BOTU ANA-MARIA

Stagiar EC, an I

AUDIT FINANCIAR

1. Posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să comporte

erori semnificative datorate insuficienţei controlului intern reprezintă:
a) risc inerent;
b) risc de audit;
c) risc de nedetectare.

Rezolvare:

b) risc de audit

2. Imaginea fidelă este:

a) o consecinţă a regularităţii şi sincerităţii conturilor;
b) o condiţie pentru a emite o opinie fără rezerve;
c) un criteriu de apreciere a situaţiilor financiare.

Rezolvare:

a) o consecinţă a regularităţii şi sincerităţii conturilor;

3. Prezentaţi cinci situaţii de ameninţare la adresa independenţei.

Rezolvare:

Independenţa este potenţial ameninţată în următoarele situaţii: interes propriu,

slăbirea autocontrolului, renunţării la propriile convingeri, manifestări de familiarism şi
acţiuni de intimidare.

1. Cauze datorate interesului propriu

Au loc atunci când un cabinet, societate sau membrii acestora ar putea beneficia de
un interes (participare) financiar din partea clientului sau dacă un interes propriu al
acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv. Astfel de exemple pot fi:
- participare financiară directă sau indirectă la capitalul propriu al clientului
respectiv;
- un împrumut sau o garanţie la sau de la un client sau de la persoane care
 gestionează patrimoniul clientului;
- onorarii totale provenind de la un singur client;
- preocupare cauzată de posibilitatea pierderii unui contract (misiune);
- relaţii de afaceri cu clientul contractului de prestări de servicii profesionale;
- o potenţială angajare ca salariat al clientului;
- onorarii neprevăzute în contractul de audit sau de prestări de servicii
profesionale.

2. Cauze legate de slăbirea autocontrolului

De regulă, pentru contractele (misiunile) de audit sau de non-audit este necesar să fie
reevaluată modalitatea de asigurare a independenţei cabinetului/societăţii sau a membrilor
acesteia, pentru a fundamenta concluzia finală a nivelului de asigurare a angajamentului.
Ameninţarea la adresa independenţei, legate de slăbirea autocontrolului, apare atunci
când unul din membrii cabinetului/societăţii a fost anterior una din persoanele care a
gestionat patrimoniul clientului şi din această poziţie poate exercita o influenţă semnificativă
directă asupra nivelului de asigurare al angajamentului faţă de client.
Exemple în acest sens, neexhaustive, care pot crea acest gen de ameninţări la adresa
independenţei, pot fi:
- un membru al cabinetului/societăţii care este sau a fost recent una din persoanele
care a gestionat patrimoniul clientului;
- un membru al cabinetului/societăţii care este sau a fost recent un angajat al
clientului într-o poziţie din care poate exercita o influenţă semnificativă directă asupra
nivelului de certitudine - asigurare - a contractului faţă de client;
- prestarea de servicii pentru un client al unui contract de audit sau de non-audit
care poate afecta direct nivelul certitudinii asigurării profesionistului contabil faţă de
client;
- a pregătirea datelor originale utilizate la generarea situaţiilor financiare sau
pregătirea unor înregistrări care fac obiectul nivelului de asigurare a profesionistului
contabil faţă de client.

3. Cauze datorate renunţării la propriile convingeri

Apar atunci când cabinetul/societatea sau un membru al acestuia, promovează, sau
poate fi perceput a promova situaţia sau opinia unui client până la punctul în care
obiectivitatea sa este sau poate fi înţeleasă ca fiind compromisă. Aceasta ar putea fi cazul
în care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia şi-au subordonat raţionamentul
lor profesional aceluia al clientului.
Exemple în acest sens, fără a fi exhaustive, care pot crea a-meninţări la adresa
independenţei de acest fel pot fi:
- a se ocupa cu, a fi promotor al acţiunilor sau a altor titluri de valoare ale
clientului;
- a acţiona ca un avocat sau consilier al clientului, în litigiile sau în rezolvarea
neînţelegerilor cu terţe părţi.
4. Cauze datorate manifestărilor de familiarism

