar lungimea derivarii).
Exercitiul 1.2.1 Fie gramatica G = (fx g; fa; bg; x ; fx
0 0 0 ! a b; x ! a x bg):
0 0
a) sa se determine tipul gramaticii G;

b) sa se demonstreze ca L(G) = fan bn =n 1g:
Solutie
a) Se deduce imediat, folosind Denitia 1.1.7, ca gramatica G este de tip 2;
b) Fiind vorba de multimi, vom proceda prin dubla incluziune.
: Sa demonstram ca
(1) L(G) fan bn =n 1g:

Cu alte cuvinte, trebuie sa aratam ca exista o derivare x =) an bn ; 8 n 1:

0
G
! Presupunem ca nu am stiut care este limbajul generat de G: Atunci, ar trebuit
sa facem mai ^ntâi o cercetare prin inductie. Sa determinam, pentru ^nceput,
derivarile de lungime 1. Avem situatiile: x0 =) a b sau x0 =) a x0 b: Considerând
(1) (2)
G G
derivari de lungime 2, obtinem x0 =) a x0 b =) a a x0 b b sau x0 =) a x0 b =) a a b b:
(2) (2) (2) (1)
G G G G
Acum putem sa formulam armatia:
(2) fak x bk ; ak bk g fw= w 2 V ; 9 x =k;G) wg

0 0
Vom demonstra aceasta prin inductie dupa k (ce coincide ^n acest caz cu lungimea
derivarii).
Baza: Pentru k = 1 si k = 2, s-a facut vericarea mai sus;
Pasul inductiv: Presupunem armatia adevarata pentru k = n si sa o demonstram
pentru k = n + 1: Astfel, avem derivarile x =n;) an x bn =) an bn sau x =n;)
(1)
+1 +1
0
G 0
G 0
G
an x0 bn =) an+1 x0 bn+1 ; adica exact armatia (2) pentru k = n + 1:
(2)
G
Cu aceasta, ind vericate cele doua etape ale inductiei matematice, rezulta in-
cluziunea (1):
: Sa demonstram ca
(3) L(G) fan bn =n 1g:
Cu alte cuvinte, trebuie sa aratam ca an bn sunt singurele cuvinte generate de gra-
matica G: În acest sens, avem doua moduri de abordare:
plecam de la simbolul de start si aratam ca derivarile din armatia (2) sunt
singurele posibile, adica
(4) fw= w 2 V ; 9 x =k;) wg fak x bk ; ak bk g
0
G 0
sau vom demonstra urmatoarele:

{ (i) L(G) fa; bg ; +
{ (ii) ^n orice forma propozitionala , simbolul a apare ^naintea lui b (notatie
a < b; formal, a < b () a = (i); b = (j ) cu i < j );
{ (iii) N (a) = N (b); 8 2 F P (G): 2
Vom aborda problema prin primul mod, adica vom demonstra armatia (4) prin
inductie dupa k:
Baza: Pentru k = 1; conform celor doua reguli ale gramaticii, este clar ca fw= w 2
V ; 9 x =) wg fa x b; a bg;
0
G 0
Pasul inductiv: Presupunem ca armatia (4) este adevarata pentru k = n si o
demonstram pentru k = n + 1:
an x bn folosind regulile 1 si 2; obtinem exact doua
Astfel, din derivarea x =n;)
G 0 0
forme propozitionale. Este vorba de an x bn si an bn : Derivarea x =n;)

+1 +1 +1 +1
an bn
0 0
G
nu se mai poate continua. Rezulta armatia (4) pentru k = n + 1:
Fiind ^ndeplinite cele doua etape ale inductiei matematice, rezulta ca armatia
(4) este adevarata.
Cu aceasta, concluzionam ca L(G) = fan bn=n 1g:
Exercitiul 1.2.2 Fie gramatica G = (fx ; x ; x g; fa; b; cg; x ; P ); unde multimea de
0 1 2 0
reguli P este:
1. x ! a b c
0
2. x ! a x b c
0 1
3. x b ! b x
4. x c ! x b c c
1 1
1 2
5. b x ! x b
6. a x ! a a x
2 2
2 1
2 N (a) reprezinta numarul de aparitii distincte ale simbolului a ^n forma propozitionala :
7. a x2 ! a a
a) sa se determine ce tip de gramatica este G;
b) sa se demonstreze ca L(G) = fan bn cn = n 1g:
Solutie a) Se deduce imediat, folosind Denitia 1.1.7, ca gramatica G este de tip
~
0 (din cauza regulilor 3 si 5 nu este de tip 1);
Se stie ca: \Orice gramatica monotona 3 se poate reduce la o gramatica sensibila
la context" (amanunte ^n Sectiunea 4.3); cum gramatica din Exercitiul 1.2.2 este
monotona, rezulta ca exista G0 de tip 1 echivalenta cu G; deci limbajul generat de G
este de tip 1; asadar, putem spune ca gramatica G este de tip 0; iar limbajul generat
de G este de tip 1 (vom vedea mai târziu ca acest limbaj nu este de tip 2):
b) Fiind vorba de multimi, vom proceda prin dubla incluziune.
: Sa demonstram ca
(1) L(G) fan bn cn = n 1g:
Cu alte cuvinte, trebuie sa aratam ca exista o derivare x =) an bn cn ; 8 n 1:
G 0
Procedam ca la Exercitiul 1.2.1, adica vom face mai ^ntâi o cercetare inductiva.
Pentru n = 1 se obtine: x =) a b c sau x =) a x b c:
0
(1)
G 0
(2)
G 1
Pentru n = 2 obtinem: x =) a x b c =) a b x c =) a b x b c c =) a x b b c c:
0
(2)
G 1
(3)
G 1
(4)
G 2
(5)
G 2
De aici, putem continua cu a x b b c c =) a a b b c c sau cu a x b b c c =)

(7) (6)
G 2
G 2
a a x b b c c:
1
Pentru n = 3; ^n mod analog, se observa ca se aplica succesiunea de reguli

2; 3; 4; 5; 6; 3; 3; 4; 5; 5; si se ajunge^n a a x b b b c c c; de unde, cu regula 7 obtinem
2
a b c ; sau cu regula 6 obtinem a x b c :

3 3 3 3
1
3 3
Astfel, intuim armatia:

k2 +k 1;
(2) fak x bk ck ; ak bk ck g fw= w 2 V ; 9 x
1 0 =) wg
G
Vom demonstra aceasta prin inductie dupa k:
Baza: Pentru k = 1; k = 2 si k = 3; s-a facut vericarea mai sus;
Pasul inductiv: Presupunem armatia (2) adevarata pentru k = n si o vom
2
demonstra pentru k = n + 1: Astfel, avem derivarile x n =n) ; an x bn cn =)
;n + 1 (3)
0
G 1
G
;n
an bn x cn =) an bn x b cn =) an x bn cn ; de unde putem aplica regula 6
(4) (5)
+1 +1 +1
1
G 2
G 2
sau 7: Deci, pâna acum, avem n + n 1 + n + 1 + n = (n + 1) + n 1 derivari de un

2 2
n 2 n ; n
pas. Deci x =) a x bn cn =G) an x bn cn ; iar a doua derivare
( +1) + 2 (6)
+1 +1 +1 +1 +1
0
G 2 1
3 O gramatica este monotona daca regulile sale sunt de forma ! ; unde jj j j:

n 2 n ; n
este x =) a x bn cn =) an bn cn adica exact armatia (2) pen-
( +1) + 2 (7)
+1 +1 +1 +1 +1
0
G 2
G
tru k = n + 1:
Cu aceasta, ind vericate cele doua etape ale inductiei matematice, rezulta
incluziunea (1): Înainte de a trece la cealalta incluziune, vom preciza cum am
dedus numarul k + k 1. Am considerat sirul (ak )k , dat prin a = 1 si
2
1 1
ak = ak + k + 1 + k + 1 (^nsemnând k aplicari a regulii 3, apoi o aplicare a regulii

+1
4; dupa care k aplicari a regulii 5 si ^n sfârsit o aplicare a regulii 6 sau 7). Deci avem:

a =11
ak = ak + 2k + 2
+1
Dând valori lui k 2 f1; 2; :::; n 1; ng si reducând \telescopic" termenii din membrul
stâng cu cei din membrul drept, se obtine an = 1 + 2(n 1) + 2(1 + 2 + ::: + n 1) =
1 + 2(n 1) + n(n 1) = n + n 1: 2
: Sa demonstram ca (3) L(G) fan bn cn =n 1g: Analog cu Exercitiul 1.2.1,
avem doua moduri de abordare:
aratam ca derivarile din armatia (2) sunt singurele posibile, adica vom
demonstra armatia:
2
(4) fw= w 2 V ; 9 x k =k) ; wg fak x bk ck ; ak bk ck g
+ 1
0
G 1
sau vom considera invariantii:

(i) L(G) fa; b; cg ; +
(ii) ^n orice forma propozitionala avem: a < x < c; a < x < c; a < b < c;
1 2
(iii) N (a) + N (x ) = N (b) = N (c); 8 2 F P (G):

2
Vom demonstra (4) prin inductie dupa k:

Baza: Pentru k = 1; conform celor doua reguli ale gramaticii, este clar ca fw= w 2
V ; 9 x =) wg fa x b c; a b cg;
0
G 1
Pasul inductiv: Presupunem ca armatia (4) este adevarata pentru k = n si o
demonstram pentru k = n + 1: Mai ^ntâi, sa observam ca derivarea x =) an bn cn
G 0
nu se mai poate continua. Consideram acum cealalta derivare:

2 n
x n =) an x bn cn
+ 1
0
G 1
Singura regula care se poate aplica este 3: Obtinem:

an x bn cn =G) an b x bn cn
(3)
1
1 1
La fel, singura regula care se poate aplica este 3; de altfel pe care o vom aplica de
n 1 ori. Obtinem:
n
an b x bn cn = 1 ) an bn x cn
1
G
1
1
Singura regula care se poate aplica este 4: Deducem:

an bn x cn =) an bn x b c c cn
(4)
1
1
G 2
Acum, singura regula care se poate aplica este 5; pe care o vom aplica de n ori:
an b n x b cn +1
=n) an x bn cn +1 +1
2
G 2
Abia acum avem \nedeterminism", adica putem aplica regula 6 sau 7: Rezulta, deci,
singurele formele propozitionale de forma an x bn cn si an bn cn : +1
1
+1 +1 +1 +1 +1
Numarul de pasi ai derivarii pentru care putem obtine formele propozitionale

an x bn cn si an bn cn este egal cu n + n 1+ n +1+ n +1 = n +3n +1 =
+1
1
+1 +1 +1 +1 +1 2 2
(n + 1) + (n + 1) 1:
2
Cu aceasta, armatia (4) este demonstrata.

Astfel, L(G) = fan bn cn = n 1g:
Exercitiul 1.2.3 Fie gramatica G = (fx ; x ; x g; fa; b; cg; x ; P ); unde multimea de
0 1 2 0
reguli P este:
1. x ! a x x x
0 0 1 2
2. x ! a x x
3. x x ! x x
0 1 2
2 1 1 2
4. a x ! a b
5. b x ! b b
1
6. b x ! b c
2
7. c x ! c c
2

b) sa se demonstreze ca L(G) = fan bn cn = n 1g:
Solutie
a) Datorita regulii 3, rezulta ca gramatica este de tip 0, ^nsa ind monotona, se
poate reduce la una de tip 1. Oricum, limbajul generat este de tip 1.
b) Vom demonstra ca
L(G) = fan bn cn =n 1g:
(1)
: Sa gasim o derivare de forma x =G) an bn cn ; 8 n 1: Mai ^ntâi, vom demonstra
0
prin inductie dupa k armatia:

(2) fak x (x x )k ; ak (x x )k g f= x =k;) ; 2 (VN [ VT ) g:
0 1 2 1 2 0
G
Baza: Pentru k = 1 avem x0 =) a x0 x1 x2 sau x0 =) a x1 x2 ;

(1) (2)
G G
Pasul inductiv: Presupunem armatia adevarata pentru k = m si o demonstram
pentru k = m + 1: Folosind ipoteza inductiva si regulile 1 sau 2, obtinem:
m; m
x = ) a x (x x )m =) am x (x x )m sau
0
G 0 1 2
(1)
G
+1
0 1 2
+1
m; m
x =) a x (x x )m =) am (x x )m
0
G 0 1 2
(2)
G
+1
1 2
+1
Astfel, demonstratia armatiei (2) s-a ^ncheiat.

În continuare, vom arata ca, considerând forma propozitionala ak (x x )k ; 1 2
obtinem la ak bk ck : Mai precis, vom demonstra armatia

(3) fak bk ck j k 1g f= ak (x x )k =G) g; 1 2
; :::; 3}; 4; 5| ; 5{z

unde = 3| ; 3{z ; :::; 5}; 6; 7| ; 7{z
; :::; 7} :
Ck2 ori k 1ori k 1 ori
Astfel, avem derivarea:
;C 2 ;k ;k
ak (x x )k =) ak xk xk =) ak b xk xk =) ak bk xk =) ak bk c xk =)
(3) k (4) (5) 1 (6) (7) 1
1 1
1
G 2
G 1
G2
G 1 2
G 2 2
ak bk ck :
Numarul de pasi care s-a facut ^n derivarea precedenta este k k +1+ k 1+1+ (
2
1)
k 1 = k k : Daca dorim sa vedem câti pasi sunt ^n total (adica, pentru derivarea
( +3)
x =) ak bk ck ), adunam k; si obtinem k k pasi. Putem astfel spune ca s-au facut
2
( +5)
0
G 2
O(k ) pasi (derivari directe) pentru obtinerea cuvântului terminal.

2
Ca o observatie, gramaticile din Exercitiile 1.2.2 si 1.2.4 au k + k 1, respectiv 2
kk
( +3)
2
1, pasi pâna la obtinerea cuvântului ak bk ck ; deci tot O(k ): Deci \cea mai 2
buna" dintre acestea este cea din Exercitiul 1.2.4. Ca tema, studiati si gramaticile
echivalente din Exercitiul 1.3.18.
: Vom demonstra aceasta incluziune folosind invarianti. Din derivarile precedente,
se deduce destul de usor ca putem alege invariantii:
(i) L(G) fa; b; cg ; +
(ii) daca N (x ) = 0 atunci a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b <

0 1 1 2 2
c; 8 2 F P (G);
(iii) N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c); 8 2 F P (G):
1 2
Înainte de a trece la demonstrarea lor, sa observam ca relatiile (i), (ii) si (iii) implica
L(G) fan bn cn =n 1g: Din (i), deducem ca L(G) contine numai cuvinte peste
fa; b; cg: În ceea ce priveste (ii), cazul când N (x ) 6= 0; lucrurile stau putin diferit. 0
Initial se aplica de un numar de ori regula 1 (caz ^n care N (x ) = 1), apoi regula 2 0
(caz ^n care N (x ) = 0). Aceasta derivare este singura posibila la ^nceput, deoarece
0
x nu apare ^n partea dreapta decât a regulii 1 (si este o singura aparitie). Deci, se
0
ajunge \determinist" la forma propozitionala = ak (x x )k pentru care N (x ) = 0; 1 2 0
deci de acum ^nainte ne ocupam de acest caz. Astfel, din a < b si b < c; 8 2
F P (G); rezulta ca simbolurile a apar ^naintea lui b; care, la rândul lor, apar ^naintea
simbolurilor c: Cum L(G) contine numai cuvinte terminale, rezulta ca luând ^n (iii)
N (x ) = 0 si N (x ) = 0; obtinem N (a) = N (b) = N (c): Deci, avem L(G)
1 2
fan bn cn = n 1g:
Trecem acum la demonstrarea invariantilor.
(i) Imediat, din VT (G) = fa; b; cg si din Denitia 1.1.5;
(ii) Vom demonstra cele sase relatii prin inductie dupa lungimea derivarii, pe care
o notam cu k:
Baza: Pentru k = 1, avem x =) a x x x sau x =) a x x , deci pentru
(1) (2)
0
G 0
G 1 2 0 1 2
formele propozitionale 2 fa x x x ; a x x g se observa ca avem a < x ; x <

0 1 2 1 2 0 0
x ; a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b < c:

1 1 1 2 2
Pasul inductiv: Presupunem armatia (ii) adevarata pentru k = n > 1 si o

demonstram pentru k = n + 1: Punem ^n evidenta ultimul pas al derivarii. Deci
x =n;) ; si, din ipoteza inductiva, rezulta ca pentru forma propozitionala ; avem
0
G
a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b < c: Dar ultimul pas =) se
1 1 2 2
G
obtine aplicând una din regulile gramaticii. Se verica imediat ca cei sase invarianti
ramân adevarati si pentru b (trebuie luate ^n considerare sapte cazuri, deoarece avem
sapte reguli). De exemplu, presupunem ca ultima regula aplicata este 6: Invariantii
a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x sunt adevarati deoarece simbolurile
1 1 2 2
implicati nu apar unul dupa altul ^n partea dreapta a reguli 6. Invariantul b < c este
adevarat deoarece b apare ^naintea lui c ^n partea dreapta a regulii 6.
Analog, se demonstreaza si celelalte cazuri.
(iii) La fel, vom utiliza inductie dupa lungimea derivarii (pe care o notam cu k).
Baza: Pentru k = 1; obtinem formele propozitionale 2 fa x x x ; a x x g: Se 0 1 2 1 2
verica imediat ca are loc N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c):

Pasul inductiv: Presupunem (iii) adevarata pentru 8 2 F P (G) astfel ^ncât
1 2
x =n;) si sa demonstram pentru 8 2 F P (G); x n=); : Este clar ca din +1
0
G G 0
n ;
x =) rezulta ca exista 2 (V [ V ) astfel ^ncât
+1
N T +
0
G
=) :
x =n;)
0
G G
Din ipoteza inductiva, avem
N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c):
1 2
Dar =) ^nseamna aplicarea unei reguli din G: De exemplu, daca se aplica regula
G
1, avem N (a) = N (a) + 1; N (x ) = N (x ) + 1; N (x ) = N (x ) + 1; si, deci, ^n
1 1 2 2
nal, obtinem
N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c):
1 2
Analog se verica si pentru celelalte reguli. Asadar, am demonstrat (iii), deci inclu-
ziunea L(G) fan bn cn = n 1g este aratata.
Exercitiul 1.2.4 Fie gramatica G = (fA; B g; fa; b; cg; A; P ); unde multimea de re-
guli P este:
1. A ! a b c
2. A ! a A B
3. b B ! b b c
4. c B ! B c

b) sa se determine L(G):
Solutie
a) Se deduce imediat, folosind Denitia 1.1.7, ca gramatica G este de tip 0 (din
cauza regulii 4 care nu este de tip 1); dar, utilizând observatia de la Exercitiul 1.2.2
(gramatica G ind monotona), rezulta ca exista o gramatica dependenta de context
echivalenta cu ea; concluzionam ca desi gramatica G este de tip 0; limbajul L(G) este
de tip 1;
b) Pentru a intui limbajul generat de gramatica G; vom face mai ^ntâi o cercetare
prin inductie dupa lungimea derivarii.
Astfel:
A =G) a b c
(1)
A =G) a A B =G) a a b c B =G) a a b B c =G) a a b b c c

(2) (1) (4) (3)
A =G) a A B =G) a a A B B =G) a a a b c B B =G) a a a b B c B =G) a a a b B B c =G)

(2) (2) (1) (4) (3) (3)
a a a b b c B c =) a a a b b B c c =) a a a b b b c c c
(4) (3)
G G
Putem astfel presupune ca
(1) L(G) = fan bn cn = n 1g:
Ca de obicei, procedam prin dubla incluziune.
: Demonstram ca an bn cn 2 L(G): Sa gasim deci o derivare A =G) an bn cn ; 8 n 1:
Mai ^ntâi, vom demonstra prin inductie dupa k armatia:
wg;
(2) fak b c B k ; ak A B k g fw=A =k;)
1
8 k 2 N :
G
Baza: Pentru k = 1 avem A =) a b c sau A =) a A B:

(1) (2)
G G
Pasul inductiv: Presupunem armatia (2) adevarata pentru k = m si o demon-
stram pentru k = m + 1: Folosind ipoteza inductiva si regulile 1 sau 2; obtinem:
m; m m; m
A= )
G
a A B m =) am b c B m sau A =
G
(1)
+1
) a A B m =G) am A B m .
G
(2)
+1 +1
Astfel, demonstratia armatiei (2) s-a ^ncheiat.

În continuare, vom demonstra prin inductie dupa j armatia:
(3) ak b c B k 1
=) ak bj cj B k j ; 8 j; 1 j k;
G
unde este sirul de derivari 4; 3; 4; 4; 3; 4; 4; 4; 3; :::; 4| ; 4{z
; :::; 4}; 3:
j ori 1
Baza: Cazul j = 1 este banal;

Pasul inductiv: Presupunem armatia (3) adevarata pentru j = m si o demon-
stram pentru j = m + 1: Folosind ipoteza inductiva si regulile 4 si 3 (regula 4 aplicata
de m ori), obtinem:
;m
ak b c B k =) ak bm cm B k m =) ak bm cm B c B k m =)
(4) (4) 1
1 1 1
G G G
;m
=) ak bm B cm B k m =) ak bm cm B k m :
(4) 1 (3)
1 +1 +1 1
G G
Fiind demonstrate cele doua etape ale inductiei matematice, rezulta ca armatia (3)
este adevarata. Particularizând acum j = k ^n relatia (3); obtinem derivarea
(4) ak b c B k =) ak bk ck :
1
G
Dar, din relatia (2); rezulta ca exista derivarea
(5) A =) ak b c B k : 1
Din (4) si (5) rezulta A =) ak bk ck :

G
: Sa demonstram ca (6) L(G) fan bn cn =n 1g: Analog cu Exercitiul 1.2.1,
avem doua moduri de abordare:
aratam ca toate derivarile posibile corespunzatoare neterminalului A conduc
numai la cuvinte de forma an bn cn ; n 1;
sau vom considera invariantii:
(i) L(G) fa; b; cg ; +
(ii) În orice forma propozitionala avem: a < A < B; b < B; a < b < c;
(iii) N (a) = N (B ) + N (b) = N (B ) + N (c); 8 2 F P (G):
Pentru simplitate, vom proceda prin prima metoda. Plecam de la simbolul de
start. Putem aplica doar regulile 1 sau 2. Deci putem ajunge la formele propozitionale
a b c sau a A B: Din a b c nu mai putem deriva nimic si se obtine incluziunea (6) pentru
n = 1:
Pentru a A B nu se mai poate aplica decât 1 sau 2: Deoarece aplicarea regulii 1
implica faptul ca nu se mai poate aplica apoi regula 2, rezulta ca putem presupune,
fara a restrânge generalitatea, ca se aplica regula 2 de câteva ori, sa zicem de k ori,
si apoi se aplica regula 1: Mentionam ca pe parcursul aplicarii regulii 2 nu se puteau
aplica regulile 3 si 4: Deci am obtinut forma propozitionala:
ak b c B k 1
Vom demonstra ca de aici, vom deduce, ca unic cuvânt, ak bk ck : În mod unic, se
poate aplica doar regula 4; si obtinem ak b B c B k : Acum se pot aplica doar regulile 2
3 sau 4: Obtinem formele propozitionale

ak b b c c B k 2
sau ak b B B c B k 3
Pentru rigurozitate, vom demonstra prin inductie dupa m 0, relatia (7)

f= ak b c B k =m;G) ; 2 (VN [VT ) g fak bi1 B j1 ck1 B j2 ck2 :::ck 1 B j c B k m =
1 +1 s s
i = k + k + ::: + ks ; m = j + j + ::: + js + i g
1 1 2 1 1 2 1
Baza: Se verica imediat pentru m = 0 ca are loc relatia (7);
Pasul inductiv: Presupunem relatia (7) adevarata pentru m si o demonstram
pentru m + 1. Astfel, avem derivarea:
m; k i1
k b c B k = ) a b B j1 ck1 B j2 ck2 :::ck 1 B j c B k m ;
1
G
+1 s s
unde i = k + k + ::: + ks
1 1 2 1 si m = j + j + ::: + js + i : Este clar ca putem aplica
1 2 1
regula 3 sau regula 4.

regula 3 se poate aplica ^n mod unic si obtinem ak bi1 c B j1 ck1 B j2 ck2 ::: +2 1
ck 1 B j c B k m : Notam i0 = i +1; j 0 = 0; k0 = 1; j 0 = j 1; k0 = k ; j 0 =
s s
j ; :::; ks0 = ks ; js0 = js : Sa vericam conditiile din pasul inductiv. Avem
1 1 1 1 2 1 2 1 3
i0 = 1+ i = 1+ k + k + :::ks = k0 + k0 + ::: + ks0 si m = j + j + ::: + js + i =

2 1 +1
0 + j 1 + j + ::: + js + i + 1 = j 0 + j 0 + ::: + js0 + i0 ;

1 1 1 2 1 1 2 1 2 1
1 2 1 1 2 +1 1
^n cazul aplicarii regulii 4, aceasta se poate aplica ^n mai multe locuri.
Fara a restrânge generalitatea, presupunem ca s-a aplicat ^n pozitia t
(t = 1; n), adica ak bi1 B j1 ck1 B j2 ck2 :::B j ck B j +1 :::ck 1 B j c B k m =)
(4)
+1 t t t s s
G
ak bi1 B j1 ck1 B j2 ck2 :::B j ck B c B j +1 :::ck 1 B j c B k m :
+1 t t 1 t 1 s s
Notam i0 = i ; j 0 = j ; k0 = k ; :::; kt0 = kt 1; jt0 = 1; kt0 = 1; jt0 =

1; :::; ks0 = ks ; js0 = js : Vericam conditia din pasul inductiv, si
1 1 1 1 1 1 +1 +1 +2
jt
anume, i0 = i = k + k + ::: + kt + kt 1 + 1 + kt + ::: + ks = k0 + k0 +
+1 1 +1
:::+kt0 +kt0 +kt0 +:::+ks0 si m = j +j +:::+jt +1+jt 1+jt +:::+js +i =

1 1 1 2 1 +1 1 1 2
j 0 + j 0 + ::: + jt0 + jt0 + jt0 + ::: + js0 + i0 :

1 +1 1 2 +1 +2 1
1 2 +1 +2 +1 1

Cu aceasta, demonstratia incluziunii (7) s-a ^ncheiat. Deci limbajul generat de gra-
matica este fan bn cn = n 1g:
Gramaticile din Exercitiile 1.2.2, 1.2.4 si 1.2.3 genereaza acelasi limbaj, dar sunt
distincte. O gramatica este cu atât mai simpla (\mai redusa") cu cât are mai putine
reguli. Dintre acestea, gramatica din Exercitiul 1.2.4 este cea mai redusa.
Exercitiul 1.2.5 Fie gramatica G = (fS; A; B; C g; fag; S; P ); unde regulile P
sunt urmatoarele:
1. S ! B A B
2. B A ! B C
3. C A ! A A C
4. C B ! A A B
5. A ! a
6. B !
a) sa se determine tipul gramaticii G ;
b) sa se demonstreze ca L(G) = fa2 = n 0g:
n
Solutie a) Datorita regulilor 3 si 6, rezulta ca gramatica G nu este de tip 1; deci
este de tip 0. Datorita regulii 6; gramatica G nu este monotona, deci nu stim daca
se poate reduce la o gramatica de tip 1; totusi, daca facem o mica modicare, prin
considerarea simbolului B terminal (sa zicem ''), atunci dispare regula 6; si deci
gramatica G0 obtinuta este monotona. Astfel G se poate reduce la una de tip 1,
limbajul generat ind L(G0 ) = f a = n 0g: Asadar, cu exceptia \capetelor"
n
2
cuvintelor (cele doua simboluri ), G0 este echivalenta cu G:

b) Procedam prin dubla incluziune. Mai ^ntâi, facem o cercetare prin inductie dupa
n:
;
Pentru n = 0 avem S =) B A B =) B a B =) a; deci a 2 L(G);
(1)
G
(5)
G
(6) (6)
G
; ;
Pentru n = 1 avem S =) B A B =) B C B =) B A A B =) B a a B =)
G G G
(1)
G
(2)
G
(4) (5) (5) (6) (6)
a a; deci aa 2 L(G);
Pentru n = 2 avem S =) B A B =) B C B =) B A A B =) B C A B =)
G G
(1)
G
(2)
G G
(4) (2) (3)

B A A C B =) B A A A A B =) a a a a; unde ^n ultima derivare (=)) se
(4)
G G G
^ntelege ca s-au aplicat de patru ori regula 5 si de doua ori regula 6:
+1
Sa demonstram ca din cuvinte de forma B A B obtinem B A B sau a (fara
j j j
2 2 2
a restrânge generalitatea, putem presupune ca aceste doua forme propozitionale se

obtin prin aplicarea a cel mult o data a regulii 2).
Cuvântului B A B î putem aplica regulile 2; 5 sau 6. Vom considera cele trei
j
2
cazuri:
Cazul I: Se aplica regula 2 si obtinem:
B A B =) B C A B
j (2) j
2 2 1
Cuvântului B C A B î putem aplica regulile 5; 6 sau 3: Daca aplicam regula

j
2 1
5 atunci obtinem un cuvânt de forma B C Al a A l B din care nu putem j

2 1
elimina C; deci nu putem obtine cuvinte din limbaj. Daca aplicam 6 la ultimul
B nu mai putem elimina neterminalul C: Daca aplicam 6 la primul neterminal
B obtinem C A +1 B dupa care suntem obligati sa aplicam regula 3 de 2j 1
j
2 1
ori si obtinem A C B , altfel daca aplicam 5 sau 6 obtinem cuvinte din care
j
2 2
nu +1putem elimina C: În continuare, putem aplica numai 4; 5 si 6 si obtinem
a :
j
2
Daca aplicam cuvântului B C A B regula 3, obtinem

j
2 1
; +1 +1
BCA B =) B A C B =) B A B
j (3) j (4) j
2 1 2 2 2
Cazul II: Daca se aplica regula 5; obtinem
B A B =) B Al a A l B:
j (5) j
2 2 1
Avem doua subcazuri:

{ a) l = 0: Se pot aplica numai regulile 5 si 6 si se obtine a ;
j
2
{ b) l > 0: Se pot aplica regulile 5 si 6 si se obtine a sau se poate aplica
j
2
regula 2 si obtinem B C Al a A l B si din acest cuvânt nu putem

j
1 2 1
elimina neterminalul C , deci nu obtinem cuvinte din limbajul L(G);

Cazul III: Se aplica cuvântului B A2 B regula 6. Vom considera doua subcazuri
j
posibile:
{ a) Se aplica regula 6 primului B , deci se obtine cuvântul A B: Mai departe
j
2
se pot aplica numai regulile 5; 6 si obtinem a ;

j
2
{ b) Se aplica regula 6 ultimului B , se obtine cuvântul B A : Daca

j
2
cuvântului B A i se aplica regula 2 se obtine B C A si din acest

j j
2 2 1
cuvânt nu putem elimina C: Daca cuvântului B A i se aplica regulile 5 si

j
2
6 se obtine a :
j
2
Deci, ^n concluzie, am demonstrat ca singurele derivari care conduc la cuvinte din
limbaj sunt:
B A B =) B A B
+1
(1)
j j
2 2
G
(2) B A B =) a
j j
2 2
G
B A B =) a
+1
(3)
j j
2 2
G
Sa demonstram ca L(G) = fa = n 0g: La fel, procedam prin dubla incluziune.
n
2
: Pentru n = 0; si n = 1 am demonstrat deja. Sa demonstram ca a 2 L(G) pentru 2

k
un k arbitrar, k 2: 0
Avem derivarea S =) B A B . Dar cuvântul B A B = B A B , deci vom aplica 2
G
(1) de k ori si vom obtine
; ; ;
B =) B A B =) B A B =) a :
(1) k (5) (6) k
2 2
G G G
: Fie p 2 L(G). Rezulta ca avem derivarea S =) p: Dar derivarea S =) p trebuie
G G
sa e de forma S =) B A B =) p si cum B A B este de forma B A B cu j = 0 si
j
2
G G
noi am demonstrat ca din B A B se obtin cuvinte formate din terminali numai de

j
2
forma a : În concluzie, rezulta ca p = a ; n 0:

n n
2 2

! Solutia se putea prezenta demonstrând prin inductie dupa n armatia
(1) fB A B= n 0g f= S =G)n; ; 2 fA; B g ; n 0g;

2
n 2
n
+
~
unde am presupus, fara a restrânge generalitatea, ca regula 2 s-a aplicat de n ori.
Daca notam cu f (n) numarul de aparitii ale simbolului neterminal A unde n este
numarul de aplicari ale regulii 2 (sau, echivalent numarul de aparitii distincte ale
simbolului neterminal C ), atunci gramatica G \calculeaza" functia exprimata recursiv:

f (0) = 1;
f (n) = 2 f (n 1);
8 n 1:
Evident, limbajul generat de G se poate scrie L(G) = faf n = 8 n 0g: ( )
Exercitiul 1.2.6 Fie gramatica G = (fS; X; A; B g; f; ag; S; P ) cu urmatoarele

reguli:
1. S !
2. S ! B
3. S ! A A B B
4. A ! X A
5. X A ! A X
6. X B ! A A B X
7. X ! B
8. A ! a
9. B ! a
a) care este tipul gramaticii G ?
2
b) sa se arate ca L(G) = f an = n 2 Ng:
Solutie a) Din cauza regulilor 5; 6 care nu sunt sensibile la context, rezulta ca G
nu este de tip 1; ci de tip 0: Totusi, gramatica G este monotona, si se stie ca ea se
poate \reduce" la o gramatica sensibila la context G0 , echivalenta cu G: Deci, limbajul
generat de G este totusi de tip 1 (vom vedea mai târziu ca nu poate de tip 2).
b) Procedam prin dubla incluziune.
: Mai ^ntâi, facem o cercetare prin inductie dupa n.
Pentru n = 0 avem derivarea S =)
(1)
G
Pentru n = 1 avem derivarea S =) B =) a

(2)
G
(9)
G
; ;
Pentru n = 2 putem considera derivarea S =) A A B B =)
(3)
G
(8) (9) +
G
aaaa
Pentru n = 3 consideram derivarea S =) A A B B =) X A A B B =)
(3)
G
(4)
G
(5)
G
A X A B B =G) A A X B B =G) A A A A B X B =G)
(5) (6) (6)
; ;
=) A A A A B A A B X =) A A A A B A A B B =) a
(6) (7) (8) (9) +
9
G G G
Astfel, putem acum sa formulam armatia pe care o vom demonstra prin inductie
dupa n:
Daca notam cu (1) derivarea S =a) ; 2 fA; B g , atunci avem: n
G
(i) = Ai1 B j1 ::: Ai B j ; k k
(ii) i 2; i 0; :::; ik 0; j 0; j 0; :::; jk 0;

1 2 1 2
(iii) i + i + ::: + ik = n n;
1 2
2
(iv) j + j + ::: + jk = n:
1 2
Pentru calcularea numarului de pasi ai derivarii (1), consideram sirul recurent an ,

astfel:
a =1 2
an = an + (n 1) + 2: 1
2
Sumând telescopic, rezulta ca an = 2(n 2) + (n 1) + (n 2) + ::: + 2 + 1 = 2 2 2
3 2
2(n 2) + n n n = n n n :
( 1) (2 1) 2 3 +13 24
Cum pasul initial al inductiei a fost deja facut (pentru n 2 f0; 1; 2; 3g), ^n
6 6
continuare vom detalia pasul inductiv.

a
Pasul inductiv: Stim ca forma propozitionala ; (astfel ^ncât S =) ), are pro- n
G
a +1 0
prietatile (i),(ii),(iii),(iv). Sa demonstram ca forma propozitionala 0 cu S =) n
G
satisface proprietatile:
(i') 0 = As1 B t1 ::: As B t ; h h
(ii') s 2; s 0; :::; sh 0; t 0; t 0; :::; th 0;

1 2 1 2
(iii') s + s + ::: + sh = (n + 1) (n + 1);

1 2
2
(iv') t + t + ::: + th = n + 1:
1 2
Din pasul inductiv, avem:

; ;
S =a) Ai1 B j1 Ai2 B j2 ::: Ai B j =) X Ai1 B j1 Ai2 B j2 ::: Ai B j =)
n (4) (5) (6) +
k k k k
G G G
A B t1 As2 B t2 ::: Ash B th
s 1 1
X =) As1 B t1 As2 B t2 ::: Ash B th
(7)
G
Se vede ca (i') este imediata. Punctul (ii') rezulta din (ii) deoarece aplicarea
regulilor 4; 5; 6; 7 nu micsoreaza numarul de aparitii a lui A si B: Sa demonstram
acum punctele (iii') si (iv'). Aplicarea regulilor 4 si 5 nu afecteaza numarul de aparitii
a lui A sau B: În schimb, aplicarea regulii 6 va determina aparitia a doua simboluri A
pentru o aparitie a lui B: În sfârsit, regula 7 implica aparitia unui simbol B: Asadar,
obtinem:
(iii') s + s + ::: + sh = i + i + ::: + ik + 2(j + j + :::jk ) = n n + 2n =
1 2 1 2 1 2
2
(n + 1) (n + 1);
2
(iv') t + t + ::: + th = j + j + :::jk + 1 = n + 1:

1 2 1 2
Cu aceasta, prima incluziune este demonstrata.

: Vom arata ca singurele cuvinte terminale generate de G sunt de forma an2 ; n
0:
Plecând de la simbolul de start, observam ca se pot aplica regulile 1; 2 sau 3.
Cum S nu apare ^n partea dreapta a vreunei reguli, rezulta ca regulile 1; 2; 3 se pot
aplica cel mult o data:
2
daca se aplica regula 1; atunci obtinem , care este cuvânt de forma an ,
cu n = 0;
daca se aplica regula 2; atunci obtinem B , de unde aplicând singura
2
regula ce
se poate aplica (regula 9) obtinem a ; deci cuvânt de forma an , cu n = 1;
daca se aplica regula 3; atunci obtinem A A B B , de unde se vede ca putem
aplica regulile 4; 8 sau 9 :
{ daca aplicam regulile 8 sau 9; ajungem la a a a a , (deoarece nu se mai
2
poate aplica nici o alta regula), deci este un cuvânt de forma an , cu
n = 2;
{ daca aplicam regula 4, obtinem X A A B B , si deci putem aplica regulile
5; 8 sau 9. Observam ca daca aplicam regulile 8; 9 atunci nu mai avem
ce regula sa aplicam, deoarece nu exista nici o regula care sa contina ^n
partea stânga X a sau simplu X:
În acest sens, la fel ca la exercitiul precedent, deoarece gramatica este ^n forma
normala standard (Denitia 4.3.1, Teorema 4.3.1), nu restrângem generalitatea daca
aplicam la ^nceput reguli de tipul (i) (adica regulile 1; 2; 3; 4; 5; 6; 7) si apoi reguli
de tipul (ii) (adica regulile 8 si 9).
În continuare, ne vom referi doar la regulile 4; 5; 6; 7 (am vazut ca regulile 1; 2; 3
se aplica cel mult o data).
Asadar, am ajuns la forma propozitionala X A A B B , de unde putem aplica
doar regula 5 (^nafara de 8 si 9). Obtinem forma propozitionala A X A B B . În
acest moment, putem aplica regula 4 sau regula 5 (^nafara de 8 si 9):
daca se aplica regula 4 ajungem la X A X A B B de unde putem aplica regula
5 ^n doua pozitii, obtinând A X X A B B sau X A A X A B B . Vom con-
sidera câteva conventii nerestrictive care vor simplica lucrurile. Pentru forma
propozitionala A X X A B B nu exista nici o regula care sa contina ^n partea
stânga X X; deci oricum primul X (cel din stânga) nu-l va putea \depasi" pe
al doilea X: Astfel, putem spune ca primul X ^l va \astepta" pe al doilea X sa
parcurga simbolurile A si B pâna la capat (pâna când acesta dispare cu regula
7). Astfel, putem presupune, fara a restrânge generalitatea, ca pentru formele
propozitionale ale gramaticii G, exista cel mult un X ;
daca se aplica regula 5 obtinem forma propozitionala A A X B B de unde
aplicând regula 6 de doua ori obtinem A A A A B A A B X . Acum X \va dis-
pare"
2
cu regula 7 si obtinem A2 B A B , care folosind regulile 8; 9 obtinem
4 2 2
an , adica cuvânt de forma an ; pentru n = 3.

Deci putem spune ca ^n cazul când se aplica doar regulile 3; 4; 5; 6; 7 forma
propozitionala care contine cel mult un X este
X cu ; 2 fA; B g :
Pentru deducerea formei generale a cuvintelor terminale generate de G; sa observam
ca simbolul neterminal X \trece peste" simbolurile A, iar când ^ntâlneste un B va
introduce ^nca 2 simboluri A si va \trece peste" B: La sfârsit, când X ^ntâlneste ,
se ^nlocuieste X cu B: Astfel, daca notam cu N (A); respectiv N (B ), numarul de
aparitii ale simbolurilor neterminale A; respectiv B; ^n forma propozitionala care
nu contine X . Fie forma propozitionala care s-a obtinut din prin introducerea la
^nceput a unui simbol X (cu regula 4), parcurgerea simbolurilor A si B cu regulile 5
si 6 si \disparitia" lui X cu regula 7: Atunci obtinem:
N (A) = N (A) + 2 N (B ) si N (B ) = N (B ) + 1
Cum la ^nceput (pentru forma propozitionala = A A B B ) avem N (A) = 2 si
N = 2 se demonstreaza usor prin inductie dupa n ca N (A) = n n; N (B ) = n:
2
Astfel, forma generala a cuvintelor care contin numai simboluri ; A; B este de

forma
; unde 2 fA; B g ; N (A) = n n; N (B ) = n:
2
2
De aici rezulta, utilizând regulile 8 si 9, cuvântul an :
~
Astfel am demonstrat si cealalta incluziune.
Un alt mod de a demonstra incluziunea este aratând prin inductie dupa n ca
f= S =) ; 2 fA; B g g f A n
G
2(
B A n B ::: A B B g
1) 2( 2) 2
~ Daca notam cu f (n); g (n) si NA(X ) numarul de aparitii distincte ale simbolului
neterminal A; B; respectiv ale lui X , pentru n = NA(X ); gramatica G \calculeaza"
functiile exprimate recursiv:
8
> f (0)
= 2;
<
g(0) = 2;
: f (n) = f (n 1) + 2 g (n 1); 8 n 1;
>
g(n) = g(n 1) + 1; 8 n 1:
Evident, limbajul generat de G se poate scrie L(G) = f af n ( 2)+ (gn 2)
= 8 n
2g [ f ; a g:
Exercitiul 1.2.7 Fie gramatica G = (fS; A; B; C; Y0 ; Y1 g; f0; 1g; S; P ) cu

regulile P :
1. S ! A B C
2. A B ! i A Yi ; 8 i 2 f0; 1g;
3. Yj i ! i Yj ; 8 i; j 2 f0; 1g;
4. Yi C ! B i C; 8 i 2 f0; 1g;
5. i B ! B i; 8 i 2 f0; 1g;
6. A B !
7. C !
b) sa se demonstreze ca L(G) = fw w= w 2 f0; 1g g:
Solutie a) Datorita regulilor 2; 3; 5; 6; 7 rezulta ca gramatica este de tip 0: Chiar
daca regulile 2; 3; 5 sunt monotone (si deci s-ar putea reduce la câteva reguli sensibile
la context), regulile 6 si 7 nu sunt monotone.
b) Într-o alta notatie, avem de demonstrat ca
L(G) = fi i ::: in i i ::: in = ij 2 f0; 1g; j = 1; n; n 2 Ng:
1 2 1 2
: Cercetam câteva derivari pentru n 2 f0; 1; 2g:

Pentru n = 0 avem derivarea S =) A B C =) C =)
(1)
G
(6)
G
(7)
Pentru n = 1 avem derivarea S =) A B C =) i A Yi1 C =) i A B i C =)

(1)
G
(2)
G 1
(4)
G 1 1
(6)
G
i i C =) i i
(7)
1 1
G 1 1
; ;
Pentru n = 2 consideram derivarea S =) i A B i C =) i i A Yi2 i C =)
G G
(1) (2) (4)
G 1 1
(2)
1 2 1
(3)
i i A i Yi2 C =) i i A i B i C =) i i A B i i C =) i i i i C =)
(4) (5) (6) (7)
1 2 1
G 1 2 1 2
G 1 2 1 2
G 1 2 1 2
G
i i i i
1 2 1 2
Acum putem preciza armatia ce o vom demonstra prin inductie dupa n; n 1 :

(1) S =;) i i ::: i A B i i ::: i C;
G 1 2 n 1 2 n
unde = 1; 2; 4; 2; 3; 4; 5; :::; 2; 3| ; 3;{z:::; 3}; 4; 5| ; 5;{z:::; 5} :

de n ori de n ori 1 1
Baza: Deja demonstrata pentru n = 1 si n = 2;

Pasul inductiv: Presupunem armatia (1) adevarata pentru n = k: Sa o demonstram
pentru n = k + 1:
Folosind pasul inductiv, deducem
S =G) i i ::: ik A B i i ::: ik C =G)

(2)
1 2 1 2
;n
=) i i ::: ik ik A Yi +1 i i ::: ik C =)
(2) (3)
G 1 2 +1
G k 1 2
;n
=) i i ::: ik ik A i i ::: ik Yi +1 C =)
(3) (4)
G 1 2
G
+1 1 2 k
;n
=) i i ::: ik ik A i i ::: ik B ik C =)
(4) (5)
G 1 2 +1 1 2 +1
G
;n
=) i i ::: ik ik A B i i ::: ik ik C:
(5)
G 1 2 +1 1 2 +1
Armatia (1) este acum complet demonstrata. Daca se continua derivarea cu

regulile 6 si 7 rezulta tocmai incluziunea \".
Sa determinam numarul de pasi pentru derivarea din armatia (1): Notam cu
ak ; k 1 acest numar. Este imediata recurenta:

a = 3; 1
ak = ak + 2k + 2: +1
Se deduce usor ca ak = k + k + 1: Ca o observatie, putem spune ca numarul de pasi

2
ai derivarii pentru obtinerea unui cuvânt terminal (de forma w w; cu jwj = k) este
k + k + 3:
2
: La fel ca la Exercitiul 1.2.6, vom arata ca acestea sunt singurele cuvinte generate
de gramatica G:
La ^nceput, se poate aplica doar regula 1 (care se aplica numai acum deoarece
S nu mai apare ^n partea dreapta a vreunei reguli). Obtinem forma propozitionala
A B C: În acest moment, se poate aplica regula 2; 6; sau 7 :
daca se aplica regula 6, atunci obtinem C , de unde ind obligati sa aplicam
regula 7, obtinem , care este un cuvânt de forma w w; w = ;
daca se aplica regula 7, atunci se obtine A B si deci se poate aplica 2 sau 6:
{ daca se aplica 6; se obtine (de forma w w; cu w = );
{ daca se aplica 2; obtinem i A Yi (i 2 f0; 1g), si nu mai ce regula sa aplicam;
daca se aplica regula 2 se obtine i A Yi C; care, daca aplicam 7 ne \blocam", iar
daca aplicam 4 obtinem i A B i C:
Astfel, putem trage concluzia ca regula 7 se aplica \la sfârsit" (adica dupa aplicarea
regulii 6), altfel ar conduce la blocaj.
Deci, putem presupune ca ajungem la forma propozitionala generala
w A B w C; w = i i ::: in; ij 2 f0; 1g; j = 1; n:

1 2
Vom arata ca singurele cuvinte care se pot obtine de aici sunt w w si w i A B w i C .

! Aici singurele cuvinte se refera la primul cuvânt terminal care se obtine, res-
pectiv la prima forma propozitionala care \seamana" cu cea de la care am pornit
(forma generala).
În acest sens, putem aplica regula 6; 7 sau 2:
Exercitii propuse spre rezolvare 24
daca aplicam 6 obtinem w w C , de unde observam ca se poate aplica doar 7:

Deci rezulta w w;
daca aplicam 7 ajungem la w A B w: Acum putem aplica 6 si ajungem la w w
sau 2 si obtinem w i A Yi w. Singura regula care se poate aplica este 3: Obtinem
dupa jwj pasi forma propozitionala w i A w Yi , si se observa ca ne-am blocat.
daca aplicam regula 2 atunci obtinem forma propozitionala w i A Yi w C: Putem
aplica regula 3 sau 7. Daca aplicam 7, la fel ca ^n cazul precedent, ne vom bloca.
Deci singura posibilitate (valida) este regula 3. Procedând ca mai sus, dupa jwj
pasi, vom ajunge la w i A w Yi C: Aplicam 4 sau 7. La fel regula 7 va implica,
dupa efectuarea regulii 5, aplicarea regulii 6 (si se va obtine w w), altfel ne vom
bloca. Deci aplicând 4 obtinem w i A w B i C: Putem aplica 5 sau 7. Aplicând
regula 5 de jwj ori obtinem w i A B w i C:
Am vazut ca aplicarea regulii 7 implica aplicarea regulii 6 (daca este posibil),
conducând la w w, sau conduce la blocaj.
Astfel, am demonstrat si cealalta incluziune. Cu aceasta, solutia Exercitiului 1.2.7
~
s-a ^ncheiat.
În generarea unui astfel de cuvânt (de forma w w; w 2 f0; 1g ), este esential
sa stim care este \mijlocul" sau si care este \sfârsitul" sau. Astfel grupul de neter-
minali A B reprezinta mijlocul cuvântului si neterminalul C reprezinta capatul din
dreapta. Presupunem ca ne referim la forma propozitionala w A B w C: Pentru a ge-
nera w a A B w a C; a 2 f0; 1g parcurgem urmatorii pasi:
\distrugem" simbolul B; inserând la stânga lui A un simbol a; iar la dreapta
un neterminal (marcator) asociat acestui a; sa zicem Ya ; tinem cont ca mijlocul
cuvântului este marcat prin A; forma propozitionala arata acum w a A Ya w C ;
trebuie sa parcurgem cu acest Ya subcuvântul w; ne oprim când ^ntâlnim mar-
catorul de sfârsit C ; forma propozitionala arata acum w a A w Ya C ;
acum trebuie sa transformam Ya ^ntr-un simbol a (si, eventual, ^ntr-un mar-
cator care trebuie sa parcurga ^napoi w pâna la mijlocul cuvântului); forma
propozitionala arata acum w a A w B a C ;
asa cum am spus mai sus, simbolul B ajunge la mijlocul cuvântului; forma
propozitionala arata acum w a A B w a C :
1.3 Exercitii propuse spre rezolvare

Exercitiul 1.3.1 Sa se gaseasca o gramatica G (de tip cât mai mare) care sa
genereze limbajul L = fa; bg ; si sa se arate ca L(G) = L:

Putem alege gramatica G = (fS g; fa; bg; S; fS ! a S j b S j g); care este de tip 3.
Exercitiul 1.3.2 Fie gramatica G = (fAg; fa; bg; A; P ) cu regulile P de forma A !
a a A j b j : Sa se determine tipul gramaticii si sa se arate ca G genereaza limbajul
L = fa agb [ fa ag:
genereze limbajul L = fw= w 2 f0; 1g ; 2=Nw (0); 2=Nw (1)g; si sa se arate ca

L(G) = L:
Putem alege gramatica G = (fX ; X ; X ; X g; f0; 1g; X ; fX ! 1 X j 0 X j ;

0
X ! 1 X j 0 X ; X ! 1 X j 0 X ; X ! 1 X j 0 X g):
1 0 2 2 3 1 3
1 2
2
3
0
0 0 1 3

genereze limbajul L = f0m 1n 2p = m; n; p 2 Ng; si sa se arate ca L(G) = L:
Putem alege gramatica G = (fX ; X ; X g; f0; 1; 2g; X ; fX ! 0 X j X ; X !

1 X j X ; X ! 2 X j g):
1 2 2 2
0 1 2 0 0 0 1 1
Exercitiul 1.3.5 Sa se determine o gramatica G care genereaza L = fww= e w 2

fa; bgg; unde prin we se ^ntelege oglinditul lui w: Sa se determine tipul gramaticii

4
G si sa se demonstreze ca L = L(G):
Putem alege gramatica G = (fx0 g; fa; bg; x0; fx0 ! a x0 a; x0 ! b x0 b; x0 ! g)

si se procedeaza ca la Exercitiul 1.2.1.

Exercitiul 1.3.6 Sa se gaseasca o gramatica (de preferat, de tip 2) care genereaza
limbajul L = fan bm cn = m; n 1g:
Putem alege gramatica G = (fx ; x g; fa; b; cg; x ; fx ! a x c j b x ; x !

b x j g).
1
0 1 0 0 0 1 1

limbajul L = fan bm cm = m; n 1g:
Putem alege gramatica G = (fx0 ; x1 g; fa; b; cg; x0; fx0 ! a x j b x c; x !
~
b x c j g).
0 1 1
Intersectia limbajelor generate de gramaticile independente de context propuse ^n

Exercitiile 1.3.6 si 1.3.7 este limbajul generat de gramatica de la Exercitiul 1.2.2 (sau
1.2.3, 1.2.4). Vom vedea mai târziu (^n Exercitiul 3.2.2 ca limbajul fan bn cn = n 1g
nu este independent de context. Asadar, de aici rezulta: Clasa limbajelor indepen-
dente de context nu este ^nchisa la intersectie (Exercitiul 3.2.3).
4 Daca w = a1 a2 :::an 1 an atunci we = an an 1 :::a2 a1 :

limbajul L = fan bn cm = n; m 1g:
Putem alege gramatica G = (fx0 ; x1 g; fa; b; cg; x0 ; fx0

a x b j a bg).
1
! x c j x c; x !
0 1 1
Exercitiul 1.3.9 Sa se arate ca gramatica G = (fS; A; B; C; Dg; f0; 1; 2g; S; P ) cu
regulile P :
1. S ! A B j C D
2. A ! 0 A 1 j
3. B ! 2 B j
4. C ! 0 C j
5. D ! 1 D 2 j
genereaza limbajul L = f0i 1j 2k =i = j sau j = k g:
Exercitiul 1.3.10 Sa se gaseasca o gramatica (de tip cât mai mare) care sa genereze

limbajul L = f0i 1j 2k = i = j sau i = k sau j = k; i; j; k 2 Ng:
Se procedeaza ca la Exercitiul 1.3.9. De altfel, gramatica completa se gaseste ^n

solutia Exercitiului 3.6.1.
Exercitiul 1.3.11 Sa se gaseasca o gramatica (de tip cât mai mare) care sa genereze

limbajul L = fan w=n 1; w 2 fb; cg ; jwj = 2ng:
+
Putem alege gramatica G = (fx0 ; x1 g; fa; b; cg; x0; fx0

b b j b c j c b j c cg).
! ax x jax ; x !
0 1 1 1
Exercitiul 1.3.12 Sa se arate ca gramatica G = (fE; T; F g; f+; ; (; ); ag; E; P ) cu

regulile P :
1. E ! E + T j T
2. T ! T F j F
3. F ! ( E ) j a

genereaza expresiile aritmetice care se pot construi cu simbolurile din multimea
f+; ; (; ); ag:

! Gramatica G din Exercitiul 1.3.12 este sub forma normala operator 5 . Se
observa ca daca redenumim toti neterminalii la fel 6 , obtinem gramatica G0 =
(fE g; f+; ; (; ); ag; E; fE ! E + E j E E j ( E ) j ag); echivalenta cu G:
Exercitiul 1.3.13 Sa se arate ca gramatica G = (fS; T g; f1; +; =g; S; fS ! 1 S 1 j +
T; T ! 1 T 1 j =g) genereaza limbajul L = f1n + 1m = 1m n =m; n 0g: +
5În partea dreapta a regulilor nu exista doi neterminali consecutivi (vom reveni ^n Sectiunea 3.5).
6 Aceste gramatici sunt utile ^n tehnicile de constructie a compilatoarelor, G ind gramatica de
precedenta slaba [1, 7]
Exercitiul 1.3.14 Sa se gaseasca o gramatica (de tip 2) care sa genereze limbajul

L = fan bn am bm = m; n 0g:
Se poate alege gramatica G = (fX0 ; X1 g; fa; bg; X0 ; P ); unde regulile P sunt:

1: X 0 ! X X ; 2: X ! a X b j :
1 1 1 1

L = fan bn k ck = n; k 0g:

+
Se poate alege gramatica G = (fX0 ; X1 ; X2 g; fa; b; cg; X0 ; P ); unde regulile

P sunt: 1: X ! X X ; 2: X ! a X b j ; 3: X ! b X c j :
0 1 2 1 1 2 2
Exercitiul 1.3.16 Fie gramatica G = (fS g; f(; )g; S; P ) cu regulile P :

1. S ! S S
2. S ! ( S )
3. S !
Sa se arate ca aceasta gramatica genereaza limbajul L al expresiilor corect paran-
tetizate, adica L este dat de acele cuvinte w 2 f(; )g care satisfac:
pentru orice prex w0 al lui w avem ca numarul de paranteze stângi din w0 este
mai mare sau egal decât numarul de paranteze drepte ale lui w0 ;
numarul de paranteze stângi ale lui w este egal cu numarul de paranteze drepte
ale lui w:

! Limbajul L din Exercitiul 1.3.16 se numeste limbajul lui Dyck.

L = fw= w 2 fa; bg; Nw (a) = Nw (b)g:
Se poate alege gramatica G = (fX0 ; X1 ; X2 g; fa; bg; X0 ; P ); unde regulile P

sunt: 1: X0 ! a X2 j b X1 2: X1 ! a j a X0 j b X1 X1 ; 3: X2 ! b j b X0 j a X2 X2 :
Exercitiul 1.3.18 Sa se arate ca urmatoarele gramatici sunt echivalente:
1. G1 = (fA; B g; fa; b; cg; A; P1); unde regulile P1 sunt:
(a) A ! aABc
(b) A ! abc
(c) cB ! Bc
(d) bB ! bb
2. G2 = (fX0 ; X1 ; X2 g; fa; b; cg; X0; P2 ); unde regulile P2 sunt:

(a) X ! aX X X
0 0 1 2
(b) X ! abX
0 2
(c) X X !X X
2 1 1 2
(d) bX ! bb
1
(e) X !c
2
3. G3 = (fA; B; X g; fa; b; cg; A; P3); unde regulile P3 sunt:

(a) A ! abc
(b) A ! aAbc
(c) A ! abX
(d) cB ! Bc
(e) X B ! bX
(f) X c ! cc
4. G4 = (fS; A; X; Y g; fa; b; cg; S; P4); cu regulile P4 :
(a) S ! abc
(b) A ! AaX
(c) X a ! aX
(d) X b ! bbY
(e) Y b ! bY
(f) Y c ! cc
(g) A!a
5. G5 = (fS; A; B; X; Y g; fa; b; cg; S; P5); cu regulile P5 :
(a) S ! abc
(b) S ! Ac
(c) A ! aAB
(d) A ! abX
(e) X B ! bX Y
(f) Y B !BY
(g) Y c ! cc
(h) Xc!c
6. G6 = (fA; B; C; E; F g; fa; b; cg; A; P6 ); cu regulile P6 :
(a) A ! a A b
(b) A ! abC
(c) CB !EB
(d) EB !EF
(e) EF !BF
(f) BF !BC
(g) C !c
(h) bB ! bbc
7. G7 = (fX0 ; X1 ; X2 ; X3 ; Y; Z g; fa; b; cg; X0; P7 ) cu regulile P7 :
(a) X !X Y
0 1
(b) X ! aX c
1 1
(c) X c ! X cZ
1 2
(d) aX ! abX
2 3
(e) X c ! cX
3 3
(f) X Z c ! X cZ
3 2
(g) cX ! X c
2 2
(h) bX ! bbX

2 3
(i) X ZY !
3
Se arata ca cele sapte gramatici genereaza limbajul L = fan bn cn =n 1g:
~ Gramatica G6 este sensitiva la context, deci L = fan bn cn =n 1g este de tip 1.

Exercitiul 1.3.19 Sa se arate ca gramatica G = (fA; B; X g; fa; b; c; dg; A; P ) cu
regulile P :
A ! aAB
A ! aX bc
X !Xd
X!d
bB ! bbc
cB ! Bc
genereaza limbajul L(G) = fan dm bn cn = n; m 1g:
Exercitiul 1.3.20 (generalizarea Exercitiilor 1.2.2, 1.2.4, 1.2.3 si 1.3.18)
Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul Lk = fan an ::: ank = n 1g;
pentru ecare k 3:
1 2

Solutia I: generalizarea Exercitiului 1.2.3; se alege gramatica monotona G =
(fx ; x ; :::; xk g; fa ; a ; :::; ak g; x ; P ) unde regulile P sunt:
1 2 1 2 1
1. x ! a x x x ::: xk
2. x ! a x x ::: xk
1 1 1 2 3
1 1 2 3
3. xj xi ! xi xj ; 8 i; j; 2 i < j k ;
4. a x ! a a
1 2 1 2
5. ai xi ! ai ai ; 8 i = 2; k 1;

6. ai xi ! ai ai ; 8 i = 2; k 1;
7. ak xk ! ak ak
+1 +1

! Sunt k2 k reguli si k neterminali, adica O(k ) reguli si O(k) neterminali.

