Sociologia persoanelor vîrstnice

Asistența socială a vîrstnicilor are tocmai rolul de a sprijini intituirea acestui nou modul al
bătrîneței. Desigur, numai respectarea unor principii congruente cu cele referitoare la drepturilr
omului, în general, precum și respectarea standardelor de calitate, pot conferi viabilitate
proiectelor de asistență socială.
Sociologia persoanelor vîrstnice, e cert că, e o ramură a sociologiei ce studiază problemele
unui grup specific, în cazul nostru – persoanele vîrstnice.
Situția vîrstnicilor din RM este dezastroasă. Aceștia au o pensie mizerabilă, un trai în
general, sub limita sărăciei. Străzile capitalei moldovenești abundă de bătrîni care stau cu mîna
întinsă. Piețile sunt pline de bătrîni care se chinue să vîndă cîte ceva pentru a putea să-și cumpere
o bucată de pîine. Mulți din ei își vînd toate nimicurile pentru a supraviețui cumva.
Bătrînii de azi sunt generația care a trecut prin cele mai complicate momente ale sec. XX-lea:
război, foamete, deportări, colectivizări, comunism, dictatură, perestroică, democrație ș.a. Ei au
rezistat unei epoci teribile. Nici măcar la bătrînețe nu și-au găsit liniștea, bunăstarea și fericirea la
care au sperat toată viața.

 Vîrstnicii în Republica Moldova în anul 2008

Informaţia privind situaţia vîrstnicilor în anul 2008, prezentat de către Biroul Naţional de
Statistică

1 .SITUAŢIA DEMOGRAFICĂ

La începutul anului 2009 în Republica Moldova locuiau 490,5 mii persoane în vîrstă de 60 ani şi
peste, din care mai mult de jumătate (61%) sînt femei. Două treimi din numărul total al
persoanelor în etate locuiesc în mediul rural. În funcţie de vîrstă, fiecare a doua persoană este în
vîrsta cuprinsă între 60-69 ani, iar 13,8% sunt persoanele care au mai mult de 80 ani.

Pe parcursul ultimilor ani, ponderea persoanelor în vîrstă de peste 60 ani practic a rămas fără
schimbări, coeficientul de îmbătrînire a populaţiei fiind de 13,7%. Procesul de îmbătrînire a
populaţiei este mai avansat în mediul rural, unde persoanele în vîrstă de peste 60 ani reprezintă
14,9 % din totalul populaţiei rurale, faţă de 12,0% în mediul urban.
În ceea ce priveşte structura mortalităţii vîrstnicilor, este necesar de menţionat diferenţierea
acestui indicator în dependenţă de locul de trai, gender şi vîrstă. Principalele cauze ale
mortalităţii vîrstnicilor sînt bolile aparatului circulator (70,5% din totalul decedaţilor din această
grupă de vîrstă), tumorile maligne (11,3%) şi bolile aparatului digestiv (6,8%).

Mortalitatea specificată pe cauze de deces diferă considerabil la bărbaţi şi femei.

„Supramortalitatea masculină” s-a înregistrat în cazul tumorilor, bolilor aparatului respirator,
accidentelor, otrăvirilor şi traumatismelor. „Supramortalitatea feminină” s-a înregistrat în cazul
bolilor aparatului circulator şi digestiv.

La 1000 populaţie în vîrstă de 60 şi peste ani revin în medie anual circa 58 persoane decedate,
mortalitatea vîrstnicilor fiind mai mare în mediul rural (64 decedaţi la 1000 populaţie faţă de 48
decedaţi în mediul urban) şi în cazul bărbaţilor (66 decedaţi la 1000 populaţie faţă de 53 decedaţi
pentru femeile de vîrsta respectivă).
În prezent, durata medie a vieţii femeilor ce au atins vîrsta de 60 ani constituie 18,34 ani, iar a
bărbaţilor -15,08 ani, diferenţa fiind de 3,26 ani. Speranţa de viaţă la vîrstnicii din mediul urban
este mai mare cu 1,65 ani decît la cei din rural, fiind respectiv de 17,98 şi 16,33 ani.