Au loc atunci când, în virtutea unor relaţii strânse cu un client cu cei care gestionează
patrimoniul sau cu angajaţii acestuia, cabinetul/societatea de profil sau un membru al
acestora, devine prea înţelegător faţă de interesele clientului.
Exemple în acest sens, care pot crea ameninţări de acest fel la adresa
independenţei, fără a fi exhaustive, pot fi:
- un membru al cabinetului/societăţii care are un membru de familie (afin) sau o
rudă apropiată care are o funcţie de răspundere în întreprinderea clientului;
- un membru al cabinetului/societăţii care are un afin sau o rudă apropiată care, ca
angajat al clientului, este în măsură a exercita o influenţă directă şi importantă asupra
realizării obiectului contractului încheiat cu clientul;
- un fost partener al cabinetului/societăţii care a devenit o persoană care
gestionează patrimoniul clientului sau este angajat al clientului, care ar putea
exercita o influenţă directă şi importantă asupra realizării obiectului contrac
tului încheiat cu clientul;

- asociere de lungă durată a unui membru al cabinetului/societăţii cu un client al

acestora;
- acceptarea de daruri sau ospitalitate, în afară de cazul când valoarea acestora este
nesemnificativă, de către membrii cabinetului/societăţii, de la clientul acestora sau de
la persoanele care gestionează patrimoniul sau sunt angajaţi ai clientului.

5. Cauze datorate unor acţiuni de intimidare

Au loc atunci când un membru al cabinetului sau societăţii poate fi implicat să
acţioneze obiectiv şi să exercite prudenţă profesională, prin ameninţări reale sau
percepute, de la persoanele care gestionează patrimoniul sau de la angajaţii clientului.
Fără a exista o limitare a exemplelor ameninţărilor de acest fel la adresa
independenţei, acestea pot fi:
- ameninţarea cauzată de cererea din partea clientului către cabinetul/societatea
respectivă de a înlocui un membru al acesteia, în cazul unui dezacord de aplicare a
unui principiu de contabilitate;
- presiune din partea clientului, pentru a reduce necorespunzător cantitatea de muncă
executată de membrii cabinetului/societăţii, în scopul reducerii onorariilor.
4. Care sunt elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de
audit statutar.

Rezolvare:

. Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu

următoarele elemente de bază: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful
cuprinzând natura şi întinderea lucrărilor de audit, paragraful opiniei, semnătura,
adresa şi daţi raportului.

Titlul raportului
Raportul de audit trebuie sa poarte un titlu precis. De recomandat să se folosească
titlul de „Raportul auditorului independent' pentru a-1 distinge de rapoartele care pot fi
elaborate de alte persoane.

Destinatarul
Raportul de audit trebuie să fie adresat destinatarului corespunzător, în funcţie de
circumstanţele ce caracterizează misiune şi obligaţiile legale. în mod obişnuit, raportul se
adresează fie acţionarilor, fie consiliului de administraţie al unităţii, ale cărei situaţi:
financiare au fost auditate.

Paragraful introductiv
Acest paragraf cuprinde identificarea situaţiilor financiare auditate precum şi o
menţiune a responsabilităţilor conducerii entităţii auditate şi ale auditorului.
Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii, care au făcut
obiectul auditului, cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente.
Raportul trebuie să menţioneze că situaţiile financiare sunt în sarcina
(responsabilitatea) conducerii entităţii şi că responsabilitatea auditorului este ca, pe baza
auditului efectuat, să exprime o opinie asupra acestor situaţii financiare.

Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. Pregătirea lor

presupune că direcţiunea face estimări contabile şi aduce judecăţi care au o incidenţă
semnificativă, că ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite, care trebuie să fie
utilizate pentru pregătirea situaţiilor financiare. Dimpotrivă responsabilitatea auditorului
este de a audita aceste situaţii financiare, încât să poată exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare: ,,Noi am procedat la
auditarea situaţiilor financiare ale societăţii „X", încheiate la 31 decembrie 200., aşa cum
sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. Aceste situaţii financiare au fost stabilite
sub responsabilitatea conducerii entităţii. Responsabilitatea noastră este, ca pe baza
auditului nostru, să exprimăm o opinie asupra acestor conturi anuale".