+ +2
2
Solutia a II-a: simularea unei masini Turing; se alege gramatica G =

2
(fS; A ; X ; X ; :::; Xk g; fa ; a ; :::; ak g; S; P ) unde regulile P sunt:

1 1 2 1 1 2
1. S ! A a ::: ak
2. A ! A a X
1 2
1 1 1 1
3. Xi ai ! ai Xi ; 8 i = 1; k 1;
4. Xi ai ! ai ai Xi ; 8 i = 1; k 2;
5. Xk ak ! ak ak
+1 +1 +1 +1
6. A ! a

1 1
! Sunt 2k + 1 reguli si k + 1 neterminali, adica O(k) reguli si O(k) neterminali;
retinem ca aceasta gramatica este mai redusa decât prima (^n plus, este si \determi-
nista").
Exercitiul 1.3.21 Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul

Putem alege gramatica G = (fS; A; B; X g; fa; bg; S; fS
L = fan bm an bm = m; n 1g:
! A b; A !
a A a j B j b; B ! b B X j b; X a ! a X; X b ! b bg):
L = fan bn c an bn= n 1g:
Inspirându-ne din solutia a doua a Exercitiului 1.3.20, putem alege gramatica

G = (fS; A; X ; X ; X g; fa; b; cg; S; P ); unde regulile P sunt date prin:
1: S ! A b c a b
1 2 3
2: A ! A a X j a
3: X a ! a X
1
1 1
4: X b ! b b X
1 2
5: X b ! b X
6: X c ! c X
2 2
2 2
7: X a ! a a X
2 3
8: X a ! a X
9: X b ! b b
3 3
L = fai bi ci k = i 1; k x; k 0g:
+
Se poate folosi ideea din Exercitiul 1.3.27.


L = fan bn cm = m; n 1; m ng:


L = fan bn cm = m; n 1; n m 2 ng:
La gramatica din Exercitiul 1.2.4 se adauga regula b B ! b b c c:


L = fai bj ck = i; j; k 0; i 6= j 6= kg:


L = fai bj ck = i; j; k 1; i 6= j 6= k 6= ig:
Putem scrie L ca o reuniune de limbaje disjuncte:

L=L 1 [L [L [L [L [L ;
2 3 4 5 6
unde:
L 1 = fai bj ck = i > j > k > 0g;
L = fai bj ck = j > i > k > 0g;
= fai bj ck = i > k > j > 0g;
2
L 3
L 4 = fai bj ck = k > i > j > 0g;

L = fai bj ck = j > k > i > 0g;
= fai bj ck = k > j > i > 0g;
5
L 6
Inspirându-ne din gramatica G1 (Exercitiul 1.3.18) deducem, pentru ecare dintre

aceste sase limbaje, câte o gramatica care le genereaza, apoi \reunim optimal" gra-
maticile. Astfel, se obtine urmatoarea gramatica cu 13 neterminali si 40 reguli:
G = (fS; A; B; C; D; A0 ; B 0 ; X ; X ; X ; X ; X ; X g; fa; b; c; g; S; P );
1 2 3 4 5 6
unde regulile P sunt urmatoarele:

1. S ! A 21. X4 B c ! B c X4
2. S ! A0 22. X4 B c ! c X4
3. A ! a A B c 23. X4 ! C
4. A ! a a b X1 24. C ! c C
5. X1 B c ! B c X1 25. C ! c
6. X1 B c ! B X1 26. c B ! B c
7. X1 B c ! X1 27. b B ! b b
8. X1 ! 28. A0 ! a B 0 A0 c
9. A ! a a a b c c X3 29. A0 ! X6 b c c
10. X3 B c ! B c X3 30. a B 0 X6 ! X6 a B 0
11. X3 B c ! c X3 31. a B 0 X6 ! X6 B 0
12. X3 B c ! X3 32. a B 0 X6 ! X6
13. X3 ! 33. X6 !
14. A ! a b b D X2 34. A0 ! X5 a a b c c c
15. D ! b D 35. a B 0 X5 ! X5 a B 0
16. D ! b 36. a B 0 X5 ! X5 a
17. X2 B c ! B c X2 37. a B 0 X5 ! X5
18. X2 B c ! B X2 38. X5 !
19. X2 ! 39. B 0 a ! a B 0
20. A ! a a b c X4 40. B 0 b ! b b
Demonstratia egalitatii L(G) = L este imediata daca se tine seama de ^mpartirea lui
L ^n cele sase parti si de constructia gramaticilor Gi ; astfel ^ncât L(Gi ) = Li ; i = 1; 6;
dupa cum urmeaza (pentru simplitate, vom scrie doar numarul regulii):
G = (fS; A; B; X g; fa; b; c; g; S; f1; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 26; 27g);
= (fS; A; B; D; X g; fa; b; c; g; S; f1; 3; 14; 15; 16; 17; 18; 19; 26; 27g);
1 1
G 2 2
G 3 = (fS; A; B; X g; fa; b; c; g; S; f1; 3; 9; 10; 11; 12; 13; 26; 27g);
3
G = (fS; A; B; C; X g; fa; b; c; g; S; f1; 3; 20; 21; 22; 23; 24; 25; 26; 27g);
= (fS; A0 ; B 0 ; X g; fa; b; c; g; S; f2; 28; 34; 35; 36; 37; 38; 39; 40g);
4 4
G
= (fS; A0 ; B 0 ; X g; fa; b; c; g; S; f2; 28; 29; 30; 31; 32; 33; 39; 40g);
5 5
G 6 6
Exercitiul 1.3.28 Sa se arate ca gramatica G = (fS; D; Lg; fag; S; P ); unde regu-
lile P sunt 1: S ! S D; 2: S ! L; 3: a D ! D a a; 4: L D ! L a; L ! a; genereaza
limbajul L = fa = n 0g:
n
2
Exercitiul 1.3.29 Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul L = fa = n

n
3
0g:
Exercitiul 1.3.30 Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul Lk =
fak = n 0g; k 2 natural xat.
n

Se poate alege gramatica G = (fS; A; X; Y g; fag; S; P ) unde regulile P sunt:
1. S ! Y A Y
2. Y A ! Y X
3. X A ! A | A{z::: A} X
de k ori
4. X Y ! A | A{z::: A} Y

de k ori
5. A ! a

6. Y !
! Se observa ca sunt 6 reguli si 4 neterminali, deci avem O(1) reguli si O(1)
neterminali. Vom vedea ca ^n cazul gramaticilor care genereaza alte tipuri de functii
(nk ; nk + nk+1 + ::: + 1; P (n)), vor necesare mai multe reguli (care vor depinde de
k).
3
Exercitiul 1.3.31 Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul L = f an
= n 0g:
Exercitiul 1.3.32 Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul Lk = f an

k
= n 0g; k 2 natural xat.
Se poate alege gramatica sensibila la context

G = (fS; A ; A ; :::; Ak ; X g; fag; S; P );
0 1
unde regulile P sunt:

1. S !
2. S ! a
3. S ! A0 A 2 ::: A2 ::: Ak 1 Ak 1 ::: Ak 1 Ak
A1 ::: A}1 |A2 A{z
| 1 {z } | {z }
de Ck1 ori de Ck2 ori de Ckk 1 ori
4. A0 ! X A0
5. X Aj ! A0 A1 A1 ::: A1 ::: Ai Ai ::: Ai ::: Aj X; 8 j = 0; k 1;
| {z } | {z }
de Cj1 ori de Cji ori
6. X Ak ! A A| A{z::: A} ::: |Ai A{zi ::: A}i ::: Ak
0 1 1 1
de Ck1 ori
! a; 8 j = 0; k:
de Cki ori

7. Aj
! Se observa ca sunt 2k + 6 reguli si k + 3 neterminali, deci avem O(k) reguli si
O(k) neterminali.
1 :::
L = f an n = n 0g;
k k
+ + +1
unde k 2 este natural xat.


Se poate alege gramatica sensibila la context
G = (fS; A ; A ; :::; Ak ; X g; fag; S; P );
0 1
unde regulile P sunt:

1. S ! a
2. S ! A0 A1 A2 ::: Ak
3. A0 ! A0 X
4. X Ai ! A A0 ::: A0} A
| 0 {z
A1 ::: A1} ::: Ai 1 Ai 1 ::: Ai 1 Ai X;
| 1 {z
8 i = 0; k 1;
| {z }
de Cki ori de Cki 11 ori de Ck1 i+1 ori

5. X Ak ! A0 A1 A2 ::: Ak 1 Ak
6. Ai ! a; 8 i = 0; k:
! Se observa ca sunt 2k + 5 reguli si k + 3 neterminali, deci avem O(k) reguli si
O(k) neterminali.
L = faP n = n 0g;
( )
unde P este un polinom cu coecienti naturali.

L = faP n Q k = n 0g;
n
( )+ ( )
unde P este un polinom cu coecienti naturali, Q este o combinatie liniara cu

coecienti naturali de functii exponentiale.
Exercitiul 1.3.36 Fie gramatica G = (fS; A; C; Y ; Y g; f0; 1g; S; P ) cu regulile
0 1
P:
1. S ! A C
2. A ! i A Yi ; 8 i 2 f0; 1g;
3. Yj i ! i Yj ; 8 i; j 2 f0; 1g;
4. Yi C ! i C; 8 i 2 f0; 1g;
5. A !
6. C !

b) sa se demonstreze ca L(G) = fw w= w 2 f0; 1g g:
Acest exercitiu prezinta o reducere a numarului de neterminali, de reguli, respectiv

de o ^njumatatire a numarului de pasi ai derivarii pâna la cuvântul terminal fata de
gramatica G din Exercitiul 1.2.7.
Exercitiul 1.3.37 Fie (an )n sirul lui Fibonnacci . Sa se gaseasca o gramatica

7
0
care genereaza limbajul L = f aa =n 0g: n
Metoda I: Putem alege gramatica G = (fS; A; B; X; Y; A ; A ; :::; A g; f; ag;

S; P ); cu regulile P :
1 2 8
1. S ! a 13. B A ! A B 6 6
2. S ! A X B Y 14. X A ! A X
3. A ! A A A 15. A A ! A A
6 7
1 2 7 7
4. A A ! A A
2 16. A A A ! A A A
2 1 7 1 2
5. A X ! X A 17. A A X ! A
6. A B ! B A 18. A B ! A A
2 3 1 7 8
3 3 8 8
7. A Y ! Y B A
3 19. A Y ! X
4 8
8. A B ! A B 20. A ! a
9. A ! A Y 21. B ! a
4 5
4 5
10. A Y ! A Y 22. X !
11. B A ! A B 23. Y !
4 5
~
5 5
12. Y A ! A Y 5 6
Forma propozitionala cea mai importanta este

A A ::: A X B B ::: B Y
unde numarul de simboluri A; respectiv B; este an ; respectiv an : Folosind regulile
20; 21; 22; 23 se obtine cuvântul terminal aa +2 (deoarece an = an + an ).
+1
n
+2 +1
Pentru a trece la urmatoarea forma propozitionala, se urmaresc pasii:

se copie simbolurile A dupa simbolul Y (^nsa ^nlocuind A cu B ), adaugând ^nca
un Y ; astfel, se obtine forma propozitionala:
A| A{z::: A} X B| B{z::: B} Y B| B{z::: B} Y
de an+1 ori de an ori de an+1 ori
apoi stergem simbolul X si substituim prima grupare de simboluri B cu A; iar

primul Y ^l ^nlocuim cu X ; obtinem forma propozitionala:
A| A{z::: A} A| A{z::: A} X B| B{z::: B} Y
de an+1 ori de an ori de an+1 ori
| {z }
de an+2 ori

! Metoda a II-a: ([13]) Putem alege gramatica G = (fS; A; B; X; Y; Z g; f; ag;
S; P ); cu regulile P :
1. S ! a
7 a0 = a1 = 1; an+2 = an+1 + an ; 8 n 2 N:
2. S ! a a
3. S ! X A B
4. X A ! A B X
5. X B ! A X
6. X ! Y
7. A Y ! Y A
8. B Y ! Y B
9. Y ! X
10. Y ! Z
11. Z A ! a Z
12. Z B ! a Z
13. Z !
Metoda a III-a: (Reducerea celei de-a doua metode)
Putem alege gramatica G = (fS; A; B; X g; f; ag; S; P ); cu regulile P :
1. S ! a
2. S ! A B
3. A ! X A
4. X A ! A B X
5. X B ! A X
6. X !
7. A ! a
8. B ! a
Exercitiul 1.3.38 (generalizarea Exercitiului 1.3.37)
Fie (an )n un sir dat prin urmatoarea recurenta:
0
(a = p
0 0
a =q
an = p an + q an ; 8 n 2; p; q 2 N
1 0
1 2

Sa se gaseasca o gramatica care genereaza limbajul L = f aan =n 0g:
Consideram gramatica G de mai jos cu 6 neterminali si 15 reguli, ^n care regulile
1; 2; 3 sunt de start, regulile 4; 5 creeaza recurenta, regulile 6 10 conduc la terminali,
iar regulile 11 15 conduc la urmatoarea forma propozitionala. Fie gramatica G =
(fS; A; B; X; Y; Z g; f; ag; S; P ); cu regulile P :
1. S ! ap0
2. S ! aq0
3. S ! X Ap0 B q0
4. X A ! Ap C X
5. X B ! B q X
6. X ! Y
7. A Y ! Y a
8. B Y ! Y a
9. C Y ! Y
10. Y !
11. X ! Z
12. A5 Z ! Z A
13. B Z ! Z A
14. C Z ! Z B
15. Z ! X
În rezolvarea problemelor de generari de limbaje (innite) de catre gramatici

(L(G) = M ), se recomanda urmatoarea metodologie:
mai ^ntâi, se cerceteaza derivarile pentru primele 2; 3 cuvinte din M ; astfel ne
formam un tip de armatie, ^n care se precizeaza câteva forme propozitionale
utile pentru \trecerea" la urmatorul cuvânt din limbaj;
incluziunea este, ^n general, simpla deoarece necesita punerea ^n evidenta
a unei derivari care conduce la cuvântul de forma generala din multimea M ;
demonstratia se face prin inductie dupa un parametru ce depinde de forma gen-
erala a cuvintelor din M; care uneori coincide cu lungimea derivarii (Exercitiul
1.2.1);
incluziunea se poate demonstra ^n doua moduri: aratând ca singurele cuvinte
generate de G sunt cele din M sau, mai formal, folosind invarianti raportati la
formele propozitionale; demonstratia acestor invarianti se face prin inductie
dupa lungimea derivarii sau dupa un parametru ce depinde de gramatica G
(Exercitiul 1.2.3).
Capitolul 2
Automate nite
2.1 Introducere
Denitia 2.1.1 Se numeste automat nit determinist (notatie AFD) un 5-uplu
A = (S; ; Æ; s ; F ) unde:
0
S este o multime nevida, nita, numita multimea starilor;

este o multime nevida, nita, numita alfabetul de intrare;
Æ este functia de tranzitie Æ : S ! S ;
s 2 S este starea initiala;
0
F S este multimea starilor nale.
Denitia 2.1.2 Dat A un (AF D); cu functia de tranzitie Æ : S ! S; numim

functia de tranzitie extinsa Æb : S ! S; functia denita astfel:
1. Æb(s; ) = s; 8 s 2 S ;
2. Æb(s; w a) = Æ (Æb(s; w); a); 8 w 2 ; 8 a 2 :
Observatia 2.1.1 Uneori, ^n loc de relatia 2 din Denitia 2.1.2, se foloseste
relatia
20: Æb(s; a w) = Æb(Æ(s; a); w); 8 w 2 ; a 2
(Exercitiul 2.10.1);
Pentru simplitatea notatiei, Æb se noteaza tot cu Æ (aceasta notatie este justicata
si de faptul ca Æb(s; a) = Æ (s; a); 8 s 2 S; 8 a 2 ).
Denitia 2.1.3 Daca A este un AF D; numim limbajul acceptat de A, multimea
L(A) = fw=w 2 ; Æ(s ; w) 2 F g: Multimea limbajelor acceptate de automatele
nite deterministe se noteaza cu R:
0
38
Introducere 39
Notatia 2.1.1 În reprezentarea unui automat nit cu ajutorul grafului de tranzitie,
se fac urmatoarele conventii:
\cercul" ce deneste starea initiala sa aiba o \sageata" care atinge cercul;
\cercurile" starilor nale sa e dublate de ^nca un cerc concentric (pentru exem-
plicare, consultati Exercitiul 2.1.1).
Exercitiul 2.1.1 Fie automatul dat prin graful de tranzitie (sau, echivalent, prin
tabela de tranzitie):
A = (fs ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs ; s g)
1 2 3 1 2 3
Z~# #
a
a b
S
- b
"!
SoS
s
1
"!
7
a
s2
s 1 s1 s2
S a

#
s s s
SS
b b
2 1 3
S / s s s
"!
3 2 1
s3
Sa se precizeze daca cuvintele a a b b; a b b b 2 L(A):

Solutie Conform Denitiei 2.1.2, putem scrie Æ(s ; a a b b) = Æ(Æ(s ; a a b); b) = 1 1
Æ(Æ(Æ(s ; a a); b); b) = Æ(Æ(Æ(Æ(s ; a); a); b); b) = Æ(Æ(Æ(s ; a); b); b) = Æ(Æ(s ; b); b) =
1 1 1 1
Æ(s ; b) = s : Acum, folosind Denitia 2.1.3 si faptul ca s 2 F; rezulta ca a a b b 2
2 3 3
L(A):
Pentru al doilea cuvânt, se poate proceda analog. Noi, ^nsa, vom da o
solutie bazata pe Exercitiul 2.10.1 sau prima parte a Observatiei 2.1.1. Astfel,
avem Æ(s ; a b b b) = Æ(Æ(s ; a); b b b) = Æ(s ; b b b) = Æ(Æ(s ; b); b b) = Æ(s ; b b) =
1 1 1 1 2
Æ(Æ(s ; b); b) = Æ(s ; b) = s : Cum s 2= F; rezulta ca a b b b 2= L(A):

2 3 1 1
Exercitiul 2.1.2 Sa se construiasca un automat nit determinist care sa accepte
limbajul L = fa b cn = n 1g:
2
Solutie Constructia nu este dicila. Vom considera automatul nit determinist

A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s g; fa; b; cg; Æ; s ; fs g);
0 1 2 3 4 5 0 4
unde functia Æ este data prin graful de tranzitie:

Introducere 40
----
Rs c

0

a s 1
b
a; c
s2
b
a; b
s 3
c
s
4
sR
a; c
a; b
b; c
? +

s
a; b; c
5
Sa aratam ca L = L(A): Vom proceda prin dubla incluziune.

: Fie n 1 arbitrar. Avem Æ(s ; a b cn ) = Æ(Æ(s ; a); b cn ) = Æ(s ; b cn ) =
0
2
0
2
1
2
Æ(Æ(s ; b); b cn) = Æ(s ; b cn ) = Æ(Æ(s ; b); cn ) = Æ(s ; cn ) = Æ(Æ(s ; c); cn ) =

1 2 2 3 3
1
Æ(s ; cn ) = Æ(s ; cn ) = ::: = Æ(s ; c) = s : Cum s 2 F rezulta ca a b cn 2 L(A):

4
1
4
2
4 4 4
2
: Fie w 2 L(A). Trebuie sa aratam ca exista n 2 N astfel ^ncât w = a b cn : 2
Pentru simplicarea calculelor, vom face o notatie first : ! [ fg; astfel
first(a w) = a (este vorba de prima litera a unui cuvânt).
Daca first(w) = b sau first(w) = c, atunci automatul ajunge ^n starea s 5
si nu o mai paraseste pâna la terminarea citirii cuvântului deoarece Æ(s ; a) = 5
s ; Æ(s ; b) = s ; si Æ(s ; c) = s : Cum s 2= F rezulta ca w 2= L(A); contradictie;

5 5 5 5 5 5
Daca first(w) = a atunci w = a w deci Æ(s ; w) = Æ(Æ(s ; a); w ) = Æ(s ; w ):

1 0 0 1 1 1
Acum distingem situatiile:

{ daca first(w ) = a sau first(w ) = c atunci ajungem ^n starea s si deci
1 1 5
w 2= L(A); contradictie;
{ daca first(w ) = b atunci w = b w deci Æ(s ; w ) = Æ(Æ(s ; b); w ) =
1 1 2 1 1 1 2
Æ(s ; w ): Acum distingem situatiile:

2 2
daca first(w ) = a sau first(w ) = c atunci ajungem ^n starea s si

deci w 2= L(A); contradictie;
2 2 5
daca first(w ) = b atunci w = b w deci Æ(s ; w ) = Æ(Æ(s ; b); w ) =

2 2 3 2 2 2 3
Æ(s ; w ): Acum distingem situatiile:

3 3
daca first(w ) = a sau first(w ) = b atunci ajungem ^n starea s

3 3 5
si deci w 2= L(A); contradictie;

daca first(w ) = c atunci w = c w deci Æ(s ; w ) =
3 3 4 3 3
Æ(Æ(s ; c); w ) = Æ(s ; w ): În aceasta stare (s ), putem citi oricâte

3 4 4 4 4
simboluri c, iar daca apare a; b ajungem ^n starea s si neind - 5
nala, cuvântul nu este acceptat. Asadar w = cm ; unde m 0 4
arbitrar.
Obtinem w = a w = a b w = a b b w = a b b c w = a b b c cm, deci exista n 2

1 2 3 4
N ; n = m + 1 astfel ^ncât w = a b cn : 2
Cu aceasta, ambele incluziuni sunt demonstrate, deci are loc relatia L(A) = L:
Sumatorul binar 41
2.2 Sumatorul binar

În aceasta sectiune, vom prezenta un tip special de automat. Este vorba de sumatorul
binar. Automatul are ca scop calculul sumei binare a doua numere reprezentate ^n
baza doi, deci este clar ca alfabetul de intrare este format din perechi constituite din
cifrele celor doua numere. Consideram ca cele doua numere au acelasi numar de cifre,
^n caz contrar, se completeaza cel mai mic numar cu zerouri^n fata, pâna când numarul
de cifre devine acelasi. Cum suma a doua numere binare este posibila mereu, este
clar ca automatul va avea toate starile nale. Starile automatului sunt perechi peste
f0; 1g deoarece trebuie efectuata suma a doua numere binare. Numerele vor citite
de catre automat cifra cu cifra, primul numar ind plasat pe prima componenta, iar
cel de-al doilea pe a doua componenta. Dar unde este memorata suma lor ? Foarte
simplu, suma binara a doua cifre va pastrata ^n prima componenta, iar bitul de
transport ^n a doua componenta. Suma lor nala se va obtine parcurgând sirul de
stari prin care automatul a trecut, luând ^n considerare doar prima componenta, iar
la sfârsit se adauga bitul de transport (daca este nevid).
Exercitiul 2.2.1 Fie doua numere arbitrare (dar cu acelasi numar de cifre) reprezen-
tate ^n baza doi.
a) sa se construiasca un automat nit determinist care sa simuleze un sumator
binar;
b) sa se prezinte toate modurile de reprezentare posibile (tabelar, analitic, graf de
tranzitie);
c) sa se dea o interpretare logica a acestuia;
d) folosind automatul astfel construit, sa se efectueze suma binara a numerelor
a = 1010 si b = 1101:
Solutie a) Tinând cont de indicatiile precedente exercitiului nostru, denim au-
tomatul A = (B; B; Æ; (0; 0); B ); unde B = f(0; 0); (0; 1); (1; 0); (1; 1)g (sau f0; 1g
f0; 1g; sau f0; 1g ). Înainte de a deni functia Æ; sa facem câteva notatii:
2
starile le notam sn = (Sn ; Rn ); unde Sn ; Rn 2 f0; 1g;

simbolurile alfabetului de intrare le notam cu in = (an ; bn ); unde an ; bn 2 f0; 1g:
Functia de tranzitie o vom deni tabelar ^n modul urmator:
sn in sn = Æ(sn ; in )
+1
Sn Rn an bn Sn Rn +1 +1
0,1 0 0 0 0 0
0,1 0 0 1 1 0
0,1 0 1 0 1 0
0,1 0 1 1 0 1
0,1 1 0 0 1 0
0,1 1 0 1 0 1
0,1 1 1 0 0 1
0,1 1 1 1 1 1
Sumatorul binar 42
Citirea acestui tabel se face pe linii. Din starea (Sn ; Rn ) cu simbolul (an ; bn ) ajungem
^n starea (Sn ; Rn ): De exemplu, Æ((0; 1); (1; 0)) = (0; 1):
+1 +1
b) Reprezentarea automatului prin modul tabelar a fost deja facut la punctul a).
Însa pentru claritate, vom mai prezenta ^nca o reprezentare tabelara a automatului.
Aceasta este mai redusa, având doar 4 linii si 4 coloane.
sn nin (0,0) (0,1) (1,0) (1,1)
(0,0) (0,0) (1,0) (1,0) (0,1)
(0,1) (1,0) (0,1) (0,1) (1,1)
(1,0) (0,0) (1,0) (1,0) (0,1)
(1,1) (1,0) (0,1) (0,1) (1,1)
Citirea acestui tabel se face pe linii si pe coloane. Se citeste de pe prima coloana
starea, iar de pe prima linie simbolul din banda de intrare. Apoi, la intersectia
dintre linia si coloana respectiva, se citeste starea ^n care ajungem. De exemplu,
Æ((0; 1); (0; 0)) = (1; 0):
Deoarece ultimele doua linii sunt egale cu primele doua, rezulta ca putem scrie o
forma de reprezentare tabelara si mai redusa.
sn nin (0,0) (0,1) (1,0) (1,1)
(0,0),(1,0) (0,0) (1,0) (1,0) (0,1)
(0,1),(1,1) (1,0) (0,1) (0,1) (1,1)
Cea mai economicoasa reprezentare din punct de vedere a spatiului de memorie este
^nsa denirea analitica a functiei de tranzitie a automatului. Astfel
Æ((Sn ; Rn ); (an ; bn )) = ((an + bn + Rn ) mod 2; (an + bn + Rn ) div 2)
unde a mod b, respectiv a div b; ^nseamna restul, respectiv câtul, ^mpartirii lui a la b:
Se verica imediat echivalenta cu moduri anterioare de reprezentare a functiei de
tranzitie. De exemplu, Æ((1; 0); (1; 1)) = ((1 + 1 + 0) mod 2; (1 + 1 + 0) div 2) = (0; 1):
O ultima reprezentare pe care o dam este graful de tranzitie. Aceasta este utila
când se urmareste acceptarea unui cuvânt de lungime sucient de mare si este rapida
pentru exemplele care se testeaza intuitiv.
Sumatorul binar 43
#?
~
(0; 0)
#
(0; 1); (1; 0)

"!
"!
-
(1; 1)
(0; 0) (0; 1)
6 (0; 0) 6
(0; 1); (0; 0) (1; 1)
(0; 1);
# #
(1; 0)

(1; 0)
? (1; 1) ?

"!

(1; 0)
(0; 0)
"!

(1; 1)
(0; 1); (1; 0) (1; 1)

c) Pentru a da o interpretare logica, vom face apel la cunostinte despre se-
mantica calculului propozitional. Astfel, consideram ca Rn ; an ; bn sunt variabile
propozitionale. Din reprezentarea functiei de tranzitie de la punctul a), extragem
din coloanele referitoare la Sn ; respectiv Rn ; doua formule ^n forma normala
+1 +1
disjunctiva . 1
Sn (eRn êan ^ bn ) _ (eRn ^ an êbn ) _ (Rn êan êbn ) _ (Rn ^ an ^ bn)

+1
Rn $ an $ bn ; 2
Rn (eRn ^ an ^ bn ) _ (Rn êan ^ bn ) _ (Rn ^ an êbn ) _ (Rn ^ an ^ bn )

+1
(a ^ b) _ (R ^ b) _ (R ^ a):
d) Am vazut deci ca daca Æ((Sn ; Rn ); (an ; bn )) = (Sn ; Rn ) atunci Sn +1 +1 +1
pastreaza suma binara dintre an ; bn si bitul de transport Rn : Pentru a face suma
a doua numere folosind sumatorul binar, trebuie mai ^ntâi sa reprezentam ^n baza 2
cele doua numere. Astfel, e a = a a :::an si b = b b :::bm . Daca m 6= n; atunci
1 2 (2) 1 2 (2)
se completeaza cu zerouri ^n fata numarul mai mic pâna se obtine un numar egal de
cifre. Deci se rescriu cele doua numere astfel ^ncât m = n: Consideram acum perechea
formata din oglinditele acestor doua cuvinte peste f0; 1g: Aceasta va
(an an :::a a ; bn bn :::b b )
1 2 1 1 2 1
sau, echivalent, punând ^n evidenta ecare simbol

(an ; bn )(an ; bn ):::(a ; b )(a ; b )
1 1 2 2 1 1
1 Pentru orice formula booleana propozitionala F exista o formula booleana propozitionala F 0 ^n
forma normala disjunctiva astfel ^ncât F 0 F: O formula booleana propozitionala este ^n forma
normal a disjunctiv a daca este o conjunctie de subformule care sunt disjunctii de literali. Un
literal este un atom sau negat ia sa.
2 a $ b (ea _ b) ^ (a_eb) (eaêb) _ (a ^ b)
Relatiile A;s0 si L 44
Cuvântul va acceptat deoarece multimea starilor nale coincide cu multimea starilor.

Ca efect lateral vom retine sirul S S :::Sn Sn Rn ; ^n care bine^nteles S = 0:
1 2 +1 +1 1
Deoarece cuvintele au fost oglindite la ^nceput, pentru a scrie a + b trebuie sa le mai
oglindim o data. Astfel, obtinem:
(
a+b=
Rn Sn Sn :::S S S
+1 +1 3 2 1 (2) daca Rn +1 6= 0
Sn Sn :::S S S
+1 3 2 1 (2) daca Rn +1 =0
Sa facem suma pentru numerele prezentate la punctul d). Din a = 1010 si b = 1101
formam cuvântul w = (0; 1)(1; 0)(0; 1)(1; 1): Pornind din starea initiala (0; 0) obtinem
sirul tranzitiilor:
(0; 0) ` (1; 0) ` (1; 0) ` (1; 0) ` (0; 1)
Cuvântul w este acceptat si conform procedeului de mai sus, obtinem a + b = 10111:
2.3 Relatiile A;s 0

si L
Denitia 2.3.1 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist. Denim
urmatoarele relatii peste :
0
(p; q) 2 A;s0 () Æ(s ; p) = Æ(s ; q);

0 0
(p; q) 2 L () L (p r) = L(q r); 8 r 2 :

!
L
Referitor la relatiile din Denitia 2.3.1, putem spune ca:
reprezinta functia caracteristica asociata unei multimi, L : A ! f0; 1g
astfel:
L = 1 daca x 2 A
n
0 daca x 2= A
Relatia L se mai numeste si relatia lui Nerode, dupa numele celui ce a denit-o;
Se observa imediat ca A;s0 L (amanunte ^n [9, 10, 11]);
Relatia L se poate deni si fara a avea un automat, ci doar limbajul L :
În continuare, vom prezenta un exercitiu ^n care se demonstreaza o identitate
necesara pentru simplicarea calculelor din Exercitiul 2.3.2.
Exercitiul 2.3.1 Fie I = fi ; i g: Sa se demonstreze urmatoarea egalitate:
1 2
i I [ fi g fi g i I = fi g [ I i i I :
2 1
+
2
+
1 2
+
2 1
Relatiile A;s0 si L

45

! Reamintim ca i I = fi u=u 2 I g; fi g = fik =k 1g; fi g fi gi I =
fik il i u=k; l 1; u 2 I g:
1 2 1
2 2 1
+
1 1
+
2 1
Solutie Notam cu M = i I [ fi g fi g i I si M = fi g [ I i i I : Folosind

1 2 1
+
2
+
1 2 2
+
2 1
dubla incluziune, vom arata ca M = M :

: Fie p 2 M : Sa aratam ca p 2 M : Din p 2 M rezulta ca p 2 i I sau
1 2
p 2 fi g fi g i I :
1 2 1 2
+ +
1 2 1
Cazul I: p 2 i I deci p = i u; cu u 2 I ;
2 2
{ Subcazul I.1: u = k 0; v 2 I ; de unde p = i i ik v 2 I i i I

ik v; 2 1
1
2 1
deci p 2 M ;
1 1
{ Subcazul I.2: u = ik il v; k 0; l 1; v 2 I ; de unde p = ik i i il v 2 1
I i i I ; deci, si ^n ultimul caz, avem p 2 M :

2 1 2 2 1 1
2 1 2
Cazul II: p 2 fi g fi g i I adica p = ik il i u; cu k; l 1: Grupam convenabil

+ +
si obtinem: p = ik il i i u 2 I i i I :
1 2 1 1 2 1
1
1 2 2 1 2 1
: Fie p 2 M : Sa aratam ca p 2 M : Din p 2 M ; rezulta ca p 2 fi g +

sau
p 2 I i i I :
2 1 2 2
2 1
Cazul I: p 2 fi g 2
+
adica p = ik ; k 1: Scriem p = i ik 2 i I M ; deci 2
1
2 1
p2M :
2 2
Cazul II: p 2 I i2 i1 I adica p = u i2 i1 v; unde u; v 2 I :

{ Subcazul II.1: u = ; de unde p = i i v 2 i I M ; 2 1 2 1
{ Subcazul II.2: u = ik u ; k 1; u 2 I ; =) p = i ik u i i v 2 i I
2 1 1 2 2
1
1 2 1 2
M; 1
{ Subcazul II.3: u = ik il ; k 1; l 0 de unde p = ik il i v 2 +1
fi g fi g i I M deci p 2 M ;
1 2 1 2 1
+ +
1 2 1 1 1
{ Subcazul II.4: u = ik il im u ; k; l; m 1; u 2 I : Rezulta p =

ik il i im u i i v = ik il i v 2 fi g fi g i I M ; unde am notat cu
1 2 1 1 1
1 + +
1 2 1 1 1 2 1 1 2 1 1 1 2 1 1
v = im u i i v; deci si ^n acest ultim caz, rezulta ca p 2 M :

1 1
1
1 2 1 1
În concluzie, M = M : 1 2
Exercitiul 2.3.2 Fie automatul nit determinist

A = (fs ; s ; s ; s g; fi ; i g; Æ; s ; fs g)
0 1 2 3 1 2 0 2
cu Æ denit prin graful de tranzitie:


R
s 0
i1

- s 1 i 1
i 2 i
2

?

?

s 3
i1
Y s 2 i 2
i ;i1 2
a) sa se calculeze L(A);

b) sa se calculeze A;s0 ;
c) sa se arate ca A;s0 = L ;
d) sa se determine automatul minimal corespunzator limbajului L = L(A):
Solutie a) Pentru a determina limbajul L(A); parcurgem acest graf de tranzitie din
starea initiala s si pâna ^n starea s ; ind singura nala, retinând etichetele arcelor
0 2
prin care trecem.

Daca u = i v atunci Æ(s ; i v) = s ; 8 v 2 fi ; i g : Cum s 2= F atunci cuvintele
2 0 2 3 1 2 3
din limbajul L(A) nu ^ncep cu i : Starea s se mai numeste stare de blocare .

2 3
3
Deci u = i v: Sa vedem unde \mergem" cu alte simboluri. Deocamdata suntem ^n
1
starea s ; deoarece Æ(s ; i ) = s : În starea s putem, eventual, \sta citind" simbolul
1 0 1 1 1
i sau \mergem" direct ^n starea s : Deci v = ik i v ; k 0: Din aceasta stare s

1 2 1 2 1 2
putem citi i de oricâte ori sau \mergem" cu simbolul i ^n starea s si ne-am blocat.
2 1 3
Deci, cum s este stare nala, cuvintele v care vor genera u 2 L(A); sunt de forma
2 1
v = il ; l 0: Astfel, am demonstrat ca singurele cuvinte acceptate de A sunt de

forma ik il ; l; k 1: Asadar, L(A) = fik il = l; k 1g:
1 2
1 2 1 2
b) Facem notatia [si ] 0 = fp=p 2 ; Æ(s ; p) = si g; unde si 2 S (uneori, se mai

A;s 0
noteaza doar [si ]; când este vorba de un singur automat). Folosind acum Denitia
2.3.1, rezulta ca p A;s0 q () 9 si 2 S astfel ^ncât p 2 [si ]; q 2 [si ]: În acest sens,
vom calcula multimea cât (factor) relativ la aceasta relatie de echivalenta. În cazul
exercitiului nostru, avem:
=A;s = f[s ] ; [s ] ; [s ] ; [s ] g
0 0 A;s 0 1 A;s 0 2 A;s 0 3 A;s 0
Urmarind graful de tranzitie al automatului A; deducem imediat urmatoarele clase
de echivalenta:
[s ] 0 = fp=Æ(s ; p) = s g = fg;
0 A;s 0 0
3 Starea s este stare de blocare daca s 2= F si Æ(s; i) = s; 8 i 2 : Aceste stari au proprietatea
ca acele cuvinte care ajung ^n s; nu sunt acceptate. De aceea, aceste stari se folosesc pentru a putea
deni total functia de tranzitie a automatului.
[s ]
1
0
A;s
= fp=Æ(s ; p) = s g = fi
0 g ; 1 1
+
[s ] 0 = fp=Æ (s ; p) = s g = fi g fi g ;
+ +

2 A;s 0 2 1 2
[s ]
0 = fp=Æ (s ; p) = s g = fi g fi g i I [ i I :
+ +

3 A;s 0 3 1 2 1 2
! E clar ca j =A;s0 j = jS j; adica cardinalul multimii cât este egal cu numarul
starilor automatului A:
Folosind Exercitiul 2.3.1, multimea de cuvinte din clasa s este [s ] 0 = fi g [ +
I i i I :
3 3 A;s 2
2 1
c) Am vazut ca incluziunea A;s0 L este imediata (pentru detalii, consultati

[9, 10, 11]). Trebuie sa mai demonstram doar ca L A;s0 ; adica din (p; q) 2 L
sa rezulte (p; q) 2 A;s0 ; unde L = L(A). Din Denitia 2.3.1, rezulta ca (p; q) 2 L
^nseamna L (p r) = L (q r); 8 r 2 ; sau echivalent p r 2 L () q r 2 L; 8 r 2 :
Din A;s0 L rezulta ca =A;s0 =L ; adica clasele de echivalenta ale relatiei
L sunt incluse ^n clasele de echivalenta ale relatiei A;s0 : Astfel, daca (p; q) 2 L ;
pentru a arata ca (p; q) 2 A;s0 = [si ]; vom alege p 2 [si ] si apoi, vom arata ca
q 2= [sj ]; 8 sj 2 S; j 6= i: Folosind acest procedeu, pentru problema noastra vom
distinge patru cazuri:
Cazul I: p 2 fg; adica p = : Fie q 2 astfel ^ncât (p; q) 2 L: Asa cum
am discutat mai sus, vom considera, prin reducere la absurd, ca q 2 fi g +
sau q 2 fi g fi g sau q 2 fi g [ I i i I : Aceste subcazuri vor conduce la

1
+ + +
1 2 2 2 1
contradictie, deci q apartine clasei ramase prin eliminare, adica q 2 fg: Astfel,
e subcazurile:
{ Subcazul I.1: Presupunem, prin reducere la absurd, ca q 2 fi g ; adica +
q = ik ; k 1: Din (p; q) 2 L ; rezulta ca L (r) = L(ik r); 8 r 2 :

1
Alegem r = i (sau, mai general, r = il ; l 1) si obtinem relatia L (i ) =

1 1
2 2
L (ik i ): Conform punctului a), avem ca i 2= L, iar ik i 2 L, deci ar

2
1 2 2 1 2
rezulta 0 = 1 ceea ce este absurd.

{ Subcazul I.2: Presupunem, prin reducere la absurd, ca q 2 fi g fi g ; + +
adica q = ik il ; k; l 1: Din (p; q) 2 L; deducem L (r) = L(ik il r):

1 2
1 2 1 2
Putem alege r = si rezulta L() = 0; L (ik il ) = 1; ceea ce conduce la1 2
contradictie;
{ Subcazul I.3: Presupunem q 2 fi g [ I i i I ; deci distingem situatiile:
2
+
2 1
I.3.1: q 2 fi g ; adica q = ik ; k 1: Avem L(r) = L(ik r); 8 r 2

+
: Alegem r = i i (sau, mai general, r = il im ; l; m 1), deci

2 2 2
1 2 1 2
L (r) = 1; pe când L(ik r) = 0; deci contradictie;

2
I.3.2: q 2 I i i I ; adica q = u i i v; u; v 2 I de unde L (r) =

L (u i i r); 8 r 2 : Alegând r = i i (sau, mai general, r =
2 1 2 1
2 1 1 2
ik il ; k; l 1), rezulta L (r) = 1; pe când L (u i i v) = 0 deoarece

1 2 2 1
Æ(s ; u i i v) = s ; contradictie .
0 2 1 3
4
4În acest subcaz, se vede utilitatea Exercitiului 2.3.1, calculele ind mai rapide.
Cum toate subcazurile au esuat, rezulta prin metoda eliminarii ca q 2 fg;
adica (p; q) 2 A;s0 ;
Cazul II: p 2 fi1 g+ ; adica p = ik1 ; k 1:
{ Subcazul II.1: q = ; si din (p; q) 2 L; rezulta ca L (ik r) = L (r); 8 r 2
: Observam ca acest subcaz este simetric cu subcazul I.1. Mentionam
1
doar ca prin alegerea lui r = i se obtine contradictie; 2
{ Subcazul II.2: q 2 fi g fi g adica q = il im ; l; m 1: Avem relatia

+ +
L (ik r) = L (il im r); 8 r 2 : Se alege r = si se obtine contradictia;

1 2 1 2
1 1 2
{ Subcazul II.3: q 2 fi g [ I i i I ; distingem situatiile:

2
+
2 1
q 2 fi g adica q = il ; l 1: Avem relatia L (ik r) = L (il r):

2
+
Contradictia se obtine pentru r = i ; (sau, mai general, r = im; m

2 1 2
2 2
1) si obtinem 0 = 1;
q 2 I i i I adica q = u i i v: Din (p; q) 2 L ; deducem relatia
L (ik r) = L(u i i v r): Contradictia se obtine pentru r = il ; l 1:
2 1 2 1
1 2 1 2
Deci q 2 fi
g ; si cum p 2 fi g ; rezulta (p; q) 2 A;s0 ;
1
+
1
+
Cazul III: p 2 fi g fi g adica p = ik il ; k; l 1: Spre deosebire de celelalte

1
+
2
+
1 2
cazuri, de data aceasta vom proceda direct (se poate si indirect, adica analog
cu procedeul din cazurile I si II). Relatia L (p r) = L(q r) pentru r = devine
L(p) = L (q): Dar L (p) = 1; deci L (q) = 1; si cum exista o singura stare
nala, rezulta q 2 fi g fi g ; deci, ^n acest caz, am obtinut incluziunea fara
1
+
2
+
sa procedam prin reducere la absurd;

Cazul IV: p 2 fi g [ I i i I : Asemanator cu cazurile I, II si III (bazându-ne
+
pe simetrie), va rezulta ca q 2 fi g [ I i i I :

2 2 1
+
2 2 1

Astfel am eliminat toate cazurile, adica L A;s0 ; de unde rezulta ca L = A;s0 ;

d) Automatul minimal coincide cu cel initial deoarece A;s0 = L ;
! De fapt, automatul minimal coincide pâna la un izomorsm cu A, deoarece se
pot renumerota starile, scriindu-se corespunzator acestei bijectii Æ si F (amanunte la
pagina 54)
Exercitiul 2.3.3 Fie automatul A = (fs1 ; s2 ; s3 ; s4 ; s5 ; s6 g; f0; 1g; Æ; s1; fs3 ; s4 ; s5 g)
cu Æ denit prin graful de tranzitie:

R -

0

s 1
s 2

1
?

?
1

s 3
1 0
s 4

j
0 1
?+ ?

6
s 5
1
- o s 6
0; 1
0
a) sa se calculeze A;s1 ;
b) sa se calculeze L(A);
c) sa se determine L ;
d) sa se determine automatul minimal corespunzator limbajului L(A):
Solutie a) A determina o relatie de echivalenta ^nseamna, de fapt, a-i calcula clasele
de echivalenta. În acest sens, vom calcula =A;s1 = f[s ]; [s ]; [s ]; [s ]; [s ]; [s ]g:
E clar ca [s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)g deoarece ^n s se poate ajunge
1 2 3 4 5 6
1 A;s 1 1 1
din s sau s (s ; s fac parte din aceeasi componenta tare conexa ).

1 2 1 2
5
Analog, se obtin si celelalte clase de echivalenta:

[s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)0g (sau, echivalent, 0(00));
[s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)1g;
2 A;s 1 2
[s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)01g;
3 A;s 1 3
[s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)100; (00) 0100g = f0100g (sau, echiva-

4 A;s 1 4
lent, 010 );
5 A;s 1 5
+
[s ] 1 = fp=Æ(s ; p) = s g = f(00)11f0; 1g; (00) 011f0; 1g; 0 1001f0; 1gg =

f0 11f0; 1g; 0 1001f0; 1gg = f0 101f0; 1gg;

6 A;s 1 6
b) Deoarece F = fs ; s ; s g; rezulta imediat ca L(A) = f[s ]; [s ]; [s ]g =

f(00)1; (00) 01; 0100g = f01; 0100g = f010 g;
3 4 5 3 4 5
! Ca si ^n Exercitiul 2.3.2 (precedent), avem si ^n acest automat o stare de blocare.
Este vorba de starea s : 6
c) Avem ca A;s1 L ; deci =L =A;s1 ; deci clasele de echivalenta asociate
relatiei L sunt printre clasele de echivalenta ale relatiei A;s1 :
5 Spunem ca o multime de vârfuri C a unui graf orientat G este componenta tare conexa daca
pentru orice x; y 2 C; exista ^n G drumuri de la x la y si de la y la x:
Cazul I: Fie p 2 [s ] 1 : Vom arata ca daca q 2 [s ] 1 atunci (p; q) 2

1 2
L; adica L (p r) = L(q r): Apoi vom arata ca pentru cuvintele q 2
A;s A;s
f[s ] 1 ; [s ] 1 ; [s ] 1 ; [s ] 1 g nu avem (p; q) 2 L : De aici va rezulta

3 A;s 4 A;s 5 A;s 6 A;s
[s ] = [s ] adica p si q vor ^n aceeasi clasa de echivalenta.

1 L 2 L
{ Subcazul I.1: Fie deci p 2 [s ] 1 si q 1 2 [s ] 2

1: Pentru a arata ca
(p; q) 2 L ; vom demonstra ca
A;s A;s
(1) L (p r) = L (q r); 8 r 2 :
Fiindca L este dat prin intermediul unui automat nit determinist, rezulta
ca L (p r) = 1 () Æ(s ; p r) 2 F (unde s este starea initiala). Cuvântul
r poate avea una din formele ; 0k ; 0k 1 ; k 0: Cazul r = este banal,
1 1
deoarece F (Æ(s ; p)) = F (s ) = 0 si F (Æ(s ; q)) = F (s ) = 0; deci

1 1 1 2
(p; q) 2 L: Cazul r = 0k ; k 0 se face analog cu cazul r = 0k 1 : De

aceea, pentru simplitate, vom considera doar cazul r = 0k 1 : Dupa cum
k este 0 sau strict pozitiv, distingem subcazurile:
I.1.1: k = 0: Avem Æ(s ; p 1 ) = Æ(Æ(s ; p); 1 ) = Æ(s ; 1 ) = 1 1 1
Æ(Æ(s ; 1); ) = Æ(s ; ) si Æ(s ; q 1 ) = Æ(Æ(s ; q); 1 ) = Æ(s ; 1 ) =

1 3 1 1 2
Æ(Æ(s ; 1); ) = Æ(s ; ): Cum s ; s 2 F rezulta ca pentru =

2 4 3 4
avem F (Æ(s ; p 1)) = F (Æ(s ; q 1)) deci p r 2 L si q r 2 L: Acum vom

demonstra urmatoarea armatie prin inductie dupa jj = m 1:
1 1
(2) Æ(s ; ) = Æ(s ; ); 8 2 :

3 4
+
Pasul initial: jj = 1: Se observa din automatul A ca Æ (s ; 0) = 2
Æ(s ; 0) = s si Æ(s ; 1) = Æ(s ; 1) = s ; deci are loc relatia (2);

4 5 3 4 6
Pasul inductiv: jj > 1: Înseamna ca se poate scrie sub forma

= 0 0 ; sau = 1 0 ; unde j0 j 1: Pentru prima situatie,
avem Æ(s ; ) = Æ(s ; 0 0 ) = Æ(Æ(s ; 0); 0 ) = Æ(s ; 0 ) si Æ(s ; ) =
Æ(s ; 0 0 ) = Æ(Æ(s ; 0); 0 ) = Æ(s ; 0 ): Deci are loc relatia (2): Analog
3 3 3 5 4
4 4 5
se procedeaza pentru cea de-a doua situatie.

Din armatia (2) vom deduce ca F (Æ(s ; p r)) = F (Æ(s ; q r)); 8 r 2
; adica are loc relatia (1):
1 1
I.1.2: k > 0: Dupa cum k este par sau impar, vom distinge cazurile:
I.1.2.1: k par, adica k = 2 l; l > 0: Avem Æ(s ; p 0 l 1 ) = 1
2
Æ(Æ(s ; p); 0 l 1) = Æ(s ; 0 l 1) = Æ(Æ(s ; 0 l ); 1 ) = Æ(s ; 1 ) =

1
2
1
2
1
2
1
Æ(s ; ) si, ^n mod asemanator, se arata ca Æ(s ; q 0 l 1 ) =

3 1
2
Æ(s ; ): Apoi se continua ca ^n cazul I.1.1.

4
I.1.2.2: k impar, adica k = 2 l + 1; l 0: Asemanator cu cazul

precedent, obtinem Æ(s ; p 0 l 1 ) = Æ(s ; ) si Æ(s ; q 0 l 1 ) =
1
2 +1
4 1
2 +1
Æ(s ; ): La fel, se continua ca ^n cazul I.1.1.

3
{ Subcazul I.2: Presupunem, prin reducere la absurd, ca q 2 [s ] 1 si

L (p r) = L (q r); 8 r 2 : Din p 2 [s ] rezulta Æ(s ; p) = s : Analog
3 A;s
Æ(s ; q) = s : Alegem r = 0 si avem Æ(s ; 0) = s 2= F; ^n timp ce Æ(s ; 0) =

1 1 1
1 3 1 2 3
s 2 F; deci p r 2= L si q r 2 L; adica L (p r) 6= L(q r); ceea ce este o

5
contradictie. Ramâne ca q 2= [s ] 1 ; 3 A;s
{ Subcazul I.3: Se alege r = 0 si se procedeaza ca ^n subcazul I.2; deci

q 2= [s ] 1 ;
4 A;s

q 2= [s ] 1 ;
5 A;s
q 2= [s ] 1 ;
6 A;s
!
A;
Date A; B doua multimi (de cuvinte), facem notatia A B
8 y 2 B:
() x y; 8 x 2
Cazul II: Fie p 2 [s2 ]A;s1 : Deoarece s-a aratat ca [s1 ]L [s2 ]; rezulta si [s2 ]L [s1 ]
(deoarece relatia L este simetrica). Apoi se arata asemanator ca ^n cazul I ca
q 2= f[s ]; [s ]; [s ]; [s ]g astfel ^ncât p L q:
3 4 5 6
Cazul III: Fie p 2 [s ] 1 : Deoarece nu avem [s ]L[s ] si [s ]L [s ]

3 A;s 1 3 2 3
rezulta ca nici [s ]L [s ] si [s ]L[s ] nu este adevarat. Apoi, se arata ca
3 1 3 2
[s ]L [s ]; [s ]L[s ] si nu are loc [s ]L [s ];

3 4 3 5 3 6
Cazul IV: Asemanator cu cazul III, se arata ca [s4 ]L [s5 ] si nu avem [s4 ]L [s6 ];
Cazul V: La fel ca ^n cazul III, se arata ca nu are loc [s5 ]L [s6 ]:
Deci relatia L va determina urmatoarele clase de echivalenta: C = [s ] [ [s ]; C =

[s ] [ [s ] [ [s ]; C = [s ]:
1 1 2 2
3 4 5 3 6
[s ]3
C 2
[s ]2
[s ]4
C 1
[s ]1
[s ]5
[s ]6
C 3
C [ C [ C = ; L = C ;
1

2 3 2 L=C 1 [C 3
Consideram acest disc ca ind limbajul ^mpartit de relatia A;s1 ^n sase parti
(le vom desena egale). Asa cum am demonstrat, clasa C cuprinde sectoarele discului 1
corespunzatoare claselor [s ] si [s ]; clasa C cuprinde sectoarele discului corespun-

1 2 2
zatoare claselor [s ]; [s ] si [s ]; si clasa C cuprinde sectorul corespunzator clasei

3 4 5 3
~
[s ]:
6
Cele trei clase de echivalenta ale relatiei L se pot acum formula astfel:
x2C 1 daca x nu contine 1;

x2C 2 daca x are exact un simbol 1;

!
x2C 3 daca x are (strict) mai mult de un simbol 1:
Mai precis, cele trei clase de echivalenta relative la relatia L ; se pot exprima
astfel:
C 1 = [s ] [ [s ] = f(00) 0; (00)g = 0 ;
1 2
C 2 = [s ] [ [s ] [ [s ] = L = f010g;
3 4 5

C 3 = [ s ] =
6 C 1 C = f0101 g:
2
! Limbajul L = L(A) poate privit ca un predicat peste ; adica w 2 L ()

L (w) = 1 (altfel, w 2 L).
d) Automatul minimal se construieste acum folosind relatia L :
Amin = ( =L; ; ÆL; [] ; L=L);
L
unde =L = f[p] =p 2 g; L=L = f[p] =p 2 Lg; ÆL ([p] ; i) = [p i] :

În cazul nostru, avem trei clase de echivalenta (este vorba de C ; C si C ),
L L L L
1 2 3
automatul minimal ind:

0

?

?
0 0; 1
-

- C -
1
1
C2
1
C3
~ Asadar, solutia Exercitiului 2.3.3 s-a ^ncheiat.

Relatiile L si A;s0 sunt compatibile la dreapta ^n raport cu concatenarea,
adica, de exemplu pentru L ; ^nseamna ca daca p L q atunci p r L q r; 8 r 2 :
Tot ^n demonstrarea unor rezultate teoretice (Teorema Myhill-Nerode, constructia
automatului minimal si altele, [7, 9, 10, 11]) sunt utile si alte relatii care sunt
congruente, adica sunt compatibile atât la dreapta, cât si la stânga ^n raport
cu concatenarea. Astfel, relatia este congruenta daca din p q rezulta
u p v u q v; 8 u; v 2 : Cele doua congruente sunt:
(p; q) 2 L () L(u p v) = L(u q v); 8 u; v 2 ;
(p; q) 2 A () Æ(s; p) = Æ(s; q); 8 s 2 S;
unde limbajul L = L(A); iar A = (S; ; Æ; s0 ; F ) este un automat nit determinist.

Legatura cu celelalte relatii este urmatoarea:
L L
[j [j
A A;s0
În continuare, vom prezenta un tip de aplicatie foarte important ^n probleme de
tipul \Limbajul L nu este regulat". Ideea este tocmai folosirea relatiilor L si A;s0 :
Exercitiul 2.3.4 Limbajul L = fanbn =n 0g nu este regulat.
Solutie Am vazut ^n Exercitiul 1.2.1 ca exista o gramatica de tip 2 care genereaza
limbajul L: Dar oare nu exista o gramatica de tip 3 care genereaza L ? Raspunsul la
aceasta ^ntrebare este negativ.
În acest sens, presupunem prin reducere la absurd ca limbajul L este regu-
lat. Conform Teoremei Myhill-Nerode, rezulta ca L este o reuniune nita de clase
de echivalenta a relatiei L : Fie sirul innit de cuvinte a; a ; :::; ai ; :::; aj ; ::: :
2
Deoarece L are rang nit, rezulta ca 9 i; j; i 6= j astfel ^ncât ai L aj ; adica

L (ai r) = L (aj r); 8 r 2 : Alegem r = bi si obtinem 1 = L(ai bi ) = L (aj bi ) = 0;
contradictie.
Asadar, limbajul L nu este regulat.
2
Exercitiul 2.3.5 Limbajul L = fan =n 0g nu este regulat.
Solutie Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista un automat nit deter-
minist A = (S; fag; Æ; s ; F ) astfel ^ncât L = L(A): Consideram secventa de stari
0
Æ(s ; a ); Æ(s ; a ); :::; Æ(s ; an ); unde n = jS j: Deoarece ^n aceasta secventa, avem
0 1
n + 1 stari, exista j si l astfel ca 0 j < l n si Æ(s ; aj ) = Æ(s ; al ):

0 0 0
0 0
Consideram acum 2
un numar2 natural k astfel ca 2k +2 1 > n: 2
Avem Æ(s ; ak ) = Æ(s ; ak j j ) = Æ(Æ(s ; aj ); ak j ) = Æ(Æ(s ; al ); ak j ) =
+
2 0 0
2 0
2 0
Æ(s ; ak j l ) si deoarece Æ(s ; ak ) 2 F; rezulta Æ(s ; ak j l ) 2 F: Dar acest lu-

+ +
0
2 0 0
cru este echivalent cu ak j l 2 L:

+
În continuare, vom arata ca acest lucru este fals. Mai precis, vom arata ca
k < k + l j < (k + 1) :
2 2 2
Astfel, din l n si j 0, rezulta ca l j n. Dar n < 2k + 1; deci l j < 2k + 1;

de unde adunând k rezulta ca k + l j < (k + 1) : Inegalitatea k < k + l j este
2 2 2 2 2
banala deoarece j < l.

Deci am ajuns la o contradictie, asadar limbajul L nu este regulat.
Constructia automatului minimal 54
2.4 Constructia automatului minimal

Relativ la acceptarea unui limbaj regulat trebuie sa gasim un automat cât mai simplu
care sa-l accepte, adica sa nu aiba stari ^n care nu ajungem niciodata sau sa aiba prea
multe stari. În acest sens, exista notiunea de automat minimal. Formal, acest lucru
se exprima prin urmatoarele trei denitii:
Denitia 2.4.1 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist. Starea s se
numeste accesibila daca 9 w 2 astfel ^ncât Æ (s ; w) = s: O stare se numeste
0
inaccesibila daca nu este accesibila.

Denitia 2.4.2 Automatul nit determinist A este minimal daca nu exista un alt
automat nit determinist A0 cu mai putine stari decât A astfel ^ncât L(A) = L(A0 ):
Denitia 2.4.3 Fie A un automat nit determinist. Spunem ca A este redus daca
nu are stari inaccesibile.
Asadar, e urmatoarele doua probleme:
Problema (P1):
Intrare: A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist;
Iesire: S 0 S multimea starilor accesibile.
0
Problema (P2):

Intrare: A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist;
Iesire: A0 = (S 0 ; ; Æ0 ; s0 ; F 0 ) un automat minimal echivalent cu A:
0

0
! Din Denitiile 2.4.1 si 2.4.2 rezulta usor urmatoarele observatii:

Problema determinarii starilor accesibile este echivalenta cu problema deter-
minarii componentei conexe corespunzatoare starii initiale ^ntr-un graf orien-
tat. De fapt, pentru rezolvarea acestei probleme, nu conteaza daca arcele sunt
etichetate sau nu;
Relativ la problema a doua, automatul minimal nu este unic. Se spune ca
este unic pâna la un izomorsm. Formal, automatele A1 si A2 (Ai =
(Si ; ; Æ1 ; s0i ; Fi ); i = 1; 2) sunt izomorfe daca exista o bijectie (permutare,
renumerotare) h : S1 ! S2 astfel ^ncât:
{ h(Æ (s; i)) = Æ (h(s); i);
1 2 8 s 2 S ; i 2 ;
1
{ s = h(s );
02 01
{ F = h(F ):
2 1
Trecem acum la rezolvarea problemei (P1). Formal, vom construi inductiv niste
multimi de stari accesibile, pâna nu mai gasim nici o stare noua.

(1) = fs g
j = j [ Æ ( j ; );
0 0
+1
unde Æ( j ; ) = fÆ(s; i)=s 2 j ; i 2 g:

Din procedeul de constructie al multimilor j rezulta imediat ca:
(i) 0 1 ::: j j +1 ::: S:
Din (i); deoarece sirul de incluziuni este innit, si S este multime nita, rezulta ca
exista un indice k pentru care
(ii) k = k : +1
Fara a restrânge generalitatea, putem presupune ca acest k este minim cu proprietatea
(ii):
Vom demonstra, prin inductie dupa j; ca are loc
(iii) k = k j; + 8 j 1:
Pasul initial: Pentru j = 1 obtinem chiar (ii);
Pasul inductiv: Presupunem adevarata pentru j n si o demonstram pentru j =
n + 1: Avem k n = k n [ Æ( k n ; ) = k [ Æ( k ; ) = k = k :
+ +1 + + +1
Fiind ^ndeplinite cele doua etape ale inductiei matematice, rezulta armatia (iii):
Deci, pâna acum, am demonstrat ca algoritmul (1) are un numar nit de pasi.
Avem doua conditii de terminare a iteratiilor din algoritmul (1) :
a) k = S ;
b) k = k :
Deci complexitatea timp a relatiei (1) (privita ca un algoritm) este de O(maxfjS j; jS j
+1
jjg) = O(jS j jj):

În continuare, vom demonstra corectitudinea acestui procedeu, si anume:
(iv) s accesibila () s 2 k :
(=)) s accesibila, deci 9 p 2 astfel ^ncât Æ(s ; p) = s: Vom proceda prin
0
inductie dupa jpj:

Pasul initial: jpj = 0; deci p = : Rezulta Æ (s ; ) = s : Dar s 2 k :
Pasul inductiv: Presupunem armatia (iv ) adevarata pentru orice p 2 ; 1
0 0 0 0
jpj n: Sa demonstram armatia (iv) pentru cuvinte de lungime n + 1: Astfel e

q = p i; jpj = n; i 2 : Avem s = Æ(s ; q) = Æ(s ; p i) = Æ(Æ(s ; p); i) Æ( k ; )
0 0 0
k = k ; deci demonstratia directei s-a ^ncheiat.