2. STAREA DE SĂNĂTATE

Conform rezultatelor expertizărilor primare în anul 2008 în Republica Moldova au fost

înregistrate 14,0 mii invalizi cazuri noi, din care 1,7 mii sau 11,9% sînt persoanele în vîrstă de 57
şi peste ani. Cota preponderentă a persoanelor în etate în numărul total al persoanelor,
recunoscute invalide pentru prima dată, revine celor cu boli ale ochiului (30,2%), tumorilor
maligne (19,4%), afecţiunile aparatului circulator (16,6%), diabetul zaharat (11,1%), boli ale
sistemului ostio-articular (9,0%) şi boli ale sistemului nervos (6,1%).

Numărul persoanelor în etate, recunoscute invalide pentru prima dată, din mediul urban
constituie 56,7%, iar a persoanelor din mediul rural - 43,3%. Totodată, din numărul total al
persoanelor în vîrstă de 57 ani şi peste, recunoscute invalide pentru prima dată, 57% reprezintă
bărbaţii.

Din numărul total al invalizilor din această categorie de vîrstă, practic fiecare a treia a devenit
invalid din cauza tumorilor maligne, 29% în urma bolilor aparatului circulator, iar fiecare a
şaptea din cauza bolilor ochiului.
Incidenţa generală a vîrstnicilor, ca şi în cazul altor categorii de populaţie, se caracterizează prin
predominarea cazurilor de tumori maligne. Anual se înregistrează circa 4000 persoane cu
diagnosticul stabilit pentru prima dată. În medie, 64% din cazurile noi de tumori maligne sînt
înregistrate pentru persoanele în vîrstă de 60 şi peste ani. La 10 mii populaţie de vîrsta respectivă
revin în medie 82 cazuri noi de tumori maligne.

Cele mai frecvente localizări ale acestei maladii sunt în cazul pielii urmate de cele ale traheii,
bronhiilor şi pulmonului. Bărbaţii suferă într-o proporţie mai mare de tumori maligne ale buzei şi
cavităţii bucale, traheii şi bronhiilor, iar pentru femei este caracteristică o localizare mai
frecventă a acestei boli pe piele.

În medie, la 10 mii bărbaţi în vîrstă de 60 şi peste ani, revin anual 195 cazuri noi de tumori
maligne, iar în cazul femeilor - 130 cazuri. Maladiile de tumori maligne, la toate grupele de
vîrstă este mai sporită la bărbaţi. Cel mai înalt nivel se înregistrează la grupa de vîrstă 70-74 ani:
1292 cazuri de maladii la bărbaţi şi 759 la femei.

În anul 2008 au fost înregistrate 3306 cazuri noi de tuberculoză la populaţia vîrstnică, 70,3%
revenind populaţiei masculine. Comparativ cu anul precedent numărul de cazuri de tuberculoză
s-a redus cu circa 7,0%. Cazurile noi de tuberculoză activă înregistrate în cazul vîrstnicilor
constituie circa 14% din total cazuri înregistrate, cel mai mult fiind afectate persoanele în vîrstă
de 55-64 ani, şi în special bărbaţii.

Incidenţa tuberculozei pentru vîrstnici raportată la 100 mii populaţie de vîrsta respectivă,
constituie 44 cazuri pentru populaţia feminină în vîrstă de 55 – 64 ani şi 153 cazuri pentru
bărbaţi. Pentru populaţia în vîrstă de 65 şi peste ani cazurile de tuberculoză activă sunt mai puţin
frecvente.