+1
((=) Vom demonstra ceva mai general:

(v) s 2 i =) s este accesibila ; 8 i 0:
Vom face demonstratia armatiei (v) prin inductie dupa i:
Pasul initial: Pentru i = 0 avem s 2 = fs g: Dar s este stare accesibila pentru ca
0 0 0
Æ(s ; ) = s :
0 0
Pasul inductiv: Presupunem armatia (v ) adevarata pentru i n si o demonstram

pentru i = n + 1: Fie s 2 n = n [ Æ( n ; ): Distingem doua cazuri:
+1
a) s 2 n ; rezulta din pasul inductiv ca s este accesibila;

b) s 2 Æ( n ; ); ^nseamna ca 9 2 n ; i 2 astfel ^ncât s = Æ(; i): Dar 2 n ;
de unde, conform ipotezei inductive, avem ca este accesibila, adica 9 p 2 astfel
^ncât = Æ(s ; p): Deci s = Æ(; i) = Æ(Æ(s ; p); i) = Æ(s ; p i) = Æ(s ; q):
0 0 0 0
Cu aceasta, demonstratia corectitudinii si nititudinii relatiei (1) (privita ca un

algoritm) a luat sfârsit.
Procedeul (1) se poate exprima folosind scrierea ^n pseudocod.
Algoritmul (ALG1):
begin
i := 0;
:= fs g;
0
repeat
i := i + 1;
i := i [ Æ ( i ; )
1 1
until ( i = i ) or ( i = S );
1
aseaza('Starile accesibile=', i );
aseaza('Starile inaccesibile=',S i );
end
Pentru implementare, multimile i se pot reprezenta folosind, ca structura de date, o
stiva sau o coada. În primul caz, algoritmul urmeaza o strategie \depth rst search"
(dfs), iar ^n al doilea \breadth rst search" (bfs). Pentru amanunte, cititorii pot
consulta [1].
În continuare, vom vorbi despre solutia celei de-a doua probleme, adica despre au-
tomatul minimal. Am vazut ca problema determinarii automatului minimal folosind
relatia L este cel putin NP hard, deoarece relatia L foloseste ^n denitia sa
multimea ; care este innita. În cele ce urmeaza, vom deni relatia denita
peste multimea de stari (care este nita), si care va conduce la un algoritm polino-
mial pentru deducerea automatului minimal.
Denitia 2.4.4 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist. Starile
0
s ; s 2 S se numesc inseparabile ^n raport cu F (notatie s s ) daca

F (Æ(s ; p)) = F (Æ(s ; p)); 8 p 2 :
1 2 1 2
1 2
Denitia 2.4.5 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist si e s ; s 2 S

0 1 2
k
arbitrare. Spunem ca s s daca F (Æ (s ; p)) = F (Æ (s ; p)); 8 p 2 ; jpj k:

1 2 1 2
1 k
T
! Se observa ca = :
k=0
Urmatoarele doua rezultate sunt importante ^n demonstrarea corectitudinii si ni-
titudinii algoritmului pe care^l vom prezenta (pentru demonstratia lor, puteti consulta
[7, 9, 10, 11]).
Lema 2.4.1 Fie A = (S; ; Æ; s0; F ) un automat nit determinist, si e s1 ; s2 2S

arbitrare. Atunci pentru orice k 1 are loc
s 1 k s () s k s
2 1
1
2 si Æ (s1 ; i)
k
Æ(s ; i); 8 i 2 :
1
2
Teorema 2.4.1 Daca automatul nit determinist A are jS j = n stari, atunci

1
!
2
n
s s () s s :

1
2
2
Daca automatul A satisface relatia S= = S; atunci A este minimal.

Formal, automatul minimal este A = (S=; ; Æ ; [s ] ; F=): Astfel, pentru de- 0
k
ducerea sa, calculam clasele de echivalenta pentru :
Algoritmul (ALG2):
begin
= fF; S F g;
0
i := 0;
repeat
i := i + 1;
i
calculeaza (folosind Lema 2.4.1)
i i
until (= ) or (i = n 2);
1
end
Complexitatea timp (una grosiera) a algoritmului precedent este de O(n m); unde 3
n = jS j; m = jj; deoarece bucla \repeat ... until " se executa de cel mult O(n) ori,
k
iar constructia lui necesita O(n m): Pentru implementare, puteti consulta Anexa
2
A sau [1]. Varianta implementata acolo este ^mbunatatita, având O(n m) operatii. 2
Exercitiul 2.4.1 Fie automatul

A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; Æ; s ; fs ; s ; s ; s g)
-
0 1 2 3 4 5 6 7 0 3 4 5 7
cu Æ dat prin graful de tranzitie:

R
1
6 ~
s s 0
> q

0 2
0 s
3

0

1 0 1
s

-
0 1
K N U 1

1

s

U
7

1
0
s
6
s5
0
s 4
0; 1 1
a) sa se deduca starile accesibile (si cele inaccesibile);

b) sa se calculeze clasele de echivalenta ale relatiei ;
c) sa se construiasca automatul minimal echivalent cu A;
d) care este L(A) ?
Solutie a) Conform cu Algoritmul (ALG1) deducem:
= fs g;
0 0
= fs ; s ; s g;
1 0 1 2
= fs ; s ; s ; s ; s ; s g;
= fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s g;
2 0 1 2 6 3 5
3 0 1 2 6 3 5 4
= ;
Asadar, spunem ca S 0 = fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s g este multimea starilor accesibile.
4 3
Deci S S 0 = fs g este multimea starilor inaccesibile. Astfel, eliminam starea s :

0 1 2 3 4 5 6
Se obtine automatul A0 = (fs ; :::; s g; ; Æ0 ; s ; fs ; s ; s g) si Æ0 (s; i) = Æ(s; i); 8 s 2

7 7
S fs g; i 2 : Pentru simplitate, vom nota Æ0 tot cu Æ:

0 6 0 3 4 5
b) Calculam ; ; :::; apoi facem intersectia lor pentru a a a relatia : Pentru

0 1
relatia , clasele sale de echivalenta sunt date de multimile F; S F; deoarece s

0 0
1
s () F (Æ(s ; )) = F (Æ(s ; )) () F (s ) = F (s ); adica s ; s 2 F sau

2 1 2 1 2 1 2
s ; s 2 S F: Astfel, clasele de echivalenta pentru relatia sunt:

0
1 2
fs ; s ; s g; fs ; s ; s ; s g
3 4 5 0 1 2 6
Pentru calculul claselor de echivalenta ale relatiei ; trebuie sa partitionam

1
multimile calculate la relatia : Pentru aceasta, vom folosi Lema 2.4.1. Luam prima
0
clasa de echivalenta a relatiei : Sa vedem daca fs ; s ; s g 2 : Trebuie sa luam

0 1
3 4 5
orice doua perechi de stari fs ; s g; fs ; s g; fs ; s g si sa vericam daca ramân ^n
3 4 3 5 4 5
: Distingem C = 3 cazuri:
1
2
3
Cazul I.1: e perechea fs3 ; s4 g; avem fs3 ; s4 g 2 si Æ (s3 ; 0) = s5 si Æ (s4 ; 0) = s5 ;
0
respectiv Æ(s ; 1) = s si Æ(s ; 1) = s : Dar s s si s s , deoarece relatiile

0 0
3 4 4 4 5 5 4 4
k ; 8 k 2 N sunt re exive. Folosind Lema 2.4.1, rezulta ca fs ; s g 2; 3 4

1
Cazul I.2: pentru perechea fs3 ; s5 g; avem fs3 ; s5 g si Æ(s ; 0) = s si 2
0
3 5
Æ(s ; 0) = s ; respectiv Æ(s ; 1) = s si Æ(s ; 1) = s : Dar s s si s s ,

0 0
5 5 3 4 5 5 5 5 4 5
deci fs ; s g 2;
1
3 5
Cazul I.3: pentru perechea fs4 ; s5 g se poate proceda la fel sau, mai elegant,
k
folosim proprietatile de simetrie si tranzitivitate a relatiilor ; 8 k 2 N: Astfel
din s s ; folosind simetria, rezulta s s ; si apoi, folosind s s ; rezulta,
1 1 1
3 4 4 3 3 5
din tranzitivitate, ca s s :

1
4 5
Concluzia este deci ca fs ; s ; s g 2 :

1
3 4 5
Trecem acum la cea de-a doua clasa de echivalenta fs ; s ; s ; s g: De data aceasta 0 1 2 6
distingem C = 6 cazuri.
2
4
Cazul II.1: pentru perechea fs0 ; s1 g; avem fs0 ; s1 g si Æ(s ; 0) = s si 2
0
0 1

0 0
1 2 0 2 1 6 1 2 2 6
deci fs ; s g 2;
1
0 1
Cazul II.2: pentru perechea fs0 ; s2 g; avem fs0 ; s2 g

2 si Æ(s ; 0) 0
0 = s si 1
Æ(s ; 0) = s : Nu mai continuam deoarece s

6 s : Deci fs ; s g 62;
0 1
2 3 1 3 0 2
Cazul II.3: pentru perechea fs0 ; s6 g; avem fs0 ; s6 g si Æ(s ; 0) = s si 2
0
0 1

0 0
6 1 0 2 6 2 1 1 2 1
deci fs ; s g 2;
1
0 6
Cazul II.4: pentru perechea fs1 ; s2 g: Putem proceda ca pâna acum, sau folosim
simetria si tranzitivitatea relatiei : Astfel, presupunem prin reducere la ab-
0
surd, ca fs ; s g 2 : Utilizând cazul II.1, rezulta ca fs ; s g 2; ceea ce este
1 1
1 2 0 2
o contradictie cu cazul II.2. Asadar, fs ; s g 62;

1
1 2
Cazul II.5: pentru perechea fs1 ; s6 g: Din cazurile II.1 si II.3, rezulta fs1 ; s6 g 2;
1
Cazul II.6: pentru perechea fs2 ; s6 g: Din cazurile II.4 si II.5, rezulta fs2 ; s6 g 62;
1
Deci clasa fs ; s ; s ; s g se partitioneaza ^n doua subclase: fs ; s ; s g si fs g.

0 1 2 6 0 1 6 2
În concluzie, din cazurile I si II, obtinem clasele de echivalenta pentru relatia : 1
fs ; s ; s g; fs g; fs ; s ; s g:
~
0 1 6 2 3 4 5
Este vorba de o optimizare a procedeului de mai sus. Pentru cazul I, respectiv II, sunt
suciente doar 2; respectiv 3 subcazuri, fata de cele dezbatute 3; respectiv 6: În general,
k
daca o clasa de echivalenta a relatiei are n elemente, atunci sunt suciente n 1
n n
subcazuri, ^n loc de Cn2 = 2 : Acest lucru rezulta imediat din proprietatile relatiei
( 1)
k (re exivitate, simetrie, tranzitivitate).Data multimea S = fs1 ; s2 ; :::; sn g de stari

arbitrare, se pot alege drept subcazuri perechile de stari fsi ; si+1 g; 8 i = 1; n 1:
Continuam acum cu calculul relatiei : Conform cu clasele de echivalenta obtinute
2
pentru relatia ; deducem ca trebuie sa partitionam clasele fs ; s ; s g si fs ; s ; s g:

1
0 1 6 3 4 5
Clasa fs g apartine relatiei ; deoarece nu se mai poate partitiona si nici nu se poate
2
2
reuni cu alta clasa, datorita Lemei 2.4.1.


! Rezulta o alta ^mbunatatire a Algoritmului (ALG2) si anume ca se partitioneaza
k
doar acele multimi S 0 2; pentru care jS 0 j 2:
Cazul I: Ne referim acum la clasa fs3 ; s4 ; s5 g: Analog cu cazul I pentru relatia
; obtinem fs ; s ; s g 2 :
1
3 4 5
2
Cazul II: În ceea ce priveste clasa fs0 ; s1 ; s6 g; ^n mod asemanator cu cazul II de
la relatia ; deducem urmatoarele clase pentru :
1 2
fs ; s g; fs g:
0 6 1
În mod analog, se calculeaza si se observa ca = : Conform Teoremei 2.4.1 si
3 2 3
Lemei 2.4.1, rezulta ca relatia are urmatoarele clase de echivalenta:

fs ; s g; fs g; fs g; fs ; s ; s g:
0 6 1 2 3 4 5
c) Conform Denitiei 2.4.3 si punctelor a) si b) de mai sus, rezulta ca automatul

minimal echivalent cu A este A0 = (f[s ]; [s ]; [s ]; [s ]g; f0; 1g; Æ0; [s ]; [s ]); unde Æ0
0 1 2 3 0 3
este dat prin urmatorul graf de tranzitie:

R

1
[s ] 0- [s ] 1
0
1 0

s
?

[s ]3
0; 1 [s ]2
0; 1
Legatura dintre starile lui A0 si cele ale lui A este imediata:
[s ] = fs ; s g; [s ] = fs g; [s ] = fs g; [s ] = fs ; s ; s g:
0 0 6 1 1 2 2 3 3 4 5
d) Este mai simplu de dedus si demonstrat care este limbajul acceptat de A
folosind automatul minimal echivalent cu A; deoarece are mai putine stari. Asadar

L(A) = L(A0 ) = fp=p 2 [s ] 0 0 g = f(01)1f1; 0g ; (01) 00f1; 0g g = f(01)(1 + + +
3
00)f1; 0g g:
A ;s

+
! Exercitiul 2.4.1 re ecta un exemplu de automat minimal care are doar jumatate
din numarul de stari ale automatului initial.
Legatura dintre automate nite deterministe si cele nite nedeterministe 61
2.5 Legatura dintre automate nite deterministe si

cele nite nedeterministe
Denitia 2.5.1 Se numeste automat nit nedeterminist (notatie AFN) un 5-
uplu A = (S; ; Æ; s ; F ) unde:
0
S este o multime nevida, nita, numita multimea starilor;

este o multime nevida, nita, numita alfabetul de intrare;
Æ este functia de tranzitie Æ : S ! P (S ); 6

0

Denitia 2.5.2 Dat A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit nedeterminist, numim
0
functia de tranzitie extinsa Æb : S ! P (S ); functia denita astfel:

1. Æb(s; ) = fsg; 8 s 2 S ;
2. Æb(s; w a) = [fÆ (s0 ; a)= s0 2 Æb(s; w)g; 8 w 2 ; a 2 :

!
Pentru simplitatea notatiei, Æb se noteaza tot cu Æ:
Daca automatul A este nedeterminist, atunci starea s este accesibila daca
9 w 2 astfel ^ncât s 2 Æ(s ; w) (adica, cu alte cuvinte, s este accesibila daca exista
0
cel putin un drum ^n A din s0 catre s). Denitia pentru inaccesibilitate este aceeasi
cu cea pentru automate nite deterministe.
Denitia 2.5.3 Daca A este un AF N; numim limbajul acceptat de A, multimea
L(A) = fw=w 2 ; Æ(s ; w) \ F 6= ;g:
0
Cu toate ca, spre deosebire de automatele deterministe, dintr-o stare arbitrara

putem trece ^n una din mai multe stari (adica avem posibilitatea alegerii unui drum),
totusi puterea de acceptare a acestor automate nu se schimba fata de cele deterministe
(amanunte ^n [9, 10, 11]). În cele ce urmeaza, vom da un algoritm care va construi
un automat determinist echivalent cu unul nedeterminist, conform rezultatelor din
[9, 10, 11]. Apoi vom arata ca algoritmul este exponential, de exemplu ca exista un
automat nedeterminist care are n stari, iar cel determinist echivalent sa aiba 2n 1
stari.
Algoritmul (ALG3):
Intrare: A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit nedeterminst;
Iesire: A0 = (S 0 ; ; Æ0 ; s0 ; F 0 ) un automat nit determinist echivalent cu A;
0
Metoda: Ca structura de date, vom utiliza o coada queue, necesara pentru memo-
rarea starilor automatului A0 . Deci, queue va un tablou cu m; (m 2n); compo-
nente cu valori submultimi ale multimii f1; 2; :::; ng: De exemplu, ^n limbajul Pascal,
se poate folosi urmatoarea structura de date:
6 P (S ) = fS 0 = S 0 S g se mai noteaza 2S si reprezinta multimea partilor multimii S .
const
{ n = 8;
{ m = 256;
type
{ state = set of [1::n];
var
{ queue : array [1::m] of state;
Metoda, scrisa ^n pseudocod, este:
begin
s0 := fs g;
queue[1] := fs g;
0 0
head := 1;
last := 1;
F 0 := ;;
while head last do begin
elem := queue[head];
head := head + 1;
for (each i 2 ) do begin
S 0 := ;;
for (each s 2 elem) do
S 0 := S 0 [ Æ(s; i);
if (S 0 6= ;) and (S 0 2= queue) then begin
last := last + 1;
queue[last] := S 0 ;
if S 0 \ F 6= ; then F 0 := F 0 [ fS 0 g;
end;
Æ0 (elem; i) := S 0 ;
end
end
end:
Teorema 2.5.1 Automatul A0 din Algoritmul (ALG3) este determinist si echivalent
cu A: In^ plus, Algoritmul (ALG3) are un numar nit de pasi.
Demonstratie Faptul ca automatul A0 este determinist rezulta din faptul ca
^n coada queue se introduc tot timpul elemente noi, asa cum arata testul if (S 0 = 6
;) and (S 0 2= queue) then begin . Asadar valoarea variabilei elem va , la ecare
iteratie, distincta de celelalte valori anterioare ale variabilei elem. Faptul ca A si A0
sunt echivalente, rezulta din denitiile lui S 0 ; Æ0 si F 0 din Algoritmul (ALG3) care
sunt conforme cu demonstratia constructiva din [9, 10, 11]. De fapt, acest algoritm
construieste automatul A0 folosind o parcurgere bfs (breadth rst search). Algoritmul

(ALG3) are un numar nit de pasi deoarece cele doua \for-uri" se executa de un
numar nit de ori, iar while head last do begin se executa de cel mult 2n ori,
unde n = jS j: Acest lucru rezulta usor din faptul ca ^n coada se vor introduce, cel
mult o data, multimile S 0 care sunt submultimi ale lui S .
Asadar, Teorema 2.5.1 este complet demonstrata.
În continuare, vom prezenta un exercitiu care va arata ca Algoritmul (ALG3) este
exponential. Mai precis, vom da un automat nedeterminist care, servind ca intrare
pentru Algoritmul (ALG3) va genera la iesire un automat determinist care are numar
exponential de stari ^n raport cu numarul de stari al automatului initial.
Exercitiul 2.5.1 Fie automatul A = (S; fa; bg; Æ; s ; F ); unde S = fs ; s ; :::; sn g; F
1 1 2
S o submultime arbitrara, si functia de tranzitie data prin:
1. Æ (si ; a) = fs1 ; si+1 g; 8 i = 1; n 1;
2. Æ (si ; b) = fsi+1 g; 8 i = 1; n 1;
3. Æ (sn ; a) = S1 S; o submultime arbitrara;
4. Æ (sn ; b) = S2 S; o submultime arbitrara;
Folosind Algoritmul (ALG3) sa se construiasca automatul determinist A0 echivalent
cu A.
Solutie Starea s este stare initiala pentru automatul A si deci multimea
este stare initiala pentru automatul nedeterminist A0 . Deoarece Algoritmul
1
fs g
1
(ALG3) foloseste o strategie bfs, vom da ^n continuare denitia pentru nivel. Vom
spune ca starea S este pe nivelul k daca exista w 2 fa; bg; jwj = k astfel
^ncât S = Æ0 (fs g; w): Vom demonstra, ^n cele ce urmeaza, ca A0 = (P (S )
1
f;g; fa; bg; Æ0; fs g; F 0), unde Æ0 si F 0 pot ramâne neprecizate (Æ0 (fsi1 ; :::; si g; a) =
1 1
fs ; si1 ; :::; si g si Æ0 (fsi1 ; :::; si g; b) = fsi1 ; :::; si g pentru k = 1; n 1, iar

1 k
1 +1 k +1 +1 k +1
F 0 = fS 0 = S 0 fs ; s ; :::; sn g; F \ S 0 6= ;g). În continuare, vom demonstra prin

k
1 2
inductie dupa k; k = 1; n ca:

(1) \La nivelul m se genereaza toate submultimile ce contin starea sm ."
Pasul initial: Pentru m = 1 armatia (1) este imediata.
Pasul inductiv: Presupunem armatia (1) adevarata pentru m = k , sa o demonstram
pentru m = k + 1: Conform ipotezei inductive, toate submultimile de pe nivelul k
contin starea sk : Atunci conform denirii lui Æ din automatul A; deoarece sk 2 +1
Æ(sk ; a) si sk 2 Æ(sk ; b), rezulta ca sk apartine oricarei submultimi de stari de pe
+1 +1
nivelul k + 1:
Sa demonstram acum ca pe nivelul k + 1 se a a toate submultimile ce contin
sk : Fie S o submultime a lui S ce contine sk : Distingem doua cazuri:
+1 2 +1
s 2 S : Atunci S are forma:

1 2 2
S = fs ; si2 ; si3 ; :::; si ; sk

2 1 j +1 g;
unde 2 j k:
Fie S = fsi2 ; si3 ; :::; si ; sk g: Evident S se a a pe nivelul k conform
ipotezei inductive. Dupa Algoritmul (ALG3), rezulta Æ0 (S ; a) = S : Deci, S
1 1 1 j 1 1
1 2 2
se a a pe nivelul k + 1:
s 2= S : Deci
1 1
S = fsi2 ; si3 ; :::; si ; sk

2 j +1 g; 2 j k; si 6= s ; 8 l = 2; j:
l 1
Fie S = fsi2 ; si3 ; :::; si ; sk g: La fel, S se a a pe nivelul k: Avem

Æ0 (S ; b) = S : Deci, S se a a pe nivelul k + 1:
1 1 1 j 1 1
1 2 2
Deci, pe nivelul 1 avem Cn stari, pe nivelul 2 avem Cn stari, ..., pe nivelul n avem
0 1
Cnn stari. În total se obtin Cn + Cn + ::: + Cnn = 2n 1 stari, deci un numar
1 0 1 1
exponential.
Cu aceasta, solutia Exercitiului 2.5.1 s-a ^ncheiat.
Exercitiul 2.5.2 Fie automatul nedeterminist A = (fq1 ; q2 ; q3 g; fa; bg; Æ; q1; fq2 ; q3 g)
#
Z~
a
-
# a; b
"!
SoS
q 1
7 "!

6

a
q 2
S

a
S#/
SS b a; b
"! q 3
a
Folosind Algoritmul (ALG3), sa se determine automatul determinist echivalent cu
A:
Solutie Vom simula executia Algoritmului (ALG3) printr-o coada. La inceput, ^n
coada este starea fq g. Starea curenta este ^ncadrata de linii duble.
1
fq g1
Facem tranzitie cu caracterele a si b si obtinem starea cozii:

fq g fq ; q g fq g 1 1 2 2
Avem Æ(fq g; a) = fq ; q g si Æ(fq g; b) = fq g. Apoi

1 1 2 1 2
Legatura dintre limbaje regulate si automate nite 65
fq g fq ; q g fq g fq ; q ; q g fq ; q g
1 1 2 2 1 2 3 2 3
Avem Æ(fq ; q g; a) = fq ; q ; q g si Æ(fq ; q g; b) = fq ; q g.

1 2 1 2 3 1 2 2 3
fq g fq ; q g fq g fq ; q ; q g fq ; q g fq ; q g fq g
1 1 2 2 1 2 3 2 3 1 3 3
Avem Æ(fq g; a) = fq ; q g si Æ(fq g; b) = fq g.

2 1 3 2 3
1 1 2 2 1 2 3 2 3 1 3 3
Avem Æ(fq ; q ; q g; a) = fq ; q ; q g si Æ(fq ; q ; q g; b) = fq ; q ; q g. Reamintim ca

1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
elementele se introduc ^n coada cel mult o data.

fq g fq ; q g fq g fq ; q ; q g fq ; q
1 1 2 2 g fq ; q g fq g
1 2 3 2 3 1 3 3
Avem Æ(fq ; q g; a) = fq ; q g si Æ(fq ; q g; b) = fq ; q g.

2 3 1 3 2 3 1 3
1 1 2 2 1 2 3 2 3 1 3 3
Avem Æ(fq ; q g; a) = fq ; q ; q g si Æ(fq ; q g; b) = fq ; q g.

1 3 1 2 3 1 3 1 2
fq g fq ; q g fq g fq ; q ; q g fq ; q g fq ; q g fq g stop
1 1 2 2 1 2 3 2 3 1 3 3
Avem Æ(fq g; a) = fq ; q g si Æ(fq g; b) = fq g.

3 2 3 3 1
Redenumind, eventual, aceste stari (de exemplu s = fq g; s = fq ; q g s.a.m.d.), 1 1 2 1 2
obtinem automatul nit determinist echivalent

A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs ; s ; s ; s ; s ; s g);
1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7
cu Æ data prin matricea:

Æ a b
s 1 s 2 s 3
s 2 s 4 s 5
s 3 s 6 s 7
s 4 s 4 s 4
s 5 s 6 s 6
s 6 s 4 s 2
s 7 s 5 s 1
2.6 Legatura dintre limbaje regulate si automate -

nite
În aceasta sectiune, ne vom ocupa de echivalenta dintre limbajele regulate (date prin
gramatici de tip 3) si automatele nite. Mai precis, plecând de la un automat nit
(nu neaparat determinist), vom deduce gramatica de tip 3 echivalenta; reciproc, data
o gramatica de tip 3, pe care o vom transforma ^n forma normala, vom construi
automatul nit nedeterminist echivalent.
Exercitiul 2.6.1 Fie automatul A = (fs ; s ; s g; f0; 1g; Æ; s ; fs g) cu Æ reprezentat

1 2 3 1 3
prin graful de tranzitie:
q
W
0

U

U
0 0; 1

-
s1
-
1 s2
1 s 3
Sa se determine o gramatica de tip 3 echivalenta cu automatul A.

Solutie Folosind teorema de reducere (transformare) a unui automat la o gramatica
(amanunte ^n [9, 10, 11]), rezulta ca automatului A = (S; ; Æ; s ; F ), î corespunde
0 0
a G = (S; ; s ; P ) unde P = fs ! a s = s 2 Æ (s; a)g [ fs !
0
gramatica echivalent 0
a= Æ(s; a) 2 F g [ s;; ! ; saltfel

0 2 F : Astfel, pentru automatul din acest exercitiu,
0
obtinem gramatica echivalenta G = (fs ; s ; s g; f0; 1g; s ; P ) cu regulile P :

1 2 3 1
1. s ! 0 s 2. s ! 1 s 3. s ! 0 s 4. s ! 1 s
5. s ! 1 6. s ! 0 s 7. s ! 1 s 8. s ! 0
1 1 1 2 2 2 2 3
2 3 3 3 3 3
9. s ! 1
3
Ca o observatie, putem preciza ca L(A) = L(G) = f0n 1 0m 1 f0; 1gk= n; m; k

0g: De altfel, o alta cale de a deduce gramatica echivalenta este prin ^ncercari (se
pleaca de la forma analitica a limbajului).
O alta metoda de a obtine gramatica echivalenta, tot pornind de la automatul A,
este urmatoarea. Dat automatul A = (S; ; Æ; s ; F ), consideram gramatica echiva-
lenta G0 = (S; ; s ; P ) unde P = fs ! a s0 = s0 2 Æ(s; a)g [ fs ! = s 2 F g:
0
Astfel, pentru automatul din acest exercitiu, obtinem gramatica echivalenta G0 =

0
(fs ; s ; s g; f0; 1g; s ; P ) cu regulile P :

1 2 3 1

1. s ! 0 s 2. s ! 1 s 3. s ! 0 s 4. s ! 1 s
1 1 1 2 2 2 2 3
5. s ! 0 s 6. s ! 1 s 7. s !

3 3 3 3 3
! Demonstrati echivalenta dintre cele doua metode.

! Constructiile din exercitiul precedent ramân valabile si daca se pleaca de la
un automat nit nedeterminist. De altfel, putem considera la intrare si un sis-
tem tranzitional, tranzitiilor le punem ^n corespondenta reguli de redenumire
(s0 2 Æ (s; ) atunci adaugam ^n gramatica G regula s ! s0 )
~ Care este deosebirea dintre cele doua metode ? Gramaticile G si G0 sunt echiva-
lente, ^nsa G nu are -reguli, cu exceptia, eventual, a regulii s0 ! ; pe când G0 are
-reguli. Pentru aceasta metoda de deducere a gramaticilor echivalente prin elimina-
rea -regulilor, puteti consulta [1, 10].
Denitia 2.6.1 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica arbitrara. Se numeste
0
regula (sau productie) orice regula de tipul x ! ; unde x 2 VN :

Denitia 2.6.2 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica arbitrara. Se numeste regula

0
de redenumire orice regula de tipul x ! y; unde x; y 2 VN :

Denitia 2.6.3 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 3: Spunem ca G este ^n
0
forma normala standard daca regulile sale sunt de forma:

x ! a x0 ; x; x0 2 VN ; a 2 VT ;
x ! a; x 2 VN ; a 2 VT ;
x ! , caz ^n care x nu mai apare ^n partea dreapta a vreunei reguli.
0 0
Exercitiul 2.6.2 Fie gramatica (de tip 3) G = (fx ; x g; fa; bg; x ; P ) unde regulile
1 2 1
P sunt:
1. x 1 !x 2
2. x 1 ! abx 2
3. x 2 ! ax 2
4. x ! ba
2
5. x !
2
Sa se determine automatul nit (determinist sau nu) echivalent cu gramatica G:

Solutie Sunt mai multe etape:
a) eliminarea regulilor;
b) eliminarea redenumirilor;
c) aducerea la forma normala;
d) constructia automatului nit echivalent cu G:
Vom parcurge pe rând aceste etape.
a) Determinam simbolurile ce se pot sterge. Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica
0
arbitrara de tip 3 (constructia este valabila si pentru gramatici de tip 2). Consideram
multimile:
N = fx=x 2 VN ; x ! 2 P g
1
Ni = Ni [ fx=x ! 2 P; 2 Ni g; i 1:
+1
+
Deoarece N N N ::: Ni Ni ::: VN , rezulta ca exista k 2 N

0 1 2 +1
(k jVN j) astfel ^ncât Nk = Nk . Se poate demonstra usor ca Nk = Nk j ; 8 j 2 N;

+1 +
si ca Nk reprezinta multimea simbolurilor neterminale care ajung prin derivari ^n
(se mai spune ca \se pot sterge").
În cazul exercitiului nostru, obtinem N = fx g si N = fx ; x g = VN , deci ne
0 1 1 1 2
oprim deoarece N = VN . 1
Pentru a deduce gramatica echivalenta, dar care nu are reguli, vom considera
doua cazuri:
Cazul I: 2
= L(G):
{ regulile de tip x ! se sterg;
{ ecarei reguli care are ^n partea dreapta simboluri din Nk , î punem ^n
corespondenta o multime de reguli obtinute prin stergerea a 0; 1; ::: sim-
boluri din Nk (astfel^ncât sa nu se obtina ). Formal, consideram multimea
de reguli:
P = fx ! r =x ! r 2 P; r; r =
1 1 6 ; r se obtine din r prin stergerea a 0;
1 1
1; ::: simboluri din Nk g

Cazul II: 2 L(G)
{ Subcazul II.1: daca x nu apare ^n partea dreapta a vreunei reguli, atunci
0
la regulile din cazul I se adauga regula x ! ; 0
{ Subcazul II.2: ^n caz contrar, se va considera un nou neterminal (care va

simbol de start) x0 si la regulile din cazul I se adauga regulile x0 !
; x0 ! x :
0 0
0 0
Astfel, pentru exercitiul nostru (suntem ^n subcazul II.1.), obtinem gramatica
echivalenta (fara reguli) G = (fx ; x g; fa; bg; x ; P ) cu regulile P :
1 1 2 1 1 1
1. x 1 !x 2
2. x 1 !
3. x 1 ! abx 2
4. x 1 ! ab
5. x 2 ! ax 2
6. x 2 !a
7. x 2 ! ba
b) În aceasta etapa vom elimina redenumirile. Consideram gramatica G = 2
(VN ; VT ; x ; P ) unde regulile P = P [ P se construiesc astfel:

1 2 2 21 22
P 21 = fx ! r=x ! r 2 P ; r 2= VN g; 1
P 22 = fx ! w=x =) y; y ! w 2 P ; w 2= VN ; x; y 2 VN g.
+
G1 1
Singura redenumire ^n G este x ! x , adica x =) x este singura derivare ^n +

1
G11 2 1 2
care se pleaca cu un neterminal si se ajunge tot la un neterminal (deoarece nu avem

reguli, cu exceptia regulii x ! ). Astfel, obtinem gramatica G echivalenta (fara
1 2
redenumiri) cu regulile:
1. x 1 !
2. x 1 ! abx 2
3. x 1 ! ab
4. x 1 ! ax 2
5. x 1 !a
6. x 1 ! ba
7. x 2 ! ax 2
8. x 2 !a
9. x 2 ! ba
c) Pentru aducerea gramaticii G la forma normala, vom pune ^n corespondenta
regulilor de tipul x ! p p ::: pn x0 ; i > 1; pi 2 VT ; 8 i = 1; n urmatoarele reguli (^n
2
1 2
forma normala):
1: x ! p x 1 1
2: x 1 !p x 2 2
...
n: xn ! pn x0

1
unde x ; x ; :::; xn sunt neterminali noi.

1 2 1
! O ^mbunatatire a numarului de reguli si neterminali ar urmatoarea. Daca

gramatica G mai contine regula y ! p1 p2 ::: pn x0 ; n > 1; pi 2 VT ; 8 i = 1; n,
bine^nteles x 6= y; atunci acestei reguli î punem ^n corespondenta regula y ! p1 x1 :
Utilizând acest procedeu, obtinem gramatica G echivalenta si ^n forma normala:
3
1. x 1 !
2. x 1 ! ax 3
3. x 3 ! bx 2
4. x 1 ! ax 4
5. x 4 !b
6. x 1 ! ax 2
7. x 1 !a
8. x 1 ! bx 5
9. x 5 !a
10. x 2 ! ax 2
11. x 2 !a
12. x 3 ! bx 6
13. x 6 !a
Se poate face o reducere a numarului de reguli si neterminali. Este vorba ca ^n
loc de x sa punem x deoarece singura regula cu x ^n partea stânga este x ! a:
Astfel dispare regula 13, iar regula 12 devine x ! b x .
6 5 5 5
3 5
d) Astfel, am construit o gramatica echivalenta (G ) care este ^n forma normala. 3
Acum construim un automat nit (ne)determinist A astfel ^ncât L(A) = L(G ): 3
A = (VN [ fx; yg; VT ; Æ; x ; F ); 0

unde F = fx; x g
daca x ! 2 P
0 0
fxgaltfel.
Notam cu VN = fx ; x ; :::; xn g; = VT = fi ; i ; :::; im g; Sjk = fxh =xj
1 2 1 2 !
ik xh 2 P g: Pentru denirea functiei de tranzitie, vom construi tabelul:
Æ: xj ! ik 2= P xj ! ik 2 P
Sjk = ; Sjk 6= ; Sjk = ; Sjk 6= ;
Æ(xj ; ik ) fyg Sjk fxg fxg [ Sjk
Æ(x; ik ) fyg
Æ(y; ik ) fyg
Pentru gramatica G , utilizând aceasta constructie, obtinem automatul

3
A = (fx ; x ; x ; x ; x ; x ; x; yg; fa; bg; Æ; fx g; fx; x g)

1 2 3 4 5 6 1 1
cu Æ dat prin tabelul:

Æ a b
x 1 fx ; x ; x ; xg fx g
2 3 4 5
x 2 fx ; xg 2 fyg
x fy g fx ; x g
fy g fxg
3 2 6
x 4
x 5 fxg fyg
x fxg fyg
fy g fyg
6
x
y fy g fyg
Eventual, se gaseste automatul minimal echivalent cu acesta.
Lema de pompare a lui Bar-Hillel 71
2.7 Lema de pompare Bar-Hillel

Teorema 2.7.1 (Lema de pompare a lui Bar-Hillel)
Daca L este un limbaj de tip 3, atunci exista k 2 N astfel ^ncât pentru 8 w 2 L
cu jwj k , avem w = x y z astfel ^ncât:
a) 0 < jy j k ;
b) x y i z 2 L; 8 i 0:
Exercitiul 2.7.1 Folosind Lema de pompare Bar-Hillel, sa se arate ca limbajul L =
fan bn =n 0g nu este regulat.
Solutie Presupunem prin reducere la absurd ca L este regulat. Conform Lemei
lui Bar-Hillel, avem ca exista k 2 N astfel ^ncât pentru orice w; jwj k sa avem
descompunerea (factorizarea) w = x y z care satisface:
a) 0 < jyj k;
b) x yi z 2 L; 8 i 0:
Alegem w = an bn cu n sucient de mare (jwj k () 2n k). Astfel distingem
trei cazuri:
Cazul I:
a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a ::: a{zb b ::: }b
x=al y=am z=an l m bn
Faptul ca m > 0 rezulta din conditia (i) a Lemei Bar-Hillel. Luând i = 0 ^n
conditia (ii) din Lema Bar-Hillel, obtinem an m bn 2 L, ceea ce reprezinta o
contradictie, deoarece m > 0;
Cazul II:
a| a{z::: a} a| a ::: a{zb b ::: }b |b b{z::: }b
x=al y=an l bm z=bn m
La fel, conditiile n > l si m 0 se obtin din conditia (i) a Lemei Bar-Hillel.
Distingem iarasi trei cazuri:
{ Subcazul II.1: n = l si m > 0. Luam i = 0 ^n conditia (i) si obtinem ca
an bn m 2 L, ceea ce reprezinta o contradictie, deoarece m > 0;
{ Subcazul II.2: m = 0 si n > l. Luam i = 0 ^n conditia (i) si obtinem ca
al bn 2 L, ceea ce reprezinta o contradictie, deoarece n > l;
{ Subcazul II.3: n > l si m > 0. Luam i = 2 ^n conditia (i) si obtinem ca
al an l bm an l bm bn m 2 L, ceea ce reprezinta o contradictie, deoarece
cuvintele din limbajul L au simbolul a ^naintea simbolului b:
Cazul III:
a| a ::: a{zb b ::: }b b| b{z::: }b b| b{z::: }b
x=an bm y=bl z=bn l m
Faptul ca l > 0 rezulta din conditia (i) a Lemei Bar-Hillel. Luând i = 0 ^n
conditia (ii) din Lema Bar-Hillel, obtinem an bn l 2 L, ceea ce reprezinta o
contradictie, deoarece l > 0.
În concluzie, rezulta ca L nu este regulat.
Exercitiul 2.7.2 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 3. Atunci:
0
L(G) 6= ; () 9 w 2 L(G) astfel ^ncât jwj < k;

unde k este numarul rezultat din Lema Bar-Hillel.
Solutie
((=) Daca w 2 L(G) atunci este clar ca L(G) 6= ;:
(=)) Stim ca L(G) 6= ;, deci exista w 2 L(G).
Pasul 1. Daca jwj < k; atunci w are aceasta proprietate;
Pasul 2. Daca jwj k; aplicam Lema Bar-Hillel, deci exista x; y; z 2 VT astfel
^ncât w = x y z cu 0 < jyj k si 2 L(G); 8 i 0: Consideram i = 0, deci
x yi z
x z 2 L(G): Apoi, notând w = x z , reluam procedeul cu pasii 1 si 2.
Deoarece jyj > 0 rezulta, ca la ecare pas, lungimea lui w scade cu cel putin o
unitate. Astfel, dupa un numar nit de pasi (cel mult jwj k + 1 pasi), obtinem ca
exista w 2 L(G) astfel ^ncât jwj < k:
Acest procedeu se poate descrie (mai clar) folosind urmatoarea procedura:
Intrare: L limbaj regulat, k 2 N, w 2 L(G);
Iesire: w0 2 L(G) astfel ^ncât jw0 j < k;
Metoda:
begin
while jwj k do begin
e x; y; z 2 VT (Lema Bar-Hillel) astfel ^ncât w = x y z; 0 < jyj k;
w := x z ;
endwhile;
w0 := w;
end .
Exercitiul 2.7.3 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 3. Atunci:
0
L(G) este innit () 9 w 2 L(G) astfel ^ncât k jwj < 2k;

unde k este numarul rezultat din Lema Bar-Hillel.
Solutie
((=) Fiindca exista w 2 L(G) astfel ^ncât jwj k; rezulta aplicând Lema de
pompare ca w = x y z si x yi z 2 L(G); 8 i 2 N; unde 0 < jyj k: Dar multimea N
este innita, deci L(G) este innit.
(=)) Stim ca L(G) este innit. Presupunem ca toate cuvintele din L(G) sunt mai
mici decât k; deci L(G) este nit, contradictie (sunt cel mult 1 + jVT j + jVT j + ::: +
2
jVT jk = jjVV jj cuvinte). Deci exista w 2 L(G); astfel ^ncât jwj k: Procedam
k
1 T 1
T 1
acum ca ^n Exercitiul 2.7.2.

Pasul 1. Daca jwj < 2k; atunci w este cel cautat;
Pasul 2. Daca jwj 2k; aplicam Lema Bar-Hillel, deci exista x; y; z astfel ^ncât
w = x y z cu 0 < jyj k si x yi z 2 L(G); 8 i 0: Consideram i = 0, deci
x z 2 L(G): Apoi, notând w = x z (avem jwj k deoarece jyj k), reluam pasii
1 si 2.
Cum jyj > 0, rezulta ca pasul 2 se executa de un numar nit de ori (de cel mult
jwj k + 1 ori). La fel ca la exercitiul precedent, putem da rezolvarea sub forma unei
proceduri:
Intrare: L limbaj regulat, innit, k 2 N; w 2 L(G); jwj k;
Iesire: w0 2 L(G); k jw0 j < 2k;
Metoda:
begin
while jwj 2k do begin
e x; y; z (din Lema de pompare) astfel ^ncât w = x y z; 0 < jyj k;
w = x z;
end ;
w0 := w;
end .
Exercitiul 2.7.4 Fie f : N ! N crescatoare care satisface proprietatea ca pentru
orice n 2 N exista m 2 N astfel ^ncât f (m + 1) f (m) > n: Sa se demonstreze ca
limbajul L = faf m =m 2 Ng nu este regulat.
( )
Solutie Presupunem prin reducere la absurd ca limbajul L este regulat. Notam cu
= max ff (j + 1) f (j )g; unde k este constanta din Lema Bar-Hillel.
f j <k
( )
Multimea ff (j + 1) f (j )=f (j ) < kg este nita pentru ca exista m 2 N astfel

0
^ncât f (m +1) f (m ) > k: De aici deducem ca f (m +1) > k: Deci f (t) > k pentru
0 0 0
t m + 1 (deoarece f este crescatoare). Exista de asemenea un m 2 N astfel ^ncât

f (m + 1) f (m) > maxf; kg.
0
De aici avem ca f (m) k; deoarece daca f (m) < k, atunci vom avea din denitia
lui ca f (m + 1) f (m) contradictie cu alegerea lui m:
Deci pentru cuvântul w = af m putem aplica Lema Bar-Hillel, deci exista x; y; z
( )
astfel ^ncât af m = x y z; 0 < jyj k si x yi z 2 L; 8 i 2 N:

( )
Sisteme tranzitionale 74
Pe de alta parte, avem

jx y z j = jx y z j + jyj = f (m) + jyj f (m) + k < f (m + 1):
2
Deci, din Lema Bar-Hillel, rezulta ca x y z 2 L: Dar avem f (m) < jx y z j < f (m +
2 2
1) (1).
Cum f (m) si f (m + 1) sunt doua valori consecutive ale functiei f; rezulta ca ^ntre
af m si af m nu avem alt cuvânt din L (de lungime ^ntre f (m) si f (m + 1)).
( ) ( +1)
Contradictie cu relatia (1). Ramâne deci ca limbajul L nu este regulat.

2
Exercitiul 2.7.5 Sa se arate ca limbajul fan =n 0g nu este regulat.
Solutie O metoda ar direct cu Lema Bar-Hillel, dar mai elegant se poate face
folosind Exercitiul 2.7.4. Astfel, e f : N ! N; f (n) = n . Este clar ca f este2
crescatoare. În plus, avem ca pentru 8 n 2 N; 9 m astfel ^ncât f (m + 1) f (m) > n:
Într-adevar, relatia f (m + 1) f (m) > n devine m + 2m + 1 m > n. Putem astfel
2 2
2
alege m > n + 1: Folosind deci Exercitiul 2.7.4, rezulta ca limbajul fan = n 0g
2
1
nu este regulat.
2.8 Sisteme tranzitionale

Denitia 2.8.1 Un sistem tranzitional este un 5 uplu T = (S; ; Æ; s ; F ), unde 0
S este multime nita si nevida, numita multimea starilor;

este multime nita si nevida, numita alfabetul de intrare;
Æ : S ( [ fg) ! P (S ) reprezinta functia de tranzitie;
0
F S reprezinta multimea starilor nale.

Denitia 2.8.2 Pe multimea starilor S introducem relatia binara ! : S S; astfel:
0
s! s daca s0 2 Æ(s; ):
;
Notam ^nchiderea re exiva si tranzitiva a relatiei ! cu ! , iar pentru starea s notam
! s0 g. Extinderea lui la submultimi este imediata:
(s) = fs0=s ;
Daca S 0 S; atunci (S 0 ) = f(s)=s 2 S 0 g:
Denitia 2.8.3 Functia de tranzitie extinsa la cuvinte Æb : S ! P (S ) se deneste

imediat (folosind functia Æ si relatia ) astfel:
Æb(s; ) = (s); 8 s 2 S ;
Æb(s; a) = (S ), unde S

1 = f=s0 2 (s); 2 Æ(s0 ; a)g. Cu alte cuvinte, asta
1
^nseamna ca exista un sir de tranzitii, apoi se citeste litera \a", dupa care
eventual urmeaza alte tranzitii;
s! ! ::: ! s0 !a ! ::: ! 0

Asemanator cu Æb de la automate nedeterministe, Æb(s; wa) = fÆb(s0 ; a)=s0 2

Æb(s; w)g:
Denitia 2.8.4 Limbajul acceptat de sistemul tranzitional T este:
L(T ) = fw=w 2 ; Æb(s ; w) \ F 6= ;g 0
Observatia 2.8.1 Este clar ca R LT (LT reprezinta multimea limbajelor acceptate
de sisteme tranzitionale) deoarece automatele nedeterministe sunt un caz particular
de sisteme tranzitionale.
Teorema 2.8.1 (LT R)
Fie L un limbaj acceptat de un sistem tranzitional T: Atunci L este regulat.
Demonstratie Prezentam doar ideea. Demonstratia completa o gasiti ^n [7, 9, 10,
11].
Fie T = (S; ; Æ; s ; F ) astfel ^ncât L = L(T ). Construim automatul nit nedeter-
minist A = (S; ; Æ0 ; s ; F 0 ) unde:
0
Æ0 (s; a) = Æb(s; a); 8 s 2 S; a 2 ;

n
F 0 = FF [ fs g contrar.
0(s ) \ F 6= ;;
0
Avem L(A) = L(T ):

Exercitiul 2.8.1 Fie sistemul tranzitional (partial denit)
T = (fs ; s ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs ; s g);
1 2 3 4 5 1 4 5
cu Æ dat prin tabelul:

Æ a b
s1 ; fs ; s g ; 2 3
s fs g fs ; s g ;
fs ; s g fs g ;
2 4 3 5
s3 2 4 5
s4 ; ; fs g 5
s5 ; ; fs g 4
Folosind constructia din teorema precedenta si Denitia 2.8.3, sa se determine
automatul nit nedeterminist echivalent cu T:
Solutie Mai ^ntâi, deducem multimile (s); 8 s 2 S: Astfel:
(s 1 ) = fs ; s ; s g ;
1 2 3
(s 2 ) = fs g;
2
(s 3 ) = fs g;
3
(s 4 ) = fs ; s g;
4 5
(s 5 ) = fs ; s g;
4 5
Apoi, vom calcula Æb(s; a); 8 s 2 S; 8 Sa 2 : De exemplu, Æb(s ; a) = (S );

unde S = f=s0 2 (s ); 2 Æ(s0 ; a)g =
1 1
1 1 Æ(s; a) = fs ; s g: Dar (fs ; s g) =

2 4 2 4
s2 s1 ( )
(s ) [ (s ) = fs ; s ; s g: În concluzie, avem Æb(s ; a) = fs ; s ; s g: Analog, se deduc

2 4 2 4 5 1 2 4 5
si celelalte tranzitii:

Æb(s ; b) = (fs ; s g) = (s ) [ (s ) = fs ; s ; s g;
1 3 5 3 5 3 4 5
Æb(s ; a) = (s ) = fs ; s g;
2 4 4 5
Æb(s ; b) = (fs ; s g) = fs ; s ; s g;
2 3 5 3 4 5
Æb(s ; a) = (fs ; s g) = fs ; s ; s g;
3 2 4 2 4 5
Æb(s ; b) = (s ) = fs ; s g;
3 5 4 5
Æb(s ; a) = Æb(s ; b) = Æb(s ; a) = Æb(s ; b) = ;:

4 4 5 5
În concluzie, automatul nit nedeterminist echivalent cu T este

A = (fs ; s ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ0; s ; fs ; s g);
1 2 3 4 5 1 4 5
unde Æ0 este data prin tabelul de tranzitie:

Æ0 a b
s fs ; s ; s g 1 2 4 5 fs ; s ; s g
3 4 5
s fs ; s g fs ; s ; s g
s fs ; s ; s g fs ; s g
2 4 5 3 4 5
3 2 4 5 4 5
s ; 4 ;
s ; 5 ;
2.8.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre un sistem

tranzitional si un automat nit nedeterminist
În aceasta sectiune, ne propunem sa descriem un algoritm ecient care determina
automatul nit nedeterminist echivalent cu un sistem tranzitional.
În acest sens, consideram, ca structura de date, pentru reprezentarea sistemului
tranzitional, o matrice = (Æij ) i;jjSj ; Æij [ fg cu semantica
1
a 2 Æij () sj 2 Æ(si ; a); 8 a 2 [ fg:

Exemplul 2.8.1 Pentru sistemul tranzitional din Exercitiul 2.8.1, matricea este:
0 1
; fg fg ; ;
B
B ; ; fbg fag fbg C
C
= B
B ; fag ; fag fbg C
C
@ ; ; ; ; fg A
; ; ; fg ;
Denitia 2.8.5 Fie matricele = (Æij ); = (Æij ) 2 MjSjjSj; i; j = 1; jS j cu
1
1
2
2
elemente submultimi din [fg: Denim doua operatii noi relative la aceste matrice:
adunarea: + e1 = (Æij0 ); i; j = 1; jS j astfel:
2
Æij0 = Æij [ Æij ;

1 2
compunerea: eÆ 1 2 = (Æij0 ); i; j = 1; jS j astfel:

jSj
[
Æij0 = Æik Æ Ækj ;
1 2
k=1
iar legea \Æ" se deneste astfel:
8
> ; daca 2= A [A
2A
1 2
<
pentru orice A ; A [fg; avem A ÆA = A 1 daca 2 A 1
1 2
:A
>
1 2
2 daca 2A 1 A 2
A 1 [A 2 daca 2A 1 \A2
Observatia 2.8.2 Daca jA j = jA j = 1; atunci regulile de mai sus devin:

1 2
Æ = ;
Æ a = a Æ = a; 8 a 2 ;
a Æ b = ;; 8 a; b 2 ;
; Æ a = a Æ ; = ;; 8 a 2 ;
; Æ = Æ ; = ;:
Denitia 2.8.6 Numim puterea a n a a matricei :
n
n = n n=1
1
Æ
e n > 1.
0 1
; : : ;
Notam + = + e ::: si = In +
e 2+ e + , unde In = B
B ; : : ; C
C:
@ : : : : : A
; ; : :
Exemplul 2.8.2 Fie din Exemplul 2.8.1. Vom calcula, pe rând, puterile acestei
matrice. 0 1
; fag fbg fag fbg
B
B ; ; ; fbg fag C
C
= 2 B
B ; ; ; fbg fag C
C
@ ; ; ; fg ; A
; ; ; ; fg
Apoi, avem 0 1
; ; ; fb g fag
B
B ; ; ; fag fbg C
C
= eÆ =
3 2 B
B ; ; ; fag fbg C
C
@ ; ; ; ; fg A
; ; ; fg ;
0 1
; ; ; fag fbg
B
B ; ; ; fbg fag C
C
= eÆ = B
4 3
B ; ; ; fbg fag C
C
@ ; ; ; fg ; A
; ; ; ; fg
0 1
; ; ; fbg fag
B
B ; ; ; fag fbg C
C
= eÆ =
5 4 B
B ; ; ; fag fbg C
C
@ ; ; ; ; fg A
; ; ; fg ;
Astfel obtinem suma
0 1
; f; ag f; bg f; a; bg f; a; bg
B
B ; ; fbg fa; bg fa; bg C
C
+
e 2 +
e 3 +
e 4 +
e 5 = B
B ; fag ; fa; bg fa; bg C
C
@ ; ; ; fg fg A
; ; ; fg fg
Denitia 2.8.7 Fie B matricea care se obtine din B prin eliminarea lui din
elementele lui B (adica daca notam cu B = (bij )1i;j n si B = (b0ij )1i;j n , atunci
b0ij = bij fg; 8 i; j = 1; n).
Exemplul 2.8.3 Pentru din Exemplul 2.8.1, notând B = +
e +
e +
e +
e , 2 3 4 5
obtinem: 0 1
; fag fbg fa; bg fa; bg
B
B ; ; fbg fa; bg fa; bg C
C
B = B
B ; fag ; fa; bg fa; bg C
C
@ ; ; ; ; ; A
; ; ; ; ;
Observatia 2.8.3 Se vede ca B este reprezentarea automatului nit nedeterminist
din Exemplul 2.8.1.
În continuare, vom prezenta un algoritm ecient care, primind la intrare un sistem
tranzitional, va furniza la iesire un automat nit nedeterminist echivalent.
Algoritmul (ALG4):
Intrare: T = (S; ; Æ; s ; F ) sistem tranzitional, n = jS j;
0
Iesire: A automat nit nedeterminist echivalent cu T ;

Metoda:
1) e matricea ce reprezinta T ;
2) calculam i ; 8 i = 1; n;
3) calculam B = + e +2 e n;
e :::+
4) calculam B .
Teorema 2.8.2 (de corectitudine a Algoritmului (ALG4))
Fie matricea de reprezentare a sistemului tranzitional T de la intrarea Algorit-
mului (ALG4). Dupa executia sa, avem urmatoarele relatii:
(i) + = B ;
(ii) Fie k arbitrar, k = 1; n: Daca notam k = (Æijk )1i;j jS j , atunci, ^n automatul
A (reprezentat cu k ), din starea si pâna la sj , exista un drum de lungime k
etichetat cu Æijk [ fg;
(iii) + = B este reprezentarea automatului nit nedeterminist echivalent cu T:
Solutie (i) În automatul nit nedeterminist echivalent cu T , pot cel mult jS j
stari, deci orice drum (^n care nodurile sunt distincte) poate avea lungimea cel mult
jS j = n: Asadar = +
+ e +2 e n = B;
e :::+
(ii) Procedam prin inductie dupa k; k 1:
Baza: Pentru k = 1 este clar ca este reprezentarea lui T ;
Pasul inductiv: Presupunem (ii) adevarata pentru k = m, sa demonstram pentru
k = m + 1: Avem m = meÆ, deci folosind Denitia 2.8.5 avem:
+1
jSj
[
Æijm+1
= mÆÆ
Æik kj
k=1
Grac, aceasta poate reprezentata:
s|i ! : !{z::: ! : !}sk ! sj
| {z }
Æik
m
Ækj
Din ipoteza inductiva, rezulta ca din starea si la sk exista un drum de lungime m
m [ fg: Consideram muchia (sk ; sj ). Ea este etichetata cu Ækj :
etichetat cu Æik
Distingem cazurile:
2= Æikm [ Ækj deci eticheta Æijm +1
este ;;
Expresii regulate 80
2 Ækj Æikm de unde Æijm +1 m;

= Æik
2 Æikm Ækj rezulta Æijm +1
= Ækj ;
2 Æikm \ Ækj rezulta Æijm +1 m [ Ækj :
= Ækj
Deci, din starea si la sj exista un drum de lungime k etichetat cu Æijm [ fg; +1
(iii) Din (ii), pentru k = n, rezulta ca + e + e n va reprezenta toate dru-
e :::+ 2
murile (cu lungimi^ntre 1 si n, dar etichetat cu cel mult un simbol din ) dintre oricare
doua stari. Cum T are n stari, rezulta ca +
e e n = : Deci B = : Acum,
e :::+
+ 2 + +
conform constructiei din Teorema 2.8.1, va rezulta ca B = : +
Observatia 2.8.4 Daca matricele se ^nmultesc cu algoritmul standard (cel din

denitie) atunci Algoritmul (ALG4) are O(n4 m) operatii, unde n = jS j; m = jj:
Observatia 2.8.5 Pentru a ^mbunatati numarul de operatii ale Algoritmului (ALG4),
vom calcula ^n loc de si tinem cont ca = : Calculul lui se face
+ +
^n O(n log n m) operatii astfel:

3
2
1 : M = In +;
e
2 : M = M eÆM = (In +)

2 e eÆ(In +)
e = In +
e +
e ; deoarece +
e = ; 2
...
1 1
k: M =M 2
k
2
k
Æ
eM 2
k
, unde k este minim astfel ^ncât 2k n, deci k [log2 n]:
Daca se face produsul matricelor cu algoritmul lui Strassen, atunci se ^mbunatateste

complexitatea timp ajungând la O(n2:81 log2 n m) operatii. Daca se foloseste un
algoritm si mai bun (cel al lui Winograd), atunci complexitatea timp devine O(n2:5
log2n m) operatii.
2.9 Expresii regulate

Denitia 2.9.1 Fie = fa ; a ; :::; an g: Denim multimea expresiilor regulate:
1 2
1. ;; ; a sunt expresii regulate, 8 a 2 ;

2. daca E1 ; E2 sunt expresii regulate, atunci (E1 + E2 ); si (E1 E2 ) sunt expresii
regulate;
3. daca E este expresie regulata, atunci E este expresie regulata;
4. singurele expresii regulate se obtin prin aplicarea regulilor 1, 2 si 3.
Denitia 2.9.2 Limbajul atasat unei expresii regulate este:
1. L(;) = ;; L() = fg; L(a) = fag; 8 a 2 ;
2. L((E1 + E2 )) = L(E1 ) [ L(E2 );

3. L((E1 E2 )) = L(E1 ) L(E2 );
4. L(E1 ) = (L(E1 )) ;
Exercitiul 2.9.1 Pentru expresiile regulate de mai jos, sa se precizeze limbajele aso-
ciate:
E = (0 + 1) 0 0 (0 + 1) ;
1
E = (1 + 10) ;
2
E = (0 + 1) 0 1 1;
3
E = 0 1 2;
4
E = 0 0 1 1 2 2.
5
Solutie Limbajele asociate acestor expresii regulate se deduc imediat din Denitia
2.9.2. Astfel
pentru expresia E avem L(E ) = f0; 1g 0 0 f0; 1g, adica L(E ) reprezinta
multimea tuturor cuvintelor peste alfabetul f0; 1g care au doua simboluri 0
1 1 1
consecutive;
pentru expresia E avem L(E ) = f1; 10g; adica L(E ) reprezinta multimea
tuturor cuvintelor peste alfabetul f0; 1g care ^ncep cu 1 si nu au doua simboluri
2 2 2
0 consecutive;
pentru expresia E avem L(E ) = f0; 1g 0 1 1, adica L(E ) reprezinta multimea
tuturor cuvintelor peste alfabetul f0; 1g care se sfârsesc cu 0 1 1 (care au suxul
3 3 3
0 1 1);
pentru expresia E avem L(E ) = f0g f1g f2g, adica L(E ) reprezinta
multimea tuturor cuvintelor peste alfabetul f0; 1g care au un numar arbitrar
4 4 4
de 0, urmat de un numar arbitrar de 1, apoi de un numar arbitrar de 2;

pentru expresia E avem L(E ) = 0 f0g 0 f1g 2 f2g, adica L(E ) reprezinta
multimea tuturor cuvintelor peste alfabetul f0; 1g care au un numar arbitrar de
5 5 5
cel putin un 0, urmat de un numar arbitrar de cel putin un 1, apoi de un numar

arbitrar de cel putin un 2.
În cele ce urmeaza vom da un algoritm care, având la intrare o expresie regulata
E , furnizeaza la iesire o gramatica G de tip 3 astfel ^ncât L(E ) = L(G). În cea de-a
doua parte, vom da un procedeu de determinare a expresiei regulate echivalente cu
un automat nit (determinist, nedeterminist, sistem tranzitional).
Pentru corectitudinea algoritmului de transformare a unei expresii regulate ^ntr-
o gramatica de tip 3 echivalenta, avem nevoie de ^nchiderile la reuniune, produs si
iteratie a gramaticilor de tip 3.
Teorema 2.9.1
a) Familia limbajelor de tip 3 sunt ^nchise la reuniune (adica pentru orice G1 ; G2
gramatici de tip 3, exista G3 de tip 3 astfel ^ncât L(G3 ) = L(G1 ) [ L(G2 ));
b) Familia limbajelor de tip 3 sunt ^nchise la produs;
c) Familia limbajelor de tip 3 sunt ^nchise la iteratie.
Solutie Vom prezenta doar ideea, demonstratia completa este prezentata ^n [10, 11].
Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) si G = (VN ; VT ; x ; P ) doua gramatici de tip 3 (astfel
1
1 1
01 1 2
2 2
02 2
^ncât VN \ VN = ;).
1 2
a) Consideram gramatica G = (VN [ VN [ fx g; VT [ VT ; x ; P [ P [ fx !

1 2
0
1 2
0 1 2 0
x ; x ! x g): Se poate demonstra ca L(G) = L(G ) [ L(G );

01 0 02 1 2
b) Consideram gramatica G = (VN [ VN ; VT [ VT ; x ; P [ fx ! p x0 = x ! p x0 2

1 2 1 2
P ; x; x0 2 VN ; p 2 (VT ) g [ fx ! p x = x ! p 2 P ; p 2 (VT ) g): Se poate

01 2
1 1 1
1 02 1
demonstra ca L(G) = L(G ) L(G ); 1 2
c) Consideram gramatica G = (VN [ fy g; VT ; y ; P [ fy ! x ; y ! g [ fx !

1 1
p y = x ! p 2 P ; x 2 VN ; p 2 (VT ) g): Se poate demonstra ca L(G) =

0 0 1 0 0 0
1 1
(L(G )) .
0 1
În continuare, vom prezenta un algoritm ecient (liniar fata de dimensiunea expre-
siei regulate) care determina pentru o expresie regulata E , o gramatica drept-liniara
G echivalenta (adica L(E ) = L(G)).
Pentru acest algoritm, avem nevoie de:
o stiva care va prelucra subexpresiile expresiei initiale E ; ^n aceasta stiva vom
pune simbolurile din expresia E pâna când ^ntâlnim caracterele ')' sau ''; ^n
prima situatie, ^nseamna ca am terminat de citit o subexpresie (binara) de tipul
(E + E ) sau (E E ), iar ^n a doua situatie ^nseamna ca avem o subexpresie
(unara) de tipul E ;
1 2 1 2
o alta structura de date necesara pentru acest algoritm este functia:

lista : VN [ VT ! P (VN )
denita astfel:
(1) y 2 lista(x); x 2 VN () y 2 VN ; 9 x =) p y; p 2 VT si
(2) lista(x) = ;; 8 x 2 VT :
Altfel spus, lista(x) reprezinta multimea neterminalilor accesibili din x.
Algoritmul (ALG5):
Intrare: alfabet de intrare, E expresie regulata peste (complet parantetizata);

Iesire: G gramatica drept liniara echivalenta cu E (adica L(G) = L(E )).
Metoda:
begin
1. pune ^n stiva primul caracter al expresiei regulate;
2. i := 0; fcontorul neterminalilorg
3. j := 1; findicele caracterului curent din expresia Eg
4. VN := ;; VT := ; P := ;; lista(a) = ;; 8 a 2 ;
5. while (stiva este nevida) do begin
6. if (^n vârful stivei este ')') then begin
7. consideram subexpresia E 0 pâna la primul caracter egal cu '(' mergând
spre baza stivei;
8. if E 0 = (E + E ) then begin
1 2
9. i := i + 1; fxi va deci un neterminal noug

10. VN := VN [ fxi g;
11. P := P [ fxi ! E ; xi ! E g;
1 2
12. lista(xi ) = fxi g [ lista(E ) [ lista(E );

1 2
13. ^nlocuieste E 0 din stiva cu xi

end
else f^nseamna ca E 0 = (E E )g
1 2
case E of 1
14. E 2 VT : begin
1
15. i := i + 1;
16. VN := VN [ fxi g;
17. P := P [ fxi ! E E g;
1 2
18. lista(xi ) := fxi g [ lista(E );

2

end
20. E 2 VN : begin
1
21. P := P fx ! p= x 2 lista(E ); p 2 VT g [ fx ! p E = x !

p 2 P; x 2 lista(E ); p 2 VT g
1 2
22. lista(x) := lista(x) [ lista(E ); unde x sunt cei din pasul 21;
2
23. ^nlocuieste E 0 din stiva cu E 1
end
end fde la caseg
end fde la if (vârful stivei este ')')g
else
24. if (^n vârful stivei este '') then begin
25. consideram expresia E 0 = E ; E 2 VN [ VT ;
1 1
26. i := i + 1;
27. VN := VN [ fxi g;
28. lista(xi ) = fxi g [ lista(E );
1

30. if E 2 VT then
1
31. P := P [ fxi ! E xi ; xi ! g
1
else begin
32. P := P [fxi ! E ; xi ! g[fx ! p xi = x 2 lista(E ); x !
p 2 P; p 2 VT g fx ! p= x 2 lista(E ); x ! p 2 P; p 2 VT g
1 1
33. lista(x) := lista(x) [ lista(xi ); unde x sunt cei din pasul 32;
end
end
else
34. if j = jE j then
35. if (stiva este nevida) then begin
36. if (topul stivei este xi sau (xi ), xi 2 VN ) then
37. G := (VN ; VT ; xi ; P )
else
38. G := (fx g; VT ; x ; fx ! ag);
1 1 1
39. exit
end
else begin
40. j := j + 1;
41. pune ^n stiva caracterul al j lea din sirul de intrare
end
end f de la if (^n vârful stivei este ')') then begin g
end ; f de la while (stiva este nevida) do begin g
end . f de la begin g
Teorema 2.9.2 Algoritmul (ALG5) este corect si executia sa are un numar nit de
pasi.
Demonstratie Trebuie sa aratam ca bucla \while (stiva este nevida) do begin"
are un numar nit de iteratii. La ecare iteratie:
a) ori se scot din stiva cel putin doua elemente si se introduce unul (pasii 7-13,
14-23, 24-33) deci stiva descreste;
b) ori se executa pasii 35-39 si se iese din bucla;

c) ori se citeste un caracter care se pune ^n stiva (pasii 40-41).
Punctul a) va asigura golirea stivei (care are cel mult jE j elemente si care se introduc
o singura data) ^ntr-un numar nit de pasi. Punctul b) evident conduce la iesirea
din ciclul while (stiva este nevida) do begin . Punctul d) determina parcurgerea
completa a expresiei regulate E si introducerea unui simbol ^n stiva (deci a unui numar
nit de elemente).
Corectitudinea este asigurata de constructiile gramaticilor echivalente din Teorema
2.9.1. Pasii 8-13 construiesc gramatica care genereaza limbajul L(E 0 ) = L((E + 1
E )) = L(E ) [ L(E ) urmarind ideile din Teorema 2.9.1 (^nchiderea la reuniune).

2 1 2
Variabila lista(xi ) va contine deci neterminalul xi si neterminalii accesibili prezenti

^n listele lui E , respectiv E . Daca E sau E este terminal, atunci, prin denitie,
1 2 1 2
lista(E ) = ;, respectiv lista(E ) = ;.

Pasii 14-19, respectiv 20-23, construiesc gramatica care genereaza L(E 0 ) = L((E
1 2
E )) = L(E ) L(E ); bazându-ne pe ^nchiderea la produs. Cazul E 2 VN respecta

2 1 2 1
exact constructia din Teorema 2.9.1, bine^nteles alegând regulile cu neterminali accesi-
bili (adica din lista(E )). Cazul E 2 VT este mai simplu, deoarece regula xi ! E E
1 1 1 2
este de tip 3 (drept liniara).

Pasii 24-33 construiesc gramatica care genereaza L(E 0 ) = L(E ) = (L(E )) 1
folosind ^nchiderea la produs. La fel, constructia difera putin dupa cum E 2 VT

1
sau E 2 VN :
1
Ultima situatie se refera la citirea unui simbol din expresia regulata sau la pre-
cizarea simbolului de start al gramaticii si iesirea din bucla while (stiva este nevida)
do begin :
daca s-a terminat de citit expresia regulata (pasul 34), vericam daca stiva este
nevida (precizând simbolul de start). Distingem si aici doua cazuri:
{ topul stivei este xi 2 VN atunci precizam ca xi este simbol de start (pasii
36,37);
{ topul stivei este a; a 2 VT atunci este clar ca gramatica ce genereaza acest
limbaj este x ! a; x 2 VN (pasul 38).
1 1
daca nu s-a terminat de citit expresia regulata E , atunci trecem la urmatorul

simbol din E pe care ^l introducem ^n stiva (pasii 40-41).
Exercitiul 2.9.2 Fie expresia regulata E = ((ab) + ((a + (bb))(a b)) ): Folosind Al-
goritmul (ALG5), sa se determine gramatica G, de tip 3, pentru care L(G) = L(E ):
Solutie Vom desena evolutia stivei din Algoritmul (ALG5) numai pentru situatiile
din pasii 6-33 (pasii 34-41 sau determina iesirea din bucla, sau introduc ^n stiva
câte un simbol din expresia regulata). Bine^nteles, vom prezenta constructia lui
VN ; P; lista(x); x 2 VN si a simbolului de start. Intrarea pentru Algoritmul (ALG5)

va sirul de simboluri
((ab) + ((a + (bb))(a b)))
cu precizarile:
se scrie obisnuit (nu la putere);
eventual, produsul (concatenarea) nu se mai gureaza prin ;
pot lipsi unele paranteze (dar, ^n acest caz, Algoritmul (ALG5) trebuie adaptat
folosind prioritatile operatorilor);
operatia de ^nlocuire a unor subexpresii din stiva cu neterminali va scoasa ^n
relief folosind linie dubla.
Astfel, executia Algoritmului (ALG5) este:

VN = ;; VT = = fa; bg; P = ;; i = 0;
)
b
a
(
(
Dupa executia pasilor 14-19, obtinem
i=1
VN = fx g 1
P = fx ! a bg
1
lista(x ) = fx g
1 1
)
b
b
(
+
a
(
(
+
x1
(
i=2
VN = fx ; x
1 2 g
P = fx1 ! a b; x ! b bg 2
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
)
x2
+
a
(
(
+
x1
(
i=3
VN = fx ; x ; x g
1 2 3
P = fx ! a b; x ! b b; x ! a; x ! x g
1 2 3 3 2
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
lista(x ) = fx ; x g
3 2 3

a
(
x3
(
+
x1
(
i=4
VN = fx ; x ; x ; x
1 2 g 3 4
P = fx ! a b; x ! b b; x ! a; x ! x ; x ! a x ; x ! g
1 2 3 3 2 4 4 4
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
3 2 3
lista(x ) = fx g
4 4
)
b
x4
(
x3
(
+
x1
(
i=4
VN = fx ; x ; x ; x
1 2 g 3 4
P = fx ! a b; x ! b b; x ! a; x ! x ; x ! a x ; x ! bg
1 2 3 3 2 4 4 4
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
3 2 3
lista(x ) = fx g
4 4
)
x4
x3
(
+
x1
(
i=4
VN = fx ; x ; x ; x
1 2 g 3 4
P = fx ! a b; x ! b b x ; x ! a x ; x ! x ; x ! a x ; x ! bg
1 2 4 3 4 3 2 4 4 4
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
lista(x ) = fx ; x ; x ; x g
3 2 3 4 5
4 4 5

x3
+
x1
(
Dupa executia pasilor 24-29 si 32-33, obtinem

i=5
VN = fx ; x ; x ; x ; x g
1 2 3 4 5
P = fx ! a b; x ! b b x ; x ! a x ; x ! x ; x ! a x ; x ! b x ; x !
1 2 4 3 4 3 2 4 4 4 5 5
; x ! x g
5 3
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
3 2 3 4 5
4 4 5
5 2 3 4 5
)
x5
+
x1
(
i=6
VN = fx ; x ; x ; x ; x ; x g
1 2 3 4 5 6
P = fx ! a b; x ! b b x ; x ! a x ; x ! x ; x ! a x ; x ! b x ; x !
1 2 4 3 4 3 2 4 4 4 5 5
; x ! x ; x ! x ; x ! x g
5 3 6 1 6 5
lista(x ) = fx g
1 1
lista(x ) = fx g
2 2
3 2 3 4 5
4 4 5
5 2 3 4 5
lista(x ) = fx ; x ; x ; x ; x ; x g
6 1 2 3 4 5 6
Ultima situatie este re ectata de pasii 34-39, când se precizeaza ca simbolul de start
al gramaticii G este x . 6
x
6
În concluzie, gramatica echivalenta este

G = (fx ; x ; x ; x ; x ; x g; fa; bg; x ; P )
1 2 3 4 5 6 6
unde regulile P sunt fx ! a b; x ! b b x ; x

1 2 4 3 ! x ; x ! ax ; x ! ax ; x !
2 3 4 4 4 4
b x ; x ! x ; x ! ; x ! x ; x ! x g
5 5 3 5 6 1 6 5
În cea de-a doua parte a sectiunii consacrate expresiilor regulate, vom da un pro-
cedeu (cu un numar polinomial de operatii) de determinare a expresiei regulate echiva-
lente (a claselor de echivalenta A;s0 , pagina 44, a limbajului unui automat) cu un
automat nit determinist, nedeterminist, sau cu tranzitii. Exercitii asemanatoare
sunt prezentate si ^n [12].
Astfel, e A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit (determinist, nedeterminist, sistem
tranzitional) si e si 2 S o stare arbitrara. Consideram toate arcele care ^nteapa si :
0
(1) si 2 Æ(si1 ; ai1 ) [ Æ(si2 ; ai2 ) [ ::: [ Æ(si ; ai ): k k
Vom asocia starii si o expresie regulata Xi (formal, e functia bijectiva h : S ! X

data prin h(s) = Xi , unde X = fX ; X ; :::; Xn g si n = jS j). Din relatia (1), obtinem
1 2
ecuatia:
(2) Xi = Xi1 ai1 + Xi2 ai2 + ::: + Xi ai + i k k
n
unde i = daca si este stare initiala sau, echivalent, i = () i = 0:
; altfel
Cum si este o stare arbitrara, rezulta deci ca din (2) putem obtine un sistem de
ecuatii. Acest sistem se poate rezolva prin substitutii, adica putem ^nlocui o expresie
^ntr-o alta ecuatie (mai spunem ca sunt ^nchise la substitutie).
Lema 2.9.1 Ecuatiile de tip (2) sunt ^nchise la substitutie.
Demonstratie Fiind un numar nit de astfel de substitutii este sucient sa aratam
numai pentru doua astfel de ecuatii. Astfel, e
(3) Xi = Xi1 ai1 + Xi2 ai2 + ::: + Xi ai + i k k
(4) Yj = Yj1 bj1 + Yj2 bj2 + ::: + Yj bj + j h h
unde Xi 6= Yj :
Fie si ; sj starile corespunzatoare expresiilor Xi ; Xj din ecuatiile (3); (4): Rezulta
si 2 Æ(si1 ; ai1 ) [ Æ(si2 ; ai2 ) [ ::: [ Æ(si ; ai ) k k
sj 2 Æ(sj1 ; bj1 ) [ Æ(sj2 ; bj2 ) [ ::: [ Æ(sj ; bj ) h h

Daca ecuatiile (3); (4) n-au expresii ^n comun, adica daca Xi 2= fYj1 ; Yj2 ; :::; Yj g si
Yj 2= fXi1 ; Xi2 ; :::; Xi g atunci lema este banala.
h
Fara a restrânge generalitatea, putem presupune acum ca exista t 2 f1; 2; :::; kg
k
astfel ^ncât Yj = Xi : Facem substitutia respectiva si obtinem ecuatia:

t
Xi = Xi1 ai1 + ::: + Yj1 bj1 ai + Yj2 bj2 ai + ::: + Yj bj ai + j ai + ::: + Xi ai + i :

t t h h t t k k
Pentru a adevarata aceasta relatie, este sucient sa aratam ca:

si 2 Æ(sj1 ; bj1 ai ) [ Æ(sj2 ; bj2 ai ) [ ::: [ Æ(sj ; bj ai ):
t t h h t
Dar Yj = Xi (deci sj = si ) si si 2 Æ(si ; ai ) deci si 2 Æ(sj ; ai ) Æ(Æ(sj1 ; bj1 ) [

Æ(sj2 ; bj2 ) [ ::: [ Æ(sj ; bj ); ai ) Æ(sj1 ; bj1 ai ) [ Æ(sj2 ; bj2 ai ) [ ::: [ Æ(sj ; bj ai ):
t t t t t
Situatia j ai este banala.

h h t t t h h t
Dupa un numar nit de astfel de substitutii, rezulta ^n cele din urma o ecuatie
\recursiva" (daca limbajul nu este nit), adica de forma:
X =+X (5)
Lema 2.9.2 Solutia ecuatiei (5) este X = :
Demonstratie Înlocuind solutia de mai sus ^n relatia (5), avem: = + :
Însa + = + = ( + ) = deoarece + = pentru orice
+ + +
expresie regulata. Deci X = este solutie a ecuatiei (5).

Unicitatea solutiei este asigurata de faptul ca este ecuatie \liniara".
Teorema 2.9.3 Fie A un automat nit si ecuatia Xi = + Xi ; si 0 = L( ); 0 =
L(): Atunci, avem:
a) Æ (s ; 0 ) = si ; Æ (si ; 0 ) = si ;
0
b) L(Xi ) = [si ]A;s0 ; unde [si ]A;s0 = fp= p 2 ; Æ (s0 ; p) = si g;

P S
c) Notând cu E = Xi , avem ca L(A) = L(E ) = L(Xi ):
h 1 (xi )2F h 1 (xi )2F
Demonstratie
a) Rezulta din interpretarea expresiilor regulate Xi si din Lema 2.9.1;
b) Rezulta din punctul a) si din denitia relatiei de echivalenta A;s0 ;
c) Din punctul b) si din denitia limbajului acceptat de un automat.
Rezumând, dam un algoritm polinomial de deducere a limbajului acceptat de

un automat (determinist, nedeterminist, sisteme tranzitionale) si de determinare a
expresiei regulate echivalente.
Algoritmul (ALG6):
Intrare: A = (S; ; Æ; s ; F ) automat nit (determinist, nedeterminist, sistem

1
tranzitional);
Iesire: E expresie regulata astfel ^ncât L(E ) = L(A);
Metoda:
begin
L := ;;
E := ;;
for i := 1 to jS j do begin
fe Xi = f (X ; X ; :::; XjSj) ecuatia corespunzatoareg
1 2
if (si este stare initiala) then Xi =

else Xi = ;;
for (each aj 2 ) do
if (9 sk 2 S; astfel ^ncât Æ(sk ; aj ) = si ) then
adauga ^n membrul drept al lui Xi subexpresia +Xk aj
if (ecuatia este recursiva) then
Xi = g(X ; X ; :::Xn ) ecuatie nerecursiva (cu Lema 2.9.2);
for j := 1 to jS j do
1 2
^nlocuieste Xi ^n toate ecuatiile unde acesta apare;

if si 2 F then begin
L := L [ L(Xi );
E = E + Xi ;
end
end
end:
Corectitudinea Algoritmului (ALG5) este asigurata de Teorema 2.9.3. Se vede
usor ca numarul de operatii ale algoritmului este O(jS j jj):
2
Exercitiul 2.9.3 Fie automatul determinist A = (fs1 ; s2 ; s3 g; fa; bg; Æ; s1; fs2 ; s3 g)
Z~ # a
- b
#
"!
SoS
s 1
"!
7
a
s2
S a
SS
S#

/
b b
"! s3
a) sa se calculeze clasele de echivalenta ale relatiei A;s1 ;

b) sa se determine o expresie regulata E astfel ^ncât L(E ) = L(A);
c) sa se determine limbajul L(A):
Demonstratie Fie X ; X ; X cele trei variabile asociate starilor s ; s ; s cu
1 2 3 1 2 3
semnicatiile precizate mai sus. Obtinem sistemul:

X =+X a+X a+X b
1 1 2 3
X =X b+X a
2 1 3
X =X b
3 2
Din prima ecuatie obtinem X = ( + X a + X b) a . Înlocuim acum X ^n a

doua ecuatie si obtinem X = a b + X a a b + X (b a b + a), de unde
1 2 3 1
2 2 3
X = (a b + X (b a b + a))(a a b)

2 3
Înlocuind ^n a treia ecuatie, avem:

X = a b(a a b) b + X (b a b + a)(a a b) b deci
3 3
X = a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b)

3
Acum, ^nlocuim ^n restul ecuatiilor, obtinem:

X = (a b + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b) (b a b + a))(a a b)
2
Apoi, ^nlocuind ^n prima ecuatie, rezulta:

X = ( + (a b + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b)
1
(b a b + a))(a a b) a + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b) b)a :

Acum, rezolvarea exercitiului nostru este imediata:
a) [s ] 1 = L(X ); [s ] 1 = L(X ); [s ] 1 = L(X );
1 A;s 1 2 A;s 2 3 A;s 3
b) Fie E = X + X : Este clar ca L(E ) = L(A);

2 3

c) L(A) = L(X ) [ L(X ): 2 3

! Exercitiul 2.9.3 este un exemplu ^n care se observa utilitatea acestei metode de
deducere a limbajului acceptat de un automat (sau a expresiei regulate echivalente).
Datorita faptului ca automatul A contine multe circuite, rezulta ca limbajul acceptat
este foarte greu de stabilit direct.

Exercitiul 2.10.1 Fie automatul nit determinist A = (S; ; Æ; s ; F ): Sa se arate
0
ca:
a) Æ (s; a w) = Æ (Æ (s; a); w); 8 s 2 S; 8 a 2 ; 8 w 2 ;
b) Æ (s; w1 w2 ) = Æ (Æ (s; w1 ); w2 ); 8 s 2 S; 8 w1 ; w2 2 :
Exercitiul 2.10.2 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit determinist. Sa se arate
0
ca:
a) daca F = S atunci L(A) = ;
b) daca A este minimal si L(A) = atunci F = S ;
c) daca F = ; atunci L(A) = ;;
d) reciproca punctului c) nu are loc.
Exercitiul 2.10.3 Folosind automatul construit la Exercitiul 2.2.1, sa se efectueze
suma binara dintre numerele (cuvintele) a = 10011 si b = 11101:
Exercitiul 2.10.4 Sa se construiasca automate nite (ne)deterministe pentru lim-
bajele de mai jos:
a) L = fan bm ck =m; n; k 2 N g;
b) L = fan b2 cm =m; n 2 N g;
c) L = fa2n = n 2 Ng;
d) L = fakn = n 2 Ng; k 2 N xat;

e) L = fw= w 2 f0; 1g; jwj = 2k; 8 k 2 Ng:
d) Se considera automatul nit determinist A = (fs1 ; s2 ; :::; sk g; fag; Æ; s1; fs1 g);
cu Æ (si ; a) = si+1 ; 8 i = 1; n 1; iar Æ (sn ; a) = s1 ;
e) Se considera automatul nit determinist A = (fs1 ; s2 ; s3 ; s4 g; f0; 1g; Æ; s1; fs1 g);
cu Æ dat prin
Æ 0 1
s
1 s
3 s2
s
2 s
4 s1
s
3 s
1 s4
s
4 s
2 s3

A = (fs ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g);
1 2 3 4 1 3
cu Æ denit prin matricea de tranzitie:

Æ a b
s
1 s 2 s4
s
2 s 2 s3
s
3 s 4 s3
s
4 s 4 s4

A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g);
1 2 3 4 5 6 1 6

Æ a b
s
1 s 2 s3
s
2 s 4 s3
s
3 s 5 s2
s
4 s 5 s6
s
5 s 4 s6
s
6 s 4 s5

Exercitiul 2.10.7 Folosind relatia A;s0 sa se arate ca urmatoarele limbaje nu sunt
regulate: 3
a) L = fan =n 0g;
b) L = fann =n 0g; k 2 natural xat;
k
c) L = fa n=n 0g;
2
d) L = fak =n 0g; k 2 natural xat;

e) L = fan! =n 1g;
f) L = faP (n) =n 0g; unde P este un polinom cu coecienti naturali de grad cel
putin 2:
k
Exercitiul 2.10.8 Fie A = (S; ; Æ; s ; F ) un automat nit si S 0 = fs ; s ; :::; sn g 2
; k xat arbitrar. Presupunem ca s-a stabilit pentru perechile (si ; si ); 8 i = 1; n 1
0 1 2
+1
k
apartenenta la :
+1
k+1
a) sa se precizeze un algoritm care sa stabileasca apartenenta la relatia a
perechilor (si ; sj ); 8 i; j = 1; n; i 6= j ;
b) care este complexitatea timp si spatiu a algoritmului de la punctul a) ?
c) Folosind aceasta optimizare, sa se rescrie mai amanuntit Algoritmul (ALG2).

Se foloseste algoritmul de ^nchidere re exiva si tranzitiva a unei relatii.
A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g);
1 2 3 4 5 6 1 6

Æ a b
s
1 s
2 s3
s
2 s
4 s3
s
3 s
5 s2
s
4 s
5 s6
s
5 s
4 s6
s
6 s
4 s5

d) care este L(A) ?
A = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; Æ; s ; fs g);
1 2 3 4 5 6 7 8 1 4

Æ 0 1
s
1 s
2 s1
s
2 s
1 s3
s
3 s
4 s2
s
4 s
4 s1
s
5 s
4 s6
s
6 s
7 s5
s
7 s
6 s7
s
8 s
7 s4

d) care este L(A) ?
Exercitiul 2.10.11 Fie A = (fs ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g) un automat nit ne-
1 2 3 1 3
determinist, cu functia de tranzitie Æ data prin matricea:

Æ a b
s fs ; s g fs g
1 1 2 3
s fs ; s g fs g
2 1 3 2
s fs ; s g fs g
3 2 3 1
Folosind Algoritmul (ALG3), sa se construiasca automatul nit determinist echivalent

cu A:
Exercitiul 2.10.12 Fie A = (fs ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g) un automat nit ne-
1 2 3 1 3
determinist, cu functia de tranzitie Æ data prin matricea:

Æ a b
s fs ; s g fs g
1 1 2 2
s fs ; s g fs g
2 1 3 3
s 3 fs g fs g 3 3

cu A:
Exercitiul 2.10.13 Fie A = (fs ; s ; s ; s g; fa; bg; Æ; s ; fs g) un automat nit
0 1 2 3 0 3
nedeterminist, cu functia de tranzitie Æ data prin matricea:

Æ a b
s fs ; s g fs g
0 0 1 2
s fs ; s g fs g
fs g fs ; s g
1 2 3 1
s 2 2 1 3
s 3 fs g fs g
3 3

cu A:
Exercitiul 2.10.14 Fie L un limbaj regulat pentru care 2= L. Sa se arate ca exista

un automat nedeterminist care are o singura stare nala si accepta limbajul L:
Cum L este limbaj regulat si 2= L, rezulta ca exista o gramatica G de tip 3 fara
reguli pentru care L(G) = L: Folosind constructia de la punctul d) al Exercitiului
2.6.2, rezulta ca exista un automat nit nedeterminist A cu o singura stare nala
(F = fxg) astfel ^ncât L(G) = L(A): Deoarece gramatica G nu are reguli, rezulta
x ! 2= P , deci x 2= F .
0 0

1 2 3 4 1 3

Æ a b
s
1 s 2 s4
s
2 s 2 s3
s
3 s 4 s3
s
4 s 4 s4
Sa se determine gramatica de tip 3 echivalenta cu A.

Exercitiul 2.10.16 Pentru automatul din Exercitiul 2.10.12, sa se determine gra-
matica de tip 3 echivalenta.
Exercitiul 2.10.17 Fie gramatica G = (fx; yg; fa; bg; x; fx ! a x j a y; y ! b y j bg).
Sa se determine un automat nit nedeterminist echivalent.
Exercitiul 2.10.18 Fie gramatica G = (fx; yg; fa; bg; x; fx ! a x j a j y; y !
b y j b jg). Sa se determine un automat nit nedeterminist echivalent.
Exercitiul 2.10.19 Utilizând Lema Bar-Hillel sau Exercitiul 2.7.4, sa se arate ca
limbajele din Exercitiul 2.10.7 nu sunt regulate.
Exercitiul 2.10.20 Utilizând Lema Bar-Hillel, sa se arate ca urmatoarele limbaje
nu sunt regulate:
L 1 = fan bn k = n 1g; k xat;
+
L 2 = fan b n = n 1g;
2
L 3 = fan bkn = n 1g; k xat.

2
Exercitiul 2.10.21 Sa se arate ca limbajul L = fan b a +
g [ fa bg verica Lema
+
Bar-Hillel, dar nu este regulat.

Exercitiul 2.10.22 Fie sistemul tranzitional (partial denit)
1 2 3 4 1 4

Æ a b
s 1 s 2 s3 ;
s 2 s 2 s2 s 4
s 3 fs ; s
3 4 g s2 ;
s 4 s 2 s3 s 1
Folosind Algoritmul (ALG4) sau procedeul din constructia teoretica din Teorema
2.8.1, sa se determine un automat nit nedeterminist echivalent cu A.
Exercitiul 2.10.23 Sa se precizeze un algoritm pentru determinarea sistemului

tranzitional echivalent pentru o expresie regulata data.
Se foloseste un rezultat teoretic din [7, 9, 10, 11] care construieste pentru
ecare subexpresie regulata un sistem tranzitional echivalent si se obtine un algoritm
asemanator cu (ALG5).
Exercitiul 2.10.24 Sa se precizeze un algoritm pentru determinarea unei gramatici
drept liniare echivalente cu un sistem tranzitional dat. Sa se precizeze un algoritm si
pentru reciproca armatiei de mai sus.

Asemanator cu constructia din Exercitiul 2.6.1, cu deosebirea ca o tranzitie
va corespunde ^n gramatica echivalenta cu o regula de redenumire. Reciproca se face
folosind ideile din Exercitiul 2.6.2, evident fara a mai elimina regulile de redenumire.
Exercitiul 2.10.25 Fie L un limbaj generat de o gramatica stâng liniara. Sa se
arate ca exista o gramatica drept liniara care genereaza limbajul L: Reciproca este
adevarata ?
Exercitiul 2.10.26 Fie gramaticile de tip 3 G = (fX ; X g; fa; b; cg; X ; fX !
1 1 2 1 1
a X ; X ! b X ; X ! b X ; X ! cg) si G = (fX ; X ; X g; fa; b; cg; X ; fX !

a X ; X ! b X ; X ! X ; X ! c X ; X ! g). Folosind, eventual, Teorema
1 1 2 2 2 2 2 1 2 3 1 1
2 2 2 2 3 3 3 3
2.9.1:
sa se construiasca o gramatica G3 astfel ^ncât L(G3 ) = L(G1 ) [ L(G2 );
sa se construiasca o gramatica G3 astfel ^ncât L(G3 ) = L(G1 ) L(G2 );
sa se construiasca o gramatica G3 astfel ^ncât L(G3 ) = (L(G1 )) :
Exercitiul 2.10.27 Folosind Algoritmul (ALG5), sa se determine gramaticile de tip
3 echivalente pentru urmatoarele expresii regulate:
(a + (a b))
((1 + 01 + 001) ( + 0 + 00))
((0 + 1)(0 + 1)) + ((0 + 1)(0 + 1)(0 + 1))
Exercitiul 2.10.28 Sa se demonstreze ca L(E ) = L(E ) (sunt echivalente), unde:
1 2
E = 1 + 0(10)(11 + 0)
1
E = (01) (1 + 00):
~
2
Acest exercitiu se poate folosi pentru a scrie o alta forma a limbajului acceptat de
automatul din Exercitiul 2.4.1 utilizând metoda prezentata ^n Sectiunea 2.9.
Exercitiul 2.10.29 Sa se demonstreze ca L(E ) = L(E ) unde:
1 2
a)
E = ( + (a b + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b)
1
(b a b + a))(a a b) a + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b) b)a :

si
E = (a + b(b a)(a + b b)) ;
2
b)
E = (a b + a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b) (b a b + a))(a a b)
1
si
E = (a + b(b a)(a + b b)) b(b a) ;
2
c)
E = a b(a a b) b((b a b + a)(a a b) b)
1
si
E = (a + b(b a) (a + b b)) b(b a) b:
~
2
Sunt mai multe moduri de abordare a problemelor de acest tip:

primul mod (cel mai nesigur) ar sa facem diferite transformari (de exemplu,
folosind identitatile din Exercitiul 2.10.30) si sa le aducem la o forma comuna;
al doilea mod (sigur, dar de complexitate exponentiala), ar sa construim,
pentru cele doua expresii regulate, automatele minimale care accepta limbajele
L(E1 ) si L(E2 ). Apoi, se verica daca automatele sunt izomorfe;
al treilea mod (sigur, de complexitate polinomiala, dar care merge numai pentru
acest exercitiu), este sa plecam de la Exercitiul 2.9.3. Vom rezolva ^n alt mod
sistemul de ecuatii:
(1) X =+X a+X a+X b
1 1 2 3
(2) X =X b+X a
2 1 3
(3) X =X b
3 2
Înlocuim (3) ^n (2) si obtinem:
X = X b+X ba
2 1 2
Prin rezolvarea acestei ecuatii, rezulta (4) X2 = X1 b(b a) : Înlocuim (4) ^n (1)
si ^n (3), care apoi ^l ^nlocuim tot ^n (1): Deducem:
(5) X = + X a + X b(b a) a + X b(b a) b b
1 1 1 1
Din aceasta ecuatie rezulta

(6) X = (a + b(b a) a + b(b a) b b) = (a + b(b a) (a + b b))
1
Apoi, rezulta imediat X2 si X3 :

(7) X = (a + b(b a) (a + b b)) b(b a)
2
(8) X = (a + b(b a) (a + b b)) b(b a) b

3
Acum, prin comparatie cu rezultatele de la Exercitiul 2.9.3, se verica imediat

echivalenta expresiilor regulate.
Exercitiul 2.10.30 Demonstrati urmatoarele identitati pentru expresiile regulate

r; s si t (notatie: r = s ^nseamna L(r) = L(s)):
a) r + s = s + r
b) (r + s) + t = r + (s + t)
c) (r s)t = r(s t)
d) r(s + t) = r s + r t
e) (r + s)t = r t + s t
f) ; =
g) =
h) r = r = r
i) (r ) = r
j) ( + r) = r
k) (r s ) = (r + s)
l) r(s r) = (r s) r
Exercitiul 2.10.31 Fie r; s si t expresii regulate. Care din urmatoarele relatii sunt
adevarate si care nu ?
(i) (r s + r) r = r(s r + r)
(ii) s(r s + s) r = r r s(r r s)

(iii) (r + s) = r + s

! Folosind identitatile din Exercitiul 2.10.30, avem:
h) d) l) e)
(i) adevarata, deoarece (r s + r) r = (r s + r ) r = (r(s + )) r = r((s + )r) =
h
r(s r + r) = r(s r + r)
)
(ii) falsa, deoarece prima expresie ^ncepe cu s si a doua cu r;

(iii) falsa, deoarece prima expresie contine r s, pe când a doua nu.
Exercitiul 2.10.32 Pentru expresiile regulate din Exercitiul 2.10.27, sa se determine
sistemele tranzitionale (automatele nedeterministe, deterministe, minimale) echiva-
lente.
Exercitiul 2.10.33 Utilizând Algoritmul (ALG6), sa se precizeze expresiile regulate

echivalente (si limbajele acceptate) pentru automatele din Exercitiile 2.10.5, 2.10.6,
2.10.9, 2.10.11, 2.10.12, 2.10.15 si 2.10.22. Aceeasi ^ntrebare pentru vericarea lim-
bajelor prezentate ^n Exercitiile 2.3.2, 2.3.3, 2.4.1, 2.5.1, 2.6.1 si 2.8.1.
Exercitiul 2.10.34 Spunem ca doua expresii regulate peste sunt egale (notatie
E = E ) daca si numai daca L(E ) = L(E ). Aratati ca:
1 2 1 2
a) (ER(); +) este monoid comutativ;

b) (ER(); ) este monoid;
c) \" este distributiva fata de \+".
unde prin ER() s-a notat multimea tuturor expresiilor regulate cu variabile din .
Capitolul 3
Limbaje independente de
context
3.1 Automate pushdown nedeterministe
Denitia 3.1.1 Un automat pushdown nedeterminist nit este un 7-uplu
P = (S; ; ; Æ; s ; z ; F )
0 0
unde
S reprezinta multimea starilor (nita, nevida);
este alfabetul benzii de intrare (nit, nevid);
este alfabetul stivei (memoriei) pushdown (nit, nevid);
Æ : S ( [ fg) ! P (S ) este functia de tranzitie;
0
z 2 este simbolul de start din memoria pushdown;

0

Denitia 3.1.2 Multimea S se numeste multimea conguratiilor.
Tripletul (s; a u; z ) se numeste conguratie, unde s 2 S; a 2 ; z 2 ,
u 2 ; 2 .
Denitia 3.1.3 Consideram relatia binara : S , denita astfel:
daca (s0 ; ) 2 Æ (s; a; z ) atunci (s; a u; z ) (s0 ; u; )
104
Automate pushdown nedeterministe 105
+
Notam ; ^nchiderea re exiva si tranzitiva, respectiv tranzitiva, a relatiei
(1)
: Când scriem ^nseamna ca s-a aplicat tranzitia cu numarul 1: Daca scriem
;
2 (1)
^nseamna ca s-a aplicat de doua ori tranzitia cu numarul 1:

Denitia 3.1.4 Fie P = (S; ; ; Æ; s ; z ; F ) un automat pushdown nedeterminist.
0 0
Atunci limbajul acceptat de P este

L(P ) = fw= w 2 ; (s ; w; z ) (s; ; ); s 2 F; 2 g:
0 0
Denitia 3.1.5 Fie P = (S; ; ; Æ; s0; z0 ; ;) un automat pushdown nedeterminist cu

memorie vida. Atunci limbajul acceptat de P este

L (P ) = fw= w 2 ; (s ; w; z ) 0 0 (s; ; ); s 2 S g:
Exercitiul 3.1.1 Fie automatul pushdown P = (fs0 ; s1 ; s2 g; f0; 1g; fz; 0g; Æ; s0; z; fs0g),
unde functia de tranzitie este:
1) Æ (s0 ; 0; z ) = f(s1 ; 0 z )g;
2) Æ (s1 ; 0; 0) = f(s1 ; 0 0)g;
3) Æ (s1 ; 1; 0) = f(s2 ; )g;
4) Æ (s2 ; 1; 0) = f(s2 ; )g;
5) Æ (s2 ; ; z ) = f(s0 ; )g;
6) Æ (s; a; z ) = ; ^n celelalte cazuri.
a) Sa se arate ca L(P ) = f0n 1n = n 0g;
b) Ce tip de automat pushdown este P ?
Solutie
a) : Trebuie sa aratam ca 0n 1n 2 L(P ): Înainte de a face cazul general, sa vedem,
de exemplu, daca 0 0 1 1 2 L(P ).
(1) (2) (3)
Astfel, avem (s ; 0 0 1 1; z )
0 (s ; 0 1 1; 0 z )
1 (s ; 1 1; 0 0 z )
1
2 F , rezulta ca 0 0 1 1 2 L(P ):

(4) (5)
(s ; 1; 0 z )
2 (s ; ; z )
2 (s ; ; ); si cum s
0 0
(1) n 1;(2)
Trecem acum la cazul general. Avem: (s ; 0n 1n ; z ) 0 (s ; 0n 1n ; 0 z )
1
1
(3) n 1;(4) (5)
(s ; 1n ; 0n z ) (s ; 1n ; 0n z ) 1
(s ; ; z )
1
(s ; ; ); si la fel cum
s 2 F , rezulta ca 0n 1n 2 L(P ): Cu aceasta, prima incluziune este terminata.
1 2 2 0

: Fie w 2 L(P ); adica exista tranzitia (s ; w; z ) (s ; ; ); 2 (s ind
0 0 0
singura stare nala). Sa aratam ca 9 n 2 N astfel ^ncât w = 0n 1n: Distingem mai
multe situatii:
;

0
Cazul I: w = : E clar ca (s0 ; ; z ) (s ; ; z ): Deci pentru n = 0 avem

0
w = 0n 1n :
Cazul II: w 6= ; deci w = i1 i2 ::: im ; m 1; cu i1 ; :::; im 2 f0; 1g: Presupunem
i = 1. Cum Æ(s ; 1; ) = ;; rezulta ca ne blocam (nu avem ce tranzitie sa
1 0
aplicam).
Asadar i = 0: Fara a restrânge generalitatea, distingem cazurile:
1
k;+
{ Cazul II.1: w = 0k ; k 1 =) (s ; 0k ; z )
0 (s ; ; 0n z ) si ne-am blocat
1
deoarece Æ(s ; ; ) = ;;
1
{ Cazul II.2: w = 0k 1l u; unde l; k 1; iar u = sau u ^ncepe cu 0 (u = 0 u0 ).

În acest caz, avem (s ; 0k 1l u)
(3)
0 (s ; 1l u; 0k z )
1 (s ; 1l u; 0k z ). 2
1 1
Acum distingem trei situatii:

;
Situatia 1: k < l. Obtinem
(4) (5)
(s ; 1l k u; z ) 2 (s ; 1l k u; ) si 0
ne-am blocat deoarece Æ(s ; 1; ) = ;;

0
;
Situatia 2: k > l. Obtinem
(4)
(s ; u; 0k l z ) si ne-am blocat

2
deoarece Æ(s ; 0; 0) = ; si Æ(s ; ; 0) = ; (u nu ^ncepe cu 1);

2 2
;
Situatia 3: k = l. Obtinem
(4) (5)
(s ; u; z ) (s ; u; ) si ne
blocam daca u = 0 u0; deoarece Æ(s ; 0; ) = ;: Deci singura posibilitate
2 0
ramâne u = . Asadar, w = 0k 1k ; k 1:
Din cazul I, respectiv cazul II.2 (situatia 3), rezulta ca exista n 0; astfel ^ncât
w = 0n 1n : În concluzie, L(P ) = f0n 1n = n 0g:
b) P este un automat pushdown cu stari nale. Pentru cuvintele de forma 0n 1n ; n
1, automatul P poate privit ca ind cu memorie vida.
Cu aceasta, solutia Exercitiului 3.1.1 a luat sfârsit.
Exercitiul 3.1.2 Fie automatul pushdown
P = (fs ; s ; s g; fa; bg; fz; a; bg; Æ; s ; z; fs g)
0 1 2 0 2
cu functia Æ denita astfel:

1) Æ (s0 ; a; z ) = f(s0 ; a z )g;
2) Æ (s0 ; b; z ) = f(s0 ; b z )g;
3) Æ (s0 ; a; a) = f(s0 ; a a); (s1 ; )g;
4) Æ (s0 ; a; b) = f(s0 ; a b)g;
5) Æ (s0 ; b; a) = f(s0 ; b a)g;
6) Æ (s0 ; b; b) = f(s0 ; b b); (s1 ; )g;

7) Æ (s1 ; a; a) = f(s1 ; )g;
8) Æ (s1 ; b; b) = f(s1 ; )g;
9) Æ (s1 ; ; z ) = f(s2 ; )g;
10) Æ (s; i; x) = ;, pentru 8 (s; i; x) 2 S ( [ fg) nedenite mai sus (ramase).
a) Sa se arate ca L(P ) = fw w=w
e 2 fa; bg+g; unde we reprezinta oglinditul lui w;
b) Ce fel de automat pushdown este P ?
Solutie
_
a) : Facem conventiile ca
(1) (2)
sa ^nsemne aplicarea tranzitiei (1) sau (2), iar

(3 )b
daca scriem ^ntelegem ca se aplica tranzitia cu numarul 3 partea a doua (cea
_ (1) (2)
care ajunge ^n (s ; )). Astfel, avem tranzitiile (s ; i i ::: in in ::: i i ; z )

1 0 1 2 2 1
a _ _ _ a ; (3 ) (4) (5) (6 ) b_ b (3 ) (6 )
(s ; i ::: in in ::: i i ; i z )
0 2 2 1 1 (s ; in ::: i i ; in ::: i i z ) 0(s ; in 2 1 2 1 0 1
_ ; (7) (8) (9)
::: i i ; in ::: i i z )
2 1 1 2 1 (s ; ; z ) (s ; ; );
1 2

: Fie w 2 L(P ); deci exista tranzitia (s ; w; z ) (s ; ; ); 2 fz; a; bg: Dar 0 2
singura tranzitie care prin care se poate ajunge ^n s este (9), deci ne vor interesa 2
forma cuvintelor pentru care ajungem ^n starea s , iar ^n stiva pushdown avem z: 1
Astfel, e w = i i ::: ik ; ij 2 fa; bg; 8 j = 1; k: La ^nceput avem una din tranzitiile

1 2
_
(s ; i ::: ik ; i z ): În acest moment, putem aplica (3a) _ (4) _
(1) (2)
(s ; i i ::: ik ; z )
(5) _ (6a), sau (3b) _ (6b) daca i = i . Oricum, daca aplicam (3b) _ (6b), ajungem
0 1 2 0 2 1
2 1
^n starea s , si de acolo nu mai putem trece ^n starea s . Deci, fara a restrânge
1 0
generalitatea consideram ca (3a) _ (4) _ (5) _ (6a) s-a aplicat de l ori (0 l k).
Astfel am obtinut tranzitia
a _ _ _ a ;l (3 ) (4) (5) (6 )
(s ; i ::: ik ; i z )
0 2 1 (s ; il ::: ik ; il ::: i z ) 0 +1 1
Cazul I: daca l = k atunci ne blocam deoarece Æ (s0 ; ; orice) = ;;

b _ b

(3 ) (6 )
Cazul II: daca l < k atunci (s0 ; il+1 ::: ik ; il ::: i1 z )

(s ; il ::: ik ; il ::: i 1 +2 1 1
z ) si il = il (altfel ne blocam). De aici se pot aplica doar regulile (7) sau (8)
+1
trebuind sa ajungem ^n conguratia (s ; ; z ). Distingem subcazurile: 1
{ Subcazul II.1: k l 1 < l 1 (sau k < 2l). Obtinem tranzitia:

_ ;k l ; (7) (8) 1
(s ; il ::: ik ; il ::: i z )
1 +2 (s ; ; i l k ::: i z )
1 1 1 2 1
care conduce la blocaj deoarece Æ(s ; ; orice) = ;; 1

{ Subcazul II.2: k l 1 > l 1 (sau k > 2l). Obtinem tranzitia:

_ ;l ;
(7) (8) 1 (9)
(s ; il ::: ik ; il ::: i z )
1 +2 1 1 (s ; ik l ::: ik ; z ) (s ; ik l1 2 2 2
::: ik ; )
si iarasi ne blocam deoarece memoria pushdown a devenit vida;
{ Subcazul II.3: k = 2l Obtinem tranzitia:
_ ;l ; (7) (8) 1 (9)
(s ; il ::: ik ; il ::: i z )
1 +2 1 1 (s ; ; z ) (s ; ; ) 1 2
care este o conguratie de acceptare deoarece s este stare nala. În 2
timpul aplicarii tranzitiilor (7) sau (8), avem satisfacute relatiile il = +2
il ; il = il ; :::; ik = i : De mai sus avem si il = il deci notând

1 +3 2 1 +1
cu w = i i ::: il rezulta ca w = w wf ; w 2 fa; bg , adica exact ceea ce

1 1 2 1 1 1
+
trebuia demonstrat.
b) P este un automat pushdown cu stare nala, dar poate privit si ca un automat
pushdown cu memorie vida. Din punct de vedere al determinismului, P este automat
pushdown nedeterminist.
Exercitiul 3.1.3 Fie automatul pushdown P = (fq ; q ; q ; q g; fa; b; cg; fz; ag; Æ; q ;
0 1 2 3 0
z; fq g) cu Æ dat prin:
3
1) Æ (q0 ; a; z ) = f(q1 ; a a z )g;

2) Æ (q1 ; a; a) = f(q1 ; a a a)g;
3) Æ (q1 ; b; a) = f(q2 ; )g;
4) Æ (q1 ; c; a) = f(q2 ; )g;
5) Æ (q2 ; b; a) = f(q2 ; )g;
6) Æ (q2 ; c; a) = f(q2 ; )g;
7) Æ (q2 ; ; z ) = f(q3 ; )g;
a) Sa se arate ca L(P ) = fan w=w 2 fb; cg+; jwj = 2n; n 1g;
b) Ce fel de automat pushdown este P ?
c) Sa se gaseasca o gramatica de tip 2 echivalenta cu P:
Solutie
: Asemanatoare demonstratiilor din Exercitiile 3.1.1

si 3.1.2.
: Fie w 2 L(P ), adica exista tranzitia (q ; w; z ) (q ; ; ). La fel ca ^n Exercitiul
0 3
3.1.2, daca w ^ncepe cu b sau c atunci ne blocam.

Asadar, w ^ncepe cu a, adica 9 k 1 astfel ^ncât w = ak w ; cu 1

(1)
w 1 2 fb; cg:
Astfel, ^n mod determinist, avem
k;
(q ; ak w ; z )
0 1 (q ; w ; a k z )
1 1
2
Sa notam w = i i ::: it . Este clar ca urmatoarea tranzitie va 3 sau 4. Se observa
ca i ; i ; :::; in 2 fb; cg, deoarece altfel ne blocam (nu avem Æ(q ; a; orice) denit,
1 1 2
1 2 2
iar daca aplicam tranzitia 7, ne blocam indca golim memoria pushdown). Sa mai
observam acum ca pentru a ajunge ^n singura stare nala s , trebuie sa aplicam 3
tranzitia 7, deci trebuie vizat ^n memoria pushdown simbolul z . Asadar trebuie eli-
minate toate simbolurile a k prezente ^n stiva pushdown. Deci, daca t < 2k atunci ne
2
blocam deoarece nu avem tranzitie Æ(q ; ; a), iar daca t > 2k ajungem la conguratia
2
(q ; i k i k ::: it ; z ) si ne blocam deoarece nu avem ce aplica. Astfel, ramâne ca

t = 2k, deci w = ak w ; w 2 fb; cg; jw j = 2k: Cu aceasta, am demonstrat si cealalta
3 2 +1 2 +2
1 1 1
incluziune.
b) Automatul P este cu memorie vida, dar si cu stare nala. În plus, acesta este
determinist (Denitia 3.6.1).
c) Vom vedea ^n Exercitiul 3.1.5 un procedeu de deducere a gramaticii echivalente cu
un automat pushdown folosind teoria ([11]). Pentru acest exercitiu, vom da ^nsa doua
gramatici echivalente cu P construite direct din forma analitica a limbajului. Acestea
sunt:
G 1 = (fS; Ag; fa; b; cg; S; fS ! a S A A j a A A; A ! b j cg);
G 2 = (fS g; fa; b; cg; S; fS ! a S b b j a S b c j a S c b j a S c c j a b b j a b c j a c b j a c cg).
Lasam ca tema cititorului demonstratia echivalentei dintre G ; G si P . 1 2
Teorema 3.1.1 Pentru orice gramatica independenta de context, exista un automat

pushdown (nedeterminist) cu memorie vida echivalent.
Demonstratie Se gaseste ^n [7, 11].
Exercitiul 3.1.4 Fie gramatica G = (fx ; xg; fa; b; cg; x ; fx ! x c j x c; x
1 0 0 0 0 !
a x b j a bg): Sa se construiasca un automat pushdown echivalent cu G : 1
Solutie Vom rezolva problema prin doua metode. Prima metoda se refera la
constructia generala din Teorema 3.1.1. Astfel pentru G = (VN ; VT ; x ; P ) construim 0
P = (fsg; VT ; VN [ VT ; Æ; s; x ; ;); unde Æ este denit dupa cum urmeaza:

0
(expandare) Æ(s; ; x) = f(s; r)= x ! r 2 P g;

(reducere) Æ(s; a; a) = f(s; )g; 8 a 2 ;
Æ(rest) = ;; ^n celelalte cazuri.
În cazul exercitiului nostru avem P = (fsg; fa; b; cg; fx ; x; a; b; cg; Æ; s; x ; ;) unde Æ
0 0
este dat prin:

1) Æ(s; ; x ) = f(s; x c); (s; x c)g

0 0
Æ(s; ; x) = f(s; a x b); (s; a b)g

2) Æ(s; a; a) = f(s; )g
Æ(s; b; b) = f(s; )g
Æ(s; c; c) = f(s; )g
3) Æ(rest) = ;; ^n celelalte cazuri.
Nu este nevoie sa demonstram ca L(G ) = L (P ), deoarece am folosit constructia
1
din Teorema 3.1.1.

Pentru a prezenta a doua metoda, mai ^ntâi sa observam ca L(G ) = 1
fan bn cm = n; m 1g: Asemanator cu Exercitiul 3.1.1, construim un automat push-

down determinist care accepta acest limbaj. Fie
P 0 = (fs ; s ; s ; s g; fa; b; cg; fa; z g; Æ; s ; z; fs g);
0 1 2 3 0 3
cu Æ dat astfel:
1. d(s ; a; z ) = (s ; a z );
0 1
2. d(s ; a; a) = (s ; a a);
1 1
3. d(s ; b; a) = (s ; );
1 2
4. d(s ; b; a) = (s ; );
2 2
5. d(s ; c; z ) = (s ; z );
2 3
6. d(s ; c; z ) = (s ; z );
3 3
7. Æ(rest) = ;; ^n celelalte cazuri.

Lasam cititorului, ca exercitiu, demonstratia echivalentei dintre P 0 si G :
1
Teorema 3.1.2 Pentru orice automat pushdown (nedeterminist) cu memorie vida,

exista o gramatica independenta de context echivalenta.


! În constructia din Teorema 3.1.1, se determina un automat pushdown nedeter-
minist cu o singura stare echivalent cu o gramatica de tip 2. Apoi din Teorema
(reciproca) 3.1.2 avem o constructie a unei gramatici de tip 2 echivalente cu un
automat pushdown nedeterminist. Din aceste doua teoreme rezulta ca pentru orice
automat pushdown nedeterminist cu mai multe stari, exista un automat pushdown
nedeterminist echivalent care are o singura stare. De aici rezulta ca putem elimina
din denitia automatelor pushdown multimea starilor. Dezavantajele sunt distrugerea
"esentei" automatelor pushdown si faptul ca aceasta conversie este de dimensiune
exponentiala. Mai mult, automatul cu o singura stare (care se poate elimina) va
nedeterminist, deci nu vom putea studia proprietatile automatelor pushdown determi-
niste (care formeaza clasa L2DET ).
Exercitiul 3.1.5 Fie automatul pushdown determinist

P = (fs ; s ; s g; f0; 1g; fz; 0g; Æ; s ; z; ;);
0 1 2 0
unde Æ este dat prin:

1) Æ (s0 ; 0; z ) = (s1 ; 0 z );
2) Æ (s1 ; 0; 0) = (s1 ; 0 0);
3) Æ (s1 ; 1; 0) = (s2 ; );
4) Æ (s2 ; 1; 0) = (s2 ; );
5) Æ (s2 ; ; z ) = (s0 ; z );
6) Æ (rest) = ;; ^n celelalte cazuri.
Sa se construiasca o gramatica de tip 2 echivalenta cu P:
Solutie La fel ca ^n exercitiile precedente, vom prezenta doua metode. Prima
se va referi la constructia teoretica din demonstratia Teoremei 3.1.2 (amanunte ^n
[7, 9, 10]).
Metoda I: Fie P = (S; ; ; Æ; s ; z ; ;) un automat pushdown nedeterminist cu
0 0
memorie vida. Construim gramatica G = (S S [ fx g; ; x ; P ) unde regulile 0 0
P se formeaza dupa cum urmeaza:

(i) Pentru tranzitii de tipul (r; ::: n ) 2 Æ(s; a; z ); unde a 2 [fg; ; ; :::;
1 2 1 2
n 2 ; ar trebui ca ^n gramatica G sa avem o regula de genul [s; z ] !

a[r; ::: n ]. Dar câmpul al doilea al acestor perechi nu contine tot tim-
1 2
pul un singur simbol, de aceea trebuie introdus un al treilea câmp. Asadar,

pentru tranzitia de mai sus, consideram regulile:
[s; z; s0] ! a [r; ; s ] [s ; ; s ] :::[sn ; n ; s0 ]; 8 s ; s ; :::; sn ; s0 2 S:
1 1 1 2 2 1 1 2 1
(ii) Pentru tranzitii de tipul (r; ) 2 Æ(s; a; z ); 8 a 2 [ fg; trebuie sa punem ^n
corespondenta ^n gramatica G regula [s; z; r] ! a:
(iii) Bine^nteles, trebuie precizate si reguli de start pentru gramatica G, si acestea
sunt x ! [s ; z ; s]; 8 s 2 S:
0 0 0
Cu aceasta constructie, sa vedem ce reguli trebuie sa contina gramatica G echivalenta
cu P .
Pentru prima tranzitie, avem noua reguli ^n gramatica G:
{ [s ; z; s ] ! 0 [s ; 0; s ] [s ; z; s ]
0 0 1 0 0 0
{ [s ; z; s ] ! 0 [s ; 0; s ] [s ; z; s ]
0 0 1 1 1 0
{ [s ; z; s ] ! 0 [s ; 0; s ] [s ; z; s ]
0 0 1 2 2 0
{ [s
0 ; z; s
1 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 0 ] [s0 ; z; s 1 ]
{ [s
0 ; z; s
1 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 1 ] [s1 ; z; s 1 ]
{ [s
0 ; z; s
1 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 2 ] [s2 ; z; s 1 ]
{ [s
0 ; z; s
2 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 0 ] [s0 ; z; s 2 ]
{ [s
0 ; z; s
2 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 1 ] [s1 ; z; s 2 ]
{ [s
0 ; z; s
2 ] ! 0 [s 1 ; 0; s 2 ] [s2 ; z; s 2 ]
Pentru tranzitia Æ(s ; 0; 0) = (s ; 0 0), se procedeaza la fel (obtinem tot noua
1 1
reguli).
Pentru tranzitia Æ(s ; 1; 0) = (s ; ), obtinem regula [s ; 0; s ] ! 1:
1 2 1 2
Pentru tranzitia Æ(s ; 1; 0) = (s ; ), obtinem regula [s ; 0; s ] ! 1:

2 2 2 2
Pentru tranzitia Æ(s ; ; z ) = (s ; z ), obtinem regula [s ; z; s ] ! :

2 0 2 0
Reguli de start: x 0 ! [s ; z ; s ] j [s ; z ; s ] j [s ; z ; s ]:
0 0 0 0 0 1 0 0 2
Metoda a II-a: Se observa ca limbajul acceptat de acest automat se poate exprima
sub forma analitica, adica L(G) = f0n 1n= n 1g: Alegem, de exemplu, gramatica
G = (fx g; f0; 1g; x ; fx ! 0 x 1 j 0 1g). Se observa ca aceasta gramatica este mai

0 0 0 0
redusa decât gramatica din metoda I. Lasam ca exercitiu pentru cititor demonstratia
egalitatii L(G) = L (P ):

! Se observa, ^n constructia din prima metoda, ca pentru o tranzitie de tipul
(r; ) 2 Æ(s; a; z ); avem jS jm reguli, unde m = jj: În subsectiunea de mai jos, vom
prezenta un algoritm ecient (dar tot exponential), care construieste gramatica de tip
2 echivalenta cu un automat pushdown nedeterminist.
3.1.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre un automat

pushdown nedeterminist si o gramatica de tip 2
Am vazut ^n constructia din Exercitiul 3.1.5 ca avem jS j j j + 1 neterminali si jS jk 2
reguli pentru o tranzitie de tipul (i). De asemeni, trebuie adaugate si regulile de
tipul (ii) si (iii) (din acelasi exercitiu). Asadar, dimensiunea gramaticii ce rezulta din
aceasta constructie este foarte mare.
Exemplul 3.1.1 Pentru limbajul L = f0n1 n =n 1g independent de context, con- 3
sideram automatul pushdown A = (fq ; q ; q g; f0; 1g; fx; z g; Æ; q ; z; ;); unde Æ este
0 1 2 0
dat prin:
1. Æ (q0 ; 0; z ) = f(q1 ; xxxz )g;
2. Æ (q1 ; 0; x) = f(q1 ; xxxx)g;
3. Æ (q1 ; 1; x) = f(q2 ; )g;
4. Æ (q2 ; 1; x) = f(q2 ; )g;

5. Æ (q2 ; ; x) = f(q0 ; )g:
Conform cu constructia prezentata ^n Exercitiul 3.1.5, obtinem o gramatica echiva-
lenta care are 19 neterminali si 168 reguli.
Pentru a rezolva ecient aceasta problema, dam urmatoarea denitie:
Denitia 3.1.6 Consideram compunerea a doua triplete din Q Q (notatie
\Æ"):
[q ; u; q ] Æ [q ; v; q ] = ;[q ; uv; q ] altfel.
1 2
daca q = q
3 4
1 4 2 3
Folosind asociativitatea stânga, putem extinde Æ la (Q Q)m ; m 2; astfel:

[q ; u ; q ] Æ [q0 ; u ; q ] Æ ::: Æ [qm
1 1 2
0 ; um; qm ] =
2 2 3 +1
= ([q ; u ; q ] Æ [q0 ; u ; q ] Æ ::: Æ [qm

1 1 2 2
0 ; um ; qm ]) Æ [q0 ; um ; qm ]
2 3 m 1 1 +1
Algoritmul (ALG7):
Intrare: A = (Q; ; ; Æ; q ; z ; ;) un automat pushdown;
0 0
Iesire: G = (V; ; S; P ) o gramatica independenta la context echivalenta;

Metoda:
1. := ;;
0
2. := ;
3. P := ;;
1 0
4. for (orice (q ; ) 2 Æ(q; a; X )) do begin

1
5. := [ f[q; X; q ]g;
6. P := P [ f[q; X; q ] ! ag
1 1 1
end
7. k := 1;
repeat
8. k := k ;
9. for (orice (q ; z z :::zm ) 2 Æ(q; a; X )) do begin
+1
1 1 2
10. ok := true; tempq := q ; 1
11. for (i := 1; m) and ok do

12. if (e 9 [tempq; zi ; q0 ] 2 k ) then ok := false
else begin
13. temp[i] := q0 ; tempq := q0
end
14. if ok then begin
15. k := k [ f[q; X; temp[m]]g;
+1 +1
16. P := P [ f[q; X; temp[m]] ! [q ; z ; temp[1]][temp[1]; z ; temp[2]]::: 1 1 2
[temp[m 1]; zm ; temp[m]]g

end
end ;
17. k := k + 1
18. until k = k ; 1
19. if (9 [q ; z ; q] 2 k ) then begin

0 0
20. k := k [ fS g;
21. for (orice [q ; z ; q] 2 k ) do
0 0
22. P := fS ! [q ; z ; q]g 0 0
end ;
23. V := k ;
Teorema 3.1.3 (corectitudinea Algoritmului (ALG7))
Fie A = (Q; ; ; Æ; q ; z ; ;) un automat pushdown, care este intrare pentru Algo-
0 0
ritmul (ALG7). Dupa executia Algoritmului (ALG7), avem:

(i) G este echivalenta cu A (adica L(G) = L (A));
(ii) numarul de iteratii ale Algoritmului (ALG7) este nit (k jQj2 j j).
Demonstratie Din Algoritmul (ALG7), (pasul 8), se observa imediat ca
1 2 ::: j j +1 ::: Q Q:
Dar Q Q este o multime nita, pe când sirul de incluziuni este innit. Deci,
9 k 1 astfel ^ncât k = k (presupunem k 1 minimal care satisface aceasta
+1
proprietate).
Prin inductie dupa j; aratam ca k = k j ; 8 j 1: Asta ^nseamna ca k este
+
multimea maximala care contine neterminali accesibili.