Cele mai frecvente cazuri de tuberculoză sunt cele ale aparatului respirator, care constituie
97,4% din total cazuri noi de tuberculoză. Se remarcă faptul că morbiditatea de tuberculoză
afectează într-o măsură mai mare bărbaţii.
3. PROTECŢIA SOCIALĂ

Asigurarea socială.
Conform datelor Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova la
01.01.2009 la evidenţa organelor de protecţie socială se aflau 621,4 mii pensionari sau cu 2 mii
persoane mai mult comparativ cu anul precedent. Numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă a
fost relativ stabil în ultimii ani 3 ani, devieri semnificative fiind înregistrate în perioada
modificării legislaţiei de pensionare şi în special a vîrstei de pensionare.

În total pensionari pentru limită de vîrstă, persoanele în vîrstă de 60 şi peste ani constituie 85,4%,
marea majoritate fiind cele care au depăşit vîrsta de 65 ani – 69,4%. Femeile sunt preponderente
în structura pensionarilor pentru limită de vîrstă – 70,9%, iar în cazul vîrstnicilor femeile
constituie - 66,2%.
Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă la 01.01.2009 a constituit 666,3 lei, fiind în
creştere faţă de anul precedent cu 17,8%, în termeni reali valoarea acesteia a crescut cu 4,5%.

În anul 2008 valoarea medie lunară a minimului de existenţă pentru pensionari a alcătuit 1167,4
lei, fiind în creştere faţă de anul precedent în valoare nominală cu 23,7% iar în termeni reali cu
15,3%. Totodată, mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă a acoperit valoarea minimului
de existenţă pentru această categorie de populaţie în proporţie de 57,1% fiind în descreştere cu
2,8 puncte procentuale faţă de anul 2007.

Minimul de existenţă pentru pensionari diferă în funcţie de mediul de reşedinţă al acestora.

Astfel, minimul de existenţă pentru pensionarii din mediul urban este cu 131,5 lei mai mare faţă
de mediul rural, datorită în special costurilor mai înalte ale serviciilor.

Asistenţa socială.
Unul din cele mai răspîndite servicii sociale acordate persoanelor în etate este deservirea socială
la domiciliu a bătrînilor solitari şi persoanelor cu dizabilităţi, care necesită îngrijire din partea
unei persoane terţe şi nu au copii apţi de muncă în localitatea unde trăiesc. În anul 2008
funcţionau 91 secţii de asistenţă socială, în cadrul cărora activau 2,5 mii persoane. La domiciliu
au fost deserviţi 26,3 mii bătrîni şi invalizi sau cu 0,5 mii persoane mai mult comparativ cu anul
precedent.
Întru îmbunătăţirea securităţii alimentare a păturilor socialmente vulnerabile sînt organizate
cantine sociale, de serviciile cărora beneficiază şi persoanele în etate. Cantinele de ajutor social
prestează servicii gratuit şi sunt organizate de către autorităţile administraţiei publice locale. Pe
parcursul anului 2008 în ţară au funcţionat 131 cantine, care zilnic au prestat servicii pentru 5,9
mii persoane, iar 1578 bătrîni au beneficiat de prînzuri calde la domiciliu. Totodată, numărul
persoanelor care au beneficiat de prînzuri în cadrul acestor cantine sociale s-a majorat faţă de
anul precedent cu 459 persoane, iar numărul persoanelor solitare, care au beneficiat de prînzuri
calde la domiciliu cu - 998 persoane.

În medie costul alimentaţiei acordate în cantinele sociale, cît şi a prînzurilor la domiciliu a

constituit 13,0 lei pentru o persoană/zi.

În anul 2008 de alocaţii lunare de stat au beneficiat 14,1 mii persoane cu 1,7 mii persoane mai
puţin comparativ cu anul precedent.