Pasul initial: Cazul j = 1 este imediat.
Pasul inductiv: Presupunem ca k = k l ; 8 l j: Trebuie sa demonstram ca
+
k = k l : Dar k l = k l [ Y; unde Y este multimea neterminalilor de forma

+ +1 + +1 +
[q; X; temp[m]] care se adauga la pasul 15 din Algoritmul (ALG7). Asadar, la pasul
16 al Algoritmului (ALG7), exista o regula
[q; X; temp[m]] ! [q ; z ; temp[1]][temp[1]; z ; temp[2]]:::[temp[m 1]; zm; temp[m]];
1 1 2
unde [q ; z ; temp[1]]; [temp[1]; z ; temp[2]]; :::; [temp[m

1 1 2 1]; zm; temp[m]] 2 k+l :
Dar k l = k ; (din presupunerea inductiva), deci
+
[q ; z ; temp[1]]; [temp[1]; z ; temp[2]]; :::; [temp[m 1]; zm; temp[m]] 2 k :

1 1 2
Astfel k l = k : De asemeni, din pasul inductiv aplicat pentru l = 1; rezulta

+ +1 +1
k = k : Astfel, k l = k : Asadar, rezulta ca k = k j ; 8 j 1:

Deci, k Q Q: Aceasta implica ca j k j jQj j j: Dar, numarul de iteratii
+1 + +1 +
2
ale Algoritmului (ALG7) este mai mic sau egal decât j k j: Astfel, obtinem partea (ii).
Pentru demonstrarea partii (i), trebuie sa aratam ca Algoritmul (ALG7) con-
struieste k (multimea neterminalilor acesibili) si P regulile corespunzatoare. Astfel,
va rezulta L(G0 ) = L (A); unde G0 este gramatica din constructia prezentata ^n
Exercitiul 3.1.5. Dar L(G) = L(G0 ); deci L(G) = L (A):
Ramâne sa aratam ca Algoritmul (ALG7) construieste corect gramatica cores-
punzatoare G: Pasul 3 este natural (el corespunde pentru = ;). La pasii 4,5,6 0
construim neterminalii accesibili folosind derivari directe:

[q; X; q ] ! a 1 () [q; X; q ] =G) a: 1
+
Deci, obtinem multimea neterminalilor accesibili folosind derivari directe ( k =

k [ fx=x ! x x :::xk ; x ; x ; :::; xk 2 k g).
1 +1
1 2 1 2
Presupunem ca am construit k multimea neterminalilor accesibili si P regulile

corespunzatoare. Sa vedem cum obtinem k : Din pasul 8, avem k = k : Pasul +1 +1
9 corespunde cu o tranzitie pentru automatul pushdown A din starea q; cu a ^n banda

de intrare si A ind primul element din stiva. Acum, cautam ^n k m variabile astfel
^ncât:
[q ; z ; temp[1]]Æ[temp0[1]; z ; temp[2]]Æ::Æ[temp0[m 1]; zm; temp[m]]=[q0 ; z z :::zm ; ?q]
1 1 2 1 1 2
Punem ?q pentru ca nu este important care stare este pe locul trei. Conform cu
Denitia 3.1.6, obtinem:
temp[2] = temp0[2]; temp[3] = temp0 [3]; :::; temp[m 1] = temp0 [m 1]; q =
0
1
q ; ?q = temp[m]:
Daca 9 k 2 f2; 3; :::; mg astfel ^ncât temp[k] 6= temp0[k]; atunci rezulta ca trebuie sa
1
gasim o alta variabila pentru a se putea face compunerea. Deci, obtinem pasii 10, 11,
12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 din Algoritmul (ALG7). Scopul pasilor 19, 20, 21, 22, 23
este sa introduca un simbol de start ^n multimea de variabile si adaugarea regulilor
corespunzatoare ^n P: Astfel, demonstratia Teoremei 3.1.3 este terminata.
Exercitiul 3.1.6 Fie automatul pushdown din Exemplul 3.1.1. Sa se gaseasca gra-
matica echivalenta folosind Algoritmul (ALG7).
Solutie Obtinem = ;; 0
= f[q ; x; q ]; [q ; x; q ]; [q ; z; q ]g;
P = f[q ; x; q ] ! 1; [q ; x; q ] ! 1; [q ; z; q ] ! g;
1 1 2 2 2 2 0
1 2 2 2 2 0
2= [ f[q ; z; q ]; [q ; x; q ]g;
1 0 0 1 2
P = P [ f[q ; z; q ] ! 0[q ; x; q ][q ; x; q ][q ; x; q ][q ; z; q ];

[q ; z; q ] ! 0[q ; x; q ][q ; x; q ][q ; x; q ][q ; z; q ]g;
0 0 1 2 2 2 2 2 2 0
1 2 1 2 2 2 2 2 2 2
= ; (acum, trecem la pasul 19)

= [ fS g;
3 2
3 3
P = P [ fS ! [q ; z; q ]g: 0 0
Astfel, folosind Algoritmul (ALG7), obtinem o gramatica echivalenta cu 6 reguli si 5

neterminali (^n loc de 168 reguli si 20 neterminali obtinuti prin metoda constructiva).
Observatia 3.1.1 Acest tip de rezolvare a problemei este folosit ^n multe probleme:
eliminarea regulilor si regulilor de redenumire, determinarea starilor accesibile
dintr-un automat nit (de tip 3). De asemeni, aceasta metoda este folosita ^n
multiple domenii: logica (rezolutie Robinson), baze de date deductive (Datalog),
grafuri (^nchiderea re exiva si tranzitiva a unei relatii). Consideram un operator
T : 2V ! 2V denit astfel:
Lema de pompare pentru limbaje de tip 2 116
T ( ) = fx=x 2 or x ! x x :::xk ; xi 2 ; i = 1; kg:

1 2
Obtinem:
fq g ! T ( ) ! T (
0 0 1 ) ! :::
jj jj jj
0 1 2
Lema 3.1.1 Fie V ; V 1 V: Daca V V atunci T (V ) T (V ):

2 1 2 1 2
Ca un corolar, rezulta ; = ::: Astfel, operatorul T este monoton.

Aplicând Teorema de punct x a lui Tarski , rezulta ca exista k 2 N astfel ^ncât
0 1 2
k = k (sau o forma echivalenta: \9 k 2 N; k = astfel ^ncât T ( ) = ").

+1
Acest se numeste cel mai mic punct x al operatorului T:
3.2 Lema de pompare pentru limbaje de tip 2

În aceasta sectiune, vom prezenta aplicatii la Lema lui Ogden (sau Teorema
iteratiei), si Lema de pompare pentru limbaje independente de context.
De asemeni, vom prezenta arbori de derivare, notiune folosita ^n Lema lui Ogden.
Lema 3.2.1 (Lema lui Ogden, Teorema de iteratie)
Pentru orice limbaj L indepedent de context, exista o constanta n 2 N (care
depinde numai de L) astfel ca orice cuvânt w 2 L cu m (m n) pozitii marcate,
admite o factorizare w = x y z u v cu proprietatile:
(i) y u are cel putin o pozitie marcata;
(ii) y z u are cel mult n pozitii marcate;
(iii) x y i z ui v 2 L; 8 i 0:
Lema 3.2.2 (Lema de pompare pentru limbaje independente de context)
Pentru orice limbaj L indepedent de context, exista o constanta n 2 N (care
depinde numai de L) astfel ca orice cuvânt w 2 L; jwj n, admite o factorizare
w = x y z u v cu proprietatile:
(i) jy uj 1;
(ii) jy z uj n;

(iii) x y i z ui v 2 L; 8 i 0:

! Demonstratia Lemei de pompare rezulta din Lema lui Ogden marcând toate
simbolurile lui w.
Denitia 3.2.1 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica independenta de context. Un
0
arbore de derivare (sau x -arbore) pentru G este un arbore \ordonat de la stânga

0
la dreapta" A = (V; E ) ^mpreuna cu o functie de etichetare f : V ! VN [ VT [ fg

cu proprietatile:
1) f (r) = x0 daca r este radacina arborelui;

2) Daca v 2 V are descendenti, atunci f (v ) 2 VN ;
3) Daca f (v ) = sau f (v ) 2 VT , atunci v nu are descendenti;
4) Daca v are descendentii v1 ; v2 ; :::; vn ^n aceasta ordine (^n acest sens arborele
este ordonat), atunci ^n G exista productia f (v ) ! f (v1 ) f (v2 ) :::; f (vn ):
Astfel, arborii de derivare se asociaza unei derivari. Denitia 3.2.1 privind arborii
de derivare se poate face si algoritmic.
Intrare: x =) w o derivare, w 2 (VN [ VT ) ;
0
G
Iesire: Arborele de derivare asociat.
Metoda: Vom descrie inductiv constructia arborelui de derivare.
Pasul I: Pentru derivarea ^ntr-un pas x ! x x ::: xn avem arborele
0 1 2
x 0
. # &
x x . . . xn
1 2
Mentionam ca etichetele x ; x ; :::; xn apar ^n aceasta ordine.

1 2
j;
Pasul j =) Pasul j + 1: Presupunem ca avem derivarea x0 =) Æj =) Æj +1 :
Presupunem ca Æj = y ::: yk yk yk ::: ym si ca ^n derivarea Æj =) Æj se aplica
1 1 +1 +1
Æ î corespunde arborele de derivare de
regula yk ! r r ::: rt . Daca derivarii x =j;)
1 2 j 0
mai jos
x 0
. # &
y . . yk . . ym
1
Æ î va corespunde arborele de derivare:

atunci derivarii x =j;)0 j +1
x 0
. # &
y . . yk . . ym
. # &
1
r r . . rt 1 2
Se observa ca pentru o derivare exista un unic arbore de derivare, pe când reciproc
nu. De exemplu, e gramatica expresiilor aritmetice
G = (fE; T; P g; f+; ; ag; E; fE ! T j E + T; T ! P j T P; P ! ( E ) j ag):
Derivarile de mai jos (distincte)
E =) E + T =) T + T =) T + P =) T P +P
E =) E + T =) E + P =) T + P =) T P + P
corespund la acelasi arbore de derivare:

E
. # &
E + T
# #
T P
. # &
T P
Denitia 3.2.2 Numarul de ambiguitate (sau gradul de ambiguitate) al unui
cuvânt w (^n general din VT ) ^ntr-o gramatica G este egal cu numarul de arbori de
derivare distincti cu frontiera etichetata cu w.
Denitia 3.2.3 Un cuvânt (din (VN [ VT ) ) este neambiguu daca are gradul 1 de
ambiguitate.
Denitia 3.2.4 O gramatica este neambigua daca ecare cuvânt (din (VN [ VT ) )
este neambiguu.
Denitia 3.2.5 O gramatica are ambiguitate nita daca exista o margine b a
tuturor gradelor de ambiguitate a oricarui cuvânt (din (VN [ VT ) ) din gramatica.
Denitia 3.2.6 Se numeste derivare stânga (dreapta) o derivare ^n care, ^n orice
forma propozitionala, se ^nlocuieste cel mai din stânga (dreapta) neterminal.
Deoarece unui arbore de derivare î corespunde o unica derivare stânga, atunci
putem spune, echivalent, ca o gramatica este neambigua daca pentru orice cuvânt
w (w 2 (VN [ VT ) ) exista cel mult o derivare stânga. Evident, o gramatica este
ambigua daca nu este neambigua.
Consideram o gramatica echivalenta cu gramatica expresiilor aritmetice din
Exercitiul 3.9.13 ce are regulile:
E !E+E
E !EE
E ! (E )
E!a
Pentru a observa ca aceasta gramatica este ambigua, consideram, de exemplu,
cuvântul E E + E . Avem doi arbori de derivare cu frontiera etichetata cu E E + E .
E E
. # & . # &
E + E E E
. # & . # &
E E E + E
Exercitiul 3.2.1 Fie gramatica G = (fx ; x ; x g; fa; bg; x ; fx ! x x ; x !

1 2 3 1 1 2 3 2
x x j b; x ! x x j ag) si cuvântul w = b a b b a a b a a a b a; ^n care pozitiile

3 1 3 1 2
1; 2; 3; 4; 6; 7; 8; 10; 12 sunt marcate. Presupunând ca suntem ^n notatiile Lemei lui
Ogden, se cere:
a) Cât se poate alege m ?
b) Sa se precizeze drumul de marcare din demonstratia Lemei lui Ogden;
c) Sa se precizeze o innitate de cuvinte care apartin lui L(G) asociate drumului
de marcare dedus mai sus.
Solutie
a) Gramatica G are 3 neterminali, deci constanta dependenta de limbaj din
demonstratia Lemei lui Ogden se poate alege n = 2 + 1 = 9. Astfel cuvântul w 3
trebuie sa aiba cel putin 9 pozitii marcate. Deci, pentru cuvântul care l-am ales ^n
exercitiul nostru, putem alege m (numarul de pozitii marcate) astfel^ncât 9 m 12:
b) Pentru a preciza drumul de marcare din demonstratia Lemei lui Ogden, vom con-
sidera derivarea (stânga)
x =) x x =) x x x =) x x x x =) x x x x x =) b x x x x =)
1 2 3 3 1 3 1 2 1 3 2 3 2 1 3 3 2 1 3
=) b a x x x =) b a b x x =) b a b x x x =) b a b b x x =) b a b b a x =)
2 1 3 1 3 2 3 3 3 3 3
=) b a b b a x x =) b a b b a x x x =) b a b b a x x x x =) b a b b a a x x x =)
1 2 2 3 2 3 1 3 2 1 3 2
=) b a b b a a x x x x =) b a b b a a b x x x =) b a b b a a b a x x =)
2 3 3 2 3 3 2 3 2
=) b a b b a a b a a x =) b a b b a a b a a x x =) b a b b a a b a a a x =)
2 3 1 1
=) b a b b a a b a a a x x =) b a b b a a b a a a b x =) b a b b a a b a a a b a
2 3 3
În continuare, vom descrie arborele de derivare corespunzator derivarii de mai sus,
pozitiile marcate din w le vom pune ^ntr-un cerc, iar nodurile drumului de marcare
^ntr-un dreptunghi.
x 1
j
x
2 x 3
+ R s
x3 x 1 x1 x2
/ N W U U
x
? ? N ?
x x x x x x x
?

1 2 2 3 2 3 3 1
U ? U

?
?
x

2 x
? W
?
3
?
b b ax 3
x 1 a a x 2 x3

b

? ?
a
a x 2 x3 b a

De exemplu, pentru prima derivare directa, s-a aplicat regula x ! x x : Am
b a
1 2 3
ales ca nod marcat pe x deoarece subarborele sau contine mai multe pozitii mar-
3
cate decât subarborele de radacina x (subarborele stâng al lui x contine 4 pozitii

2 1
marcate, pe când cel drept 5 pozitii marcate) s.a.m.d. De exemplu, a doua aparitie a
neterminalului x pe drumul de marcare nu determina un punct de ramicare deoarece
1
subarborele drept nu are nici o pozitie marcata. Deci, pentru arborele de radacina x 1
sunt m pozitii marcate, pentru subarborele de radacina x sunt cel putin m pozitii 3
marcate, ..., iar pentru subarborele de radacina x de pe nivelul 6 avem cel putin m5
2
2 2
pozitii marcate. De aceea se alege n un numar exponential ^n raport cu numarul de
neterminali din gramatica G.
c) Pentru a preciza o innitate de cuvinte din G trebuie sa gasim o factorizare pentru
care au loc conditiile (i) si (ii) din Lema lui Ogden. Alegem ca neterminal (ce se
repeta) pe x si obtinem factorizarea:
2
w = b| a{z a |{z}
b b a} |{z} b |{z}
a a| a{zb a};
x y z u v
deci cuvintele b a b b a a b a a a b a 2 L(G);
i i 8 i 0:
Exercitiul 3.2.2 Folosind Lema de pompare (pentru limbaje independente de con-
text), aratati ca limbajul L = fan bn cj = n j 2n; n 0g nu este de tip 2:
Solutie Ca observatie, limbajul L este de tip 1 (cel putin) deoarece este generat
de gramatica din Exercitiul 1.3.25.
Presupunem acum, prin reducere la absurd, ca limbajul L este de tip 2. În con-
formitate cu Lema de pompare, consideram constanta n dependenta de limbajul L:
Fie w = an bn cj ; unde j 2 fn; n + 1; :::; 2ng: Este clar ca jwj 3n > n; deci exista
factorizarea w = x y z u v ce verica conditiile (i), (ii), (iii).
Mai ^ntâi, sa observam ca y; u au un singur tip de simbol ^n componenta, altfel,
daca, de exemplu y contine si a si b; din conditia (iii) scrisa pentru i = 2, rezulta
ca exista ^n L cuvinte ^n care simbolul a apare dupa b, contradictie. Asadar, vom
distinge doar cazurile:
Cazul I: y = al ; u = am si din conditia (i) din Lema de pompare, rezulta
l + m > 0.
w = a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a ::: a b b{z::: b c c ::: }c :
x y=al z u=am v
Alegem ^n conditia (iii) i = 0 si obtinem w0 = an l m bn cj 2 L: Dar n l m 6=
n deci w0 2= L contradictie;
Cazul II: y = al ; u = bm , deci
w = a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a ::: a{zb b ::: }b b| b{z::: }b b| b ::: b{zc c ::: }c :
x y=al z u=bm v
6 l. Alegem i = 0 ^n conditia (iii) si obtinem ca w0 =
Subcazul II.1. m =
an l bn m cj 2 L, ceea ce reprezinta o contradictie deoarece n l 6= n m:
Subcazul II.2. m = l. Din (i) este clar ca m + l > 0 deci m = l > 0.
Folosind (iii) rezulta wi0 = an i l bn i l cj 2 L (^ntelegând ca wi0
+( 1) +( 1)
sunt indexate dupa i). Alegem i = [ nl ] + 2: deci (i 1) l > n, de unde

n + (i 1)l > 2n j; adica wi0 2= L contradictie.
Cazul III: y = al ; u = cm , deci
w = a| a{z::: a} a| a{z::: a} a| a ::: a b b{z::: b c c ::: }c c| c{z::: }c c| c{z::: }c :
x y=al z u=bm v
Subcazul III.1. l = 0; deci m 6= 0 (din (i)). Folosind conditia (iii) rezulta
wi0 = an bn cj i m 2 L. Alegem i = n + 2 deci j + (i 1)m n + (n +
+( 1)
1)m n + n + 1 > 2n deci wn0 2= L; contradictie.+2
Subcazul III.2. l 6= 0. Luând ^n (iii) i = 0 rezulta ca w0 = an l bn cj 2 L;

ceea ce este o falsitate deoarece n l 6= n:
Cazul IV: y = bl ; u = bm analog cu cazul I.
Cazul V: y = bl ; u = cm analog cu cazul III.
Cazul VI: y = cl ; u = cm analog cu cazul I.

În concluzie, deoarece toate cazurile posibile conduc la o eroare, rezulta ca limbajul
L nu este independent de context.

! Rezolvati Exercitiul 3.2.2 folosind Lema lui Ogden marcând pozitiile simbolurilor
a. Este mai simpla solutia ?
Exercitiul 3.2.3 Clasa L nu este ^nchisa la intersectie (adica exista limbajele

2
L ; L de tip 2 pentru care L \ L nu este de tip 2).

1 2 1 2
Solutie Consideram limbajele din Exercitiile 1.3.6 si 1.3.7. Acestea sunt L = 1
fan bm cn = m; n 1g si L = fan bm cm = m; n 1g: Se vede imediat ca L =

2
L \ L = fan bn cn = n 1g: Dar, din Exercitiul 3.2.2, alegând j = n, (sau, direct,

Exercitiul 3.9.6), rezulta ca L nu este de tip 2. Deci, clasa L nu este ^nchisa la
1 2
intersectie.
Exercitiul 3.2.4 Folosind Lema lui Ogden, sa se arate ca limbajul L = fai bj ck = i; j; k
0; i 6= j 6= k 6= ig nu este de tip 2.
de gramatica din Exercitiul 1.3.27.
Presupunem, prin reducere la absurd, ca limbajul L este de tip 2. Vom considera
cuvântul w = an bn n cn n ^n care sunt marcate pozitiile simbolurilor a: Din Lema
+ ! +2 !
lui Ogden, rezulta factorizarea w = x y z u v. Analog cu cele discutate ^n solutia

Exercitiului 3.2.2, deducem ca y si u nu pot avea mai mult de un simbol, ^n caz
contrar, pentru i = 2, s-ar \amesteca" simbolurile.
Deoarece am marcat doar simbolurile a, rezulta, din conditia (i) ca cel putin unul
dintre cuvintele y si u contine simbolul a. Cum y apare ^naintea lui u; rezulta ca vom
distinge cazurile:
Cazul I: y = ak1 ; u = ak2 cu k1 + k2 > 0: Notam k1 + k2 = p: Din (i) si (ii),
rezulta ca 1 p n: Atunci p=n!, adica n! = p q; q 2 N: Alegând ^n (iii) i =
q + 1, obtinem x yi z ui v = an p api bn n cn n = an p ap q bn n cn n = + ! +2 ! ( +1) + ! +2 !
an n bn n cn n 2= L; deoarece simbolul a apare de acelasi numar de ori cu

+ ! + ! +2 !
simbolul b: Contradictie cu (iii).

Cazul II: y = ak1 ; u = bk2 ; n k 1 (din (i) si (ii)) si k 0: Din 1
k n rezulta k =n! adica n! = k q: Alegem i = 2q + 1 deci x yi z ui v =
1 2
an k1 ak1 q bn n k2 bk2 q cn n = an k1 q

1 1 1
(2 +1) + ! (2 +1) +2 ! +2
bn n k2 q cn n = an n bn n k2 q cn n 2= L deoarece simbolul a apare

+ !+2 +2 ! +2 ! + !+2 +2 !
de acelasi numar de ori ca simbolul c: Deci, contradictie cu (iii).

0: Din (i) si (ii), rezulta 1 k n deci k =n!
Cazul III: y = ak1 ; u = ck2 ; k2 1 1
adica n! = k q: Alegem i = q + 1 si demonstratia decurge ca ^n cazul I.

1
Exercitiul 3.2.5 Sa se arate ca limbajul L = fa = n 0g nu este de tip 2:

n
10
de gramatica din Exercitiul 1.3.30, alegând k = 10.
Presupunem ca limbajul L este de tip 2. În conformitate cu Lema de pompare,
consideram constanta n dependenta de limbajul L. Fie cuvântul w = a , deci este
n
10
clar ca jwj > n: Din Lema de pompare, rezulta ca exista factorizarea w = x y z u v.
Deci y = ak1 ; u = ak2 : Din conditiile (i) si (ii) ale Lemei de pompare rezulta ca
1 k + k n: Conditia (iii) va deveni:
1 2
x yi z ui v = a k1 k2 k1 i k2 i = a k1 k2 i :
n n
10 + + 10 +( + )( 1)
Trebuie sa aratam ca 9 i 0 astfel ^ncât 10n + (k + k )(i 1) nu poate scris sub
1 2
forma 10m:
Cazul I: 10 nu divide k1 + k2 : Consideram i = 0, deci 10n (k + k ) nu are
1 2
ultima cifra 0; deci 10 nu divide 10n (k + k ):

1 2
Cazul II: 10=(k1 +k2 ). Fie k1 +k2 = 10k p; k 1 maximal cu aceasta proprietate
(adica 10 nu divide p). Dar k + k n deci 10k p n de unde k < n; p 1:
1 2
Acum presupunem ca exista m 2 N astfel ^ncât 10n + (k + k )(i 1) = 10m:

1 2
Este clar ca m > n (alegând i 2). Înlocuind, obtinem

10n + 10k p (i 1) = 10m
sau echivalent
10n k + p (i 1) = 10m k
de unde
p (i 1) = 10m k 10n k
Însa k < n si m > n deci 10=(10m k 10n k ); de unde rezulta ca 10=p(i 1):
Însa, daca alegem i 6= 10t + 1; cum 10 nu divide p, rezulta ca 10 nu divide
p(i 1); deci am obtinut o contradictie.

În concluzie, nu este posibila nici o factorizare ca cea din Lema de pompare, deci
limbajul L nu este de tip 2:

! Exista un rezultat [7, 8] care spune ca \Daca L 2 L ; L fag atunci 2
L 2 L ". Astfel, se putea aplica acest rezultat pentru exercitiul precedent, si ^n loc
3
de Lema de pompare pentru limbaje de tip 2, am aplicat Lema Bar-Hillel pentru

limbaje de tip 3. Demonstratia ar decurs exact la fel ca mai sus. Deosebirea ar
fost ca ^n loc de k1 + k2 am avut k:

!
1.2.5.
Limbajul L din exercitiul precedent este generat de gramatica din Exercitiul
2
Exercitiul 3.2.6 Sa se arate ca limbajul L = fan = n 0g nu este de tip 2:
Solutie Presupunem ca limbajul L este de tip 2. În conformitate cu Lema de 2
pompare, consideram constanta n dependenta de limbajul L. Fie cuvântul w = an ,
deci este clar ca jwj > n: Din Lema de pompare, rezulta ca exista factorizarea w =
Forma normala Chomsky 124
x y z u v. Deci y = ak1 ; u = ak2 ; si facem notatia k = k + k : Din conditiile (i) si (ii)
1 2
ale Lemei de pompare 1 k n: Conditia (iii) va deveni:

2 +(i k ;
x yi z ui v = an 1)
8 i 1:
Sa aratam ca, de exemplu, pentru i = 2, expresia n + k nu poate patrat perfect.
2
Este clar ca n < n + 1 n + k < n + n < n + 2n + 1 = (n + 1) , de

2 2 2 2 2 2

unde rezulta imediat ca n + k nu poate patrat perfect (ind situat ^ntre 2 patrate
2
perfecte consecutive), deci L 2= L :

2
! Limbajul L din exercitiul precedent este de tip 1 deoarece este generat de gra-
matica din Exercitiul 1.2.6. La fel ca si Exercitiul 3.2.5, demonstratia se putea face
aplicând Lema Bar-Hillel pentru limbaje de tip 3:
3.3 Forma normala Chomsky

Denitia 3.3.1 O gramatica de tip 2 este ^n forma normala Chomsky daca re-
gulile sale sunt de forma x ! y z; x ! a; cu x; y 2 VN si a 2 VT :
Mai ^ntâi, trebuie sa eliminam regulile si regulile de redenumire din gramatica
G: Acest algoritm a fost descris ^n cadrul Exercitiului 2.6.2. Acum sa presupunem ca
avem regula
(1) x ! y y ::: yk 1 2
În ideea de a o aduce la forma normala Chomsky, distingem cazurile:

k = 0 - nu se poate deoarece G nu are reguli;
k = 1 - situatia y 2 VN nu se poate deoarece G nu are reguli de redenumire; deci
ramâne situatia yi 2 VT caz ^n care regula este sub forma normala Chomsky;
1
k 2 - daca exista i = 1; k astfel ^ncât yi 2 VT atunci consideram neterminalul

asociat (unul nou, daca acesta nu exista deja), sa zicem zi si adaugam (daca
nu exista) regula zi ! yi , iar ^n regula (1), ^nlocuim pe yi cu zi . Astfel, regula
generala (1) devine acum:
x ! A A ::: Ak ; k 2; x 2 VN ; Ai 2 VN ;
1 2 8 i = 1; k:
Daca k > 2, atunci aceasta regula se ^nlocuieste acum cu:
x!A B ; B 1 1 1 ! A B ; :::; Bk ! Ak Ak ;
2 2 2 1
unde B ; B ; :::; Bk
1 2 2 sunt neterminali noi (distincti).
Algoritmul (ALG8):
Intrare: Gramatica G = (VN ; VT ; x ; P ) de tip 2, fara -reguli si redenumiri;

Iesire: Gramatica G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) de tip 2, echivalenta ^n forma normala Chom-
0
sky.
Metoda:
Mai ^ntâi, consideram o functie h : VN [ VT ! VN data prin:

h(yi ) = zyi yyi 2 VT (zi neterminal nou)
i i 2 VN
Extindem h la cuvinte din (VN [ VT ) astfel:

h() =
h(x x ::: xk ) = h(x ) h(x ) ::: h(xk )
1 2 1 2
Cu aceasta notatie, urmatorul pseudocod descrie Algoritmul (ALG8):

begin
VN0 = VN ;
P 0 := P ;
l := 0;
for (8 a 2 VT ) do marcat(a):=false;
for (8 x ! y y ::: yk 2 P; k 2) do begin
1 2
if (yi 2 VT ) then
if not(marcat(yi )) then begin
l := l + 1;
VN0 := VN [ fzl g;
h(yi ) := zl ;
marcat(yi ) := true;
P 0 := P 0 [ fzl ! yi g
end ;
P 0 := P 0 fx ! y y ::: yk g [ fx ! h(y ) h(y ) ::: h(yk )g;
1 2 1 2
end ;
for (8 x ! y y ::: yk 2 P 0 ; k > 2) do begin
1 2
l := l + 1;
VN := VN [ fzl g;
P 0 := P 0 fx ! y y ::: yk g [ fx ! y zl g;
1 2 1
for i := 1 to k 2 do begin
l := l + 1;
VN0 := VN0 [ fzl g;
P 0 := P 0 [ fzl ! yi zl g;
1
end ;
l := l + 1;
VN0 := VN0 [ fzl g;
P 0 := P 0 [ fzl ! yk yk g;
1
end ;
end .
Este clar ca Algoritmul (ALG8) are un numar nit de pasi. Corectitudinea algorit-
mului este asigurata de cele discutate mai sus.
Exercitiul 3.3.1 Fie gramatica G = (fS; A; B g; fa; bg; S; P ) cu regulile P :
1. S ! b A 2. S ! a B 3. A ! b A A 4. A ! a S
5. A ! a 6. B ! a B B 7. B ! b S 8. B ! b
Folosind procedeul de mai sus, sa se gaseasca o gramatica G0 de tip 2 sub forma
normala Chomsky echivalenta cu G:
Solutie Observam ca gramatica G nu contine reguli si nici redenumiri. Astfel,
consideram neterminalii C si D pentru simbolurile a si b: Astfel, din procedeul de mai
sus, regulile gramaticii devin:
1. S ! D A 2. S ! C B 3. A ! D A A 4. A ! C S
5. A ! a 6. B ! C B B 7. B ! D S 8. B ! b
9. C ! a 10. D ! b
Se observa acum ca singurele reguli care nu sunt ^n forma normala Chomsky sunt 3
si 6. În locul regulii 3 vom scrie:
A ! DE
E ! A A,
iar ^n locul regulii 6:
B !CF
F ! B B.
În concluzie, gramatica ^n forma normala Chomsky, echivalenta cu G; este G0 =
(fS; A; B; C; D; E; F g; fa; bg; S; P 0) cu regulile P 0 :
1. S ! D A 2. S ! C B 3. A ! D E 4. E ! A A
5. A ! C S 6. A ! a 7. B ! C F 8. F ! B B
9. B ! D S 10. B ! b 11. C ! a 12. D ! b
Exercitiul 3.3.2 Fie gramatica G = (VN ; VT ; x0 ; P ) de tip 2 care nu are reguli
si nici redenumiri. Sa se deduca marginile superioare ale numarului de neterminali,
respectiv de reguli pentru gramatica sub forma normala Chomsky, echivalenta cu G;
folosind procedeul de mai sus.
Solutie Fie G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) gramatica echivalenta sub forma normala Chom-
0
sky. Putem deduce care este numarul exact de neterminali, respectiv de reguli, pentru
gramatica G0 . Avem
X
jVN0 j = jVN j + jfx= x 2 VT ; 9 y ! r 2 P; jrj 2; x 2 rgj + (jrj 2);
x!r; jrj>2
Forma normala Greibach 127
unde jrj reprezinta numarul de simboluri din r. Numarul de reguli este

X
jP 0 j = jP j + jfx= x 2 VT ; 9 y ! r 2 P; jrj 2; x 2 rgj + (jrj 1):
x!r; jrj>
2
Putem preciza o estimare superioara mai simpla:

X
jVN0 j jVN j + jVT j + (jrj 2):
x!r; jrj> 2
În ceea ce priveste P 0 avem estimarea superioara:

X
jP 0 j jP j + jVT j + (jrj 1):
x!r; jrj>2

Aceste estimari superioare mai simple devin egalitate daca pentru ecare terminal
exista o regula care-l contine ^n partea dreapta.
! Pentru gramatica din Exercitiul 3.3.1 are loc egalitatea. In ^ general, egalitatea
are loc daca si numai daca pentru orice regula de forma A ! a; a 2 VT , exista
cel putin o regula A ! ; 6= a: De altfel, algoritmul de transformare a regulilor
^n forma normala Chomsky, se poate ^mbunatati prin aceea ca daca exista o singura
regula cu A ^n partea dreapta, atunci nu mai este nevoie sa consideram un neterminal
nou B , si respectiv o regula noua B ! a.
Unde se foloseste forma normala Chomsky ?

^n demonstratia Lemei lui Ogden;
la problema (P3) (si anume daca un limbaj generat de o gramatica de tip 2 este
nit sau nu);
la problema apartenentei la clasa L2 folosind Algoritmul CYK (despre care o sa
discutam ^n Sectiunea 3.7);
la obtinerea formei normale operator.
3.4 Forma normala Greibach

Denitia 3.4.1 O gramatica G este ^n forma normala Greibach daca regulile sale
sunt de forma x ! a ; x 2 VN ; a 2 VT ; 2 V sau x ! , caz ^n care x nu mai
0 0
apare ^n partea dreapta a vreunei reguli.

O gramatica se spune ca este ^n forma m-standard daca lungimea lui este mai
mica sau egala decât m:
Pentru a ^ntelege algoritmul de constructie a unei gramatici ^n forma Greibach
echivalenta cu o gramatica oarecare (de tip 2), sa ^ncercam sa prezentam ideile ce
stau la baza sa:
I. e x ! r o regula arbitrara;
I.1. daca r = a ; a 2 VT atunci regula este ^n forma Greibach;
I.2. altfel r = y ; y 2 VN atunci putem elimina din G regula x ! r si sa
o ^nlocuim cu x ! j j ::: j n unde y ! j j::: j n sunt toate
1 2 1 2
regulile cu y ^n partea stânga.

II. pentru aceste reguli noi introduse procedam la fel.
Dar când ne oprim ? Daca intervin circuite, ^nseamna ca avem un numar innit
de pasi, deci nu este un algoritm cu un numar nit de pasi. Apare deci necesitatea
eliminarii recursiei stângi pe care o vom transforma ^n recursie dreapta.
Denitia 3.4.2 Neterminalul x se numeste stâng recursiv daca si numai daca
x =) x a:
+
Eliminarea recursiei stângi se face astfel:

se numeroteaza neterminalii, sa zicem VN = fx ; x ; :::; xn g;
1 2
pornind de la regulile cu x ^n partea stânga pâna la xn se aplica procedeul de

1
mai sus (I.2.); astfel, vom reduce recursia stânga cu mai multi pasi ^n recursie
stânga cu un singur pas, adica la o regula de forma x ! x ;
eliminarea recursiei stângi cu un singur pas; astfel, e (i) x ! x j a j ::: j x n
1 2
regulile stâng recursive si (ii) x ! j j ::: j m celelalte reguli cu x ^n partea
1 2
stânga. Se scot regulile (i) si se introduc regulile (i) x ! y j y j ::: j bm y si
x ! y j y j ::: j an y j j j ::: j n :
1 2
1 2 1 2
Algoritmul (ALG9):
Intrare: Gramatica G = (VN ; VT ; x ; P ) de tip 2, VN = fx ; :::; xn g, fara reguli;
Iesire: Gramatica G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) de tip 2 echivalenta cu G ^n care regulile au
0 0
forma:
x ! a ; a 2 VT ;
xi ! xj ; 2 V ; j > i;
+
yi ! ; 2 V : +
Metoda:
begin
1: VN0 := VN ;
2: P 0 := P ;
3. for k := 0 to n do begin
4. for j := 0 to k 1 do
5. while (9 ; xk ! xj 2 P 0 ) do
6. P 0 := P 0 fxk ! xj g [ fxk ! = xj ! 2 P 0 g;
7. while (9 ; xk ! xk 2 P 0 ) do begin
8. VN0 := VN0 [ fyk g;
9. P 0 := P 0 fxk ! xk g [ fyk ! ; yk ! yk g;
10. while (9 ; xk ! 2 P 0 ; 6= xk ; xk ! nemarcata) do begin
(1)
11. P 0 := P 0 [ fxk ! yk g;
12. marcheaza xk !
end
end
end
end ;
Observatia 3.4.1 O constructie echivalenta ar , ^n locul pasilor 9-12:
9. P 0 := P 0 fxk ! xk ; xk ! g [ fxk ! yk ; yk ! ; yk ! yk g;
Avantajul acestei constructii este ca gramatica obtinuta are sanse sa e LL(1)
(vezi gramatica expresiilor aritmetice de la pagina 131).
Pâna ^n prezent, am eliminat recursia stânga, deci algoritmul precedent are un
numar nit de pasi. Chiar si dupa eliminarea recursiei stângi, s-ar putea ca unele
reguli sa nu e de forma x ! a ; a 2 VT : Oricum, regulile corespunzatoare lui xn
sunt de forma xn ! a ; a 2 VT : Atunci, continuam ^n felul urmator:
parcurgem ^n sens invers (de la regulile cu xn ^n partea stânga pâna la x ) si
1 1
aplicam procedeul I.2 de mai sus; acum putem spune ca toate regulile cu xk ^n
partea stânga sunt de forma xk ! a ; a 2 VT :
ce facem cu regulile cu y ^n partea stânga care ^ncep cu un neterminal; aplicam
iar procedeul I.2; acest lucru este posibil deoarece regulile de forma y ! i y j i
nu sunt stâng recursive (primul simbol din i ind un neterminal de forma xj ).
Algoritmul (ALG10):
Intrare: G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) gramatica obtinuta la iesirea Algoritmului (ALG9);
Iesire: G = (VN0 ; VT ; x ; P ) o gramatica echivalenta cu G0 ^n forma normala
0
1 0 1
Greibach.
Metoda:
begin
1. P := P 0 ;
1
2. i := n;
3. while i > 0 do begin
4. i := i 1;
5. while (9 j; i < j n; xi ! xj 2 P ) do
6. P := P fxi ! xj g [ fxi ! = xj ! 2 P g
1
1 1 1
end ;
7. for i := 0 to n do
8. while (9 j; 0 j n; yi ! xj 2 P ) do
1
9. P := P fyi ! xj g [ fyi ! = xj ! 2 P g
1 1 1
end .
Exercitiul 3.4.1 Fie gramatica G = (fx ; x ; x g; fa; bg; x ; P ) cu regulile P : 1 2 3 1
1. x1 ! x2 x3
2. x2 ! x3 x1 j b
3. x3 ! x1 x2 j a
Folosind algoritmul de mai sus, sa se determine o gramatica echivalenta cu G care
este ^n forma normala Greibach.
Solutie Observam ca neterminalii sunt deja numerotati. Aplicam pasii 4,5,6 din
Algoritmul (ALG9) (eliminarea recursiei stângi). Singura regula de forma xi ! xj
cu j < i este x ! x x : Eliminam aceasta regula adaugând regula:
3 1 2
x3 !x x x 2 3 2
Aceasta este tot de forma xi ! xj cu j < i deci eliminam aceasta regula si intro-
ducem:
x ! x x x x jbx x 3 3 1 3 2 3 2
Acum aplicam pasii 7,8,9,10,11,12 din Algoritmul (ALG9) eliminând recursia stânga
^ntr-un pas (reguli de forma xi ! xi ). Eliminam regula x ! x x x x si adaugam 3 3 1 3 2
regulile:
x ! bx x y jay 3 3 2 3 3
y ! x x x y jx x x 3 1 3 2 3 1 3 2
Deci, pâna ^n prezent, regulile gramaticii sunt:

1. x 1 !x x2 3
2. x ! x x jb
2 3 1
3. x ! bx x y jay jbx x ja
3 3 2 3 3 3 2
4. y ! x x x y jx x x
3 1 3 2 3 1 3 2
Acum aplicam pasii 3,4,5,6 din Algoritmul (ALG10) si deci regula 2.a) se sterge
si se ^nlocuieste cu:
x 2 ! bx x y x jay x jbx x x jax jb
3 2 3 1 3 1 3 2 1 1
Regula 1.a) se sterge si se ^nlocuieste cu:

x1 ! bx x y x x jay x x jbx x x x jax x jbx
3 2 3 1 3 3 1 3 3 2 1 3 1 3 3
Pasii 7,8,9 din Algoritmul (ALG10) ne permit ^nlocuirea regulilor de tipul yk ! :

Obtinem:
y 3 ! bx x y x x x x y jay x x x x y jbx x x x x x y j
3 2 3 1 3 3 2 3 3 1 3 3 2 3 3 2 1 3 3 2 3
ax x x x y jbx x x y jbx x y x x x x jay x x x x j

1 3 3 2 3 3 3 2 3 3 2 3 1 3 3 2 3 1 3 3 2
bx x x x x x jax x x x jbx x x
3 2 1 3 3 2 1 3 3 2 3 3 2
În concluzie, regulile gramaticii echivalente ^n forma normala Greibach sunt:
x
1 ! bx x y x x jay x x jbx x x x jax x jbx
3 2 3 1 3 3 1 3 3 2 1 3 1 3 3
x !
2 bx x y x jay x jbx x x jax jb
3 2 3 1 3 1 3 2 1 1
x !
3 bx x y jay jbx x ja
3 2 3 3 3 2
y ! 3 bx x y x x x x y jay x x x x y jbx x x x x x y j
3 2 3 1 3 3 2 3 3 1 3 3 2 3 3 2 1 3 3 2 3
ax x x x y jbx x x y jbx x y x x x x jay x x x x

1 3 3 2 3 3 3 2 3 3 2 3 1 3 3 2 3 1 3 3 2 j
bx x x x x x jax x x x jbx x x
3 2 1 3 3 2 1 3 3 2 3 3 2
Deci se observa, ca plecând de la o gramatica cu 3 neterminali si 5 reguli, am obtinut

o gramatica echivalenta ^n forma normala Greibach care are 4 neterminali si 24 reguli.
Unde se foloseste forma normala Greibach ?

În primul rând aducerea la forma normala Greibach implica un procedeu de
eliminare a recursiei stângi. Astfel sunt sanse ca gramatica echivalenta obtinuta
sa e LL(1) (o clasa de gramatici pentru care problema apartenentei se poate
rezolva cu algoritm liniar, [1, 7]). Drept exemplu, putem mentiona gramatica
expresiilor aritmetice (Exercitiul 1.3.12). Aceasta se transforma ^n gramatica
echivalenta G0 = (fE; E 0 ; T; T 0 ; F g; f+; ; (; ); ag; E; P ) cu regulile P :
{ E ! T E0/
{ E0 ! + T E0
{ E0 !
{ T ! F T0
{ T0 ! F T0
{ T0 !
{ F ! (E )
{ F !a
Forma simpla a gramaticilor ^n forma normala Greibach, aceea ca regulile ^ncep
cu terminal, permite un calcul rapid al \lookahead"-urilor ce se folosesc ^n teoria
si constructia compilatoarelor [1, 7].
Forma normala operator 132
3.5 Forma normala operator

Denitia 3.5.1 Spunem ca o gramatica este ^n forma normala operator daca
regulile sale nu contin doua simboluri neterminale consecutive. Formal, notând G =
(VN ; VT ; x0 ; P ), atunci trebuie sa avem P VN (V V VN2 V ).
Constructia efectiva se face astfel (constructia unei gramatici echivalente cu G,
dar ^n forma normala operator):
aducem gramatica G ^n forma normala Chomsky, cu alte cuvinte determinam o
gramatica echivalenta G0 = (VN VT ; VT ; x0 ; P 0 ) ^n care regulile P 0 au forma:
0
{ x ! y z; x; y; z 2 VN ;
{ x ! a; x 2 VN ; a 2 VT :
regulile de tipul x ! a devin (x; a) ! ;
regulile de tipul x ! y z devin (x; a) ! (y; b) b (z; a);
adaugam un nou simbol de start x0 si regulile x0 ! (x ; a) a;
0 0 0 8 a 2 VT :
Algoritmul (ALG11):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 2 ^n forma normala Chomsky;
Iesire: G0 = (VN0 ; VT ; x0 ; P 0 ) o gramatica de tip 2 echivalenta cu G ^n forma normala
0
operator;
Metoda:
begin
VN0 := fx0 g [ VN VT ;
P 0 := ;;
0
for (8 a 2 VT ) do
P 0 := P 0 [ fx0 ! (x ; a) ag;
for (8 x ! a 2 P ) do
0 0
P 0 := P 0 [ f(x; a) ! g;
for (8 x ! y z 2 P ) do
for (8 a; b 2 VT ) do
P 0 := P 0 [ f(x; a) ! (y; b) b (z; a)g;
end .
Exercitiul 3.5.1 Fie gramatica (din Exercitiul 3.4.1)
G = (fx ; x ; x g; fa; bg; x ; P );
1 2 3 1
cu regulile P :
1. x1 ! x2 x3
2. x2 ! x3 x1 j b
3. x3 ! x1 x2 j a
Folosind algoritmul de mai sus, sa se determine o gramatica echivalenta cu G care
este ^n forma normala operator.
Solutie Spre deosebire de constructia de la forma normala Greibach, aceasta
constructie este mai usoara. În plus, gramatica G de la care plecam este deja ^n
forma normala Chomsky. Astfel, gramatica G0 = (fx g [ VN VT ; VT ; x ; P ) va avea
0 0
regulile P :
scriem mai ^ntâi regulile de start: x 0 ! (x ; a) a si x ! (x ; b) b;
1 0 1
pentru regulile de tip x ! a adaugam ^n G0 evident regulile: (x ; b) 2 !

; (x ; a) ! ;
3
pentru regulile de tip x ! y z avem evident situatiile:

{ pentru regula x ! x x adaugam ^n G0 regulile:
1 2 3

(x ; a) ! (x ; a) a (x ; a)
1 2 3

(x ; a) ! (x ; b) b (x ; a)
1 2 3

(x ; b) ! (x ; a) a (x ; b)
1 2 3

(x ; b) ! (x ; b) b (x ; b)
1 2 3

2 3 1
(x ; a) ! (x ; a) a (x ; a)
2 3 1
(x ; a) ! (x ; b) b (x ; a)
2 3 1
(x ; b) ! (x ; a) a (x ; b)
2 3 1
(x ; b) ! (x ; b) b (x ; b)
2 3 1

3 1 2
(x ; a) ! (x ; a) a (x ; a)
3 1 2
(x ; a) ! (x ; b) b (x ; a)
3 1 2
(x ; b) ! (x ; a) a (x ; b)
3 1 2
(x ; b) ! (x ; b) b (x ; b)
3 1 2
Bine^nteles, neterminalii de tip pereche (VN VT ) se pot redenumi, dar acest lucru
distruge lizibilitatea gramaticii G0 .
Exercitiul 3.5.2 Sa se estimeze numarul maxim de neterminali si reguli din algo-
ritmul precedent.
Solutie Se vede imediat ca gramatica rezultata din Algoritmul (ALG11) are jVN0 j =
jVN jjVT j +1; iar numarul de reguli jP 0 j = jVT j + jfA ! a= A ! a 2 P gj + jVT j jfA !
2
B C= A ! B C 2 P gj. Aceste margini superioare se ating numai daca gramatica G0

este redusa.
Unde se folosesc gramaticile ^n forma normala operator ?

gramatica expresiilor aritmetice (Exercitiul 1.3.12) este un exemplu important

de gramatica ^n forma operator;
exista o subclasa de gramatici de precedenta (folosite ^n teoria si constructia
compilatoarelor) ^n care se aplica preponderent cele ^n forma operator [1, 7].
3.5.1 Un algoritm ecient pentru conversia dintre o gramatica

^n forma normala Chomsky si o gramatica ^n forma nor-
mala operator
În aceasta subsectiune, vom prezenta un algoritm ecient pentru conversia dintre o
gramatica ^n forma normala Chomsky ^n forma normala operator. Acest algoritm
este asemanator cu cel din subsectiunea 3.1.1 ^n sensul ca gramatica echivalenta de la
iesire are numai neterminali accesibili.
Exemplul 3.5.1 Fie gramatica din Exercitiul 3.9.21 data astfel:
G = (fx ; x ; x ; x g; fa; bg; x ; fx
0 1 2 3 ! x x jx x ; x ! x x ; x ! a; x ! bg)
0 0 2 1 2 3 1 0 3 2 3
Evident G este ^n forma normala Chomsky. Se vede imediat ca L(G) = fan bn =n
1g: Constructia prezentata ^n Sectiunea 2.5 va implica o gramatica echivalenta cu 8
neterminali si 16 reguli.
Vom da un algoritm ecient care va construi direct gramatica redusa.

Algoritmul (ALG12):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica ^n forma normala Chomsky;
Iesire: G0 = (VN0 ; VT ; x0 ; P 0 ) o gramatica echivalenta ^n forma normala operator;
0
Metoda:
1. := ;;
0
2. := ;
3. P 0 := ;;
1 0
4. for (orice x ! a 2 P ) do begin

5. := [ f(x; a)g;
6. P 0 := P 0 [ f(x; a) ! g
1 1
end ;
7. k := 1;
repeat
8. k := k ;
+1
9. if (9 x ! yz 2 P ) then begin
10. P 0 := P 0 [ f(x; a) ! (y; b)b(z; a)=(y; b); (z; a) 2 k g
11. k := k [ f(x; a)=(y; b); (z; a) 2 k g
+1 +1
end
12. k := k + 1
13. until k = k ; 1
14. if (9 (x ; a) 2 k ) then begin

k := k [ fx g;
0
15.
16. P 0 := P 0 [ fx0 ! (x ; a) a= 8 a 2 VT astfel ^ncât (x ; a) 2 k g
0
0 0 0
end ;
17. VN0 := k ;
Teorema 3.5.1 (corectitudinea si terminarea Algoritmului (ALG12))
Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica ^n forma normala Chomsky care este intrare
0
pentru Algoritmul (ALG12). Dupa executia Algoritmului (ALG12), avem:

(i) L(G) = L(G0 );
(ii) numarul de iteratii ale Algoritmului (ALG12) este nit (k jVT j jVN j).
Demonstratie Analog cu demonstratia Teoremei 3.1.3. Din Algoritmul (ALG12),
(pasul 8), se vede usor ca
1 2 ::: j j +1 ::: VN VT :
Dar VN VT este o multime nita, si sirul de incluziuni este innit. Deci, 9 k 1
astfel ^ncât k = k (presupunem k 1 minimal care satisface aceasta proprietate).
Prin inductie dupa j; se demonstreaza ca k = k j ; 8 j 1: Aceasta ^nseamna
+1
ca k este o multime minimala care contine neterminali accesibili.

Pasul initial: Pentru j = 1 imediat.
Pasul inductiv: Analog cu demonstratia Teoremei 3.1.3.
Asadar, numarul de iteratii ale Algoritmului (ALG12) este mai mic sau egal decât
j k j: Dar k VN VT : Aceasta implica j k j jVN j jVT j:
Pentru demonstrarea partii (i) a Teoremei 3.5.1, se poate proceda la fel ca ^n
demonstratia Teoremei 3.1.3.
Exemplul 3.5.2 Continuam cu Exemplul 3.5.1, pentru determinarea gramaticii
echivalente ^n forma normala operator folosind Algoritmul (ALG12):
= ;;
P 0 = ;;
0
= f(x ; a); (x ; b)g;

P 0 = f(x ; a) ! ; (x ; b) ! g;
1 2 3
2 3
= [ f(x ; b)g;
P 0 = P 0 [ f(x ; b) ! (x ; a)a(x ; b)g;
2 1 0
= [ f(x ; b)g;
0 2 3
P 0 = P 0 [ f(x ; b) ! (x ; b)b(x ; b)g;

3 2 1
= [ f(x ; b)g = ; (deoarece (x ; b) 2

1 0 3
)
P 0 = P 0 [ f(x ; b) ! (x ; a)a(x ; b)g;
4 3 0 3 0 2
= [ fx0 g;
0 2 1
P 0 = P 0 [ fx0 ! (x ; b)g:
4 4 0
0 0
Astfel, obtinem o gramatica echivalenta ^n forma operator care are 5 neterminali
(^n loc de 8) si 6 reguli (^n loc de 16). Mentionam ca acestea din paranteze sunt
obtinute cu algoritmul uzual.
Limbaje independente de context deterministe 136
3.6 Limbaje independente de context deterministe

Denitia 3.6.1 Automatul pushdown M = (S; ; ; Æ; s ; z ; F ) se numeste deter-
0 0
minist daca au loc conditiile:

1) jÆ (s; a; z )j 1; 8 (s; a; z ) 2 S ( [ fg) [ ;
2) daca Æ (s; ; z ) 6= ; atunci Æ (s; a; z ) = ;; 8 (s; a; z ) 2 S :

! Uneori conditia 2) se mai scrie:
2') daca 9 (s; a; z ) 2 S 6 ;, atunci Æ(s; ; z ) =
astfel ^ncât Æ (s; a; z ) = ;
(contrara reciprocei).
Denitia 3.6.2 Un limbaj L este independent de context determinist (sau, pe
scurt, determinist), notatie L 2 L DET ; daca 9 M un automat pushdown determinist
2
astfel ^ncât L = L(M ):

În legatura cu aceasta clasa de limbaje (L DET ) se cunosc doua rezultate funda-
2
mentale:
Teorema 3.6.1 Daca L 2 L DET ; R 2 L atunci L \ R 2 L DET :
2 3 2
= L 2 L DET :
Teorema 3.6.2 Daca L 2 L DET atunci C L not
2 2

L
!
2
Teorema 3.6.2 subliniaza diferenta dintre clasele de limbaje L2 si L2DET . Clasa
nu este ^nchisa la complementara, spre deosebire de L2DET .
Exercitiul 3.6.1 Sa se arate ca L DET 6= L
2 2 (adica exista un limbaj de tip 2 care
nu este determinist).
Solutie Fie L = f0i 1j 2k = i = j sau j = k sau i = k; i; j; k 0g: Evident L 2 L
deoarece este generat de gramatica G = (fS; A; B; C; D; E; F g; f0; 1; 2g; S; P ) unde P
2
este:
1. S ! A B j C D j E
2. B ! 2 B j
3. A ! 0 A 1 j
4. C ! 0 C j
5. D ! 1 D 2 j
6. E ! 0 E 2 j F
7. F ! 1F j
Limbaje independente de context deterministe 137
Vom arata ca L 2= L DET prin reducere la absurd. Asadar, presupunem ca
L 2 L DET , deci conform cu Teorema 3.6.2, rezulta ca L = L 2 L DET :
2
Acum, consideram limbajul R = f0i 1j 2k = i; j; k 0g: Se observa imediat ca R 2 L

2 1 2
(consultati Exercitiile 1.3.4 sau 2.10.4, a) ). Aplicând acum Teorema 3.6.1 pentru lim-
bajele L si R rezulta ca L = L \ R = f0i 1j 2k = i 6= j 6= k 6= i; i; j; k 0g 2 L DET :
Dar L DET L ; deci limbajul L 2 L : Dar conform Exercitiului 3.2.4 avem ca
1 2 1 2
2 2 2 2
L 2= L , contradictie.
2 2
Ramâne deci ca L 2 L L DET :
~
2 2
Prin analogie cu clasa de limbaje L2DET denim L3DET = fL=9A automat nit
determinist astfel ^ncât L = L(A)g: Utilizând Exercitiul 3.6.1, putem rana putin
Ierarhia lui Chomsky, obtinând:
L DET = L L DET L L L
3 3 2 2 1 0
Exercitiul 3.6.2 Fie L 2 L DET si R 2 L . Sa se arate ca limbajele L [ R; L R

2 3
si R L sunt deterministe.

Solutie Folosind una dintre relatiile lui De Morgan L [ R = C (C L \ C R). Din
Teorema 3.6.2 rezulta ca C L 2 L DET . Apoi, din ^nchiderea la complementara a lui
L , rezulta ca C R 2 L : Folosind acum Teorema 3.6.1, rezulta ca C L \ C R 2 L DET .
2
3 3 2
Aplicând ^nca o data Teorema 3.6.1, obtinem ca C (C L \ C R) 2 L DET . 2
Analog L R = L \ C R; R L = C L \ R si se procedeaza la fel.

Exercitiul 3.6.3 Sa se arate ca urmatoarele limbaje de tip 2 sunt limbaje determi-
niste:
a) L1 = f0i 1i 2j = i; j 0g;
b) L2 = f0i 1j 2j = i; j 0g;
c) L3 = a L1 [ L2 ; a 2= f0; 1; 2g;
d) L4 = a L1 [ b L2 ; a; b 2= f0; 1; 2g; a 6= b:
Solutie
a) Construim un automat pushdown determinist care accepta L . Fie 1
M = (fs ; s ; s ; s g; f0; 1g; f0; z g; Æ; s ; z ; fs ; s g)

1 0 1 2 3 0 0 0 0 3
unde Æ este dat prin:

1. Æ(s ; 0; z ) = (s ; 0 z );
0 0 1 0
2. Æ(s ; 0; 0) = (s ; 0 0);
1 1
3. Æ(s ; 1; 0) = (s ; );
1 2
Probleme decidabile ^n clasa L2 138
4. Æ(s ; 1; 0) = (s ; );
2 2
5. Æ(s ; 1; z ) = (s ; z );
2 0 3 0
6. Æ(s ; 2; z ) = (s ; z );
0 0 3 0
7. Æ(s; a; z ) = ; ^n rest.

Se observa destul de usor ca L = L(M ) si ca M este determinist.
1 1 1
b) Analog cu automatul de la punctul a).

c) Pentru punctele c) si d) vom demonstra ceva mai general:
Daca L ; L 2 L DET atunci a L [ b L 2 L DET ; a; b 2
1 2 2 = ; a 6= b; b poate si :
1 2 2
Cazul I: b = . Fie Mi = (Si ; ; ; Æi ; s ; z ; Fi ); i = 1; 2 astfel ^ncât 01 01
Li = L(Mi ); S \ S = ;: Denim M = (S [ S [ fs g; [ fag; [ [

fz g; Æ; s ; z ; F [ F ), unde Æ este denit astfel:
1 2 1 2 0 1 2
0 0 0 1 2
1. Æ(s ; a; z ) = (s ; z );
0 0 01 01
2. Æ(s ; c; z ) = (s ; z ); 8 c 2 ;
0 0 02 02

3. Æ(s; c; z ) = ÆÆ ((s; c; z ); s 2 S
s; c; z ); s 2 S ; 8 c 2 ; 8 z 2 :
1 1
2 2
Este clar ca M este automat pushdown determinist deoarece S \ S = ;; a 2= 1 2
si M ; M sunt tot deterministe.

1 2
Cazul II: La fel ca ^n cazul II, cu deosebirea ca ^n loc de tranzitia 2 se considera
Æ(s ; b; z ) = (s ; z );
0 0 02 02
3.7 Probleme decidabile ^n clasa L2

În aceasta sectiune, vom prezenta algoritmi pentru câteva probleme importante rela-
tive la gramatici de tip 2. Pentru o gramatica G independenta de context, urmatoarele
probleme sunt decidabile:
Problema P1: L(G) 6= ;;
Problema P2: Problema eliminarii simbolurilor inaccesibile;
Problema P3: L(G) este nit (sau innit);
Problema P4: Problema apartenentei.
Problema P1. Consideram urmatoarele multimi:

N =;
9 x ! 2 P si 2 (Ni [ VT ) g; 8 i 0:
0
Ni = Ni [ fx= x 2 VN ;
+1
Se observa imediat ca

(i) N N N ::: Ni Ni ::: VN ;

0 1 2 +1
(ii) k = minfk 2 N= Nk = Nk g atunci Nk = Nk j ; j 1;

+1 +
(iii) 6 ; () x 2 Nk :
L(G) = 0
Algoritmul (ALG13):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) gramatica de tip 2;
Iesire: L(G) 6= ; ?
0
Metoda:
begin
i := 0;
N := ;;
0
repeat
i0 := i + 1;
Ni := Ni [ fx= x 2 VN ; 9 x ! 2 P; 2 (Ni [ VT ) g
1
until (Ni = Ni ) or (Ni = VN );

if x 2 Ni then \L(G) 6= ;"
1
else \L(G) = ;"

end .

! Folosind arborii de derivare, algoritmul precedent este echivalent cu a spune ca
\L(G) 6= ; () exista cel putin un arbore de derivare etichetat ^n radacina cu x0 si
toate frunzele etichetate cu simboluri terminale (din VT )."
Denitia 3.7.1 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica (nu neaparat de tip 2). Un
neterminal x se numeste productiv daca exista w 2 VT astfel ^ncât x =) w:
0
G
Un simbol se numeste neproductiv daca nu este productiv.
Observatia 3.7.1 VN Nk reprezinta multimea simbolurilor neproductive (unde Nk
este multimea din Algoritmul (ALG13)).
Rezolvarea problemei (P1) face parte din categoria metodelor de punct x (de
exemplu, algoritmul de deducere a unei gramatici echivalente cu un automat push-
down, pagina 116). Complexitatea timp a algoritmului (ALG13) este O(jVN jjP j q),
unde q este numarul maxim de simboluri din partea dreapta a regulilor.
Exercitiul 3.7.1 Fie gramatica G = (fS; A; B; C g; fa; bg; S; P ) unde regulile P sunt:
S ! AB
A!BC
B !CC
C!a
Sa se cerceteze daca L(G) = ;:

Solutie Calculam N = fC g, dupa care N = fC; B g: La pasul 3, obtinem N =
fC; B; Ag. În sfârsit, N = fC; B; A; S g: Conditiile de terminare a iteratiilor sunt
1 2 3
Nk = Nk (adica nu mai gasim nici un nou neterminal) sau Nk = VN (caz ^n

+1
care toti neterminalii pot trece ^n cuvinte). Astfel, deoarece S 2 N , va rezulta ca
L(G) 6= ;: De altfel, se observa ca toate simbolurile gramaticii sunt utile.
4
Rezolvarea celei de-a doua probleme este asemanatoare. Problema P2 se foloseste

atât pentru reducerea numarului de simboluri, respectiv de reguli, pentru gramatica
de la intrare, cât si la rezolvarea problemelor P3 si P4.
Denitia 3.7.2 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica (nu neaparat de tip 2). Sim-
0
bolul x 2 VN[ VT se numeste accesibil daca exista o derivare

x =) x ; ; 2 (VN [ VT ) :
0
G
Un simbol se numeste inaccesibil daca nu este accesibil.
Vom deni niste multimi asemanatoare cu cele din rezolvarea problemei P1, cu
deosebirea ca multimea N va contine simbolul de start. Astfel:
0

N = fx g
Ni = Ni [ fx= y ! 2 P; x 2 \ (VN [ VT ); y 2 Ni g:
0 0
+1
Se observa imediat ca

(i) N N N ::: Ni Ni ::: VN [ VT ;
0 1 2 +1
(ii) k = minfk 2 N= Nk = Nk g atunci Nk = Nk j ; j 1;+1 +
(iii) x este accesibil () x 2 Nk :

Demonstrarea corectitudinii si implementarea se fac la fel ca ^n problema precedenta.
Algoritmul (ALG14):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) gramatica de tip 2;
Iesire: G0 = (VN0 ; VT0 ; x ; P 0 ) gramatica de tip 2 echivalenta fara simboluri inaccesi-
0
bile;
Metoda:
begin
i := 0;
N := fx g;
0 0
repeat
i := i + 1;
Ni := Ni [ fx= y ! 2 P; x 2 ; y 2 Ni g
1
until (Ni = Ni ) or (Ni = VN [ VT );

1
VN0 := VN \ Ni ;
VT0 := VT \ Ni ;
P 0 := P 0 fx ! = x 2= Ni sau 2= Ni g
end .
Denitia 3.7.3 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica (nu neaparat de tip 2). Un
0
simbol se numeste util daca este productiv si accesibil. Un simbol se numeste inutil
daca nu este util.
O gramatica cu toate simbolurile utile se numeste redusa.
Exercitiul 3.7.2 Fie gramatica din Exercitiul 3.7.1. Sa se deduca simbolurile acce-
sibile.
Solutie Evident N = fS g: Calculam N = fS; A; B g, apoi N = fS; A; B; C g: În
0 1 2
nal N = fS; A; B; C; ag: Cu alte cuvinte, toate simbolurile gramaticii sunt accesibile.
3
Folosind si Exercitiul 3.7.1, putem spune ca gramatica G este redusa.
Trecem la rezolvarea problemei P3. Pentru aceasta, consideram (la intrare) o
gramatica G ^n forma normala Chomsky, pentru care 2= L(G) (cu toate simbolurile
accesibile). Construim urmatorul graf orientat:
Algoritmul (ALG15):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) gramatica de tip 2 ^n forma normala Chomsky si cu
0
toate simbolurile accesibile;

Iesire: L(G) nit ? (sau innit);
Metoda:
begin
V (GRAF ) := VN ;
E (GRAF ) := ;;
for (8 A ! B C 2 P ) do
E (GRAF ) := E (GRAF ) [ f(A; B ); (A; C )g;
if (GRAF are circuite) then \L(G) este innit"
else \L(G) este nit"
end .
Demonstratia corectitudinii acestui algoritm este asemanatoare Lemei de pompare
pentru gramatici de tip 2. Problema determinarii daca un graf este ciclic (are circuite)
este polinomiala.
Exercitiul 3.7.3 Fie gramatica G = (fS; A; B; C g; fa; bg; S; P ) unde regulile P
1
sunt:
S ! AB
A ! BC ja
B ! C C jb
C!a
Sa se cerceteze daca L(G1 ) este nit (sau innit). Aceeasi problema daca se adauga
regula C ! A B:

Solutie În primul caz, utilizând algoritmul de mai sus, obtinem graful:

=
~
S
(GRAF )1

A - B

~ = C

Deoarece GRAF nu are circuite, rezulta ca L(G ) este nit.

1 1
~
S
=
(GRAF )2

} >
A - B
~ =
C
Notând cu G gramatica obtinuta din G prin adaugarea regulii C ! A B , deoarece

2 1
(GRAF ) are circuite, rezulta ca L(G ) este innit.

2 2
Problema apartenentei pentru limbaje generate de gramatici de tip 2 (problema

P4 este cea mai importanta). Aceasta se mai scrie:
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) gramatica de tip 2 ^n forma normala Chomsky, 2=
L(G) si w 2 VT ;
0
Iesire: w 2 L(G) ?
Pentru rezolvarea acestei probleme vom prezenta Algoritmul (ALG16) propus de
Cocke, Younger si Kasami (uneori, se prescurteaza CYK). Astfel, e w = a a ::: an
1 2
cu ai 2 VT ; 1 i n: Denim multimile
V = fA= A =) a ::: a
ij i ; 1 j n; 1 i n j + 1g:
i+j
G 1
Este clar ca w 2 L(G) () x 2 V n : Acum trebuie sa gasim un procedeu de

0 1
determinare efectiva a multimilor Vij :

Pentru j = 1 avem Vi = fA= A ! ai 2 P g;
1 8 i = 1; n:
Pentru j 2 presupunem ca am construit Vil ; l j 1. Pentru a construi Vij

punem ^n evidenta prima regula aplicata (de forma A ! B C , deoarece G este
^n forma normala Chomsky).
A
. &
B C
. & .&
ai . . ai k ai k . . ai j
+ 1 + + 1
Deci, rezulta caracterizarea: A 2 Vij () 9 1 k j 1 astfel ^ncât

A ! B C 2 P; B 2 Vik ; C 2 Vi k;j k : +
Algoritmul (ALG16):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) gramatica de tip 2 ^n forma normala Chomsky si cu
toate simbolurile accesibile, w 2 VT ;
0
Iesire: w 2 L(G);
Metoda:
begin
for i := 1 to n do
Vi := fA= A ! ai 2 P g;
1
for j := 2 to n do
for i := 1 to n j + 1 do begin
Vij := ;;
for k := 1 to j 1 do
Vij := Vij [ fA= 9 A ! B C 2 P; B 2 Vik ; C 2 Vi k;j k g +
end ;
if x 2 V n then \w 2 L(G)"
else \w 2= L(G)"
0 1
end .
Complexitatea timp a algoritmului de mai sus este O(jwj ), iar complexitatea spatiu
3
este O(jP j + jwj jVN j). Pentru reprezentarea ^n memorie a gramaticii G se pot folosi
2
urmatoarele doua matrice:

pentru reguli de tipul x ! a alegem matricea P = (p1ij ), unde 1 i jP j si
1 j 2: De exemplu, daca regula x ! a are numarul 4, atunci ^n matricea
1
P se scrie p1 ; = x si p1 ; = a;
1 4 1 4 2
pentru reguli de tipul A ! B C alegem matricea P = (p2ij ), unde 1 i jP j

si 1 j 3: De exemplu, daca regula A ! B C are numarul 7, atunci ^n
2
matricea P se scrie p2 ; = A; p2 ; = B; p3 ; = C:
2 7 1 7 2 7 3
Pentru reprezentarea ^n memorie a multimilor Vij putem folosi un tablou tridimen-
sional, sa zicem V = (vijk ), unde 1 i; j jwj; (de fapt putem alege j = 1; jwj; iar
i = 1; jwj j + 1), iar 1 k jVN j (k 2 VN ). Semantic, vijk = true () k 2 Vij :
Exercitiul 3.7.4 Fie gramatica G = (fS; A; B; C g; fa; bg; S; P ) unde regulile P sunt:
S ! ABjBC
A ! BAja
B ! C C jb
C ! ABja
si sirul de intrare w = b a a b a: Folosind Algoritmul (ALG16), sa se precizeze daca
w 2 L(G):
Solutie Calculam multimile Vij ; j = 1; n; i = 1; n j + 1 (n ind lungimea
cuvântului w). Avem n = 5: Mai ^ntâi, calculam Vi ; 8 i = 1; 5: Cuvântul w se 1
mai scrie a a a a a , deci a = b; a = a; a = a; a = b si a = a: Obtinem

V = V = fB g si V = V = V = fA; C g:
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
11 41 21 31 51
Simplicam caracterizarea A 2 Vij () 9 1 S k j 1 astfel ^ncât A ! B C 2

P; B 2 Vik ; C 2 Vi k;j k ; facând notatia Vij =
+ Vik Æ Vi k;j k : +
k=1;j 1
Putem cuprinde aceste rezultate ^n matricea

i=1 i=2 i=3 i=4 i=5
j = 1 fB g fA; C g fA; C g fB g fA; C g
j=2
j=3
j=4
j=5
Trecem acum la determinarea multimilor Vi ; 8 i 2 1; 4: Astfel, V = V Æ V 2 12 11 21
deci vor acei neterminali care pot trece printr-o regula ^n B A sau B C . Obtinem
V = fA; S g: Asemanator deducem V = V Æ V = fB g; V = V Æ V = fS; C g;
V = V Æ V = fS; Ag:
12 22 21 31 32 31 41
42 41 51
i=1 i=2 i=3 i=4 i=5

j = 2 fS; Ag fB g fS; C g fS; Ag
j=3
j=4
j=5
Apoi, pentru calculul multimilor Vi folosim multimile deja calculate. Astfel, V =
V Æ V [ V Æ V = ;; V = V Æ V [ V Æ V = fB g; V = V Æ V [ V Æ V =
3 13
11 22 12 31 23 21 32 22 41 33 31 42 32 51
fB g:
i=1 i=2 i=3 i=4 i=5
j = 2 fS; Ag fB g fS; C g fS; Ag
j=3 ; fB g fB g
j=4
j=5
Apoi calculam multimile V = V Æ V [ V Æ V [ V Æ V = ; si V = V

14 11 23 12 32 13 41 24 21 ÆV [
33
V Æ V [ V Æ V = fS; C g [ fAg [ fA; S g = fS; A; C g:

22 42 23 51
i=1 i=2 i=3 i=4 i=5

j=1 fB g fA; C g fA; C g fB g fA; C g
j=2 fS; Ag fB g fS; C g fS; Ag
j=3 ; fB g fB g
j=4 ; fS; A; C g
j=5
În sfârsit, calculam multimea V =V ÆV [V ÆV [V ÆV [V ÆV =
fA; S g [ fS; C g = fS; A; C g:
15 11 24 12 33 13 42 14 51
i=1 i=2 i=3 i=4 i=5

j=1 fB g fA; C g fA; C g fB g fA; C g
j=2 fS; Ag fB g fS; C g fS; Ag
j=3 ; fB g fB g
j=4 ; fS; A; C g
j=5 fS; A; C g
În concluzie, deoarece S 2 V , rezulta ca w 2 L(G):
15
3.7.1 Un algoritm ecient de analiza sintactica pentru gra-

matici ^n forma normala Chomsky
Algoritmul pe care-l prezentam ^n aceasta subsectiune este ^n strânsa legatura cu
Algoritmul CYK din Sectiunea 3.7. Acesta va avea la intrare o gramatica ^n forma
normala Chomsky, multimile Vij ; si w 2 L(G): La iesire va preciza sirul de reguli
w (care se mai numeste analizare sintactica).
aplicate ^n derivarea x =;)
0
G
Algoritmul (ALG17):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 2 ^n forma normala Chomsky,
multimile Vij din Algoritmul (ALG16) si w 2 VT (evident, are sens numai daca
0
w 2 L(G));
w
Iesire: Derivarea (analizarea sintactica) astfel ^ncât x =;)
G 0
Metoda:
Vom prezenta mai ^ntâi o procedura PARSE, si apoi programul principal ce apeleaza
aceasta procedura. Vom nota prin #(x ! r) numarul regulii x ! r 2 P: Analizarea
sintactica a lui w se va pastra ^n vectorul as.
procedure PARSE (i; j; A);
begin
if (j = 1) and (m = #(A ! ai )) then begin
h := h + 1;
as[h] := m
end
else
if 9 k = minfl= 1 l j 1; 9 A ! B C; B 2 Vil ; C 2 Vi l;j l g then
+
begin
h := h + 1;
as[h] := #(A ! B C );
PARSE (i; k; B );
PARSE (i + k; j k; C )
end
end ;
si programul principal este:
begin
h := 0;
if x 2 V n then begin
0 1
PARSE (1; n; x );
0
write(\analizarea sintactica este ", as);

end
else
write(\w 2= L(G)")
end .
Teorema 3.7.1 (de corectitudine si complexitate timp)
Fie G o gramatica independenta de context sub forma normala Chomsky si w 2
VT ; jwj 1: Atunci Algoritmul (ALG17) furnizeaza analizarea sintactica daca
w 2 L(G) si mesajul \w 2= L(G)" ^n caz contrar. Mai mult, numarul de pasi ^n care
se executa Algoritmul (ALG17) este O(n ): 2

Pâna acum am prezentat notiuni prezentate ^n literatura de specialitate [7, 8, 9, 11,
17]. În continuare, ne propunem urmatoarele:
Vom demonstra ca timpul mediu al algoritmului precedent este de O(n log n)
(deci mai bun decât cazul cel mai defavorabil care are O(n )).
2
Complexitatea spatiu a Algoritmului (ALG17) este de O(n). Vom prezenta

Algoritmul (ALG18) care ^mbunatateste aceasta complexitate spatiu, ajungând
la O(log n);
2
Deoarece se schimba ordinea aplicarii regulilor gramaticii, vom da Algoritmul

(ALG19) urmat de o teorema de corectitudine.
Teorema 3.7.2 Timpul mediu de lucru al Algoritmului (ALG17) este O(n log n):
Demonstratie Notam cu T (n) numarul mediu de operatii pentru prelucrarea

unei secvente de lungime n folosind Algoritmul (ALG17). Atunci, cele doua apeluri
recursive ale procedurii PARSE se fac ^n T (k 1) si respectiv T (n k) operatii.
Apelarea procedurii poate pozitiona k pe oricare din aceste n pozitii, k 2 f1; 2; :::; ng:
Presupunând aceste cazuri echiprobabile, obtinem relatia de recurenta:
n
1 X
(1) T (n) = n 1 +
n k
(T (k 1) + T (n k));
=1
unde T (0) = T (1) = 0:

Din relatia (1) deducem (prin ^nmultire cu n):
(2) n T (n) = n(n 1) + 2[T (0) + T (1) + ::: + T (n 1)]
Scriem relatia (2) pentru n 1 :
(3) (n 1) T (n 1) = (n 1) (n 2) + 2[T (0) + T (1) + ::: + T (n 1)]
Scazând relatia (3) din (2), ajungem la:
(4) n T (n) (n 1) T (n 1) = 2 (n 1) + 2 T (n 1)
Grupând, obtinem o recurenta neliniara:
(5) n T (n) = (n + 1) T (n 1) + 2 (n 1)
Acum ^mpartim cu n(n + 1) si deducem:
T (n) T (n 1) 2(n 1)
(6) = +
n+1 n n(n + 1)
Echivalent, obtinem relatia de recurenta:

T (n) T (n 1) 2 1
(7) = +2
n+1 n n+1 n
Prin sumarea relatiei (7) pentru orice n 2 N; n 2 obtinem:

T (n) T (n 1) 2 1 T (n 2) 2 2 1
(8) = +2 = +2 + +
n+1 n n+1 n n 1 n+1 n n
nX " n # " n #
1 T (1) 1 +1
X 1 2 X 1 1
+ = ::: = +2 2 =2 +
n 1 2 k k =3 k=2 k n+1 k k =3
2
Acum, folosim inegalitatea imediata
2 1
n+1 2
n +1 1 ; 8 n 1:
Din relatia (8) rezulta

" n nX #
T (n)
2 n + 1 + k = 2 k1 :
1 1
X +1
(9)
n+1 k k
=3 =3
Apelând la integralele Riemann, putem aproxima suma din relatia (9) si obtinem:
nZ+1
T (n) 1 n+1
(10)
n+1
2 x
dx = 2 ln
2
< 2 ln(n + 1):
2
Asadar, rezulta T (n) < 2(n + 1) ln(n + 1); adica T (n) = O(n ln n).
În cele ce urmeaza vom discuta despre cum se poate ^mbunatati spatiul de memorie
si implicatiile acesteia.
În legatura cu necesarul de memorie, observam ca stiva apelurilor recursive are
adâncimea maxima ^n situatia ^n care pentru ecare intrare (i; j ) (parametrul A nu
este important ^n calculul numarului de operatii ale Algoritmului (ALG17)) pentru
procedura PARSE se obtine k = j 1: În aceasta situatie, adâncimea maxima a stivei
este n 1:
Putem obtine un rezultat mai bun daca nu se memoreaza \orbeste" ^n stiva
perechile (i+k; j k); ci, dupa ecare apelare a procedurii PARSE, introducem^n stiva
perechea corespunzatoare subsecventei de lungime maxima (daca ea are lungimea mai
mare ca 1), urmând sa prelucram cealalta subsecventa (cea de lungime mai mica).
Deci este vorba de apelurile recursive:
PARSE (i; k; B );
PARSE (i + k; j k; C );
Lungimea secventelor acestora este k, respectiv j k: Conform celor discutate mai
sus, trebuie sa apelam mai ^ntâi cea pentru care lungimea secventei este mai mica.
Deci situatia de mai sus corespunde cazului când k j k; ^n caz contrar având
inversate ordinea apelurilor recursive:
PARSE (i; k; B );
Acum, vom rescrie procedura PARSE din Algoritmul (ALG17).
Algoritmul (ALG18):
multimile Vij din Algoritmul (ALG16) si w 2 VT ;
0
Iesire: Derivarea (analizarea sintactica) astfel ^ncât x =;) w.

G 0
Metoda:
begin
h := h + 1;
as[h] := m
end
else
if 9 k = minfl= 1 l j 1; 9 A ! B C; B 2 Vil ; C 2 Vi l;j l g then +
begin
h := h + 1;
as[h] := #(A ! B C );
if 2 k j then begin
PARSE (i; k; B );
end
else begin
PARSE (i; k; B )
end
end
end ;
Teorema 3.7.3 Adâncimea maxima h(n) a stivei va majorata de blog nc (adica
S (n) = O(log n)).
2
Demonstratie Vom arata mai ^ntâi inegalitatea \recursiva":

n
(11) h(n) 1 + h 2
1
n1
0 n=0
Într-adevar, e o secventa de lungime n care trebuie prelucrata. Aplicarea procedurii

PARSE produce doua secvente ; cu jj j j: Deci jj n : În stiva se 2
1
memoreaza indicii corespunzatori secventei (cel minim si cel maxim) si se trece la
prelucrarea secventei : Atâta timp cât se prelucreaza subsecvente ale lui ; secventa
ramâne ^n stiva (^ntr-un nivel mai jos al apelului recursiv); adâncimea n maxim a
a stivei se poate produce

atunci c^
a nd
este maxim,

adic
a j j = ; ceea ce 2
1
corespunde lui j j = n ; si este 1 + h n

2
1
2
: În continuare este scoasa din stiva
1
spre a prelucrata secventa ; adâncimea maxima a stivei ind

n 1 n 1 n 1
h
2
h 2
+1 h 2
+ 1:
Astfel, am demonstrat inegalitatea (11). În continuare, vom arata ca h(n) blog nc: 2
Mai precis, aratam prin inductie dupa m ca pentru

(12) 8 n 2 N; astfel incât 2m n < 2m (adica blog nc = m) atunci h(n) m:
+1
2
Pasul initial: Pentru m = 0, inegalitatea este evident adevarata.

Pasul inductiv: Presupunem inegalitatea (12) adevarata pentru m si e n 2

f2m ; 2m
+1 +1
+ 1; :::; 2m+2
1g: Atunci b n 2
1
c< 2m : Conform inegalitatii (11);
+1
avem:
n 1
h(n) 1 + h 1 + m = blog nc:
2 2
Exemplul 3.7.1 Sa presupunem ca avem la intrarea Algoritmului (ALG17) cuvântul
w cu lungimea 10 si ca alegerea regulilor de tipul A ! B C (conform multimilor Vij )
implica o partitionare din doua ^n doua simboluri. Astfel, perechile de tipul (i; j ) (nu
mai mentionam neterminalul A) din apelul procedurii PARSE vor la ^nceput (1; 10),
apoi (1; 8); respectiv (9; 10), dupa care (1; 6); respectiv (7; 8), s.a.m.d. Astfel lungimea
stivei necesare apelurilor recursive are lungimea 5: În cazul Algoritmului (ALG18),
avem la ^nceput (1; 10), apoi (1; 2); respectiv (3; 10). Dupa rezolvarea apelului recursiv
pentru parametrii (1; 2) (adica la \^ntoarcerea din recursie"), vom partitiona \bucata"
ramasa din cuvântul w si anume (3; 10): Acesta se va ^mparti ^n (3; 4), respectiv (5; 10)
s.a.m.d. Astfel lungimea stivei necesare apelurilor recursive are lungimea 2:
În ceea ce priveste corectitudinea Algoritmului (ALG18), aceasta este valabila tot
^n baza Teoremei 3.7.1. Problema este ca derivarile (^n cazul acceptarii unui cuvânt)
nu mai sunt neaparat toate stângi. Deci din când ^n când vor apare derivari drepte.
Cum rezolvam ^n acest caz problema \ambiguitatii" (nu este vorba de ambiguitate ^n
sensul denitiilor de la pagina 118) ? Mai exact, care neterminal se va rescrie conform
regulilor gramaticii. Pentru aceasta, vom memora si pozitia ^n forma propozitionala
a neterminalului care determina aplicarea regulii. În ideea modicarii procedurii
PARSE, consideram poz o variabila globala astfel ^ncât daca = x x ::: xm este
1 2
forma propozitionala curenta, atunci se aplica o regula de tipul xpoz ! r; r 2 (VN [

VT ) ; poz 2 f1; 2; :::; mg: Astfel, prezentam Algoritmul (ALG19).
Algoritmul (ALG19):
multimile Vij din Algoritmul (ALG16) si w 2 VT ;
0
Iesire: Derivarea (analizarea sintactica) astfel ^ncât x =;G) w. Totodata se va

0
preciza si pozitia neterminalului care se transforma (care este partea stânga a regulii
curente).
Metoda: Ca structura de date, vom extinde vectorul as care va avea elemente de tip
record cu câmpurile val (cu aceeasi semnicatie de pâna acum, adica retine numarul
regulii) si pozitie care are semantica discutata mai sus. În ceea ce priveste variabila
globala poz aceasta este initializata ^naintea apelului procedurii PARSE cu 1:
begin
h := h + 1;
as[h]:val := m
as[h]:pozitie := poz
end
else
if 9 k = minfl= 1 l j 1; 9 A ! B C; B 2 Vil ; C 2 Vi l;j l g then
+
begin
h := h + 1;
as[h]:val := #(A ! B C );
as[h]:pozitie := poz
if 2 k j then begin
PARSE (i; k; B );
inc(poz );
end
else begin
inc(poz );
dec(poz );
PARSE (i; k; B )
end
end
end ;
Teorema 3.7.4 (de corectitudine a Algoritmului (ALG19))
Algoritmul (ALG19) furnizeaza analizarea sintactica si pozitia neterminalului care
este membrul stâng al regulii curente.
Demonstratie Prima parte rezulta imediat din Teorema 3.7.3. Pentru partea
a doua, vom rationa prin inductie dupa lungimea derivarii, pe care o vom nota cu
h: Cu alte cuvinte, vom demonstra ca ^n cadrul derivarii cu numarul h, se aplica o
regula care are ^n partea stânga neterminalul cu numarul poz din forma propozitionala
curenta.
Pasul initial: h = 0 Deci avem o derivare ^ntr-un pas (de tipul x =) ), iar ^n
0
procedura PARSE se intra pe ramura principala a instructiunii if (j = 1) and (m =

#(A ! ai )) then begin , deci poz = 1, adica neterminalul de pe pozitia 1 se modica;
Pasul inductiv: Presupunem adevarata armatia pentru 0; 1; :::; h 1 si o demon-
stram pentru h: Consideram deci o derivare generala:
0x = ) x ::: A ::: x =) x ::: B C ::: x =) a a ::: a :
;h1
i j i j 1 2 n
Cazul I: S-a intrat pe ramura principala a instructiunii if 2 k j then be-
gin, adica k j k si deci vom alege subarborele de derivare stâng. Asadar
neterminalul B devine cel curent (deci nu trebuie sa afectam variabila poz ,
având poz (B ) = poz (A)). Neterminalul C va deveni curent la urmatorul
apel recursiv, deci ^naintea lui trebuie sa incrementam variabila poz (având
poz (C ) = poz (A) + 1).
Problema echivalentei a doua gramatici de tip 2 152
Cazul II: S-a intrat pe ramura else a instructiunii if 2 k j then begin , si
deci vom alege subarborele de derivare drept. Asadar neterminalul C devine cel
curent, deci va trebui sa incrementam variabila globala poz: Evident, ^naintea
urmatorului apel recursiv, ^n care radacina subarborelui de derivare este B , va
trebui sa decrementam variabila poz:
Asadar, am retinut ^n vectorul as, (câmpul al doilea (pozitie)), pozitia ecarui
neterminal care este membru stâng al regulii curente.
Exercitiul 3.7.5 Fie gramatica G = (fA; B; C; Dg; fa; bg; A; P ) cu regulile P :
1) A ! B C 2) A ! C D 3) B ! C B 4) C ! D D
5) D ! B C 6) B ! a 7) C ! b 8) D ! a
Folosind Algoritmul (ALG19), sa se analizeze sintactic cuvântul w = b a a b a:
Solutie Dupa executia Algoritmului (ALG19), obtinem analizarea sintactica
= (2; 7; 5; 6; 4; 8; 5; 6; 7) cu vectorul pozitiilor (1; 1; 2; 2; 3; 4; 3; 3; 4). Cu alte cuvinte,
obtinem derivarea (neterminalul subliniat reprezinta cel care se transforma prin apli-
carea unei reguli):
A =) C D =) b D =) b BC =) b a C =) b a D D =)
2) 7) 5) 6) 4) 8)
=) b a D a =) b a B C a =) b a aC a =) b a a b a
8) 5) 6) 7)
Se observa ca ^n forma propozitionala b a D D este esential care neterminal se trans-
forma.
3.8 Problema echivalentei a doua gramatici inde-

pendente de context
Fie G ; G doua gramatici de tip 2 arbitrare si R un limbaj regulat arbitrar. Din [9]
1 2
am extras urmatoarele probleme nedecidabile:

L(G ) \ L(G ) = ;;
1 2
L(G ) = L(G );
1 2
L(G ) L(G );
1 2
L(G ) = R;
1
R L(G ); 1
C L(G ) 2 L ;
1 2
L(G ) \ L(G ) 2 L :
1 2 2
În aceasta sectiune, vom prezenta un exemplu de 3 gramatici de tip 2 echivalente

pe baza unor rezultate auxiliare. De remarcat ca echivalenta lor se va demonstra
direct din reguli, adica aplicarea unei reguli ^ntr-o gramatica poate dedusa printr-o
derivare ^n alta gramatica si reciproc.
Exercitiul 3.8.1 Sa se arate ca urmatoarele gramatici de tip 2 sunt echivalente:
a) G = (fS; Ag; fa; b; cg; S; P ) unde regulile P sunt:
1 1 1
{ S ! aAb
{ A ! aAbjAAjcj
b) G = (fS; Ag; fa; b; cg; S; P ) unde regulile P sunt:
2 2 2
{ S ! aAb
{ A ! AcjASj
c) G = (fS; Ag; fa; b; cg; S; P ) unde regulile P sunt:
3 3 3
{ S ! abjaA
{ A ! SbjcbjcAjSA
Înainte de a trece la solutia Exercitiului 3.8.1, vom aminti doua leme cunoscute si
vom enunta si demonstra alte doua leme.
Lema 3.8.1 Fie G o gramatica de tip 2 astfel ^ncât 2= L(G): Atunci exista o
gramatica de tip 2 echivalenta fara reguli (este vorba de eliminarea -regulilor
prezentata la pagina 67).
Lema 3.8.2 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica de tip 2 si regula x ! y a ,
iar y ! j j ::: j m toate regulile cu y ^n partea stânga. Atunci gramatica G0 =
0 1 2
(VN ; VT ; x ; P 0 ), unde P 0 = P fx ! y g [ fx ! i = i = 1; mg, este

1 2
0 1 2 1 2
echivalenta cu G (aceasta lema am mai folosit-o la forma normala Greibach, pagina

127).
Lema 3.8.3 Fie G = (VN ; VT ; x0 ; P ) o gramatica de tip 2 si A ! A A 2 P , restul
regulilor cu A ^n partea stânga ind A ! 1 j 2 j ::: j k (i 6= A A): Atunci G0 =
(VN ; VT ; x0 ; P 0 ) unde
a) P 0 = P fA ! A Ag [ fA ! i A= i = 1; kg sau
b) P 0 = P fA ! A Ag [ fA ! A i = i = 1; kg.
Demonstratie Vom demonstra doar punctul a), punctul b) facându-se analog.
Pentru a demonstra L(G0 ) = L(G), vom proceda prin dubla incluziune:
: Fie pasul arbitrar Æi =)0 Æi din derivarea generala din G0 :
G +1
x =)0 Æ =) ::: =)0 Æi =)0 Æi =)0 ::: =)

0 p
0
G G01
G G +1
G G
Distingem doua situatii:
Cazul I: Daca se aplica reguli care nu sunt de forma A ! i A atunci Æi =) Æi+1

G
Cazul II: Presupunem ca s-a aplicat o regula de tipul A ! i A. Atunci
Æi = A =) A A =) i A = Æi
1 2
G 1 2
G 1 2 +1
: Fie pasul arbitrar Æi =G) Æi +1 din derivarea generala din G:
x =) Æ =) ::: =) Æi =) Æi =) ::: =) p
0
G 1
G G G +1
G G
Distingem doua situatii:
Cazul I: Nu s-a aplicat regula A ! A A. Atunci este clar ca Æi =)
0 Æi+1 . G
Cazul II: S-a aplicat regula A ! A A: Cum ^ntr-o gramatica de tip 2 nu con-
teaza ordinea aplicarii regulilor, rezulta ca primul simbol neterminal A se va
transforma astfel:
Æi = A =) A A =) i A sau
1 2
G 1 2
G 1 2
Æi = A =) A A =) A A A s.a.m.d.
1 2
G 1 2
G 1 2
Presupunem ca am aplicat toate regulile de tipul A ! A A si acum aplicam

reguli de tipul A ! j ::: jk (i 6= A A): Deci avem derivarea generala
1
Æ = A =) An =) :::

i i1 i2 in
1 2
G 1 2
G 1 2
Aceasta derivare generala o putem obtine si ^n G0 astfel:

Æi = A =)0 i1 A =)0 i1 i2 A =)0 ::: =)0 i1 i2 ::: i
1
G2
G
1
G 2
G 1 2 1 n 2
Ultima regula din derivarea de mai sus este de forma A ! i , spre deosebire
de celelalte care sunt de tipul A ! i A.
n
Ramâne deci ca L(G0 ) = L(G):

Lema 3.8.4 Gramatica G din Exercitiul 3.8.1 este echivalenta cu gramatica G0 =
(fS; Ag; fa; b; cg; S; P 0 ) unde regulile P 0 sunt:
3 3
3 3
S ! abjaAb
A ! SjcjcAjSA
Demonstratie Demonstratia echivalentei dintre gramaticile G si G0 este imediata.

3 3
Se arata ca
S =) () S =0) ; 8 2 fS; A; a; b; cg:
G3 ;dr G3 ;dr
Mai precis, se poate demonstra imediat prin inductie dupa lungimea derivarii ca
S =) u () S G=0)
n
u daca A 2=
G3 ;dr 3 ;dr b u daca A 2
Restul demonstratiei o lasam ca tema pentru cititor.
Trecem acum la solutia Exercitiului 3.8.1.
Solutie Mai intâi aplicam Lema 3.8.1 pentru gramaticile G si G . Cum singurul
1 2
simbol care se poate sterge este A, rezulta imediat gramaticile echivalente:

G0 echivalenta cu G :
1 1
{ S ! aAbjab
{ A ! aAbjabjAAjc
G0
2
echivalenta cu G : 2
{ S ! aAbjab
{ A ! AcjcjASjS
Acum, folosind Lema 3.8.3,a), transformam gramatica G0 si obtinem ca G00 echiva-
lenta cu G0 (deci si cu G ):
1 1
1 1
S ! aAbjab
A ! aAbjabjcjAaAbjAabjAc
Acum, folosind Lema 3.8.2 pentru gramatica G0 (luând simbolul y pe S ) deducem
gramatica G00 :
2
S ! aAbjab
A ! aAbjabjcjAaAbjAabjAc
Se observa clar ca G00 este identica cu G00 , deci L(G00 ) = L(G00 ). Echivalent va rezulta
2 1 2 1
ca L(G ) = L(G ).

1 2
Ne ocupam acum de G . Am vazut ^n Lema 3.8.4 ca G0 este echivalenta cu G . Acum
folosind Lema 3.8.1 luând la fel y ca ind S , obtinem gramatica G00 echivalenta cu
3 3 3
G0 :
3
S ! abjaAb
A ! abjaAbjcjcAjab AjaAbA
Acum aplicam Lema 3.8.3, b) gramaticii G0 si obtinem gramatica G000 echivalenta cu
G0 :
1 1
S ! abjaAb
A ! abjaAbjcjcAjab AjaAbA
Se observa clar ca G00 este identica cu G000 , deci L(G00 ) = L(G000 ). Echivalent va
3 1 3 1
rezulta ca L(G ) = L(G ).

1 3
În concluzie, ramâne deci ca cele trei gramatici din Exercitiul 3.8.1 sunt echivalente.
Lema 3.8.4. 0
Notând cu G 3 G faptul ca L(G ) = L(G0 ) ^n baza Lemei 3.8.4, putem
3 3 3
sumariza aceasta solutie ^n desenul:

Lema 3.8.4 0 Lema 3.8.2 00
G 3 G 3
G 3
Lema 3.8.3,b)
Lema 3.8.1 0 G000 1
G G
G00
1 1
Lema 3.8.3,a)
Lema 3.8.1 0 Lema 3.8.2 00
G 2 G2
G 2
În concluzie, solutia Exercitiului 3.8.1 s-a ^ncheiat.

Exercitiul 3.9.1 Sa se determine un automat pushdown care accepta limbajul L =

e w 2 fa; bg g, unde c 2
fw c w= = fa; bg:
Fie P = (fs0 ; s1 g; fa; b; cg; fz; a; bg; Æ; s0; z; fs1 g) si Æ denit astfel:
1) Æ (s0 ; a; z ) = (s0 ; a z ); 2) Æ (s0 ; b; z ) = (s0 ; b z );
3) Æ (s0 ; a; a) = (s0 ; a a); 4) Æ (s0 ; a; b) = (s0 ; a b);
5) Æ (s0 ; b; a) = (s0 ; b a); 6) Æ (s0 ; b; b) = (s0 ; b b);
7) Æ (s0 ; c; a) = (s1 ; a); 8) Æ (s0 ; c; b) = (s1 ; b);

9) Æ (s1 ; a; a) = (s1 ; ); 10) Æ (s1 ; b; b) = (s1 ; );
11) Æ (s; i; x) = ;, pentru 8 (s; i; x) 2 S nedenite mai sus (ramase).

! Spre deosebire de automatul din Exercitiul 3.1.2, pentru care limbajul acceptat
difera putin, automatul din acest exercitiu este determinist. Diferenta dintre cele doua
limbaje este ca ^n acesta de fata se stie care este \mijlocul" cuvântului de analizat (de
aceea este determinist).
Exercitiul 3.9.2 Sa se determine un automat pushdown care accepta limbajul L =

fan (b c)n = n 1g:
Fie P = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 g; fa; b; cg; fz; ag; Æ; s0; z; fs4g) si Æ denit astfel:
1) Æ (s0 ; a; z ) = (s1 ; a a z );
2) Æ (s1 ; a; a) = (s1 ; a a a);
3) Æ (s1 ; b; a) = (s2 ; );
4) Æ (s2 ; c; a) = (s3 ; );
5) Æ (s3 ; b; a) = (s2 ; );
6) Æ (s3 ; ; z ) = (s4 ; );
Exercitiul 3.9.3 Construiti un automat pushdown (nedeterminist) echivalent cu gra-

matica G = (fS; Ag; fa; bg; S; fS ! a A A; A ! a S j b S j ag).
Se poate folosi constructia din Exercitiul 3.1.5.

Exercitiul 3.9.4 Folosind constructia prezentata ^n Exercitiul 3.1.5, pentru au-
tomatul pushdown nedeterminist din Exercitiul 3.1.4, sa se deduca gramatica echiva-

lenta. Generalizare.

Obtinem gramatica cu regulile:
[s; x ; s] ! [s; x ; s] [s; c; s]
0 0
[s; x ; s] ! [s; x; s] [s; c; s]

0
[s; x; s] ! [s; a; s] [s; x; s] [s; b; s]

[s; x; s] ! [s; a; s] [s; b; s]
[s; a; s] ! a
[s; b; s] ! b
[s; c; s] ! c
x0 ! [s; x ; s]
0


! Gramatica obtinuta mai sus este foarte apropiata ca forma de gramatica din
Exercitiul 3.1.4. Mai mult gramatica de tip 2 obtinuta aici este ^n forma standard
(adica regulile sale sunt de tipul ! ; ; 2 VN+ ; respectiv x ! a; x 2 VN ; a 2 VT ).
Generalizare:
\Data o gramatica G de tip 2 (nu neaparat ^n forma standard), e P automatul
pushdown nedeterminist echivalent obtinut din Teorema 3.1.1. Fie acum gramatica
G0 echivalenta cu P obtinuta din Teorema 3.1.2. Atunci gramaticile G si G0 sunt
echivalente si G0 este ^n forma standard."
Demonstratia generalizarii este imediata. Faptul ca cele doua gramatici sunt
echivalente rezulta din cele doua teoreme. Din forma tranzitiilor automatului push-
down nedeterminist P rezulta ca G0 este ^n forma standard. Mai putem spune ca
daca G este gramatica redusa, atunci P are stari accesibile si toate tranzitiile sunt
facute (utile). Mai mult, deoarece P are o singura stare, rezulta ca G0 va avea ^n
corespondenta cel mult o regula pentru o tranzitie a automatului P . Asadar, putem
spune ca gramatica G0 are o dimensiune apropiata de a gramaticii G:
Exercitiul 3.9.5 Sa se arate ca pentru orice automat pushdown nedeterminist exista
un automat pushdown nedeterminist echivalent cu memorie vida care are o singura
stare. Aratati, de aici, ca pentru orice automat pushdown nedeterminist exista un
automat pushdown nedeterminist echivalent care are doua stari.

Exercitiul 3.9.6 Sa se arate ca limbajul L = fan bn cn = n 0g nu este de tip 2.
Limbajul L este un caz particular al limbajului prezentat ^n Exercitiul 3.2.2.

Exercitiul 3.9.7 Pentru gramaticile din Exercitiile 1.3.18-1.3.37, sa se arate ca lim-
bajele generate nu sunt de tip 2.
Exercitiul 3.9.8 Dovediti ca limbajele
a) L1 = fai bj ck = j = maxfi; k g; i; j; k 2 Ng;
b) L2 = fan bn ci = i 6= n; n 2 Ng:

nu sunt independente de context.
Pentru punctul a) se aplica Lema lui Ogden pentru cuvinte de forma an bn! cn! ,
iar pentru punctul b) se considera cuvinte de forma an bn cn! (pozitiile simbolului a
sunt marcate).
Exercitiul 3.9.9 Dovediti ca limbajele
L 1 = fan bn cn = n 2 Ng;
+1 +2
L 2 = fan bn k1 cn k2 = n 2 Ng; k ; k
+ +
1 2 2 N xati;
L 3 = fan b n c n = n 2 Ng:
2 3

Exercitiul 3.9.10 Sa se arate ca limbajele

Lk = faf1 n af2 n ::: afk n = n 1g;
1
1
( )
2
( ) k( )
unde fi sunt functii polinomiale de gradul ^ntâi cu coecienti din multimea nu-
merelor naturale (fi (n) = i n + i ; i 2 N ; i 2 N), k 3 si

Lk = faf1 n af2 n ::: afk n = n 1g;
2
1
( )
2
( ) k( )
unde fi sunt functii polinomiale de grad cel putin doi cu coecienti naturali,
k1

Exercitiul 3.9.10 reprezinta o generalizare a Exercitiilor 3.2.2, 3.2.5, 3.2.6, 3.9.9

si altele.
Exercitiul 3.9.11 Clasa L nu este ^nchisa la complementariere (adica 9L2L

astfel ^ncât C L 2= L ).
2 2
Presupunem prin reducere la absurd ca L2 este ^nchisa la complementariere. Fie

L ; L limbajele din cadrul Exercitiului 3.2.3. Datorita presupunerii facute, rezulta
ca C L 2 L si C L 2 L . Dar clasa L este ^nchisa la reuniune, deci C L [C L 2 L .
1 2
1 2 2 2 2 1 2 2
Aplicând ^nca o data presupunerea facuta, rezulta ca C (C L [ C L ) 2 L . Folosind 1 2 2
acum o relatie a lui De Morgan rezulta ca L \ L 2 L . Dar din Exercitiul 3.2.2 (^n
care alegem j = n), rezulta L = L \ L 2= L contradictie cu presupunerea facuta.
1 2 2
1 2 2
Astfel clasa L 2 nu este ^nchisa la complementariere.

Exercitiul 3.9.12 Fie gramatica G = (fS; A; B g; fa; bg; S; P ) cu regulile P :
S ! aBjbA
A ! ajaSjbAA
B ! bjbSjaBB
Pentru cuvântul w = a a a b b a b b b a gasiti:
a) o derivare stânga;
b) o derivare dreapta;
c) un arbore de derivare.
Exercitiul 3.9.13 Fie gramatica expresiilor aritmetice G = (fE g; f+; ; (; ); ag; E;
fE ! E + E j E E j ( E ) j ag):
a) Dovediti ca gramatica este ambigua;
b) Construiti o gramatica echivalenta neambigua.
Gramatica expresiilor aritmetice de la pagina 117 (sau Exercitiul 1.3.12) este

neambigua si echivalenta cu gramatica din Exercitiul 3.9.13.
Exercitiul 3.9.14 Pentru gramaticile din Exercitiile 1.3.1-1.3.17, sa se construiasca
gramatici echivalente ^n forma normala Chomsky.
Exercitiul 3.9.15 Fie gramatica G = (fS g; fe; _; ^; (; ); a; b; c; g; S; fS !e S j ( S _
S ) j ( S ^ S ) j a j b j cg) care genereaza formulelor booleene propozitionale peste atomii
a; b; c si operatorii e; _; ^ (cu semnicatia binecunoscuta). Sa se determine o

gramatica echivalenta ^n forma normala Chomsky.

! Se observa ca G este deja ^n formele normale Greibach si operator.
Exercitiul 3.9.16 O gramatica este liniara daca regulile sale sunt de forma:
X ! a; X 2 VN ; a 2 VT ;
X ! a Y; sau X ! Y a; unde X; Y 2 VN :
Fie G o gramatica ^n care partea dreapta a regulilor contine cel mult un neterminal.
Sa se arate ca exista G0 o gramatica liniara echivalenta cu G:
Exercitiul 3.9.17 Fie gramatica G ^n forma normala Chomsky. Sa se arate ca
folosind algoritmul de transformare a gramaticii G ^ntr-una echivalenta G0 ^n forma
normala Greibach, obtinem ^n G0 reguli de forma:
x ! a ; a 2 VT ; 2 VN ;
eventual (daca 2 L(G)) x ! (singura
0 regula), si x0 nu mai apare ^n
partea dreapta a vreunei reguli.
Exercitiul 3.9.18 Fie gramatica G de tip 2 care nu are reguli. Sa se deduca
marginile superioare ale multimilor de neterminali, respectiv de reguli pentru grama-
tica echivalenta cu G, sub forma normala Greibach, folosind Algoritmii (ALG9) si

(ALG10).
Numarul de neterminali care sunt ^n plus (acele simboluri y ) este egal cu numarul
de circuite recursive stâng maximale. O margine superioara este evident numarul de
neterminali ai gramaticii.

gramatici echivalente ^n forma normala Greibach.
gramatici echivalente ^n forma normala operator.
Exercitiul 3.9.21 Fie gramatica
G = (fx ; x ; x ; x ; x g; fa; bg; x ; fx
0 1 2 3 4 0 0 ! x x j x x ; x ! x x ; x ! a; x ! bg):
2 1 2 3 1 0 3 2 3

Sa se construiasca o gramatica echivalenta ^n forma normala operator.
O prima metoda ar cu Algoritmul (ALG11). Metoda a doua va furniza o

gramatica echivalenta mult mai redusa (^n sensul numarului de reguli si neterminali).
Se observa ca L(G) = fan bn = n 1g. O gramatica ^n forma normala operator ce
genereaza acest limbaj este G0 = (fx0 g; fa; bg; x0; fx0 ! 0 x0 1 j 0 1g).
Exercitiul 3.9.22 Fie gramatica din Exercitiul 3.4.1. Folosind constructia din
Observatia 3.4.1, sa se construiasca o gramatica echivalenta ^n forma normala
Greibach. Este mai simpla gramatica echivalenta (numar de neterminali, reguli) ?
Exercitiul 3.9.23 Fie gramatica ^n forma normala Chomsky
G = (fS; Ag; f0; 1g; S; fS ! A A j 0; A ! S S j 1g):
Determinati:
a) o gramatica echivalenta ^n forma normala Greibach;
b) o gramatica echivalenta ^n forma normala operator.
Exercitiul 3.9.24 Fie gramatica G = (fS; A; B; C g; fa; b; cg; S; P ) unde regulile P
sunt:
1. S ! a A 2. S ! a B B 3. A ! a A B 4. B ! b B
5. B ! c 6. C ! A B b 7. C ! c
Sa se precizeze daca L(G) = ;; sa se deduca gramatica redusa si sa se verice

daca limbajul L(G) este innit.
Se utilizeaza Algoritmii (ALG13), (ALG14) si (ALG15).

Exercitiul 3.9.25 Pentru gramaticile din Exercitiile 1.3.1-1.3.17, sa se raspunda la
cerintele din Exercitiul 3.9.23.
Exercitiul 3.9.26 Fie gramatica G = (fS 0 ; S; A; B; C; Dg; fa; b; cg; S 0 ; P ) cu regulile

P:
1. S 0 ! S E 2. S ! S A 3. S ! C B 4. B ! S D
5. S ! C D 6. A ! C B 7. B ! A D 8. A ! C D
9. C ! a 10. D ! b 11. E ! c
Folosind Algoritmul (ALG16), sa se verice daca w = a2 b2 a3 b3 c 2 L(G) ? În caz
armativ, folosind (ALG17) (sau (ALG18), sau chiar (ALG19)) sa se precizeze si
analizarea sintactica.
Capitolul 4
Masini Turing si automate

liniar marginite
4.1 Masini Turing
În aceasta sectiune, vom da denitii referitoare la masinile Turing, dupa care vom
prezenta exercitii ce privesc acceptarea unor limbaje de catre masinile Turing, având
^n vedere si echivalenta cu gramaticile de tip 0.
Denitia 4.1.1 O masina Turing (notatie MT ) este un 7 uplu
M = (S; ; ; Æ; s ; B; F )
0
unde:
S este multime nita si nevida numita multimea starilor;
este multime nita si nevida, numita alfabetul de lucru (putem presupune
ca S \ = ;);
B 2 este un simbol special numit blanc;
; B 2= ; multime nita si nevida numita alfabetul de intrare;
s 2 S este stare initiala;
0
F S este multimea starilor nale;

Æ : S ! S fL; Rg; este functia de tranzitie, unde L; R ^nseamna
stânga, respectiv dreapta.
Denitia 4.1.2 Se numeste conguratie (sau descriere instantanee) un cuvânt
de forma s , unde ; 2 ; s 2 S: Semnicatia acestei conguratii pentru
1 2 1 2
modelul masinii Turing este:
163
Masini Turing 164
este cuvântul de la ^nceput pâna la capul de citire-scriere;

1
s este starea unitatii de control;

este cuvântul de la simbolul vizat (imediat din dreapta lui s) pâna la ultimul
2
simbol (diferit de blanc).

Denitia 4.1.3 Consideram relatia binara denita pe multimea conguratiilor,
astfel:
daca x1 ::: xi 1 s xi ::: xn ; i 2 f1; :::; ng atunci
daca Æ (s; xi ) = (s0 ; y; L) atunci
{ suxele de blancuri dispar (adica, de exemplu, putem sterge B B );
{ daca i = 1 atunci nu exista deplasare la stânga;
{ daca 2 i n atunci
x ::: xi s xi ::: xn
1 1 x ::: xi s0 xi y xi ::: xn
1 2 1 +1
M
daca Æ (s; xi ) = (s0 ; y; R) atunci

x ::: xi s xi ::: xn
1 1 x ::: xi y s0 xi ::: xn
1 1 +1
M
+
Consideram ^nchiderea re exiva si tranzitiva a relatiei (respectiv
^nchiderea tranzitiva a relatiei .)
Denitia 4.1.4 Fie M o masina Turing. Denim

L(M ) = fw= w 2 ; 9 s w 2 g:

s ; s 2 F; ;
0 1 2 1 2
M

!

În notatiile din Denitia 4.1.4 avem:
daca F = ; atunci L(M ) = ;;
daca F = S atunci L(M ) = :
Teorema 4.1.1 Pentru orice masina Turing M , exista o gramatica G de tip 0 astfel
^ncât L(M ) = L(G):
Exercitiul 4.1.1 Fie M = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 g; f0; 1g; f0; 1; x; y; B g; Æ; s0; B; fs4 g) o
masina Turing cu functia de tranzitie denita astfel:
Masini Turing 165
Æ 0 1 x y B
s (s ; x; R) ; ; (s ; y; R) ;
; ;
0 1 3
s 1 (s ; 0; R) (s ; y; L)
1 2 (s ; y; R) 1
s 2 (s ; 0; L)
2 ; (s ; x; R) (s ; y; L) ;0 2
s ; ; ; (s ; y; R) (s ; B; R)
; ; ; ; ;
3 3 4
s 4
a) Sa se arate ca L(M ) = f0n 1n = n 1g;

b) Folosind constructia din Teorema 4.1.1, sa se determine gramatica de tip 0
echivalenta cu M:
Solutie a) Fiind vorba de o egalitate de multimi, vom proceda prin dubla incluzi-
une. Procedeul este asemanator cu cel de la generari (acceptari) de limbaje de catre
gramatici, automate nite sau automate pushdown.
: Sa aratam ca 0n 1n 2 L(M ); 8 n 1: Consideram, mai ^ntâi, cazul n = 3: Astfel,
avem
s 000111
0 xs 00111
1 x0s 0111
1 x00s 111 1 x0s 0y11 2
xs 00y11 s x00y11 xs 00y11 xxs 0y11 xx0s y11

2 2 0 1 1
xx0ys 11 xx0s yy1 xxs 0yy1 xs x0yy1 xxs 0yy1

1 2 2 2 0
xxxs yy1 xxxys y1 xxxy ys 1 xxxys yy xxxs yyy

1 1 1 2 2
xxs xyyy xxxs yyy xxxys yy xxxyys y xxxyyys

2 0 3 3 3
xxxyyyBs 4
Ajungând astfel ^n starea s , care este nala, rezulta ca 0 1 2 L(M ):
4
3 3
În general, consideram cuvinte de forma 0i 1i ; i 1 arbitrar. Avem

i ; i ;
s 0i 1i x s 0i 1i x 0i s 1i x 0i s 0 y 1i s x 0i y 1i
1 1
1 1 2 1 1 1
0 1 1 2 2
x s 0i y 1i
0
1 1
Astfel, vom demonstra prin inductie dupa j armatia:

j i j j i j
P (j ) : \s 0i 1i x s 0 y 1 ; 0 0 8 j = 1; i:"
Pasul initial: A fost deja vericat.
Pasul inductiv: Presupunem P (j ) adevarat, sa demonstram P (j +1): Conform pasului
inductiv, trebuie sa mai aratam ca
j
xj s 0i j yj 1i j
0 x +1
s 0i j
0
1
yj +1
1i j 1
Aceasta tranzitie este imediata deoarece:

i ;
xj s 0i j yj 1i j xj s 0i j yj 1i j
1
+1 1
0 1
Masini Turing 166
i 1; i ;
xj 0i j yj s 1i j xj 0i j yj s y y 1i j
1
+1 1 +1 1 1 1
1 2
i ;
xj s x 0i j yj 1i j xj s 0i j yj 1i j
1
1 +1 1 +1 1 +1 1
2 0
Astfel, armatia P (j ) este vericata pentru orice j = 1; i: Consideram acum cazul
\maximal", adica j = i: Avem
i i
s 0i 1i xs y 0 0
De aici se continua ^n mod determinist astfel:

i ;
xi s yi xi y s yi xi yi s xi yi B s :
1
1
0 3 3 4
Deoarece s 2 F , rezulta deci ca 0i 1i 2 L(M ); 8 i 2 N :

4
: Fie w 2 L(M ): Trebuie sa aratam ca exista i 2 N astfel ^ncât w = 0i 1i : Mai ^ntâi,
sa observam ca w = nu poate acceptat deoarece ne blocam. Apoi, sa observam ca
w nu ^ncepe cu simbolul 1, deoarece Æ(s ; 1) = ;: Deci w = 0i u; i 1; unde cuvântul
u nu ^ncepe cu 0 (se mai noteaza u 6= 0). Distingem doua cazuri:
0
(1)
i ;
Cazul I: u = . Rezulta s 0i x s 0i
1
0x 0i s blocaj, deoarece
1
1 1
1
Æ(s ; B ) = ;;
1
Cazul II: u = 1j v; j 1 si v 6= 1 (adica primul simbol al lui v este diferit

(1)
de 1). Acum distingem trei subcazuri:

{ Subcazul II.1: i < j: Prin inductie dupa l se arata usor ca
l i l l j l
s w x s 0 y 1 v; 1 l i:
0 0
Demonstratia se face asemanator ca ^n propozitia P (j ) de mai sus. Luând

acum l = i obtinem
i i j i i; i i j i
s w xs y 1 v
0 x y s 1 v blocaj
0 3
deoarece Æ(s ; 1) = ;; 3
{ Subcazul II.2: i > j: Prin inductie dupa l se arata ca

l i l l j l
s w x s 0 y 1 v; 1 l j; v 6= 1:
0 0
(1)
Alegem l = j si obtinem

s w 0 xj s 0i j yj v;
0
(1)
v 6= 1:
Aceasta tranzitie se continua astfel
i 1;
xj s 0 i j y j v
0 xj s 0i j
+1
1
1
yj v xj 0i j +1 1
yj s v
1
Dar (1)
v 6= 1 deci v = sau (1)
v = 0:
Masini Turing 167
II.2.1: Cazul v = conduce la blocaj deoarece Æ (s1 ; B ) = ;:

II.2.2: v = 0m v 0 ; m 1: Distingem iarasi doua cazuri:
v0 = : Dupa m pasi ne blocam deoarece Æ(s ; B ) = ;: 1
v0 = 1k v00 ; k 1: Conform situatiilor II.2.1 si II.2.2 avem k

i j 1, ^n caz contrar ne blocam. Prin inductie se poate arata,
ca mai sus, ca
i j m k i j
xj 0i j yj s 0m 1k v00
+1 1
xy s 0 1
1 3 v00 ( 1)
Dar Æ(s ; 0) = ;; deci ne blocam.

3
{ Cazul II.3: i = j: La fel, distingem doua cazuri.

II.3.1: Cazul v = 0k v0 ; k 1 va conduce la o contradictie;
II.3.2: Cazul v = este acceptat si deci am obtinut w = 0i u =
0i 1i v = 0i 1i :
În concluzie, cuvintele w cu proprietatea ca w 2 L(M ) au forma w = 0i 1i ; i 1: Cu
aceasta, demonstratia punctului a) s-a terminat.
b) Mai ^ntâi, prezentam constructia din Teorema 4.1.1. Fie M = (S; ; ; Æ; s ; B; 0
F ) o masina Turing. Consideram gramatica G = (VN ; ; A ; P ) cu VN = (( [fg)

) [ fA ; A ; A ; S g; iar regulile P denite astfel:
1
1 2 3
1. A ! s A
1 0 2
2. A ! [a; a] A ; 8 a 2
2 2
3. A ! A
2 3
4. A ! [; B ] A
3 3
5. A !
3
6. daca Æ(s; x) = (s0 ; y; R) atunci s [a; x] ! [a; y] s0 ; 8 a 2 [ fg;

7. daca Æ(s; x) = (s0 ; y; L) atunci [b; z ] s [a; x] ! s0 [b; z ] [a; y]; 8 a; b 2 [fg; 8 z 2
;
8. daca s 2 F atunci [a; x] s ! s a s; s [a; x] ! s a s; s ! ; 8 a 2 [fg; 8 x 2 :
Regulile 1-5 genereaza doua copii ale lui w, adica folosesc la obtinerea derivarii:
A =) s [a ; a ] [a ; a ] ::: [an ; an ] [; B ]m ;
G 1 0 1 1 2 2
1 2

unde w = a a ::: an 2 : Apoi, se demonstreaza armatia:

daca s a a ::: an 0 1 x x ::: xr s xr ::: xs atunci
2 1 2 1
M
s [a ; a ] [a ; a ] ::: [an ; an ] =) [a ; x ] [a ; x ] ::: [ar ; xr ] s [ar ; xr ] ::: [an m ; bn m ]
0 1 1 2 2
G 1 1 2 2 1 1 + +
Astfel, pentru masina Turing din Exercitiul 4.1.1, obtinem gramatica G =

(VN ; f0; 1g; A ; P ) unde:
1
Masini Turing 168
VN = f[0; 0]; [0; 1]; [0; x]; [0; y]; [0; B ]; [1; 0]; [1; 1]; [1; x]; [1; y]; [1; B ]; [; 0]; [; 1];
[; x]; [; y]; [; B ]; A ; A ; A ; s ; s ; s ; s ; s g;
1 2 3 0 1 2 3 4
regulile P :
{ regulile care creaza copiile:
A !s A
1 0 2
A ! [0; 0] A
2 2
A ! [1; 1] A
2 2
A !A 2 3
A ! [; B ] A
3 3
A ! 3
{ regulile ce deriva din tranzitii:

din tranzitia Æ(s ; 0) = (s ; x; R) construim regulile:
0 1
s [0; 0] ! [0; x] s
0 1
s [1; 0] ! [1; x] s
0 1
s [; 0] ! [; x] s
0 1
la fel celelalte tranzitii ^n care capul de citire-scriere se misca la dreapta

s.a.m.d.;
din tranzitia Æ(s ; 1) = (s ; y; L) construim regulile:
1 2
[0; 0] s [0; 0] ! s [0; 0] [0; y]

1 2
[0; 0] s [1; 0] ! s [0; 0] [1; y]

1 2
[0; 0] s [; 0] ! s [0; 0] [; y]

1 2
[1; 0] s [0; 0] ! s [1; 0] [0; y]

1 2
[1; 0] s [1; 0] ! s [1; 0] [1; y]

1 2
[1; 0] s [; 0] ! s [1; 0] [; y]

1 2
[; 0] s [0; 0] ! s [; 0] [0; y]

1 2
[; 0] s [1; 0] ! s [; 0] [1; y]

1 2
[; 0] s [; 0] ! s [; 0] [; y]

1 2
[0; 1] s [0; 0] ! s [0; 1] [0; y] s.a.m.d.