4. PARTICIPAREA LA ACTIVITATEA ECONOMICĂ A PERSOANELOR VÎRSTNICE

Conform rezultatelor Anchetei forţei de muncă în gospodării pentru anul 2008, numărul
persoanelor vârstnice (60 ani şi peste) active din punct de vedere economic a fost de 80,8 mii,
ceea ce constituie 6,2% din totalul persoanelor active şi 16,4% din populaţia totală din aceeaşi
categorie de vîrstă. Persoanele vîrstnice inactive alcătuiesc mai mult de patru cincimi din
numărul total al persoanelor din această categorie de vîrstă (83,6%).
Populaţia ocupată a fost de 80,4 mii, ceea ce constituie 6,4% din totalul populaţiei ocupate.
Pentru populaţia ocupată, de vîrstă înaintată sunt caracteristice diferenţierile notabile existente în
repartizarea pe medii, activităţi, nivel de instruire etc.

Circa 70% din persoanele ocupate de 60 ani şi peste erau din localităţi rurale. Din totalul acestor
persoane 62% erau ocupate în agricultură. Acest fenomen se explică prin faptul, că, în condiţiile
actuale, pentru persoanele în vîrstă, munca în agricultură constitue o modalitate sigură de
completare a veniturilor.

Fiecare a doua persoană din totalul persoanelor ocupate de vîrsta de 60 ani şi peste aveau şcoală
primară sau şcoală medie incompletă, 18,4% au fost persoane cu studii superioare.

O tendinţă analogică în repartiţia după ocupaţii se menţine şi la persoanele care au declarat că au

avut o activitate secundară. Ele au constituit 4,8% din totalul persoanelor vârstnice ocupate,
dintre care circa 11,4% au fost antrenate în activităţi neagricole.

Durata efectivă a săptămînii pentru persoanele vîrstnice ocupate a constituit circa 34 ore.
Distribuţia după durata efectivă a săptămînii evidenţiază că 16% din numărul persoanelor
ocupate din această categorie de vîrstă au lucrat cîte 40 ore şi mai mult pe săptămînă, pentru
peste 75% din persoane durata efectivă a săptămînii a fost cuprinsă în intervalul 20-40 ore.

În distribuţia populaţiei vîrstnice după statutul profesional fiecare al doilea a fost lucrător pe cont
propriu. Ponderea salariaţilor a fost 40,1%.
 Un studiu realizat de sociologul Yang Yang, din cadrul University of Chicago, SUA,
arată că oamenii vîrstnici sunt mai fericiţi decît alte categorii de indivizi. Potrivit
sociologului, cu cît oamenii înaintează mai mult în vîrstă, cu atît aceştia devin mai
fericiţi. „The golden years really are golden”-Virsta de aur este cu adevarat de aur, spune
Yang Yang. “The good news is that with age comes happiness,” - Vestea buna este ca
odata cu virsta vine si fericirea, este de parere sociologul american. Yang a cercetat
circa 28 000 mii de americani ce au o virsta cuprinsa intre 18 si 88 ani. Cercetatorul
spune ca virstnicii au invatat sa fie mult mai multumiti de ceea ce au. Autorul considera
ca faptul ca majoritatea din noi crede ca odata cu virsta, viata devine ceva mai proasta, ca
sa spunem asa, nu este decit un mit caci in realitate lucrurile stau exact invers. Trebuie
însă să facem o precizare importantă. Studiul realizat de Yang se referă la americani şi nu
reflectă o stare la nivel global. Spre deosebire de alte sisteme, cel american asigură unui
om vîrstnic o altă situaţie de viaţă. Altfel spus, nu putem să comparăm viaţă unui vîrstnic
american cu cea a unui vîrstnic din Moldova.
 Protecția persoanelor vîrstnice, a drepturilor și libertăților acestora, a făcut obiectul
preocupărilor diverselor organizații și comisii ale Națiunilor Unite încă din 1948 cînd,
celei de-a treia Sesiuni a Adunării Generale ONU i-a fost propus un proiect de declarație
privind persoanele vîrstnice. Problematica presoanelor în vîrstă s-a aflat pe ordinea de zi
a comisiei ONU pentru problemele sociale șipentru drepturile omului și în paralel, la
studierea acesteia s-au asociat Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială
a Sănătății precum și alte instituții specializate, în vederea realizării unui raport complex
care să conțină principiile directoare ale politicilor sociale naționale și ale acțiunilor
internaționale.