1 2
la fel celelalte tranzitii ^n care capul de citire-scriere se misca la stânga

s.a.m.d.; pentru gramatica noastra sunt 45 de reguli asociate unei
tranzitii la stânga;
{ regulile asociate starilor nale:
s !4
[0; 0] s ! s 0 s
4 4 4
[0; 1] s ! s 0 s
4 4 4
[0; x] s ! s 0 s
4 4 4
[0; y] s ! s 0 s
4 4 4
[0; B ] s ! s 0 s
4 4 4
Masini Turing 169
[1; 0] s ! s 1 s
4 4 4
[1; 1] s ! s 1 s
4 4 4
[1; x] s ! s 1 s
4 4 4
[1; y] s ! s 1 s
4 4 4
[1; B ] s ! s 1 s
4 4 4
[; 0] s ! s s
4 4 4
[; 1] s ! s s
4 4 4
[; x] s ! s s
4 4 4
[; y] s ! s s
4 4 4
[; B ] s ! s s
4 4 4
Astfel, am obtinut o gramatica echivalenta cu M care are 178 de reguli si 19 netermi-
nali. De altfel, limbajul L(M ) poate generat de o gramatica cu numai doua reguli
si un neterminal (vezi Exercitiul 1.2.1).
Exercitiul 4.1.2 Sa se calculeze numarul de neterminali si de reguli din constructia
prezentata ^n Exercitiul 4.1.1, punctul b).
Solutie Fie M = (S; ; ; Æ; s ; B; F ). Din constructia prezentata ^n Exercitiul
0
4.1.1 rezulta ca numarul de neterminali este egal cu

(jj + 1) j j + jS j + 3;
iar numarul de reguli este egal cu
4 + jj + jfÆ(s; x) = (s0 ; y; R)gj (jj + 1) + jfÆ(s; x) = (s0 ; y; L)gj (jj + 1) 2
j j+
+jF j (1 + (jj + 1) j j):
Exercitiul 4.1.3 Fie M =(fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; f0; 1; B g; Æ; s ; B; fs g)

0 1 2 3 4 5 6 7 0 7
o masina Turing cu functia de tranzitie denita astfel:

Æ 0 1 B
s
0 (s ; B; R) (s ; B; R)
1 2 (s ; B; R)
7
s
1 (s ; 0; R) (s ; 1; R)
1 1 (s ; B; L)
3
s
2 (s ; 0; R) (s ; 1; R)
2 2 (s ; B; L)
4
s
3 (s ; B; L)
5 ; ;
s
4 ; (s ; B; L) 6 ;
s
5 (s ; 0; L) (s ; 1; L)
5 5 (s ; B; R)
0
s (s ; 0; L) (s ; 1; L) (s ; B; R)
; ; ;
6 6 6 0
s
7
e w 2 f0; 1g g;
Sa se arate ca L(M ) = fw w=
Masini Turing 170
Solutie Fiind vorba de egalitate de multimi, vom proceda prin dubla incluziune.
e w 2 f0; 1gg, vom demonstra c
: Pentru a arata ca L(M ) fw w= a pentru orice n,
n 1 are loc armatia:
n ; 4 +1
(1) s i i ::: in in ::: i i

0 1 2 s i ::: in in ::: i
2 1 0 2 2
Distingem doua cazuri:

Cazul I: i1 = 0. Avem urmatoarele tranzitii ^ntre conguratii:
2 n 1 ;
s 0 i ::: in in ::: i 0 s i ::: in in ::: i 0
0 2 2 1 2 2
2n ; 1
i ::: in in ::: i 0 s i ::: in in ::: i s 0

2 2 1 2 2 3
n ; 2 2
i ::: in in ::: s i
2 5 s B i ::: in in ::: i
2 5 2 2
s i ::: in in ::: i
0 2 2
Cazul II: i = 1. Analog cu cazul I, numai ca vom trece prin starile s ; s ; s ;
1 2 4 6
si ^n nal s :

0
Aplicând acum armatia (1) pentru i ; i ; :::; in ori, rezulta ca:

1 2

(2) s i i ::: in in ::: i i
0 1 2 s 2 1 0
De aici ajungem^n conguratia s , si cum s este stare nala, rezulta ca toate cuvintele
de forma i i ::: in in ::: i i , unde ij 2 f0; 1g; 8 j = 1; n:
7 7
1 2 2 1
: Sa aratam ca singurele cuvinte acceptate de M sunt de forma u ue; u 2 f0; 1g:
Fie w 2 L(M ): Distingem mai multe cazuri:
Cazul I: w = este acceptat deoarece s0 s , si s este stare nala; 7 7
Cazul II: w ^ncepe cu simbolul 0, adica w = 0 w0 : Notam w0 = w a; a 2 f0; 1g: 1
Avem tranzitiile deterministe:

0
s 0 w0 s w0
0 ws w s a 1 1 1 3
{ Daca a = 1 atunci ne blocam deoarece Æ(s ; 1) = ;; 3
{ Daca a = atunci ne blocam deoarece Æ(s ; B ) = ;; 3
{ Daca a = 0 atunci obtinem

w s a s Bw s w
1 3 5 1 0 1
Cazul III: w ^ncepe cu simbolul 1, adica w = 1 w0 : Notam w0 = w1 a; a 2 f0; 1g:

Analog ca ^n cazul II, se arata ca a = 1:
Masini Turing 171
Aplicând de un numar nit de pasi cazurile II, III ajungem la conguratia s care, 0
conform cazului I, trece ^n s . Cuvântul w are deci forma

7
w = i w i = i i w i i = ::: = i i ::: in in i i ;

1 1 1 1 2 2 2 1 1 2 2 1
unde i ; i ; ::; in 2 f0; 1g:

1 2
! Putem ^mbunatati masina Turing din Exercitiul 4.1.3 având ^n vedere liniile
corespunzatoare starilor s si s . Fie
5 6
M = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; f0; 1; B g; Æ; s ; B; fs g)

0 1 2 3 4 5 6 0 6

Æ 0 1 B
s 0 (s ; B; R) (s ; B; R)
1 2 (s ; B; R)
6
s 1 (s ; 0; R) (s ; 1; R)
1 1 (s ; B; L)
3
s (s ; 0; R) (s ; 1; R) (s ; B; L)
; ;
2 2 2 4
s 3 (s ; B; L)
5
s 4 ; (s ; B; L) 5 ;
s (s ; 0; L) (s ; 1; L) (s ; B; R)
; ; ;
5 5 5 0
s 6
Se poate demonstra asemanator ca la Exercitiul 4.1.3, ca L(M ) = fw w=

e w 2
f0; 1gg:
~ O alta ^mbunatatire, dar de data aceasta este vorba de o ^njumatatire a numarului
de pasi necesare acceptarii (sau neacceptarii) unui cuvânt (Exercitiul 4.4.2).
Exercitiul 4.1.4 Sa se construiasca o masina Turing M = (S; ; ; Æ; s ; B; F ) care
sa accepte limbajul L = fw w= w 2 f0; 1gg si demonstrati ca L = L(M ):
0
(Exercitiile 1.2.7, 1.3.36)

Solutie (Solutie data de studentul Butuc Adrian Nicolae, Facultatea de Informatica,
Iasi)
Fie masina Turing M = (fs ; s ; :::; s g; f0; 1g; f0; 1; x; y; z; B g; Æ; s ; B; fs g)
0 1 13 0 13
unde functia de tranzitie Æ este data ^n tabelul de mai jos:

Masini Turing 172
Æ 0 1 x y z B
s 0 (s ; x; R) (s ; y; R)
1 1 (s ; x; L)
4 (s ; y; L)
4 (s ; B; R)
13
s 1 (s ; 0; R) (s ; 1; R)
1 1 (s ; x; L)
2 (s ; y; L)
2 (s ; B; L)
2
s 2 (s ; x; L) (s ; y; L)
3 3
s 3 (s ; 0; L) (s ; 1; L)
3 3 (s 0 ; x; R) (s 0 ; y; R)
s 4 (s 5 ; z; R) (s 6 ; z; R) (s 4 ; z; L)
s 5 (s 7 ; x; R) (s 7 ; y; R) (s 5 ; z; R)
s 6 (s 8 ; x; R) (s 8 ; y; R) (s 6 ; z; R)
s 7 (s 7 ; x; R) (s 7 ; y; R) (s 9 ; z; L) (s ; B; L)
9
s 8 (s 8 ; x; R) (s 8 ; y; R) (s 10 ; z; L) (s ; B; L)
10
s 9 (s 11 ; z; L)
s 10 (s ; z; L) 11
s 11 (s ; x; L) (s ; y; L) (s ; z; R)
12 12 13
s 12 (s ; x; L) (s ; y; L) (s ; z; R)
12 12 4
s 13
: Mai ^ntâi, demonstram incluziunea L L(M ): Avem 2 L. Vericam daca

2 L(M ): Evident avem s s , deci 2 L(M ): 0 13
Fie acum un cuvânt oarecare u din L(M ), de forma u = i ::: im : Distingem doua 1
cazuri:
Cazul I: Presupunem m de forma 2 h + 1; h 2 N: Conguratia initiala este
s i ::: i h :
0 1 2 +1
{ Daca i = 0 obtinem s 0 i ::: i h

1 0 2 2 +1 x s i ::: i h :
1 2 2 +1
{ Daca i = 1 obtinem s 1 i ::: i h

1 0 2 2 +1 y s i ::: i h :
1 2 2 +1
Starea s realizeaza doar deplasari la dreapta peste simbolurile 0 si 1, deci

1
obtinem:

{ x s i ::: i h
1 2 x i ::: i h s x i ::: i h s i h ; respectiv
2 +1 2 2 +1 1 2 2 2 2 +1

{ y s i ::: i h
1 2 y i ::: i h s y i ::: i h s i h :
2 +1 2 2 +1 1 2 2 2 2 +1
Pentru a usura demonstratia, vom nota x sau y cu i0k , unde i0k = x daca i0k = 0,
respectiv i0k = y daca i0k = 1. Deci putem scrie:
0
s i ::: i h
0 1 i0 s i ::: i h
2 +1 i i ::: i h s i0 i ::: i h s i h :
1 1 2 2 +1 1 2 2 +1 1 1 2 2 2 2 +1
Starea s transforma 0 ^n x, respectiv 1 ^n y si realizeaza o parcurgere la stânga,

deci obtinem conguratia i0 i ::: i h s i h i0 h :
2
1 2 2 1 3 2 2 +1
Utilizând starea s ne putem deplasa la stânga peste simbolurile 0 si 1, oprirea

3
realizându-se la ^ntâlnirea unui simbol x sau y. Avem deci:

0
i0 i ::: i h s i h i0 h
1 2 2 1 s i0 i ::: i h i h i0 h
3 2 2 +1
i s i ::: i h i h i0 h
3 1 2 2 1 2 2 +1 1 0 2 2 1 2 2 +1
Masini Turing 173
pentru ca avem Æ(s ; x) = (s ; x; R) si Æ(s ; y) = (s ; y; R):

3 0 3 0
Urmând rationamentul anterior si având Æ(s ; x) = (s ; x; L) si Æ(s ; y) = 1 2 1
(s ; y; L) obtinem
2
0 0
i0 s i ::: i h i h i0 h
1 0 2 2 i i s i ::: i h i0 h i0 h
1 2 2 +1 1 2 0 3 2 1 2 2 +1
Numim un s-ciclu seria de tranzitii dintre doua conguratii succesive ^n care
starea masinii Turing este s, iar simbolurile vizate sunt de acelasi tip (adica 0; 1
sau x; y). Vom demonstra prin inductie matematica dupa numarul de s cicli 0
ca
(1) daca o conguratie contine s atunci este de forma 0
i0 ::: i0 s ik ::: i h k i0
1 k 0 ::: i0 ; +1 2 +1 2 h+2 k 2 h+1
unde 0 k h.
Notam cu n acest numar si punem conditia n h:
Baza inductiva: Am aratat anterior armatia (1) pentru n = 1.
Pasul inductiv: Presupunem armatia (1) adevarata pentru n si o demonstram
pentru n+1; n < h. Se poate usor observa ca aplicând primii n cicli conguratiei
initiale obtinem conguratia
i0 ::: i0 s in ::: i h n i0
1 n 0 ::: i0 ; +1 2 +1 2 h+2 n 2 h+1
care trece ^n
i0 ::: i0n i0n s in ::: i h n i0 h n ::: i0 h :
1 +1 1 +2 2 +1 2 +2 2 +1
Folosind faptul ca starea s realizeaza deplasari la dreapta peste simbolurile 0

1
si 1, obtinem conguratia

i0 ::: i0n i0n in ::: i h n s i0 h n ::: i0 h ;
1 +1 +2 2 +1 1 2 +2 2 +1
care trece ^n

i0 ::: i0n i0n in ::: i h n s i h
1 +1 +2 2 2 2 +1
0
n i2h+2 n ::: i2h+1 ;
0
de unde obtinem
i0 ::: i0n i0n in ::: s i h n i0 h
1 +1 +2 3 2 2 +1
0
n i2h+2 n ::: i2h+1 :
0
Din faptul ca s realizeaza aceeasi operatie ca si s , dar spre stânga, obtinem
3 1
conguratia
i0 ::: i0n s i0n in ::: i h n i0 h n i0 h n ::: i0 h ;
1 3 +1 +2 2 2 +1 2 +2 2 +1
care trece ^n

i0 ::: i0n i0n s in ::: i h n i0 h
1 +1 0 +2 2 2 +1
0
n i2h+2 n ::: i2h+1 ;
0
Masini Turing 174
Asadar, armatia (1) este complet demonstrata.

Folosind armatia anterioara obtinem:
0 0
s i ::: i h 0 1i ::: ih s ih i0h ::: i0 h
2 +1 1 0 +1 +2 2 +1
i0 ::: i0h i0h s i0h ::: i0 h

1 +1
i0 ::: i0h s i0h i0h ::: i0 h :
1 +2 2 +1 1 2 +1 +2 2 +1
Deoarece Æ nu este denita pentru perechi de forma (s ; x), respectiv (s ; y), 2 2
se obtine un blocaj, deci cuvintele u de lungime impara nu sunt acceptate de

masina Turing M .
Cazul II: Consideram cuvintele u = i ::: im ; din f0; 1g; unde m = 2h: Ca si ^n 1
cazul precedent avem sirul de tranzitii:

0 0
s i ::: i h i ::: ih s i0h ::: i0 h :
0 1 2 +1 1 0 +1 2
Deoarece Æ(s ; x) = (s ; x; L) si Æ(s ; y) = (s ; y; L) obtinem conguratia

0 4 0 4
i0 ::: i0h s i0h i0h ::: i0 h : 1 1 4 +1 2
În continuare, vom demonstra prin inductie matematica dupa n numarul de

s cicli ca
4
(2) daca o conguratie contine starea s ; atunci este de forma 4
i0 ::: i0 s i0 z ::: z i0 ::: i0 z ::: z ;

1 k 1 4 k | {z } h+1 h+k | {z }
h k h k
unde 1 k h, si ^n conditiile ^n care i0k p = i0h k p ; 1 p h k: + + +
Baza inductiva: n = 1 =) k = h 1 si avem i0h = i0 h : 2
{ Subcazul 1. i0 = x; atunci obtinem

h
i0 ::: i0h s x i0h ::: i0 h x i0 ::: i0h z s i0h ::: i0 h x:
1 1 4 +1 2 1 1 1 5 +1 2 1
Deoarece Æ(s ; x) = (s ; x; R) si Æ(s ; y) = (s ; y; R), atunci urmatoarea

5 7 5 7
conguratie este

i0 ::: i0 z i0 s i0 ::: i0 x: 1 h 1 h+1 7 h+2 2h 1
Avem Æ(s ; x) = (s ; x; R) si Æ(s ; y) = (s ; y; R), deci vom obtine

7 7 7 7
i0 ::: i0h z i0h i0h ::: i0 h x s i0 ::: i0h z i0h i0h ::: i0 h s x;
1 1 +1 +2 2 1 7 1 1 +1 +2 2 1 9
deoarece Æ(s ; B ) = (s ; B; L):

7 9
Avem Æ(s ; x) = (s ; z; L); Æ(s ; x) = (s ; x; L) si Æ(s ; y) = (s ; y; L)

9 11 11 12 11 12
care determina sirul de tranzitii

i0 ::: i0 z i0 i0 ::: i0 s x i0 ::: i0 z i0 i0 ::: s i0 z
1 h 1 h+1 h+2 2 h 1 9 1 h 1 h+1 h+2 11 2 h 1
Masini Turing 175
i0 ::: i0h z i0h i0h ::: s i0 h i0 h z

1 1 +1 +2 12 2 2 2 1
Deoarece Æ(s ; x) = (s ; x; L); Æ(s ; y) = (s ; y; L) si Æ(s ; z ) =

12 12 12 12 12
(s ; z; L) obtinem
4

i0 ::: i0h z i0h i0h ::: s i0 h i0 h z
1 1 +1 +2 12 2 2 2 1
0 0
i ::: ih s z i0h i0h ::: i0 h i0 h z
1 1 12 +1 +2 2 2 2 1
i0 ::: i0h s i0h z i0h i0h ::: i0 h i0 h z

1 2 4 1 +1 +2 2 2 2 1
{ Subcazul 2. i0h = y se trateaza ^n acelasi mod, cu singura deosebire ca ^n
locul starilor s ; s ; s se utilizeaza starile s ; s ; s . Deci armatia (2)
5 7 9 6 8 10
este adevarata pentru n = 1.

Pasul inductiv: Presupunem armatia (2) adevarata pentru n si realizam
demonstratia pentru cazul n + 1:
Din ipoteza avem ih p = i h p; 0 p 2 n 1 si aplicând ipoteza inductiva
pentru n obtinem

i0 ::: i0h s i0h i0h i0h ::: i0 h i0 h
1 1 4 +1 +2 2 1 2
0 0
1
::: z} i0h i0h ::: i0 h n z| {z
i ::: ih n s i0h n z| {z 1 4 ::: z} +1 +2 2
n n
{ Subcazul 1. i0h n = i0 h n = x: Obtinem conguratia
2
i0 ::: i0h n z s z| {z
1
::: z} i0h i0h ::: i0 h n z| {z
1
::: z}
5 +1 +2 2
n n
Repetând rationamentul din baza inductiei si, ^n plus, folosind relatiile
Æ(s ; z ) = (s ; z; R); Æ(s ; z ) = (s ; z; L) si Æ(s ; z ) = (s ; z; L) obtinem
5 5 7 9 4 4
sirul de tranzitii:

i0 ::: i0h n z s z| {z
1
::: z} i0h i0h ::: i0 h n z| {z
1 5 ::: z} +1 +2 2
n n
0 0
i ::: ih n
1 1
::: z} s i0h i0h ::: i0 h n z| {z
z| {z 5 +1
::: z}
+2 2
n+1 n

i0 ::: i0h n
1 1
::: z} i0h s i0h ::: i0 h n z| {z
z| {z +1 7 ::: z}
+2 2
n+1 n
0 0
i ::: ih n
1 1
::: z} i0h i0h ::: i0 h n s z| {z
z| {z +1
::: z}
+2 2 7
n+1 n
Masini Turing 176
i0 ::: i0h n
1 1
::: z} i0h i0h ::: s i0 h n z| {z
z| {z +1 +2
::: z} 9 2
n+1 n
i0 ::: i0h n
1 1
::: z} i0h i0h ::: s i0 h n
z| {z +1 +2 11 2 1
z| {z
::: z}
n+1 n+1

i0 ::: i0h n
1 1
::: z} i0h i0h ::: s i0 h n i0 h n
z| {z +1 +2 12 2 2 2 1
z| {z
::: z}
n+1 n+1
0 0
i ::: ih n
1 1
::: z} s i0h i0h ::: i0 h n i0 h n
z| {z 12 +1 +2 2 2 2 1
z| {z
::: z}
n n+1
0 0
i ::: ih n
1 1
::: z} s z z i0h i0h ::: i0 h n i0 h n
z| {z 4 +1 +2 2 2 2 1
z| {z
::: z}
n 1 n+1
0 0
i ::: ih n s i0h n
1 2 4 1
::: z} i0h i0h ::: i0 h n i0 h n
z| {z +1 +2 2 2 2 1
z| {z
::: z}
n+1 n+1
Ultima conguratie reprezinta ceea ce trebuia obtinut.
{ Subcazul 2. i0h n = i0 h n = y se trateaza analog, folosind ^n loc de starile
2
s ; s ; s starile s ; s ; respectiv s :
5 7 9 6 8 10
În concluzie, armatia (2) este complet demonstrata.

Fie u = i :::i h cu proprietatea i0h p = i0 h p ; 0 p k
1 2 2
1; i0h k =
6 i0 h k : 2
Distingem doua cazuri:

{ Subcazul 1) pentru 0 k h 2: Avem conguratia
i0 ::: i0h k i0h k ::: i0h s i0h i0h ::: i h k i h k ::: i0 h
1 +1 1 4 +1 2 2 +1 2
si aplicam armatia (2) pentru k: Obtinem conguratia

i0 ::: i0 1
s i0 z ::: z i0 ::: i h k z ::: z
h k 1 4 h k | {z } h+1 2
| {z }
k k
a) Presupunem i0h k = x si i0 h k = y: Atunci avem sirul de tranzitii:
2
i0 ::: i0h k s i0h k z| {z

1
::: z} i0h ::: i h k z| {z
1 4 ::: z} +1 2
k k

1
::: z} i0h ::: i h k z| {z
i0 ::: i0h k z s z| {z 1 5 ::: z} +1 2
k k
0 0
i ::: ih k
1 1
::: z} s i0h ::: i h k z| {z
z| {z 5 +1
::: z} 2
k+1 k

i0 ::: i0h k
1 1
::: z} i0h s i0h ::: i h k i h k z| {z
z| {z +1 7 ::: z}
+2 2 1 2
k+1 k
Masini Turing 177
0 0
i ::: ih k
1 1
::: z} i0h ::: i0 h k i0 h k s z| {z
z| {z +1
::: z}
2 1 2 7
k+1 k
i0 ::: i0h k
1 1
z ::: z i0
| {z } +1
0
h ::: i h k 2 1
s i0 h k s z| {z
9 2
::: z} 7
k+1 k
Deoarece i0 h k = y si Æ(s ; y) = ; rezulta ca avem blocaj.
2 9
b) Situatia i0h k = y si i0 h k = x se trateaza analog, folosind starile

s ; s ; s ^n loc de s ; s ; respectiv s si având faptul ca Æ(s ; x) = ;.
2
6 8 10 5 7 9 10
Rezulta acelasi rezultat.

{ Subcazul 2) pentru k = h 1 obtinem i0 6= i0h si i0j = i0h j ; j = 2; h: Din 1 +1 +
armatia (2) aplicata pentru h 1 se obtin tranzitiile

i0 ::: i0h s i0h i0h ::: i0 h
1 1
::: z} i0h z| {z
s i0 z| {z
4 ::: z} +1 2 4 1 +1
h 1 h 1
a) Presupunem i0 = x si i0h 1 +1

= y: Obtinem

s x z| {z
4 ::: z} y z| {z
::: z} z s z| {z
::: z} y z| {z
5 ::: z} z| {z
::: z} s y z| {z
::: z}
5
h 1 h 1 h 1 h 1 h h 1
z| {z
::: z} y s z| {z
::: z} 7 z| {z
::: z} s y z| {z
::: z};9
h h 1 h h 1
ceea ce conduce la blocaj deoarece Æ(s ; y) = ;: 9
b) Situatia i0 = y si i0h = x se trateaza analog, folosindu-se starile

1 +1
s ; s ; s ^n loc de s ; s ; respectiv s :

6 8 10 5 7 9
În concluzie, cuvântul u trebuie sa e de forma w w; w 2 f0; 1g pentru a acceptat
de masina M . Asadar L L(M ):
: Vom demonstra incluziunea L L(M ): Fie u = i ::: i h ; ik = ik h ; k = 1; h:
Avem u 2 Lnfg: Folosind armatiile de la pasul 1, obtinem tranzitiile
1 2 +
0 0
s i ::: i h
0 1 2 i ::: ih s i0h ::: i0 h
1 0 +1 2
i0 ::: i0h s i0h ih ::: i0 h
1 1 4 +1 2
Aplicam armatia (2) pentru h 1 si obtinem

i0 ::: i0h s i0h ih ::: i0 h
1 1
s i0 z| {z
4 ::: z} ih +1 2 4 1 +1 z| {z
::: z}
h 1 h 1
a) i0 = i0h
1 +1
= x: Obtinem

s x |z {z
4 ::: z} x z| {z
::: z} z s z| {z
::: z} x z| {z
5 ::: z} z| {z
::: z} s x z| {z
::: z}
5
h 1 h 1 h 1 h 1 h h 1
Automate liniar marginite 178
z| {z
::: z} x s z| {z
7 ::: z} z| {z
::: z} s x z| {z
9 ::: z} z| {z
::: z} s z| {z
11 ::: z}
h h 1 h h 1 h 1 h+1
Avem Æ(s ; z ) = (s ; z; R), deci obtinem conguratia
11 13
::: z} s z| {z
z| {z 13 ::: z}
h h
si cum s este stare nala, rezulta ca u este acceptat.
13
b) Situatia i0 = i0h = y se trateaza analog.

1 +1

În concluzie, 8 u 2 L fg; avem u 2 L(M ): Deoarece 2 L(M ) (am demonstrat la

pasul 1), obtinem ca L = L(M ):
! Pentru masina Turing M de mai sus se poate micsora numarul de simboluri din
alfabetul folosindu-se ^n loc de z; unul din simbolurile 0 sau 1. Noua masina Turing
se obtine din M prin ^nlocuirea doar a simbolului z , de ecare data când este ^ntâlnit
^n matricea de denitie a lui Æ , cu unul din simbolurile 0 sau 1.
4.2 Automate liniar marginite

Denitia 4.2.1 Un automat liniar marginit (Linear Bounded Automata, pres-
curtat LBA) este o masina Turing nedeterminista care satisface ^n plus urmatoarele
doua conditii:
1) alfabetul de intrare contine doua simboluri speciale @ si $;
2) masina Turing nu poate face miscari la stânga lui @ si la dreapta lui $ (adica
Æ(s; @) = (s0 ; @; R); respectiv Æ(s; $) = (s0 ; $; L)).
Denitia 4.2.2 Limbajul acceptat de automatul liniar marginit M este:

L(M ) = fw= w 2 nf@; $g; s @ w$ s ; s 2 F; ; 2 g
0 1 2 1 2
M
Denitia 4.2.3 O gramatica se numeste monotona daca regulile sale sunt de forma
! , unde jj j j:
Teorema 4.2.1 Pentru orice automat liniar marginit M exista o gramatica mono-
tona G astfel ^ncât L(G) = L(M ):
O importanta deosebita ^n automate liniar marginite o are Teorema 4.2.1 a carei
demonstratie se gaseste ^n [8, 9, 11]. În sectiunea 4.3, vom vedea un procedeu de
determinare a unei gramatici dependente de context echivalente cu una monotona.
Exercitiul 4.2.1 Fie M = (fs ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; f0; 1; x; y; @; $g; Æ; s ; f@; $g;
fs g) un automat liniar marginit cu functia de tranzitie denita astfel:
0 1 2 3 4 5 0
5
Automate liniar marginite 179
Æ @ 0 1 x y $
s (s ; @; R) ; ; ; ; ;
; ; ; ;
0 1
s 1 (s ; x; R)
2 (s ; y; R) 4
s 2 ; (s ; 0; R) (s ; y; L)
2 3 (s ; y; R) ; ; 2
s ; (s ; 0; L) ; (s ; x; R) (s ; y; L) ;
; ; ; ;
3 3 1 3
s 4 (s ; y; R) (s ; $; L)
4 5
s 5 ; ;; ; ; ;
b) Folosind constructia din Teorema 4.2.1, sa se determine gramatica monotona
echivalenta cu M:
Solutie a) Acest punct rezulta imediat. Singurele deosebiri fata de masina Turing
din Exercitiul 4.1.1 sunt:
când se pleaca din starea initiala s ajungem ^n starea s , nemaiputând ajunge
0 1
vreodata ^n s ; ^n continuare, activitatea automatului liniar marginit se va

0
desfasura numai ^n starile s ; s ; s ; s ; s ;

1 2 3 4 5
când se ajunge ^n starea s si este vizat simbolul $, trecem ^n starea s si facem
4 5
un pas ^napoi pentru ca nu putem depasi simbolul $.

Asadar L(M ) = f0n 1n= n 1g.
b) Prezentam constructia din Teorema 4.2.1, unde LMON ^nseamna clasa limbajelor
generate de gramatici monotone. Fie M = (S; ; ; Æ; s ; f@; $g; F ) un automat liniar
0
marginit. Consideram gramatica G = (VN ; ; A ; P ) cu 1
[ [
VN = (S [ fg) f@g ( [ ) f; $g (S [ fg) (f$g [ ) [fA ; A g;
1 2
iar regulile P denite astfel:

1. A ! [a; s @ a] A ; 8 a 2
1 0 2
2. A ! [a; a] A ; 8 a 2
2 2
3. A ! [a; a $]; 8 a 2
2
4. daca Æ(s; @) = (s0 ; @; R) atunci [a; s @ x] ! [a; @ s0 x]; 8 a 2 ; 8x2 ;

5. daca Æ(s; x) = (s0 ; y; R) atunci ^n P se adauga regulile
{ [a; s x] [b; z ] ! [a; y] [b; s0 z ]; 8 a; b 2 ; 8 z 2 ;
{ [a; @ s x] [b; z ] ! [a; @ y] [b; s0 z ]; 8 a; b 2 ; 8 z 2 :
6. daca Æ(s; x) = (s0 ; y; L) atunci ^n P se adauga regulile
{ [b; z ] [a; s x] ! [b; s0 z ] [a; y]; 8 a; b 2 ; 8 z 2 ;
{ [a; @ s x] ! [a; s0 @ y] 8 a 2 :
Legatura dintre gramatici dependente de context si gramatici monotone 180
7. daca Æ(s; $) = (s0 ; $; L) atunci adaugam ^n P regulile [b; z ] [a; s $] !

[b; s0 z ] [a; $]; 8 a; b 2 ; 8 z 2 ;
8. daca s 2 F atunci avem regulile corespunzatoare
{ [a; s ] ! a; 8 ; 2 ;
{ [a; ] b ! a b; 8 a; b 2 ; 8 2 $[@ ;
{ b [a; ] ! b a; 8 a; b 2 ; 8 2 $[@ ;
Regulile 1-3 genereaza doua copii ale lui w, care folosesc la obtinerea derivarii:
A =) [a ; s @ a ] [a ; a ] ::: [a ; a $]; n n
1
G 1 0 1 2 2
unde w = a a ::: an 2 : Apoi, se demonstreaza armatia:

1 2

daca s @ a a ::: an $
0 1@ x x ::: xr s xr ::: xn $ atunci
2 1 2 1
M
[a ; s @ a ] [a ; a ] ::: [an ; an $] =) [a ; @ x ] [a ; x ] ::: [ar ; xr ] [ar ; s xr ] ::: [an ; bn $]

1 0 1 2 2
G 1 1 2 2 1 1
În continuare, pentru automatul din exercitiul nostru se procedeaza la fel ca ^n
Exercitiul 4.1.1.
Exercitiul 4.2.2 Sa se calculeze numarul de neterminali si de reguli din constructia
prezentata ^n Exercitiul 4.2.1, punctul b).
Solutie Fie M = (S; ; ; Æ; s ; f@; $g; F ). Din constructia prezentata ^n Exercitiul
0
4.2.1 rezulta ca numarul de neterminali este egal cu

2 + jj ((jS j + 1) (jj + 2 j j + 1) + 2 jj)
iar numarul de reguli este egal cu
3 jj + jj jj jfÆ(s; @) = (s0 ; @; R)gj + 2 jj j j jfÆ(s; x) = (s0 ; y; R)gj+
2
+jj (jj j j + 1) jfÆ(s; x) = (s0 ; y; L)gj + j j j j jfÆ(s; $) = (s0 ; $; L)gj+

2
+jF j (jj j j + 2 jj j j):

2 2
4.3 Legatura dintre gramaticile dependente de con-

text si gramaticile monotone
În aceasta sectiune, vom prezenta câteva rezultate ce implica
\Clasa limbajelor generate de gramatici dependente de context (care nu contin
cuvântul vid) este egala cu clasa limbajelor generate de gramatici monotone".
Denitia 4.3.1 O gramatica G = (VN ; VT ; x0 ; P ) este ^n forma standard daca

orice regula a gramaticii G este ^n una din formele:
! ; unde ; 2 VN ; +
A ! a unde A 2 VN ; a 2 VT [ fg:
Teorema 4.3.1 Pentru orice gramatica G; exista o gramatica G0 ^n forma standard
echivalenta cu G:
Demonstratie Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) (care nu este ^n forma standard). Vom
atasa ecarui simbol i 2 VT simbolul xi 2= VN [ VT (deci un simbol neterminal nou)
0
si consideram gramatica G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) cu VN0 = VN [ fxi = i 2 VT g: Pentru

denirea regulilor P 0 , consideram aplicatia : VT [ VN ! VN0 denita astfel:
0

(i) = ix dac a i 2 VN
i daca i 2 VT
Evident se poate extinde la cuvinte astfel:
Daca u = u u ::: uk atunci (u) = (u ) (u ) ::: (uk ):
1 2 1 2
Considerând regulile P 0 = f (u) ! (v)= u ! v 2 P g[fxi ! i= i 2 VT g; se obtine ca

L(G) = L(G0 ): Ideea de demonstratie este preluata din [9], iar demonstratia completa
se gaseste ^n [11].
Denitia 4.3.2 Fie G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica. Se numeste ponderea gra-
0
maticii G numarul
pond(G) = maxfj j= ! 2 P g:
Teorema 4.3.2 Pentru orice gramatica monotona G = (VN ; VT ; x ; P ) exista o gra-
matica monotona G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) cu ponderea cel mult egala cu 2 astfel ^ncât
0
L(G) = L(G0 ):
0
Demonstratie Stim deci ca G are regulile de tipul ! cu jj j j: Trebuie sa

construim o gramatica G0 echivalenta cu G care sa aiba regulile de tipul ! unde
jj j j 2: Vom prezenta doar ideea (preluata din [8]), demonstratia completa se
gaseste ^n [11].
Daca ! 2 P are j j 2, atunci se copie ^n G0 neschimbata;
Daca ! 2 P cu j j > 2, atunci vom face o constructie asemanatoare cu cea
prezentata la forma normala Chomsky. Astfel, e o regula de forma:
(1) x x ::: xn ! y y ::: ym ; n m; m > 2;
1 2 1 2
unde xi ; yj 2 VN ; i = 1; n; j = 1; m conform Teoremei 4.3.1. Atunci con-

sideram niste variabile noi (zi ; i = 1; m) si ^nlocuim regula de mai sus cu
multimea de reguli:
{ x !z
1 1
{ z x !y z
1 2 1 2
{ z x !y z
2 3 2 3
{ ....
{ zn xn ! yn zn
1 1
{ zn ! yn zn +1
{ zn ! yn zn
+1 +1 +2
{ ....
{ zm ! ym zm
1 1
{ zm ! ym
Teorema 4.3.3 Pentru orice gramatica monotona G = (VN ; VT ; x ; P ); exista o gra-

matica senzitiva de context G0 = (VN0 ; VT ; x ; P 0 ) echivalenta cu G:
0
Demonstratie Fara a restrânge generalitatea putem presupune, ^n baza Teoremei

4.3.2 ca G are ponderea cel mult 2, adica regulile lui G sunt de forma ! ; cu
jj j j 2: Astfel, ^n gramatica G putem avea 6 tipuri de reguli:
1. A ! a este senzitiva la contextul (; );
2. A ! B este senzitiva la contextul (; );
3. A ! B C este senzitiva la contextul (; );
4. A B ! A C este senzitiva la contextul (A; );
5. A B ! C B este senzitiva la contextul (; B );
6. A B ! C D nu mai este senzitiva la nici un context. Vom ^nlocui aceasta regula
cu patru reguli (echivalente) care sunt senzitive de context. Acestea sunt:
6.1. A B ! E B este senzitiva la contextul (; B );
6.2. E B ! E F este senzitiva la contextul (E; );
6.3. E F ! C F este senzitiva la contextul (; F );
6.4. C F ! C D este senzitiva la contextul (C; ):
Ideea este preluata din [8], iar demonstratia completa se gaseste ^n [11].
Teorema 4.3.4 Pentru orice gramatica senzitiva de context G = (VN ; VT ; x ; P ),
exista o gramatica monotona G0 = (VN ; VT ; x ; P 0 ) astfel ^ncât L(G0 ) = L(G)nfg:
0
Demonstratie Regulile gramaticii G sunt de forma:

(i) A ! ; unde A 2 VN ; ; 2 (VN [ VT ) ; 2 (VN [ VT ) ; +
(ii) x 0 ! si x 0 nu mai apare ^n partea dreapta a vreunei reguli din P .
Consideram acum gramatica G00 care este dedusa din G prin eliminarea regulii x !
(adica numai cu regulile de tipul (i)). Deci G00 are numai reguli monotone deoarece
0
j A j j j si L(G00 ) = L(G) fg. Conform Teoremelor 4.3.1, 4.3.2 si 4.3.3

rezulta ca exista o gramatica G0 monotona echivalenta cu G00 : În concluzie, L(G0 ) =
L(G) fg:

! Teorema 4.3.4 demonstreaza rezultatul:
\Cu exceptia cuvântului vid care se poate obtine din regula x0 ! (situatie ^n
care x0 nu mai apare ^n partea dreapta a vreunei reguli), clasa limbajelelor generate
de gramatici senzitive de context coincide cu clasa limbajelor generate de gramatici
monotone."
Clasa gramaticilor monotone este importante din doua puncte de vedere:
forma gramaticilor monotone este mai putin restrictiva decât a gramaticilor
dependente de context, atunci putem deduce un procedeu mai tare de a verica
daca un limbaj generat de o gramatica este de tip 1 sau nu;
problema apartenentei la limbaje generate de gramatici monotone este decida-
bila, deci si problema apartenentei la limbaje generate de gramatici dependente
de context este decidabila. Deci limbajele generate de gramatici monotone sunt
recursive.
guli P este:
1. A ! a b c
2. A ! a A B
3. b B ! b b c
4. c B ! B c
Sa se determine tipul limbajului generat de gramatica G:
Solutie Din Exercitiul 1.2.4, se stie ca L(G) = fan bn cn = n 1g: Apoi din
Exercitiile 3.2.2 sau 3.9.7 se stie ca L(G) 2= L . Conform constructiilor precizate ^n
2
Teoremele 4.3.1, 4.3.2 si 4.3.3 vom determina o gramatica echivalenta cu G care este
dependenta de context. Deci este clar ca L(G) este de tip 1: De altfel, vom face
o mixtura ^ntre cele trei rezultate, si anume vom transforma numai regulile 1; 3; 4.
Regula 4 nu este senzitiva la context si se mai numeste regula de comutare. Astfel,
stergem regula 4 si modicam regulile 1 si 3. Obtinem:
1. A ! a b C
3. b B ! b b C
4.1. C B ! B C
4.2. C ! c
Acum transformam regula 4:1 si obtinem regulile

4.1.1. C B ! C D
4.1.2. C D ! C E
4.1.3. C E ! B E
4.1.4. B E ! B C
Astfel gramatica echivalenta cu G dar care este dependenta de context este G0 =
(fA; B; C; D; E g; fa; b; cg; A; P 0); unde multimea de reguli P 0 este:
1. A ! a b C 2. A ! a A B 3. b B ! b b C 4. C B ! C D
5. C D ! C E 6. C E ! B E 7. B E ! B C 8. C ! c
În concluzie, L(G) = L(G0 ) este de tip 1; deoarece G0 este de tip 1: De altfel, gramatica
G0 este aproape aceeasi cu G din Exercitiul 1.3.18.
6
Asa cum am anticipat, vom demonstra ca problema apartenentei pentru gramatici
monotone este decidabila.
Teorema 4.3.5 Orice limbaj de tip 1 este recursiv (sau, echivalent, problema
apartenentei pentru gramatici monotone este decidabila).
Demonstratie Fie L 2 L : Pentru generarea sa, putem considera o gramatica
1
monotona ^mbogatita cu regula x ! , caz ^n care x nu mai apare ^n partea dreapta
0 0
a vreunei reguli.
Fie deci G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica monotona ca mai sus, astfel ^ncât L(G) =
0
L: Vom prezenta urmatorul algoritm:

Algoritmul (ALG20):
Intrare: G = (VN ; VT ; x ; P ) o gramatica monotona ca mai sus, w 2 VT ;
0
Intrebare: w 2 L(G) ?
Metoda:
begin
if jwj = 0 then
if x ! 2 P then 'w 2 L(G)'
0
else 'w 2= L(G)'

else begin
T := fx g;
0 0
m := 1;
repeat
Tm := Tm [ f 2 (VN [ VT ) = 9 2 Tm ; =G) ; jj ng;
1 1
m := m + 1;
until (Tm = Tm ) or (w 2 Tm );
1
if w 2 Tm then 'w 2 L(G)'

else 'w 2= L(G)'
end
end ;
În continuare, vom demonstra corectitudinea Algoritmului (ALG20). Mai ^ntâi,
aratam ca acesta are un numar nit de pasi. Pentru usurinta calculelor, notam
n = jwj: În primul rând avem sirul innit de incluziuni:
T T :::
T0 1 2
Dar numarul tuturor sirurilor astfel ^ncât jj n este 1 + k + k + ::: + kn ; unde

2
k = jVN [ VT j: Acest numar este nit, de exemplu, avem inegalitatea

1 + k + k + ::: + kn (k + 1)n :
2
Dar sirul Ti este format din cuvinte peste VN [ VT de lungime cel mult n, si cum sirul
de incluziuni este innit, rezulta ca exista un loc unde avem egalitate. Mai precis, e
i numarul natural minim pentru care are loc Ti = Ti :
Apoi, prin inductie dupa j; demonstram ca Ti = Ti j ; 8 j 1:
+1
Pasul initial: j = 1 clar.

Pasul inductiv: Presupunem ca Ti = Ti j : Sa demonstram ca Ti = Ti j : Avem
+ + +1
Ti j := Ti j [ f 2 (VN [ VT ) = 9 2 Ti j ; =) 2 P; jj ng:
+ +1 + +
G
Dar, din pasul inductiv avem ca Ti = Ti j ; deci +
Ti j := Ti j [ f 2 (VN [ VT ) = 9 2 Ti ; =) 2 P; jj ng = Ti :
+ +1 +
G +1
Dar Ti = Ti , deci Ti = Ti j :
+1 + +1
Pâna acum am demonstrat ca Algoritmul (ALG20) se opreste dupa un numar nit
de pasi. Bucla repeat se opreste când Ti = Ti sau w 2 L(G), deci dupa cel mult i
+1
pasi.
Pentru demonstrarea corectitudinii Algoritmului (ALG20), vom demonstra armatia:
(1) \x =m) ; jj n () 2 Tm ":
0
G
Alegând = w si m = i se obtine relatia necesara corectitudinii Algoritmului
(ALG20).
(=)) Procedam prin inductie dupa lungimea derivarii m.
Pasul initial: Fie m = 0; = x : Dar x 2 T deci se verica relatia.
0 0 0
Pasul inductiv: Presupunem armatia (1) adevarata pentru m = j si o demonstram

j
pentru m = j +1: Avem x = 0) ; jj n: Punem ^n evidenta ultimul pas al derivarii
G
+1
si obtinem
x =j) =) 0
G G
Dar j j jj n; si aplicând pentru prima parte a derivarii din pasul inductiv,
deducem ca 2 Tj : Cum =) ; rezulta ca 2 Tj : +1
((=) La fel, procedam prin inductie dupa lungimea derivarii m.

Pasul initial: Daca m = 0; = x ; atunci avem derivarea ^n zero pasi x =)

x ; jx j n:
0 0
0 0
Pasul inductiv: Presupunem armatia (1) adevarata pentru m = j si o demonstram

pentru m = j + 1: Stim ca 2 Tj deci 9 2 Tj astfel ^ncât =) ; jj n:
+1
G
Din 2 Tj ; aplicând ipoteza inductiva, rezulta ca exista derivarea x =j) ; j j n: 0
G
j j
Deci avem x =) =) ; deci avem derivarea x = ) : +1
0
G G 0
G
guli P este:
1. A ! a b c
2. A ! a A B
3. b B ! b b c
4. c B ! B c
Folosind Algoritmul (ALG20), sa se verice daca a b c 2 L(G): 3 3 3
Solutie La ^nceput avem T = fAg: Apoi deducem T = fA; a b c; a A B g: Derivând

^ntr-un pas formele propozitionale din T obtinem T = T [ fa a b c B; a a A B B g:
0 1
1 2 1
Continuând ^n felul acesta, generam toate formele propozitionale de lungime cel mult
9:
T = T [ fa a b B c; a a a b c B B; a a a A B B B g;
3 2
T = T [ fa a b b c c; a a a b B c B; a a a a b c B B B g;
4 3
T = T [ fa a a b b c c B; a a a b B B c; a a a a b B c B B g;
5 4
T = T [ fa a a b b c B c; a a a b b c B c; a a a a b B B c B g; nu generam cuvântul
6 5
a a a a b b c c B B indca are 10 simboluri, deci mai mult decât w;

T = T [ fa a a b b B c c; a a a a b B B B cg;
7 6
T = T [ fa a a b b b c c cg:
8 7
În concluzie, deoarece a b c 2 T ; rezulta din Teorema 4.3.5 ca a b c 2 L(G):

3 3 3
8
3 3 3

Exercitiul 4.4.1 Fie M = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 ; s5 g; f0; 1g; f0; 1; x; y; B g; Æ; s0; B; fs5 g)
Æ 0 1 x y B
s (s ; x; R) ; ; (s ; y; R) ;
; ;
0 1 4
s
1 (s ; 0; R) (s ; y; L)
1 2 (s ; y; R) 1
s (s ; 0; L) ; (s ; x; R) (s ; y; L) ;
; ; ;
2 3 0 2
s
3 (s ; 0; L)
3 (s ; x; R) 0
s
4 ; ; ; (s ; y; R) (s ; B; R) 4 5
s
5 ; ; ; ; ;


echivalenta cu M:
Masina Turing din Exercitiul 4.1.1 este echivalenta cu masina Turing din
Exercitiul 4.4.1. Chiar daca are mai multe stari, aceasta din urma face mai putini
pasi pentru acceptarea unui cuvânt. Astfel, la demonstrarea incluziunii L(M ) L,
subcazul II.2 rezulta imediat. Ideea este ca odata transformat un \1" ^n \y " trec mai
^ntâi peste toate simbolurile \y ", si apoi trecem ^n alta stare (adica nu ramânem
tot ^n s2 ) si parcurgem toate simbolurile \0". Astfel cazul i > j se reduce substantial.
Exercitiul 4.4.2 Fie M = (fs0 ; s1 ; :::; s10 g; f0; 1g; f0; 1; B g; Æ; s0; B; fs10 g) masina
Turing cu functia de tranzitie denita astfel:
Æ 0 1 B
s 0 (s ; B; R) (s ; B; R) (s ; B; R)
1 2 10
s 1 (s ; 0; R) (s ; 1; R) (s ; B; L)
1 1 3
s 2 (s ; 0; R) (s ; 1; R) (s ; B; L)
2 2 4
s (s ; B; L) ; ;
; ;
3 5
s 4 (s ; B; L) 5
s 5 (s ; B; L) (s ; B; L) (s ; B; R)
6 7 10
s 6 (s ; 0; L) (s ; 1; L) (s ; B; R)
6 6 8
s 7 (s ; 0; L) (s ; 1; L) (s ; B; R)
7 7 9
s 8 (s ; B; R)
0 ; ;
s ; (s ; B; R) ;
; ; ;
9 0
s 10
e w 2 f0; 1g g:
Sa se arate ca L(M ) = fw w=
! Chiar daca M are mai multe stari decât masina Turing din Exercitiul 4.1.3,
avantajul masinii Turing din acest exercitiu este ca pentru acceptarea (sau neac-
ceptarea) unui cuvânt se fac doar jumatate din numarul de pasi ai masinii din
Exercitiul 4.1.3. Ideea la Exercitiul 4.1.3 este sa \taiem" primul simbol din cuvânt
(adica ^l ^nlocuim cu Blanc), mergem la stânga, si \taiem" ultimul simbol (daca este
egal cu primul taiat), apoi ne ^ntoarcem la dreapta pâna ^ntâlnim Blanc si reluam
procedeul. Diferenta la masina Turing din Exercitiul 4.1.3 este ca atunci când ne
\^ntoarcem" la dreapta, vom efectua acelasi procedeu care l-am facut la stânga (adica
acele \taieri", dar ^n ordine inversa, bine^nteles).
Exercitiul 4.4.3 Fie M = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; f0; 1g; f0; 1; x; y; B g; Æ; s ; B; fs g)
0 1 2 3 4 5 6 0 6

Æ 0 1 x y B
s (s ; x; R) ; ; (s ; y; R) ;
; ;
0 1 3
s
1 (s ; 0; R) (s ; y; L)
1 2 (s
1 ; y; R)
s
2 (s ; 0; L)
2 ; (s ; x; R) 0 (s 2 ; y; L) ;
s (s ; x; R) ; ; (s ; y; R) (s ; B; R)
; ;
3 4 3 6
s
4 (s ; 0; R) (s ; y; L)
4 5 (s
4 ; y; R)
s
5 (s ; 0; L)
5 ; (s ; x; R) 3 (s 5 ; y; L) ;
s
6 ; ; ; ; ;
a) Sa se arate ca L(M ) = f0n 1n 0m 1m = n 1g;
echivalenta cu M:

Exercitiul 4.4.4 Sa se construiasca o masina Turing M care accepta limbajul L =
f0n 1n 2n= n 1g:

! Fie M = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 ; s5 g; f0; 1; 2g; f0; 1; 2; x; y; z; B g; Æ; s0; B; fs5 g) o
Æ 0 1 2 x y z B
s (s ; x; R) ; ; ; (s ; y; R) ; ;
; ; ; ;
0 1 4
s (s ; 0; R) (s ; y; R)
1 1 2 (s ; y; R) 1
s ; (s ; 1; R) (s ; z; L) ; ; (s ; z; R) ;
; ;
2 2 3 2
s (s ; 0; L) (s ; 1; L)
3 3 3 (s ; x; R) (s ; y; L) 0 3 (s ; z; L)
3
s4 ; ; ; ; (s ; y; R) 4 (s ; z; R) (s ; B; R)
4 5
s5 ; ; ; ; ; ; ;

Exercitiul 4.4.5 Sa se construiasca o masina Turing M care accepta limbajul L =
f0n 1n ::: kn = n 1g; k 1 xat.
Se procedeaza analog ca la Exercitiul 4.4.4.

Exercitiul 4.4.6 Sa se arate ca masinile Turing de mai jos accepta limbajul L =
fw c w= w 2 fa; bgg; c 2= fa; bg :
e M = (fs ; s ; s ; s ; s ; s ; s ; s g; fa; b; cg; fa; b; c; x; y; B g; Æ; s ; B; fs g)
0 1 2 3 4 5 6 7 0 7 o
Æ a b c x y B
s 0 (s
1 ; x; R) (s ; x; R) 2 (s ; c; R)
0 ; ; ;
s 1 (s
1 ; a; R) (s ; b; R) 1 (s ; c; R)
3 ; ; ;
s (s ; a; R) (s ; b; R) (s ; c; R) ; ; ;
; ; ; ;
2 2 2 4
s 3 (s ; y; L)
5 (s 3 ; y; R)
s ; (s ; y; L) ; ;(s ; y; R) ;
;
4 5 4
s 5 (s ; a; L) (s ; b; L)
5 5 (s ; c; L) (s ; x; R) (s
5 0 5 ; y; L)
s 6 ; ; ; ; (s 6 ; y; R) (s ; B; R)
7
s 7 ; ; ; ; ; ;
e M = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 ; s5 ; s6 ; s7 ; s8 g; fa; b; cg; fa; b; c; x; B g; Æ; s0; B; fs8 g) o

Æ a b c x B
s (s ; x; R) (s ; x; R) (s ; c; R) ; ;
; ;
0 1 2 7
s1 (s
1 ; a; R) (s ; b; R) (s ; c; R)
1 3
s 2 (s
2 ; a; R) (s ; b; R) (s ; c; R)
2 4 ; ;
s (s ; x; L) ; ; (s ; x; R) ;
; ; ;
3 5 3
s4 (s ; x; L)5 (s
4 ; x; R)
s ; ; (s ; c; L) (s ; y; L) ;
; ;
5 6 5
s6 (s ; a; L) (s ; b; L)
6 6 (s
0 ; x; R)
s 7 ; ; ; (s
7 ; x; R) (s ; B; R)
8
s8 ; ; ; ; ;
e M = (fs0 ; s1 ; s2 ; s3 ; s4 ; s5 ; s6 ; s7 ; s8 ; s9 ; s10 g; fa; b; cg; fa; b; c; x; y; B g; Æ; s0; B;
fs10g) o masina Turing cu functia de tranzitie denita astfel:
Æ a b c x y B
s 0 (s1; x; R) (s ; y; R) (s ; c; R)
2 9 ; ; ;
s (s ; a; R) (s ; b; R) (s ; c; R) ; ; ;
; ; ;
1 1 1 3
s 2 (s2; a; R) (s ; b; R) (s ; c; R)
2 6
s 3 (s4; x; L) ; ; (s
3 ; x; R) (s ; x; R)
3 ;
s ; ; (s ; c; L) (s ; x; L) (s ; y; L) ;
; ; ;
4 5 4 4
s 5 (s ; a; L) (s ; b; L)
5 5 (s
0 ; x; R)
s ; (s ; y; L) ; (s ; x; R)
(s ; y; R) ;
; ; ;
6 7 6 6
s 7 (s ; c; L) 8 (s
7 ; x; R)
(s 7 ; y; R)
s 8 (s ; a; L) (s ; b; L)
8 ;
8 ; (s 0 ; y; R) ;
s ; ; ; (s ; x; R) (s ; y; R) (s ; B; R)
; ; ; ; ; ;
9 9 9 10
s 10

Care este diferenta dintre ele ?
Se procedeaza la fel ca ^n Exercitiul 4.1.3 si 4.1.4. Încercati sa construiti o
masina Turing echivalenta care la \^ntoarcerea" ^n starea s0 sa faca acelasi lucru ca
^n \drumul" de la stânga la dreapta (adica sa mai faca o vericare a unui simbol).
Exercitiul 4.4.7 Sa se construiasca masini Turing care sa accepte limbajele generate
de gramaticile din Exercitiile 1.3.18-1.3.37.
Exercitiul 4.4.8 Sa se construiasca masini Turing care sa accepte urmatoarele lim-
baje:
L 1 = f0n 1n 0n= n 1g;
L 2 = fw= w contine numar egal de simboluri 0 si 1 g:
Exercitiul 4.4.9 (propus de studentul Butuc Adrian Nicolae, Facultatea de Infor-

matica, Iasi)
Sa se construiasca o masina Turing M = (S; ; ; Æ; s0 ; B; F ) care sa accepte

limbajul L = fw w w= w 2 f0; 1gg si demonstrati ca L = L(M ):
Fie masina Turing M = (fs0 ; :::; s25 g; f0; 1g; f0; 1; x; y; a; b; c; d; B g; Æ; s0; B; fs25 g),
cu Æ denit mai jos:
Æ 0 1 x y a
s 0 (s ; B; R)
1 (s ; B; R)
2
s 1 (s ; 0; R)
1 (s ; 0; R)
2
s 2 (s ; 1; R)
1 (s ; 1; R)
2
s 3 (s ; 0; L)
3 (s ; 1; L)
3 (s ; a; L)
3
s 4 (s ; x; R)
5 (s ; y; R)
5 (s ; x; R)
4
s 5 (s ; 0; L)
6 (s ; 1; L)
6 (s5 ; x; R) (s ; y; R)
5
s 6 (s7 ; a; L) (s ; b; L)
7 (s10 ; a; R)
s 7 (s7 ; x; L) (s ; y; L)
7 (s
8 ; a; R)
s 8 (s9 ; a; R) (s ; b; L)
9 (s 3 ; a; L)
s 9 (s9 ; x; R) (s ; y; R)
9 (s 6 ; a; L)
s10 (s14 ; x; R) (s11 ; y; R) (s11 ; c; R)
s11 (s11 ; 0; R ) (s11 ; 1; R ) (s11 ; a; R)
s12 (s 13 ; c; L) (s13 ; d; L)
s13 (s13 ; 0; L) (s13 ; 1; L) (s ; a; L)
13
s14 (s14 ; 0; R ) (s14 ; 1; R )

s15 (s15 ; 0; L) (s15 ; 1; L) (s ; x; L) (s ; y; L) (s ; x; L)
15 15 15
s16
s17 (s ; x; L) (s ; y; L) (s
17 17 17 ; a; L)
s18 (s 19 ; 0; R)
s19 (s19 ; 0; R ) (s 19 ; a; R)
s20 (s20 ; 0; R ) (s 20 ; a; R)
s21 (s21 ; 0; R ) (s ; 0; L)
23
s22 (s22 ; 0; R ) (s ; 0; L)
23
s23 (s23 ; 0; L) (s 24 ; a; L)
s24 (s18 ; 0; R ) (s 24 ; a; L)
s25
Implementari ale algoritmilor prezentati ^n cele patru capitole 191
Æ b c d B
s 0 (s ; B; R)
25
s 1 (s ; 0; L)
3
s 2 (s ; 1; L)
3
s 3 (s ; b; L)
3 (s ; B; R)
4
s 4 (s ; y; R)
4
s 5
s 6 (s 10 ; b; R)
s 7 (s 8 ; b; R) (s ; B; R) 8
s 8 (s 3 ; b; L)
s 9 (s 6 ; b; L)
s 10 (s11 ; d; R) (s ; x; R) (s ; y; R)
16 16
s 11 (s 11 ; b; R) (s ; c; L) (s ; d; L) (s ; B; L)
12 12 12
s 12
s 13 (s ; b; L)
13 (s 10 ; c; R) (s
10 ; d; R)
s 14 (s 14 ; 0; R) (s
14 ; 1; R) (s ; B; L)
15
s 15 (s15 ; y; L) (s 15 ; x; L) (s 15 ; y; L) (s ; B; R)
5
s 16 (s 16 ; x; R) (s
16 ; y; R) (s ; B; L)
17
s 17 (s 17 ; b; L) (s ; c; L)
17 (s 17 ; d; L) (s ; B; R)
18
s 18 (s20 ; 0; R)
s 19 (s 19 ; b; R) (s 21 ; 0; R )
s 20 (s 20 ; b; R) (s ; 0; R)
22
s 21 (s 21 ; c; R) (s ; d; R)
21
s 22 (s 22 ; c; R) (s ; d; R)
22
s 23 (s 24 ; b; L) (s 23 ; c; L) (s ; d; L) (s ; B; R)
23 23
s 24 (s 24 ; b; L)
s 25
Exercitiul 4.4.10 Sa se precizeze care din gramaticile din Exercitiile 1.3.18-1.3.37

genereaza limbaje de tip 1 si de ce.
Se procedeaza la fel ca ^n Exercitiul 4.3.1.

Exercitiul 4.4.11 Fie gramaticile din Exercitiile 1.2.2 si 1.2.3. Folosind Algoritmul

(ALG20), sa se precizeze daca a b c este generat de acestea.
3 3 3
Se procedeaza la fel ca ^n Exercitiul 4.3.2.