În 1973, ONU prevedea că o securitate socială mai mare e de cea mai mare importanță
pentru persoanele vîrstnice. Consiliul Economical ONU a recomandat guvernelor să asigure
persoanelor vîrstnie alocații de securitate socială suficiente, să creeze instituții pentru
acordarea asistenței medicale acestor persoane, să vegheze prin toate mijloacele, ca
persoanele incluse în programele de protecție socială să poată participa, pe măsura capacității
lor, la activități care să le aducă satisfacții morale.

Organizația mondială a Sănătății atrăgea atenția statelor membre, asupra necesității de a

elabora politici și programe pe termen scurt și lung pentru persoanele în vîrstă, la elaborarea
acestora să țină cont de principiile internaționale adoptate.

Adunarea mondială consacrată Persoanelor Vîrstnice (Viena, 1982) a lansat un program

internațional de acțiune, care să asigure persoanelor vîrstnice securitatea economică și socială
și să creeze posobolitatea de a contribui la dezvoltarea economică și socială din propria țară.
Adunarea a apreciat că numărul persoanlor în vîrstă va crește în mod spectaculos în următorii
20 de ani, și că aceste persoane constituie o resură umană prețioasă, atît în domeniul
economic și social, cît și în ceea ce privește transmiterea patrimoanial culturală (R.
Dumitrescu , 2004)

Astfel, au fost create organiații de cercetare a îmbătrînirii populației, au fost inițiate

acțiuni directe de sprijin a persoanelor ce aparțin vîrstei a treia. Au fost create 4 Comisii
Regionale O.N.U. pentru studierea problemelor economico-sociale legate de îmbătrânire şi
anume: pentru Asia şi Pacific, pentru America Latina şi Insulele Caraibe, pentru Africa,
pentru Europa Occidentală.

Pactul internaţional adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 2200 din 16
decembrie 1996, menţionează că, pentru prima dată, este posibil să se privească înainte, la
 probabil 20 ani de pensie şi la libertatea de a face, în aceşti ani, acele lucruri care nu au fost
posibile de-a lungul perioadei active a vieţii (R. Demetrescu, 1994).

 Context interdisciplinar: Izolarea eforturilor de asistare a vârstnicilor, pe specialităţi,

nu ar putea acoperi vasta lor problematică. Mai mult chiar, nu numai că vârstnicii şi
problemele lor nu trebuie să se transforme într-un câmp de dispută între profesionişti
aparţinând diferitelor domenii, ci eforturilor conjugate ale acestora trebuie să li se
adauge şi sprijinul voluntar al neprofesioniştilor.

Pe de altă parte, în conceperea politicilor şi programelor de acţiune socială destinate

vârstnicilor, devine inevitabilă consultarea acestora, implicarea lor în chiar procesele
decizionale. Decurge de aici faptul că, asistarea vârstnicilor nu urmăreşte transformarea lor în
fiinţe pasive, dependente social, ci că ajutorul acordat trebuie astfel orientat încât să-i
încurajeze să-şi aducă contribuţia la viaţa societăţii. Vastul potenţial de competenţă,
experienţă şi timp de care vârstnicii dispun nu trebuie, în nici un caz, neglijat

 Principalele legi care prevăd serviciile acordate beneficiarilor de vîrsta a treia sunt:

1. Legea asistenței sociale nr. 547 - XV din 25.12.2003;

2. HOTĂRÎRE despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare și
confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei nr. 417 din 03.05.2000;
3. LEGEA bugetului asigurărilor sociale de stat pentru fiecare an;

În prezent, Legea Asistenţei Sociale, prevede că dreptul la asistare socială este asigurat, în
condiţii egale de tratament, indivizilor şi familiilor aflate în dificultate, fără discriminare de sex,
religie, naţionalitate sau apartenenţă politică. Garantarea acestui drept, reprezintă o obligaţie
constituţională din partea statului. Sistemul de securitate socială a vârstnicului este format, pe de
o parte din segmentul asigurărilor sociale, iar pe de altă parte din cel al asistenţei sociale, cele
două segmente aflându-se într-un raport de complementaritate, astfel încât, o persoană aflată în
dificultate poate beneficia deopotrivă de acestea.

Segmentul de asistenţă socială se referă la servicii şi prestaţii sociale ce se oferă, la cererea

persoanei interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a serviciului
social al consiliului local, a poliţiei, a organizaţiilor de pensionari, a unităţilor de cult sau a
organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a vârstnicilor.

Condițiile de acordare a serviciilor de asistență socială

 nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei / unor persoane obligate la aceasta;
 nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţii de locuit pe baza resurselor
proprii;
 nu realizeză venituri sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirilor necesare;
 nu se pot gospodări singure sau necesită îngrijire specializată care nu se poate asigura în
familie,
 se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-economice şi medicale datorate
bolii sau stării fizice sau psihice;
 nu le sunt asigurate, în familie sau în mediul în care se află, respectul demnităţii şi
libertatea personală.
  Toate aceste condiţii se referă la persoanele de vîrsta a treia care au atins vîrsta de 60 ani.

O mică caracteristică a serviciilor

1. Îngrijirile la domiciliu se acordă prin intermediul Consiliilor Locale în colaborare cu

Direcţiile de asistenţă socială , instituţii abilitate să angajeze personal de îngrijire în regim de
plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară,
sau să acorde indemnizaţii lunare de îngrijire unor persoane care vor fi salarizate ca lucrători
sociali cu studii medii, vor beneficia de vechime în muncă şi vor avea obligaţia de a plăti
contribuţia de asigurări sociale, va fi acreditat şi reacreditat periodic; soţul / rudele de gradul
întâi care au în îngrijire o persoană dependentă beneficiază de program de lucru redus, cu
compensarea timpului de lucru normal din bugetul asigurărilor sociale sau de indemnizaţie
lunară de îngrijire.

2. Încredinţarea persoanei vârstnice se realizează către o familie sau persoană capabilă să îi

acorde îngrijire şi să îi asigure un mediu familial şi social adecvat.

3. Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vîrstnice ,

presupune asigurarea condițiilor de cazare și hrană, acordarea îngrijirilor medicale și de adaptare
în mediul instituțional, desfășurarea de activități culturale, de socializare,
ergoterapeutice(Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav
constituie factorul activ al vindecării),asistență socială și psihologică.

4. Îngrijirea în centre de zi, case de îngrijire temporară, apartamente protejate sau locuințe
sociale

Serviciile destinate vîrstnicilor sunt grupate, conform legii în

discuție, în patru mari categorii:
 servicii sociale prin care se asigură: sprijin pentru obţinerea prestaţiilor sociale
specializate, ca şi pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, consultanţă juridică şi
administrativă, ajutor pentru îngrijirea locuinţei şi a gospodăriei, menaj şi prepararea
hranei;
 servicii socio-medicale prin care se asigură: ajutor pentru recuperarea capacităţilor fizice
şi psihice şi pentru menţinerea igienei personale şi a locuinţei, ajutor pentru adaptarea
locuinţei la nevoile persoanei vârstnice, îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de
noapte şi alte centre de îngrijire specializate, ca şi antrenarea vârstnicilor în activităţi
economice, sociale şi culturale;
 sevicii psiho-sociale în vederea recuperării psiho-afective şi a pregătirii pentru integrarea
socială, ca şi pentru prevenirea marginalizării sociale;
 servicii medicale care constau în: consultaţii şi îngrijiri medicale la domiciliu sau în
instituţii de sănătate publice sau private, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, furnizarea
de medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale.

Referat realizat de:

Mîrza Veronica
CON 1006