Anexa A
Implement
ari ale algoritmilor prezentat
i ^
n
cele patru capitole
În aceasta anexa, vom prezenta implementari ^n limbajele Pascal si Prolog cores-
punzatoare problemelor aparute ^n cadrul primelor patru capitole. Este vorba de:
P1. problema determinarii starilor accesibile (Algoritmul (ALG1)) implementata ^n
limbajul Pascal;
P2. problema determinarii automatului minimal (Algoritmul (ALG2)) implemen-
tata ^n limbajul Pascal;
P3. problema apartenentei pentru automate nit deterministe implementata ^n lim-
bajul Pascal;
P4. problema apartenentei pentru automate nit nedeterministe implementata ^n
limbajul Prolog;
P5. problema construirii unui sistem tranzitional echivalent cu un automat nit
determinist implementata ^n limbajul Pascal;
P6. problema apartenentei pentru gramatici independente de context ^n forma nor-
mala Chomsky (Algoritmii (ALG16), (ALG17), (ALG18), (ALG19)) implemen-
tata ^n limbajul Pascal;
P7. problema apartenentei pentru gramatici independente de context stâng nere-
cursive implementata ^n limbajul Pascal;
P8. problema apartenentei pentru gramatici independente de context fara reguli
si redenumiri ciclice implementata ^n limbajul Prolog.
Problema P1:
Avem la intrare un automat nit determinist si furnizam la iesire multimea starilor
accesibile. Detalii puteti gasi ^n Algoritmul (ALG1), pagina 56.
program stari_accesibile;
const nmax=20;
mmax=20;
type stari =1..nmax;
litera =1..mmax;
automat=array [stari,litera] of stari;
var n:stari;
{numarul de stari}
m:litera;
{cardinalul alfabetului de intrare}
q0:stari;
{starea initiala a automatului}
delta:automat;
{functia de tranzitie}
finale:array[stari] of boolean;
{finale[s]=true <=> starea s este finala}
procedure citirea_datelor;
var k,j:integer;
begin
writeln('Dati nr. starilor <=',nmax);
readln(n);
writeln('Dati cardinalul alfabetului <=',mmax);
readln(m);
writeln('Dati matricea de tranzitie ');
for j:=1 to n do
for k:=1 to m do begin
write('delta[',j,',',k,']=');
readln(delta[j,k]);
end;
writeln('Dati starea initiala');
readln(q0);
end;
procedure accesibile;
var coada:array[stari] of stari;
{structura de date pentru parcurgerea bfs a automatului}
cap,spate:integer;
{primul, respectiv ultimul element din coada}
este :array[stari] of boolean;
{este[s]=true <=> starea s este in coada}
stare_curenta:stari;
{starea curenta a automatului}
j:integer;
{variabila de lucru}
begin
for j:=1 to n do este[j]:=false;
este[q0]:=true;
cap:=1;
coada[cap]:=q0;
spate:=1;
repeat
for j:=1 to m do
if not este[delta[coada[cap],j]] then begin
este[delta[cap,j]] :=true;
inc(spate);
coada[spate]:=delta[coada[cap],j]
end;
inc(cap)
until cap>spate;
dec(cap);
writeln('starile accesibile din ',q0,' sunt');
for j:=1 to cap do write(coada[j],' ' );
writeln;
readln
end;
begin {programul principal}

citirea_datelor;
accesibile
end.
Problema P2:
Avem la intrare un automat nit determinist si furnizam la iesire un automat
nit determinist minimal echivalent. Detalii au fost precizate ^n Algoritmul (ALG2),
pagina 57, sau puteti gasi ^n [1, 7].
program reducerea_unui_automat_la_un_automat_minimal;
uses crt;
const nmax=20;
mmax=20;

litera =1..mmax;
automat =array [stari,litera] of stari;
var n :stari;
{numarul de stari}
m :litera;
q0 :stari;
{starea initiala}
delta :automat;
finale:array [stari] of boolean;
var i,j:integer;
{variabile de lucru}
begin
writeln('dati numarul de stari ale primului automat');
readln(n);
writeln('dati cardinalul alfabetului (fara lambda)');
readln(m);
writeln('dati matricea de tranzitie');
for i:=1 to n do
for j:=1 to m do begin
write('delta[',i,',',j,']='); {delta=Alt+235}
readln(delta[i,j])
end;
writeln('dati starea initiala');
readln(q0);
writeln('dati starile finale, 0 la terminare');
for i:=1 to n do finale[i]:=false;
repeat
readln(i);
if i<>0 then finale[i]:=true
until i=0
end;
procedure reducere;
type lista_perechi=êlement;
element=record
unu,doi:stari;
urm:lista_perechi
end;
perechi=record
valoare:boolean;
lista :lista_perechi
end;
var pereche :array [stari,stari] of perechi;

p,q :stari;
a :litera;
exista :boolean;
nprim :integer;
{numarul de stari ale celui de-al doilea automat}
clasa :array [stari] of stari;
{clasa[p]=q <=> clasa lui p este q}
i :integer;
procedure marcheaza(p,q:stari);
type cuplu=record
unu,doi:stari
end;
var coada :array [stari] of cuplu;
cap,spate:integer;
{primul, respectiv ultimul element al cozii}
pointer :lista_perechi;
temp :cuplu;
este :boolean;
{este=true <=> variabila este in coada}
i :integer;
begin
{facem marcarea perechilor din lista lui (p,q)}
spate:=0;
pointer:=pereche[p,q].lista;
while pointer<>nil do begin
inc(spate);
coada[spate].unu:=pointer^.unu;
coada[spate].doi:=pointer^.doi;
pointer:=pointer^.urm
end;
cap:=1;
while cap<=spate do begin
temp.unu:=coada[spate].unu;
temp.doi:=coada[spate].doi;
pereche[temp.unu,temp.doi].valoare:=true;
{punem toti vecinii lui (temp.unu,temp.doi) in coada}
pointer:=pereche[temp.unu,temp.doi].lista;
while pointer<>nil do begin
este:=false;
i:=1;
while not este and (i<=spate) do
if (pointer^.unu=coada[i].unu) and (pointer^.doi=coada[i].doi)

then
este:=true
else
inc(i);
if not este then begin
inc(spate);
coada[spate].unu:=pointer^.unu;
coada[spate].doi:=pointer^.doi;
pointer:=pointer^.urm
end
end;
inc(cap)
end
end; {de la procedure marcheaza}
procedure adauga(p,q,p1,q1:stari);
var pointer1:lista_perechi;
begin
new(pointer1);
if q<p then begin
pointer1^.unu:=p;
pointer1^.doi:=q
end
else begin
pointer1^.unu:=q;
pointer1^.doi:=p
end;
pointer1^.urm:=pereche[p1,q1].lista;
pereche[p1,q1].lista:=pointer1;
end; {de la procedure adauga}
begin
{initializarea matricii totale la false}
for p:=1 to n do
for q:=1 to n do begin
pereche[p,q].valoare:=false;
pereche[p,q].lista:=nil
end;
{listele (p,q) sunt vide}
{si marcam (p,q) cu p in F, q in Q-F}
for p:=2 to n do
for q:=1 to p-1 do begin
pereche[p,q].lista:=nil;
if (finale[p] and finale[q]) or
(not finale[p] and not finale[q]) then

pereche[p,q].valoare:=false
else
pereche[p,q].valoare:=true;
end;
{incepe iteratia}
for p:=2 to n do
for q:=1 to p-1 do
if (finale[p] and finale[q]) or
(not finale[p] and not finale[q]) then begin
exista:=false;
a:=1;
while (a<=m) and not exista do
if pereche[delta[p,a],delta[q,a]].valoare or
pereche[delta[q,a],delta[p,a]].valoare then begin
exista:=true;
{se marcheaza (p,q)}
pereche[p,q].valoare:=true;
{urmeaza marcarea perechilor din lista lui (p,q) si
din listele marcate la acest pas}
marcheaza(p,q)
end
else inc(a);
if not exista then
for a:=1 to m do
if (delta[p,a]<>delta[q,a]) and
((delta[p,a]<>p) or (delta[q,a]<>q)) and
((delta[p,a]<>q) or (delta[q,a]<>p)) then
adauga(p,q,delta[p,a],delta[q,a])
end;
{urmeaza procedura de scriere a automatului minimal}
nprim:=1;
clasa[1]:=1;
for p:=2 to n do begin
q:=1;
exista:=false; {exista=true <=> exista un element 0}
while (q<=p-1) and not exista do
if not pereche[p,q].valoare then
exista:=true
else
inc(q);
if not exista then begin
inc(nprim);
clasa[p]:=p
end
else clasa[p]:=q
end; {de la for p:=2 to n ...}
writeln('automatul minimal are ',nprim,' stari');
i:=0;
for p:=1 to n do
if clasa[p]=p then begin
inc(i);
write('clasa[',i,']: ');
for q:=1 to n do
if clasa[q]=p then write(q,' ');
writeln(' (din primul automat) ');
end;
writeln('alfabetul este acelasi');
writeln('matricea de tranzitie este ');
write('Q\A|'); {A=Sigma=Alt+228}
for i:=1 to m do write(i,' ');
writeln;
write('----'); {-=Alt+196}
for i:=1 to m do write('--'); {-=Alt+196}
writeln;
i:=0;
for p:=1 to n do
if p=clasa[p] then begin
inc(i);
write(' ',i,'|');
for a:=1 to m do
write(clasa[delta[p,a]],' ');
writeln
end;
write('----'); {-=Alt+196}
for i:=1 to m do write('--'); {-=Alt+196}
writeln;
writeln('starea initiala este (aceeasi): ',q0);
write('starile finale sunt: ');
for p:=1 to n do
if (clasa[p]=p) and finale[p] then
write(p,' ');
writeln;
readln
end; {de la procedure reducere}

citirea_datelor;
reducere;
end.
Problema P3:
Avem la intrare un automat nit determinist A = (S; ; Æ; s ; F ) si w
0 2 . La
iesire raspundem la ^ntrebarea daca w 2 L(A): Detalii ^n [1].
program problema_apartenentei_pentru_automate_finit_deterministe;
const nmax=20;
mmax=20;
lung_max=20;
litera =1..mmax;
automat=array[stari,litera] of stari;
var n:stari;
{numarul de stari}
m:litera;
stare_initiala:stari;
{starea initiala a automatului}
delta:automat;
finale:array[stari] of boolean;
lung:1..lung_max;
w:array[1..lung_max] of litera;
k,i:integer;
var i,k:integer;
begin
writeln('Dati nr. starilor <=',nmax);
readln(n);
writeln('Dati cardinalul alfabetului <=',mmax);
readln(m);
writeln('Dati matricea de tranzitie ');
for k:=1 to n do
for i:=1 to m do begin
write('delta[',k,',',i,']=');
readln(delta[k,i]);
end;
writeln('Dati starea initiala');

readln(stare_initiala);
for k:=1 to n do finale[k]:=false;
readln(k);
while k<>0 do begin
finale[k]:=true;
readln(k);
end;
end;
procedure analiza_cuvant;
var lung:1..lung_max;
{numarul de simboluri ale cuvantului}
w:array[1..lung_max] of litera;
{cuvantul de analizat}
{starea curenta a automatului}
k:integer;
begin
repeat
writeln('dati lungimea lui w');
readln(lung);
writeln('dati cuvintul w');
for k:=1 to lung do begin
write('w[',k,']=');
readln(w[k])
end;
k:=1;
stare_curenta:=stare_initiala;
while k<=lung do begin
stare_curenta:=delta[stare_curenta,w[k]];
inc(k);
end;
if finale[stare_curenta] then writeln('w apartine L(A)')
else writeln('w nu apartine L(A)');
writeln('Alt cuvint ? (da=1)');
read(k)
until k<>1
end;

citirea_datelor;
analiza_cuvant
end.
Problema P4:
Avem la intrare un automat nit (ne)determinist A = (S; ; Æ; s ; F ) si w 2 .
La iesire raspundem la ^ntrebarea daca w 2 L(A): Automatul A ind nedeterminist,
0
rezulta ca pentru a decide daca w 2 L(A) este necesar sa gasim macar un "drum"
etichetat cu w pâna ^ntr-o stare nala. Acest lucru implica implementarea strategiei
backtracking. De aceea am ales limbajul Prolog deoarece are deja implementata
aceasta strategie.
domains
stare =symbol
litera=symbol
cuvant=litera *
% cuvantul w este privit ca o lista de simboluri
predicates
delta(stare,litera,stare)
% delta(s,a,s')=true <=> delta(s,a)=s'
stare_initiala(stare)
% stare_initiala(s)=true <=> starea s este initiala
finale(stare)
% finale(s)=true <=> starea s este finala
apartine(cuvant)
% apartine(w)=true <=> cuvantul w este acceptat
accepta(stare,cuvant)
% predicat de lucru
clauses
delta(s1,a,s1).
delta(s1,a,s2).
delta(s1,b,s2).
delta(s2,a,s2).
delta(s2,a,s3).
delta(s2,b,s3).
delta(s3,a,s3).
delta(s3,b,s1).
stare_initiala(s1).
finale(s3).
finale(s2).
apartine(W):-
stare_initiala(S_0),
accepta(S_0,W).
apartine(_) :-
write("Cuvantul nu este acceptat.\n").
accepta(S,[]) :-
finale(S),
write("Cuvantul este acceptat.\n").
accepta(S,[H|T]) :-
delta(S,H,S1),
accepta(S1,T).
goal
apartine([a,a]).
Problema P5:
Avem la intrare un automat nit determinist cu tranzitii A = (S; ; Æ; s ; F ).
0
La iesire construim un automat nit determinist echivalent cu A. Detalii ^n [1].

program reducerea_unui_afd_cu_lambda_tranzitii_la_un_afd;
uses crt;
const n1max=20;
n2max=50;
m1max=20;
type stari1 =1..n1max;

stari2 =1..n2max;
litera1 =0..m1max;
litera2 =1..m1max;
automat1=array [stari1,litera1] of stari1;
automat2=array [stari2,litera2] of stari2;
vector =array [stari1] of boolean;
var n1 :stari1;
{numarul de stari ale primului automat}
m1 :litera1;
{cardinalul alfabetului}
delta1 :automat1;
{functia de tranzitie a primului automat}
q01 :stari1;
{starea initiala a primului automat}
finale1:array [stari1] of boolean;
{multimea starilor finale ale primului automat}
{finale1[s]=true <=> starea s este finala}
n2 :stari2;
{numarul de stari ale celui de-al doilea automat}

stare2 :array [stari2] of vector;
{starile celui de-al doilea automat sunt submultimi ale
multimilor de stari din primul automat}
{stare2[s2]=(true,false,...) apartine stari1;}
delta2 :automat2;
{functia de tranzitie a celui de-al doilea automat}
finale2:array [stari2] of boolean;
{multimea starilor finale ale celui de-al doilea automat}
{finale2[s]=true <=> starea s este finala}
var i,j:integer;
begin
writeln('dati numarul de stari ale primului automat');
readln(n1);
writeln('dati cardinalul alfabetului (fara lambda)');
readln(m1);
writeln('dati matricea de tranzitie');
for i:=1 to n1 do
for j:=0 to m1 do begin
write('delta1[',i,',',j,']='); {delta=Alt+235}
readln(delta1[i,j])
end;
writeln('dati starea initiala');
readln(q01);
for i:=1 to n1 do finale1[i]:=false;
repeat
readln(i);
if i<>0 then finale1[i]:=true
until i=0
end;
procedure reducere;
var i,j :integer;
gata :boolean;
exista:boolean;
{exista=true <=> exista stari nemarcate}
marcat:integer;
{marcat este indicele starii curente}
a :litera1;
qiu :vector;
gata1 :boolean;
procedure escaciula(var es:vector);

var coada :array [stari1] of stari1;
{structura de date pentru memorarea parcurgerii starilor}
cap,spate:integer;
{primul, respectiv ultimul element}
i :integer;
begin
spate:=0;
for i:=1 to n1 do
if es[i] then begin
inc(spate);
coada[spate]:=i
end;
cap:=1;
repeat
if not es[delta1[coada[cap],0]] then begin
es[delta1[coada[cap],0]]:=true;
inc(spate);
coada[spate]:=delta1[coada[cap],0]
end;
inc(cap)
until cap>spate
end; {de la procedure escaciula}
begin {de la procedure reducere}

n2:=1;
for i:=1 to n1 do
stare2[n2,i]:=false;
stare2[n2,q01]:=true;
escaciula(stare2[n2]);
{am determinat prima stare, corelatie cu primul automat}
{in continuare, sa determinam daca este stare finala}
i:=1;
gata:=false;
while (i<=n1) and not gata do
if stare2[n2,i] and finale1[i] then gata:=true
else inc(i);
if gata then finale2[n2]:=true
else finale2[n2]:=false;
{atentie ! q01 este stare initiala pentru ambele automate}

exista:=true;
marcat:=n2;
{urmeaza determinarea automatului finit determinist echivalent}
repeat
for a:=1 to m1 do begin
for i:=1 to n1 do
qiu[i]:=false;
for i:=1 to n1 do
if stare2[marcat,i] then
qiu[delta1[i,a]]:=true;
escaciula(qiu);
i:=1;
gata:=false;
while (i<=n2) and not gata do begin
j:=1;
gata1:=false;
while (j<=n1) and not gata1 do
if qiu[j]<>stare2[i,j] then gata1:=true
else inc(j);
if not gata1 then gata:=true
else inc(i)
end;
if not gata then begin
{a fost gasita starea printre cele existente}
inc(n2);
for j:=1 to n1 do
stare2[n2,j]:=qiu[j];
j:=1;
gata:=false;
while (j<=n1) and not gata do
if stare2[n2,j] and finale1[j] then gata:=true
else inc(j);
if gata then finale2[n2]:=true
else finale2[n2]:=false;
end;
{atentie ! i este starea corespunzatoare}
delta2[marcat,a]:=i
end;
inc(marcat);
until marcat>n2
end; {de la procedure reducere}
procedure scrierea_datelor;
var i,j:integer;
begin
clrscr;
writeln('automatul 2 are ',n2,' stari');
for i:=1 to n2 do begin
write('starea ',i,' (din automatul 2) { ');
for j:=1 to n1 do
if stare2[i,j] then
write(j,' ');
writeln('} (din automatul 1)')
end;
writeln('si matricea de tranzitie delta');
write('Q\A|'); {A=Sigma=Alt+228}
for i:=1 to m1 do write(i,' ');
writeln;
write('----'); {-=Alt+196}
for i:=1 to m1 do write('--'); {-=Alt+196}
writeln;
for i:=1 to n2 do begin
write(' ',i,'|');
for j:=1 to m1 do
write(delta2[i,j],' ');
writeln
end;
write('----'); {-=Alt+196}
for i:=1 to m1 do write('--'); {-=Alt+196}
writeln;
writeln('starea initiala este ',q01);
write('starile finale sunt { ');
for i:=1 to n2 do
if finale2[i] then write(i,' ');
writeln('}');
readln
end;
begin
citirea_datelor;
reducere;
scrierea_datelor
end.
Problema P6:
Avem la intrare o gramatica independenta de context G = (VN ; VT ; x ; P ) ^n

forma normala Chomsky si un cuvânt w 2 VT . La iesire raspundem la ^ntrebarea
0
w 2 L(G) ?, si ^n caz armativ, furnizam analizarea sintactica (sirul de reguli
aplicate ^n derivarea x =;) w).
0
G
Pentru a ^ntelege ^n detaliu aceasta implementare, puteti consulta Algoritmii
(ALG16), (ALG17), (ALG18) si (ALG19). Reprezentarea gramaticii G este simpla
deoarece G este ^n forma normala Chomsky. Pentru reprezentarea regulilor de forma
A ! B C am considerat matricea P1, ce are trei coloane. Astfel, daca regula de mai
sus are numarul 4, neterminalii A; B; C au numerele 7; 8; 9 atunci pentru matricea
P1 avem P1[4,1]=7, P1[4,2]=8 si P1[4,3]=9. În ceea ce priveste regulile de forma
A ! a, lucrurile stau si mai simplu. Astfel, daca regula A ! a are numarul 6, neter-
minalul A are numarul 7, iar terminalul a numarul 10, atunci pentru matricea P2
avem P2[6,1]=7, P2[6,2]=10.
program analizor_sintactic_ascendent;
{programul utilizeaza algoritmul Cocke-Younger-Kasami.
Presupunem ca gramatica este in forma normala Chomsky,
deci ea va avea o forma de codificare foarte restransa}
uses crt;
type valori=record
valoare,pozitie:integer
end;
var v :array [1..10,1..10,1..10] of boolean;

{multimile V_(ij)}
w :array [1..10] of integer;
{cuvantul de analizat}
as:array [1..30] of valori;
{analizarea sintactica a lui w}
P1:array [1..10,1..3] of integer;
{matricea regulilor cu doi neterminali in partea dreapta}
P2:array [1..10,1..2] of integer;
{matricea regulilor cu terminal in partea dreapta}
n, {lungimea cuvantului w}
n1, {numarul de neterminali}
n2, {numarul de terminali}
nr1, {numarul de reguli de primul tip}
nr2, {numarul de reguli de al doilea tip}
h, {lungimea analizei sintactice}
poz:integer; {pozitia neterminalului curent in forma propozitionala}
var i,j:integer;
begin
clrscr;
write('dati lungimea cuvantului w, n=');
readln(n);
writeln('dati cuvantul w');
for i:=1 to n do begin
write('w[',i,']=');
readln(w[i])
end;
write('dati numarul de neterminali, n1=');
readln(n1);
write('dati numarul de terminali, n2=');
readln(n2);
write('dati numarul de reguli cu neterminali, nr1=');
readln(nr1);
write('dati numarul de reguli cu terminali, nr2=');
readln(nr2);
writeln('dati regulile cu neterminali');
for i:=1 to nr1 do
for j:=1 to 3 do begin
write('P1[',i,',',j,']=');
readln(P1[i,j])
end;
writeln('dati regulile cu terminali');
for i:=1 to nr2 do
for j:=1 to 2 do begin
write('P2[',i,',',j,']=');
readln(P2[i,j])
end;
end;
procedure CYK;
var i,j,k,l:integer;
begin
for i:=1 to n do
for k:=1 to n1 do v[i,1,k]:=false;
for i:=1 to n do
for k:=1 to nr2 do
if w[i]=P2[k,2] then v[i,1,P2[k,1]]:=true;
for j:=2 to n do
for i:=1 to n-j+1 do begin
for l:=1 to n1 do v[i,j,l]:=false;
for k:=1 to j-1 do
for l:=1 to nr1 do

if v[i,k,P1[l,2]] and v[i+k,j-k,P1[l,3]] then
v[i,j,P1[l,1]]:=true
end
end;
procedure Parse(i,j,net:integer);
var k,l1,l2:integer;
e:boolean;
begin
if j=1 then begin
inc(h);
l1:=1;
e:=true;
while (l1<=nr2) and e do
if P2[l1,1]=net then begin
if P2[l1,2]=w[i] then begin
e:=false;
as[h].valoare:=nr1+l1;
as[h].pozitie:=poz;
end
end
else inc(l1);
end
else begin
k:=1;
e:=true;
while (k<=j-1) and e do begin
l2:=0;
while (l2<=nr1) and e do begin
inc(l2);
if P1[l2,1]=net then begin
if v[i,k,P1[l2,2]] and v[i+k,j-k,P1[l2,3]] then
e:=false
end
end;
if e then inc(k)
end;
inc(h);
as[h].valoare:=l2;
as[h].pozitie:=poz;
if 2*k<=j then begin
Parse(i,k,P1[l2,2]);
inc(poz);
Parse(i+k,j-k,P1[l2,3])
end
else begin
inc(poz);
Parse(i+k,j-k,P1[l2,3]);
dec(poz);
Parse(i,k,P1[l2,2])
end
end
end;
procedure scriere;
var i:integer;
begin
writeln('analiza sintactica este ');
for i:=1 to 2*n-1 do
writeln(as[i].valoare,' pe pozitia ',as[i].pozitie);
writeln;
readln
end;

citirea_datelor;
CYK;
if v[1,n,1] then begin
h:=0;
poz:=1;
Parse(1,n,1);
scriere
end
else writeln('w nu apartine lui L(G)');
end.
Problema P7:
Avem la intrare o gramatica independenta de context G = (VN ; VT ; x ; P ) care
nu este stâng recursiva si un cuvânt w 2 VT . La iesire raspundem la ^ntrebarea
0
w 2 L(G) ?, si ^n caz armativ, furnizam analizarea sintactica stânga.

Se numeste conguratie tripletul (u #; #; ), unde:
u este cuvântul ce a ramas de citit (parcurs) din banda de intrare;
este continutul stivei auxiliare (pentru care trebuie sa vedem daca =st) u);
este analizarea sintactica curenta (sirul de reguli deja aplicate);
# este un marcator de sfârsit.
Algoritmul de mai jos se poate descrie folosind urmatoarele tranzitii:

Expandare: (u #; A #; ) (u#; #; r) daca r este numarul regulii A !
;
Reducere: (a u#; a #; ) (u#; #; );
Acceptare: (#; #; )
Eroare: ^n rest.
Este clar ca initial avem conguratia (w #; x #; ). Alegerea regulii ^n tranzitia

0
de expandare se face ^n mod nedeterminist. Astfel pentru implementarea acestui

algoritm, avem nevoie de strategia backtracking.

! Gramatica G nu trebuie sa aiba simboluri stâng recursive pentru ca altfel intram
^ntr-o bucla innita (x este stâng recursiv daca exista derivarea x =+) x ).
st
Pentru reprezentarea regulilor de forma A ! x x ::: xn ; A 2 VN ; xi 2 (VN [ VT )
1 2
am considerat matricea regula. Pe prima coloana, "tinem minte" numarul netermi-

nalului, restul coloanelor memorând partea dreapta a regulii. Vom alege o variabila
care pastreaza numarul maxim de simboluri din partea dreapta (variabila nrmax).
Astfel, daca regula A ! a A B ce are numarul 4, neterminalii A; B au numerele
7; 8, terminalul a are numarul 10, nrmax=5, atunci ^n matricea regula urmatoarea
reprezentare regula[4,1]=7, regula[4,2]=10, regula[4,3]=7, regula[4,4]=8 si
regula[4,5]=-1.
program analizor_sintactic;
{Acest algoritm foloseste metoda backtrack pentru gramatici care
nu sunt stang recursive}
uses crt;
const cnrreguli=10;
cnrmax =10;
cneterm =10;
cterm =10;
type productie =array [1..cnrreguli,1..cnrmax+1] of -1..cneterm+cterm;
cuvant =array [1..50] of 0..cneterm+cterm;
var regula :productie;
{regulile gramaticii}
nrmax :integer;
{numarul maxim de simboluri din partea dreapta a unei reguli}
neterm :integer;
{numarul de neterminali}
term :integer;
{numarul de terminali}
nrreguli :integer;
{numarul de reguli}
w :cuvant;
{cuvantul ce trebuie analizat}
lungime_w :integer;
{lungimea cuvantului w}
w1 :cuvant;
{forma propozitionala curenta}
posib :array [1..cneterm] of 1..cnrreguli;
{posib[i] este numarul de reguli in care neterminalul i apare
in partea stanga a unei reguli}
prima :array [1..cneterm] of 1..cnrreguli;
{prima[i] este prima regula ce contine i in partea stanga}
lung :array [1..cnrreguli] of 0..cnrmax+1;
{lung[i] este lungimea partii drepte a regulii i}
x :array [1..100] of 1..cnrreguli;
{x este analizarea sintactica a lui w}
ch :char;
var i,j:integer;
begin
clrscr;
writeln('introduceti gramatica in forma standard');
writeln('adica cu urmatoarele conventii');
writeln('1. simbolul de start se codifica cu 1;');
writeln('2. regulile se dau in ordinea aparitiei',
' neterminalului din stanga');
writeln;
write('dati nr. de neterminali=');
readln(neterm);
write('dati nr. de terminali=');
readln(term);
write('dati nr. de reguli=');
readln(nrreguli);
write('dati nr. maxim de simboluri din membrul drept=');
readln(nrmax);
writeln('dati matricea regulilor');
for i:=1 to nrreguli do begin
write('dati neterminalul[',i,']=');
readln(regula[i,1]);
for j:=2 to nrmax+1 do regula[i,j]:=-1;
j:=2;
while (j<=nrmax+1) and (regula[i,j-1]>=0) do begin
write('simbol[',i,',',j,']=');
readln(regula[i,j]);
j:=j+1
end
end;
{sa calculam vectorii posib si prima}
posib[regula[i,1]]:=1;
prima[regula[i,1]]:=i;
while (i<=nrreguli) and (regula[i,1]=regula[i+1,1]) do begin
inc(posib[regula[i,1]]);
inc(i)
end;
end;
{cu toate ca avem doua cicluri, calculul vectorului posib se face
liniar in raport cu numarul de reguli}
{calculam acum lungimea partii drepte a tuturor regulilor}
lung[i]:=0;
j:=2;
while (j<=nrmax+1) and (regula[i,j]>0) do begin
inc(lung[i]);
inc(j)
end
end
end;
procedure citeste_cuvant;
var i:integer;
begin
writeln('dati lungimea cuvantului w');
readln(lungime_w);
for i:=1 to lungime_w do begin
write('w[',i,']=');
readln(w[i])
end;
end;
function egal(w1,w2:cuvant;lg:integer):boolean;
var i:integer;
e:boolean;
begin
i:=1;
e:=true;
if lungime_w=lg then begin
while (i<=lungime_w) and e do
if w1[i]=w2[i] then inc(i)

else e:=false;
egal:=e
end
else egal:=false
end;
procedure scrie_solutie(k:integer);
var i:integer;
begin
write('cuvantul ');
for i:=1 to lungime_w do
write(w[i],' ');
writeln('are analizarea sintactica stanga:');
for i:=1 to k-1 do
write(x[i],' ');
writeln;
end;
function gaseste_primul_neterminal(w1:cuvant;lg:integer):integer;
{functia intoarce numarul neterminalului din w1 daca
acesta exista, si 0 in caz contrar}
var i:integer;
e:boolean;
begin
i:=1;
e:=false;
while (i<=lg) and not e do
if w1[i]<=neterm then e:=true
else inc(i);
if e then gaseste_primul_neterminal:=w1[i]
else gaseste_primul_neterminal:=0
end;
function cuv(w1,w2:cuvant;net:integer):boolean;
var i:integer;
e:boolean;
begin
i:=1;
e:=true;
while (w2[i]<>net) and e do
if w1[i]=w2[i] then inc(i)
else e:=false;
cuv:=e
end;
procedure transformare(var w1 :cuvant;

var lg :integer;
net :integer;
expandare:integer);
var i:integer;
j:integer;
begin
i:=1;
while w1[i]<>net do inc(i);
if lung[expandare]=0 then begin
{avem regula de tip A->\lambda}
for j:=lg downto i+1 do
w1[j-1]:=w1[j];
w1[lg]:=0;
dec(lg)
end
else
if lung[expandare]=1 then begin
{avem regula de inlocuire, deci nu modifica lungimea formei
propozitionale}
w1[i]:=regula[expandare,2]
end
else
begin
{avem lung[expandare]>1, deci se modifica atat
forma propozitionala, cat si lungimea ei}
for j:=lg+lung[expandare]-1 downto i+lung[expandare] do
w1[j]:=w1[j-lung[expandare]+1];
for j:=i to i+lung[expandare]-1 do
w1[j]:=regula[expandare,j-i+2];
lg:=lg+lung[expandare]-1;
end
end;
procedure back_rec(k:integer;w_prim:cuvant;lungime_w_prim:integer);
{k-nivelul in arbore; w_prim este forma propozitionala curenta}
var i,j :integer;
prim_net :integer;
w_secund :cuvant;
lungime_w_secund:integer;
begin
if egal(w_prim,w,lungime_w_prim) then
scrie_solutie(k)
else begin
prim_net:=gaseste_primul_neterminal(w_prim,lungime_w_prim);
{vectorul posib da sansele de alegere a regulii}
if prim_net<>0 then
for i:=0 to posib[prim_net]-1 do
{conditia de continuare va fi:
- w si w_prim sunt similare pana la prim_net}
if cuv(w,w_prim,prim_net) then begin
x[k]:=prima[prim_net]+i;
{prima= vector care da numarul primei reguli
a neterminalului (in cazul nostru, prim_net)}
for j:=1 to lungime_w_prim do
w_secund[j]:=w_prim[j];
lungime_w_secund:=lungime_w_prim;
transformare(w_secund,lungime_w_secund,prim_net,x[k]);
{procedura transformare modifica w_prim in care prim_net
este inlocuit cu partea dreapta a regulii x[k]}
back_rec(k+1,w_secund,lungime_w_secund)
end
end
end;

citirea_datelor;
repeat
citeste_cuvant;
{apelam back_rec cu parametrii
- 1=nivelul arborelui
- w_secund=simbolul de start al gramaticii
- 1=lungimea lui w_secund}
w1[1]:=1;
back_rec(1,w1,1);
writeln('doriti sa continuati ? (d/n)');
ch:=readkey
until upcase(ch)='N';
end.
Problema P8:
Avem la intrare o gramatica independenta de context G = (VN ; VT ; x ; P ) care
nu are reguli si redenumiri ciclice si un cuvânt w 2 VT . La iesire raspundem la
0
^ntrebarea w 2 L(G) ?, si ^n caz armativ, furnizam analizarea sintactica stânga.
Algoritmul implementat ^n limbajul Prolog este asemanator din punct de vedere
al conguratiilor si al tranzitiilor dintre ele. Singura tranzitie care difera este:
Expandare: (u #; A #; ) (u#; #; r) daca r este numarul regulii A !
; si j j juj:
Diferenta cea mai importanta dintre cei doi algoritmi (care rezolva P7 si P8) este
forma gramaticii de intrare. Acum, punem urmatoarele doua conditii pentru grama-
tica de la intrare:
gramatica G nu are reguli, cu exceptia, eventual, a regulii x 0 ! ; caz ^n
care x nu mai apare ^n partea dreapta a vreunei reguli;
0
gramatica G nu are redenumiri ciclice, adica nu exista x 2 VN astfel ^ncât

x =) x:
+
Cu alte cuvinte, spre deosebire de forma restrictiva a gramaticilor din algoritmul

precedent, aici sunt permise simboluri stâng (drept) recursive. Daca exista x 2 VN
astfel ^ncât x =) x sau x =) x, atunci punem singura restrictie 6= :
+ +
G G
Avantajul major al implementarii ^n limbajul Prolog este tocmai faptul ca acesta
contine deja implementata strategia backtracking. Asadar, programatorul nu trebuie
sa mai "piarda timpul" (asa cum s-a ^ntâmplat ^n precedenta implementare ^n Pascal)
sa descrie aceasta metoda.
În continuare, vom prezenta un program ^n limbajul Prolog, ce are ca intrare grama-
tica ce genereaza limbajul lui Dyck (Exercitiul 1.3.16) si anume al expresiilor corect
parantetizate. Analitic, aceasta se poate exprima prin:
LDyck = fw= orice prex propriu w0 al lui w avem Nw0 (0 (0 ) Nw0 (0 )0 ) si Nw (0 (0 )
= Nw (0 )0 )g;
unde prin Nw0 (0 (0 ) am notat numarul de paranteze stângi 0 (0 din cuvântul w0 : Formal,
spunem ca w0 este prex al lui w daca 9 u 2 astfel ^ncât w = w0 u:
+
Reprezentarea gramaticii G ^n limbajul Prolog "vorbeste de la sine".

domains
lista_int =integer *
lista_char=char *
predicates
neterminal(char)
% neterminal(X)=true <=> X este neterminal
start(char)
% start(S)=true <=> S este simbolul de start al gramaticii
regula(integer,char,lista_char)
% regula(1,'S',['S','S']) inseamna ca este vorba de regula 1:S->SS
configuratie(lista_char,lista_char,lista_int)
% configuratie(W,Fp,Pi) inseamna:
% - W = cuvantul ce a mai ramas de analizat in banda de intrare
% - Fp = forma propozitionala curenta (continutul stivei)

% - Pi = analizarea sintactica curenta (sirul de reguli aplicate)
apartine(lista_char)
% apartine(W)=true <=> W apartine limbajului generat de gramatica
lungime(integer,lista_char)
% lungime(I,L) va intoarce in I lungimea listei L
append(lista_char,lista_char,lista_char)
append(lista_int,lista_int,lista_int)
% append(L1,L2,L3) va concatena L1 cu L2, rezultatul punandu-l in L3
% append(Pi,R,Pi1) va concatena Pi cu R, rezultatul punandu-l in
% Pi1, dar atentie ! este vorba de predicatul definit cu argumente
% din lista_int
clauses
neterminal('S').
start('S').
regula(1,'S',['S','S']).
regula(2,'S',['(','S',')']).
regula(3,'S',['(',')']).
% configuratia de acceptare
configuratie([],[],L):-
write(" este generat "),
write("si are analizarea sintactica ",L),nl.
% tranzitia de expandare
configuratie(U,[A|Gamma],Pi):-
neterminal(A),
regula(R,A,Beta),
append(Beta,Gamma,Gamma1),
lungime(L1,Gamma1),
lungime(L2,U),
L1<=L2,
append(Pi,[R],Pi1),
configuratie(U,Gamma1,Pi1).
% tranzitia de reducere
configuratie([A|U],[A|Gamma],Pi):-
configuratie(U,Gamma,Pi).
apartine(W):-
start(S),write("Cuvantul ",W),
configuratie(W,[S],[]).
% tranzitia de eroare
apartine(_):-write(" nu este generat"),nl.
lungime(0,[]).
lungime(I,[_|T]):-
lungime(I1,T),
I=I1+1.
append([],L,L).
append([H|T1],L2,[H|T2]):-
append(T1,L2,T2).
goal
apartine(['(','(',')',')','(',')']).
Index 221
Anexa B
Aplicat
ii ale limba jelor formale ^
n descrierea
limba jului Pascal
În aceasta anexa, vom prezenta doua gramatici (una de tip 3 si alta de tip 2) cu
care se poate exprima sintaxa limbajului Pascal. Mai precis, vom da o gramatica de
tip 3 care descrie "vocabularul" limbajului Pascal (analiza lexicala) si o gramatica de
tip 3 care descrie "sintaxa" limbajului Pascal (analiza sintactica). Pentru descrierea
unui limbaj de programare se cunosc mai multe moduri, printre care:
forme Backus-Naur (BNF);
diagrame Conway;
gramatici Chomsky.
Aceste modalitati de descriere sunt echivalente. În acest sens, vom preciza cum se
pot transforma formele Backus-Naur ^n gramatici Chomsky, urmând, din motive de
claritate, sa precizam vocabularul si sintaxa limbajului Pascal folosind forme Backus-
Naur.
De exemplu, pentru descrierea unei cifre, forma Backus-Naur asociata este:
< cifra >::= 0 j 1 j 2 j 3 j 4 j 5 j 6 j 7 j 8 j 9
Daca consideram < cifra > un neterminal si simbolul ::= ca ind ! atunci este ca
si cum ar o regula dintr-o gramatica Chomsky. Astfel, ^n general, cuvintele situate
^ntre "<" si ">" vor nota neterminali, simbolul ::= ^nseamna !. Cuvintele care nu
sunt ^ntre paranteze unghiulare sunt terminali (cuvinte rezervate, simboluri speciale).
În formele BNF mai apar doua simboluri specice. Este vorba de f, g si [, ]. Prima
se refera la repetarea de oricâte ori a unei secvente, iar a doua la optionalitate. De
exemplu, denitia unui identicator se face astfel:
< identicator >::=< litera > f < litera > j < cifra > j g
Aceasta se poate exprima ^n gramaticile generative prin regulile:
< identicator >::=< litera > < X >
< X >::=< litera > < X > j < cifra > < X > j < X > j
Chiar daca nu toate regulile de mai sus sunt de tip 3, acestea se pot exprima imediat
prin mai multe reguli de tip 3. Un alt exemplu se refera la denitia unui numar real
fara semn:
< real fara semn >::=< ^ntreg fara semn > [ e < factor scala > ]
La fel, aceasta se poate exprima ^n gramaticile generative prin regulile:
Index 222
< real fara semn >::=< ^ntreg fara semn > < X >
< X >::= e < factor scala > j
În cele ce urmeaza, vom prezenta vocabularul limbajului Pascal exprimat prin dia-
grame BNF.
1.1. < litera >::= A j B j C j D j E j F j G j H j I j J j K j L j M j N j O j P j Q j R j S j T j
U jV jW jX jY jZ j$
1.2. < cifra >::= 0 j 1 j 2 j 3 j 4 j 5 j 6 j 7 j 8 j 9
1.3. < cifra octala >::= 0 j 1 j 2 j 3 j 4 j 5 j 6 j 7
1.4. < simbol special >::=
+j j j=j = j < j > j[j]jfjgj:j; j : j
; j ^ j @ j ( j ) j <> j <= j >= j := j :: j < cuvânt cheie > j <
simbol echivalent >
1.4.1. < simbol echivalent >::= ( j ) j (: j :)
1.5. < cuvânt cheie >::=
and j array j begin j case j const j div j do j downto j else j end j file j for j
function j goto j if j in j label j mod j nil j not j of j or j origin j otherwise j
packed j procedure j program j record j repeat j set jthen j to j type j until j
var j while j with
1.6. < identicator >::=< litera > f < litera > j < cifra > jg
1.7. < directiva >::= forward j external j nonpascal
1.8. < secventa cifre >::=< cifra > f < cifra >g
1.9. < ^ntreg fara semn >::=< secventa cifre >
1.10. < real fara semn >::=
< ^ntreg fara semn > : < ^ntreg fara semn > [ e < factor scala > ] j
< ^ntreg fara semn > e < factor scala >
1.11. < numar octal >::=< cifra octala > f < cifra octala >g b
1.12. < numar fara semn >::=
< ^ntreg fara semn > j
< real fara semn > j
Index 223
< numar octal >

1.13. < factor scala >::=< ^ntreg cu semn >
1.14. < semn >::= + j
1.15. < ^ntreg cu semn >::= [ < semn > ] < ^ntreg fara semn >
1.16. < real cu semn >::= [ < semn > ] < real fara semn >
1.17. < numar cu semn >::=
< ^ntreg cu semn > j
< real cu semn > j
[ < semn > ] < numar octal >
1.18. < eticheta >::=< ^ntreg fara semn >
1.19. < sir de caractere >::=0 < element sir > f < element sir >g 0
1.20. < element sir >::=0 0 j < orice caracter ASCII imprimabil >
1.21. < comentariu >::= ( < orice secventa de caractere si sfârsit de linie
necontinând acolade drepte > )
1.22. < directiva lexicala >::= % include < nume sier >
Pentru neterminalii
< orice caracter ASCII imprimabil > si
< orice secventa de caractere si sfârsit de linie necontinând acolade drepte >
nu am descris regulile asociate deoarece sunt foarte simple (dependente chiar de codul
ASCII implicit). Secventa "(" se poate identica cu acolada stânga f, iar ")" se
poate identica cu acolada dreapta g. În regula 1.4, parantezele patrate ([; ]), respectiv
(f; g), sunt simboluri de sine statatoare si nu au semnicatia celor discutate ^n forma
Backus-Naur.
În continuare, vom prezenta o gramatica de tip 2 (scrisa ^n forma BNF) care precizeaza
sintaxa limbajului Pascal.
2.1.a. < program >::=
[ < antet program > ] f < etichete > j < constante > j < tipuri > j <
variabile j
< subprogram >g [ < instructiune compusa > : ]
2.1.b. < subprogram >::=< procedura > ; j < functie > ;
Index 224
2.2. < antet program >::= program < identicator > [ ( < identicator > f ; <
identicator > g ) ] ;
2.3. < corp >::=< declaratii > < instructiune compusa >
2.4. < declaratii >::= f [ < etichete > ] [ < constante > [ < tipuri > ] [ < variabile >
] gf < subprogram g
2.5. < etichete >::= label < eticheta > f ; < eticheta > g ;
2.6.a. < constante >::= const < denitie constanta > f ; < denitie constanta > g ;
2.6.b. < denitie constanta >::=< identicator > = < constanta >
2.7.a. < tipuri >::= type < denitie tip > f ; < denitie tip > g ;
2.7.b. < denitie tip >::=< identicator > = < tip >
2.8.a. < variabile >::= var < declaratie variabile > ; f < declaratie variabile > ; g
2.8.b. < declaratie variabile >::=< specicare variabila > f ; < specicare variabila >
g : < tip >
2.8.c. < specicare variabila >::=< identicator > [ origin < constanta > ]
2.9.a. < constanta >::=
[ < semn > ] < numar fara semn > j
[ < semn > ] < identicator > j
< sir de caractere > j
< constanta structurata >
2.9.b. < constanta structurata >::=< identicator > < lista componente constante >
2.9.c. < lista componente constante >::= ( < componenta constanta > f; <
componenta constanta > g )
2.10. < componenta constanta >::=< constanta > j < lista componente constante >
2.11. < tip >::=
< identicator > j
< tip enumerare > j
< tip subdomeniu > j
< tip set > j
< tip array > j
< tip record > j
< tip le >
Index 225
2.12.a. < tip enumerare >::= ( < identicator > f ; < identicator > g )
2.12.b. < tip subdomeniu >::=< constanta > : : < constanta >
2.12.c. < tip set >::= [ packed ] set of < tip >
2.12.d. < tip array >::= [ packed ] array ( : < tip > f < tip > g : ) of < tip >
2.12.e. < tip le >::= [ packed ] file of < tip >
2.12.f. < tip record >::= [ packed ] record < lista câmpuri > [ ; ] end
2.13.a. < lista câmpuri >::=
< parte xa > [ ; < parte variante > ] j
< parte variante >
2.13.b. < parte xa >::=< sectiune record > f ; < sectiune record > g
2.13.c. < sectiune record >::=< identicator > f ; < identicator > g : < tip >
2.14. < parte variante >::= case [ < identicator > : ] < tip > of < varianta >
f ; < varianta > g
2.15. < varianta >::=< constanta > f ; < constanta > : ( [ < lista câmpuri > ] [ ; ] )
2.16. < procedura >::=
< antet procedura > ; < corp > j
< antet procedura > ; < directiva > j
procedure < identicator > ; < corp >
2.17. < functie >::=
< antet functie > ; < corp > j
< antet functie > ; < directiva > j
function < identicator > ; < corp >
2.18.a. < antet procedura >::= procedure < identicator > [ < lista parametri > ]
2.18.b. < lista parametri >::= ( < parametru formal > f ; < parametru formal > g )
2.19. < antet functie >::= function < identicator > [ < lista parametri > ] :<
identicator >
2.20. < parametru formal >::=
[ var ] < identicator > f ; < identicator > g : < identicator > j
< antet procedura > j
< antet functie >
Index 226
2.21. < instructiune >::= [ < eticheta > : ] < instructiune neetichetata >
2.22. < instructiune neetichetata >::=
[ < atribuire > j
< apel procedura > j
< instructiune compusa > j
< instructiune if > j
< instructiune case > j
< instructiune while > j
< instructiune repeat > j
< instructiune for > j
< instructiune with > j
< instructiune goto > ]
2.23.a. < atribuire >::=< variabila > := < expresie >
2.23.b. < apel procedura >::=< identicator > [ < lista argumente > j <
lista argumente write > ]
2.23.c. < lista argumente >::= ( < expresie > f < expresie > g )
2.23.d. < lista argumente write >::= ( < argument write > f ; < argument write > g )
2.23.e. < argument write >::=< expresie > [ : < expresie > [ : < expresie > ] ]
2.23.f. < instructiune compusa >::= begin < instructiune > f; < instructiune >
g end
2.23.g. < instructiune if >::= if < expresie booleana > then < instructiune > [ <
instructiune > ]
2.23.h. < instructiune case >::= case < expresie > of [ < element case >
f ; < element case > g ] [ otherwise < instructiune > ] [ ; ] end
2.23.i. < element case >::=< constanta > f ; < constanta > g : < instructiune >
2.23.j. < instructiune while >::= while < expresie booleana > do < instructiune >
2.23.k. < instructiune repeat >::= repeat < instructiune > f ; < instructiune > g
until < expresie booleana >
2.23.l. < instructiune for >::= for < variabila > := < expresie > < pas > <
expresie >
do < instructiune >
Bibliograe 227
2.23.m. < pas >::= to j downto

2.23.n. < instructiune with >::= with < expresie > f ; < expresie > g do <
instructiune >
2.23.o. < instructiune goto >::= goto < eticheta >
2.24. < variabila >::=
< identicator variabila > j
< variabila > ( : < expresie > f ; < expresie > g : ) j
< variabila > ^ j
< variabila > : < identicator câmp >
2.25.a. < expresie >::=< expresie simpla > f < operator relational > < expresie simpla >
g
2.25.b. < operator relational >::=< j > j <= j >= j = j <> j in
2.26.a. < termen >::=< factor > f < operator multiplicativ > < factor > g
2.26.b. < operator multiplicativ >::= j = j div j mod j and
2.27.a. < expresie simpla >::= [ < semn > ] < termen > f < operator aditiv > <
termen > g
2.27.b. < operator aditiv >::= + j j or
2.28.a. < factor >::=
[ < constanta fara semn > j
< variabila > j
< apel functie > j
not < factor > j
( < expresie > ) j
( : [ < indicator membru > f < indicator membru > g ] : )
2.28.b. < apel functie >::=< identicator functie > [ < lista argumente > ]
2.28.c. < indicator membru >::=< expresie > [ : : < expresie > ]
2.29. < constanta fara semn >::=
< numar fara semn > j
< sir de caractere > j
< identicator > j
nil
În regula 2.12.d, secventa "(:", respectiv ":)", semnica "[", respectiv "]".
Bibliograe
[1] Andrei, St., Grigoras, Gh., - Constructia compilatoarelor. Lucrari de laborator,
Editura Universitatii "Al.I.Cuza", Iasi, România, 1995;
[2] Balanescu, T., Gavrila, S., Georgescu, H., Gheorghe, M., Sofonea, L., Vaduva, I.,
- Programarea ^n limbajele Pascal si Turbo Pascal, vol. 1, vol 2, Editura Tehnica,
Bucuresti, România, 1992;
[3] Cazanescu, V. E., - Introducere ^n teoria limbajelor formale, Editura Academiei,
Bucuresti, România, 1983;
[4] Chomsky, N., - Three models for the description of languages, IRE Transaction
on Information Theory, IT-2, pp.113-124, 1956;
[5] Chomsky, N., - On certain formal properties of grammars, Information Control,
pp.137-167, 1959;
[6] Creanga, I., Reischer, C., Simovici, D., - Introducere algebrica ^n informatica.
Teoria automatelor, Editura Junimea, Iasi, România, 1973;
[7] Grigoras, Gh., - Limbaje formale si tehnici de compilare, Editura Universitatii
"Al.I.Cuza", Iasi, România, 1985;
[8] Harrison, M., - Introduction to Formal Language Theory, Addison Wesley, Read-
ing Mass., U.S.A., 1978;
[9] Hopcroft, J.E., Ullman, J.D., - Introduction to Automata Theory, Languages and
Computation, Addison Wesley Publishing Company, U.S.A., 1979;
[10] Jucan, T., Simovici, D.,- Bazele informaticii, Editura "Al.I.Cuza", Iasi, România,
1979;
[11] Jucan, T., - Limbaje formale si teoria automatelor, Editura "Al.I.Cuza", Iasi,
România, 1997;
[12] Moldovan, G., Cioban, V., Lupea, M., - Limbaje formale si teoria automatelor.
Culegere de probleme, Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca, România,
1996;
228
Bibliograe 229
[13] Paun, Gh., - Câteva gramatici dependente de context, Stud. Cerc. Mat., 26, 8
(1974), 1105-1110;
[14] Paun, Gh., - Gramatici matriciale, Editura Stiintica si Enciclopedica, Bucuresti,
România, 1981;
[15] Perrin, D., - Finite Automata, Handbook of Theoretical Computer Science, El-
sevier Science Publishers B.V., 1990;
[16] Orman, G., - Limbaje formale, Editura Tehnica, Bucuresti, România, 1982;
[17] Salomaa, A., - Formal Languages, Academic Press, New York, U.S.A., 1973;
[18] Simovici, D., - Limbaje formale si tehnici de compilare, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, România, 1978.

Limbaje Formale Si Are

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limbaje Formale Si Are

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Ierarhia lui Chomsky. Generari de limbaje 3

3.7.1 Un algoritm e cient de analiza sintactica pentru gramatici ^n

3.8 Problema echivalentei a doua gramatici independente de context . . . 152

Ierarhia lui Chomsky.

De nitia 1.1.2 Se numeste gramatica (sau sistem generativ) un 4-uplu G =

 VN este o multime nita si nevida, numita multimea neterminalilor (vari-

 x 2 VN este simbolul de start al gramaticii G;

 P  V VN V V este multimea regulilor de generare (productiilor).

( ; ) 2 =) daca 9u!v2P astfel ^nc^at = 1 u 2 ; = 1 v 2 :

De nitia 1.1.4 ^Inchiderea re exiva si tranzitiva a relatiei de derivare directa se

De nitia 1.1.7 (Ierarhia lui Chomsky)

 gramatica de tip 3: regulile sale sunt de tipul x ! p x0 sau x ! p; unde x; x0 2

De nitia 1.1.8 Un limbaj L este de tipul j 2 f0; 1; 2; 3g daca exista o gramatica G

1.2 Generari de limbaje

a) sa se determine tipul gramaticii G;

(2) fak x bk ; ak bk g  fw= w 2 V ; 9 x =k;G) wg

 sau vom demonstra urmatoarele:

forme propozitionale. Este vorba de an x bn si an bn : Derivarea x =n;)

De aici, putem continua cu a x b b c c =) a a b b c c sau cu a x b b c c =)

 Pentru n = 3; ^n mod analog, se observa ca se aplica succesiunea de reguli

a b c ; sau cu regula 6 obtinem a x b c :

Astfel, intuim a rmatia:

sau 7: Deci, p^ana acum, avem n + n 1 + n + 1 + n = (n + 1) + n 1 derivari de un

3 O gramatica este monotona daca regulile sale sunt de forma ! ; unde j j  j j:

ak = ak + k + 1 + k + 1 (^nsemn^and k aplicari a regulii 3, apoi o aplicare a regulii

 sau vom considera invariantii:

(iii) N (a) + N (x ) = N (b) = N (c); 8 2 F P (G):

Vom demonstra (4) prin inductie dupa k:

nu se mai poate continua. Consideram acum cealalta derivare:

Singura regula care se poate aplica este 3: Obtinem:

Singura regula care se poate aplica este 4: Deducem:

Numarul de pasi ai derivarii pentru care putem obtine formele propozitionale

Cu aceasta, a rmatia (4) este demonstrata.

a) sa se determine tipul gramaticii G;

prin inductie dupa k a rmatia:

Baza: Pentru k = 1 avem x0 =) a x0 x1 x2 sau x0 =) a x1 x2 ;

Astfel, demonstratia a rmatiei (2) s-a ^ncheiat.

obtinem la ak bk ck : Mai precis, vom demonstra a rmatia

; :::; 3}; 4; 5| ; 5{z

O(k ) pasi (derivari directe) pentru obtinerea cuv^antului terminal.

Ca o observatie, gramaticile din Exercitiile 1.2.2 si 1.2.4 au k + k 1, respectiv 2

(ii) daca N (x ) = 0 atunci a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b <

ajunge \determinist" la forma propozitionala = ak (x x )k pentru care N (x ) = 0; 1 2 0

formele propozitionale 2 fa x x x ; a x x g se observa ca avem a < x ; x <

x ; a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b < c:

Pasul inductiv: Presupunem a rmatia (ii) adevarata pentru k = n > 1 si o

veri ca imediat ca are loc N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c):

a) sa se determine tipul gramaticii G;

 A =G) a A B =G) a a b c B =G) a a b B c =G) a a b b c c

 A =G) a A B =G) a a A B B =G) a a a b c B B =G) a a a b B c B =G) a a a b B B c =G)

Baza: Pentru k = 1 avem A =) a b c sau A =) a A B:

Astfel, demonstratia a rmatiei (2) s-a ^ncheiat.

Baza: Cazul j = 1 este banal;

Din (4) si (5) rezulta A =) ak bk ck :

3 sau 4: Obtinem formele propozitionale

Pentru rigurozitate, vom demonstra prin inductie dupa m  0, relatia (7)

regula 3 sau regula 4.

i0 = 1+ i = 1+ k + k + :::ks = k0 + k0 + ::: + ks0 si m = j + j + ::: + js + i =

0 + j 1 + j + ::: + js + i + 1 = j 0 + j 0 + ::: + js0 + i0 ;

Notam i0 = i ; j 0 = j ; k0 = k ; :::; kt0 = kt 1; jt0 = 1; kt0 = 1; jt0 =

:::+kt0 +kt0 +kt0 +:::+ks0 si m = j +j +:::+jt +1+jt 1+jt +:::+js +i =

j 0 + j 0 + ::: + jt0 + jt0 + jt0 + ::: + js0 + i0 :

1 Ierarhia lui Chomsky. Generari de limbaje 3

3.7.1 Un algoritm ecient de analiza sintactica pentru gramatici ^n

3.8 Problema echivalentei a doua gramatici independente de context . . . 152

Denitia 1.1.2 Se numeste gramatica (sau sistem generativ) un 4-uplu G =

VN este o multime nita si nevida, numita multimea neterminalilor (vari-

x 2 VN este simbolul de start al gramaticii G;

P V VN V V este multimea regulilor de generare (productiilor).

(; ) 2 =) daca 9u!v2P astfel ^nc^at = 1 u2 ; = 1 v2 :

Denitia 1.1.4 ^Inchiderea re exiva si tranzitiva a relatiei de derivare directa se

Denitia 1.1.7 (Ierarhia lui Chomsky)

gramatica de tip 3: regulile sale sunt de tipul x ! p x0 sau x ! p; unde x; x0 2

Denitia 1.1.8 Un limbaj L este de tipul j 2 f0; 1; 2; 3g daca exista o gramatica G

1.2 Generari de limbaje

a) sa se determine tipul gramaticii G;

(2) fak x bk ; ak bk g fw= w 2 V ; 9 x =k;G) wg

sau vom demonstra urmatoarele:

forme propozitionale. Este vorba de an x bn si an bn : Derivarea x =n;)

Pentru n = 3; ^n mod analog, se observa ca se aplica succesiunea de reguli

a b c ; sau cu regula 6 obtinem a x b c :

Astfel, intuim armatia:

sau 7: Deci, p^ana acum, avem n + n 1 + n + 1 + n = (n + 1) + n 1 derivari de un

3 O gramatica este monotona daca regulile sale sunt de forma ! ; unde jj j j:

ak = ak + k + 1 + k + 1 (^nsemn^and k aplicari a regulii 3, apoi o aplicare a regulii

sau vom considera invariantii:

Vom demonstra (4) prin inductie dupa k:

nu se mai poate continua. Consideram acum cealalta derivare:

Singura regula care se poate aplica este 3: Obtinem:

Singura regula care se poate aplica este 4: Deducem:

Numarul de pasi ai derivarii pentru care putem obtine formele propozitionale

Cu aceasta, armatia (4) este demonstrata.

a) sa se determine tipul gramaticii G;

prin inductie dupa k armatia:

Astfel, demonstratia armatiei (2) s-a ^ncheiat.

obtinem la ak bk ck : Mai precis, vom demonstra armatia

O(k ) pasi (derivari directe) pentru obtinerea cuv^antului terminal.

Ca o observatie, gramaticile din Exercitiile 1.2.2 si 1.2.4 au k + k 1, respectiv 2

(ii) daca N (x ) = 0 atunci a < x ; b < x ; a < b; b < x ; c < x ; b <

ajunge \determinist" la forma propozitionala = ak (x x )k pentru care N (x ) = 0; 1 2 0

formele propozitionale 2 fa x x x ; a x x g se observa ca avem a < x ; x <

Pasul inductiv: Presupunem armatia (ii) adevarata pentru k = n > 1 si o

verica imediat ca are loc N (a) = N (x ) + N (b) = N (x ) + N (c):

a) sa se determine tipul gramaticii G;

A =G) a A B =G) a a b c B =G) a a b B c =G) a a b b c c

A =G) a A B =G) a a A B B =G) a a a b c B B =G) a a a b B c B =G) a a a b B B c =G)

Astfel, demonstratia armatiei (2) s-a ^ncheiat.

Din (4) si (5) rezulta A =) ak bk ck :

3 sau 4: Obtinem formele propozitionale

Pentru rigurozitate, vom demonstra prin inductie dupa m 0, relatia (7)

i0 = 1+ i = 1+ k + k + :::ks = k0 + k0 + ::: + ks0 si m = j + j + ::: + js + i =

Notam i0 = i ; j 0 = j ; k0 = k ; :::; kt0 = kt 1; jt0 = 1; kt0 = 1; jt0 =

:::+kt0 +kt0 +kt0 +:::+ks0 si m = j +j +:::+jt +1+jt 1+jt +:::+js +i =

cuvintelor (cele doua simboluri ), G0 este echivalenta cu G:

a restr^ange generalitatea, putem presupune ca aceste doua forme propozitionale se

Cuv^antului B C A B ^i putem aplica regulile 5; 6 sau 3: Daca aplicam regula

5 atunci obtinem un cuv^ant de forma B C Al a A l B din care nu putem j

Daca aplicam cuv^antului B C A B regula 3, obtinem

Cazul II: Daca se aplica regula 5; obtinem

Avem doua subcazuri:

regula 2 si obtinem B C Al a A l B si din acest cuv^ant nu putem

elimina neterminalul C , deci nu obtinem cuvinte din limbajul L(G);

se pot aplica numai regulile 5; 6 si obtinem a ;

{ b) Se aplica regula 6 ultimului B , se obtine cuv^antul B A : Daca

cuv^antului B A i se aplica regula 2 se obtine B C A si din acest

cuv^ant nu putem elimina C: Daca cuv^antului B A i se aplica regulile 5 si

: Pentru n = 0; si n = 1 am demonstrat deja. Sa demonstram ca a 2 L(G) pentru 2

forma a : ^In concluzie, rezulta ca p = a ; n 0:

(1) fB A B= n 0g f= S =G)n; ; 2 fA; B g ; n 0g;

Exercitiul 1.2.6 Fie gramatica G = (fS; X; A; B g; f; ag; S; P ) cu urmatoarele

Pentru n = 1 avem derivarea S =) B =) a

(ii) i 2; i 0; :::; ik 0; j 0; j 0; :::; jk 0;

Pentru calcularea numarului de pasi ai derivarii (1), consideram sirul recurent an ,

Sum^and telescopic, rezulta ca an = 2(n 2) + (n 1) + (n 2) + ::: + 2 + 1 = 2 2 2

(ii') s 2; s 0; :::; sh 0; t 0; t 0; :::; th 0;

Cu aceasta, prima incluziune este demonstrata.

an , adica cuv^ant de forma an ; pentru n = 3.

Astfel, forma generala a cuvintelor care contin numai simboluri ; A; B este de

Exercitiul 1.2.7 Fie gramatica G = (fS; A; B; C; Y0 ; Y1 g; f0; 1g; S; P ) cu

: Cercetam c^ateva derivari pentru n 2 f0; 1; 2g:

Pentru n = 1 avem derivarea S =) A B C =) i A Yi1 C =) i A B i C =)

Acum putem preciza armatia ce o vom demonstra prin inductie dupa n; n 1 :