Un paragraf prezentând întinderea lucrărilor şi natura unei lucrări de audit

Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele
Internaţionale de Audit sau norme şi practici naţionale, precum şi descrierea lucrărilor de
către auditor.
Raportul auditorului trebuie să descrie întinderea lucrărilor de audit, indicând că ele
au fost îndeplinite conform Standardelor Internaţionale de Audit sau conform normelor sau
practicilor naţionale.
„Intinderea lucrărilor" dă posibilitatea pentru auditor să pună în operă procedurile de
audit judecate ca necesare în condiţiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie să se
asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor în materie; dacă aceasta nu
rezultă în mod clar, se presupune că normele şi practicile utilizate sunt cele din ţara indicată
prin adresa auditorului.
Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care
să asigure în mod rezonabil că situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative.
Raportul de audit trebuie să descrie auditul, ca presupunând:
- examenul, pe bază de sondaje, a elementelor probante care justifică sumele şi
informaţiile conţinute în situaţiile financiare
- evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor
financiare;
- evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile
financiare;
- revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare.
Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a
expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare:
„Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate
face referire la normele sau practicile naţionale).
Aceste standarde (norme) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat
în scopul de a obţine o asigurare rezonabilă că, situaţiile financiare nu comportă anomalii
semnificative. Un audit constă în a examina, pe bază de sondaje, elementele probante care
să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; el constă, de asemenea,
în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de
către conducerea entităţii, pentru închiderea situaţiilor financiare, cât şi în a efectua o
revedere a prezentării de ansamblu a acestora.
Estimăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei
noastre".

Un paragraf al opiniei
Raportul de audit trebuie să prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a şti
dacă situaţiile financiare dau o imagine fidelă poziţiei, situaţiei financiare şi rezultatelor
obţinute (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu
referinţele contabile şi, dacă e cazul, dacă ele sunt conforme prevederilor legale.

Termenii utilizaţi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt „dau o imagine fidelă" sau
„prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative". Aceste două formulări
semnifică, între altele, că auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative
privind situaţiile financiare.
Referinţele contabile sunt Standardele Internaţionale de Contabilitate, reguli emise de
către instituţiile sau organismele profesionale şi practica generală din ţară (luând în
considerare exigenţele de sinceritate) şi legislaţia locală.
în scopul de a aviza pe cititor asupra contextului în care noţiunea de fidelitate este
exprimată, opinia auditorului va preciza referinţa în raport de care situaţiile financiare sunt
stabilite, utilizând termeni ca „în conformitate cu IAS (sau cu normele naţionale)".
în afara opiniei referitoare la imaginea fidelă, poate fi necesară includerea în Raportul
auditorului a unei opinii asupra faptului de a şti dacă aceste situaţii financiare sunt conforme
cu alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formulările următoare:
Opinia fără rezerve (curată)
„După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod
sincer, în toate aspectele lor semnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la
31 decembrie 2000 precum şi rezultatelor acestor operaţii şi fluxurilor de trezorerie
pentru exerciţiul închis la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau
naţionale) de contabilitate".

de observaţii
în unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al
cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus
de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia
auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în
general, că acesta nu constituie o rezervă
Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente i
care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de observaţii ;
se situează, de regulă, după paragraful de opinie. :
Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea:
„Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia
asupra notei „X" din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de
infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor
de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile
juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei
afaceri nu poate, în prezent, să fie determinat şi, în consecinţă, nu au fost constituite
provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte".
Opinia cu rezerve
 Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. în astfel de cazuri, paragraful
opiniei se formulează astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor: „Noi nu am putut asista la
inventarul fizic din 31 decembrie ...., căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei
date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla
cantităţile prin alte proceduri.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare,
dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o
imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie ...., cât şi
contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme
cu prevederile legale şi statutare".
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate.

„Astfel, cum este explicat în nota „X" anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile
financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a
capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment
linear şi al unei cote de.... pentru clădiri şi.... pentru utilaje, trebuie să se ridice la suma
de.... pentru exerciţiul încheiat
la 31 decembrie......în consecinţă, amortismentele cumulate trebuie
să se ridice la.... mii. lei, iar pierderile exerciţiului şi pierderile cu
mulate la.....mii. lei.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor
menţionate în paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei
financiare a societăţii la 31 decembrie ...., cât şi contului de profit şi pierdere pentru
exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare."

Imposibilitatea exprimării unei opinii

O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel:
„Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la
confirmarea directă a conturilor de clienţi, din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre,
impusă de către direcţiune.
Având în vedere importanţa faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimăm opinia
asupra conturilor anuale."

Opinia defavorabilă
O astfel de opinie datorată de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se
poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat în nota „X", nu s-au constatat amortismente în situaţiile
financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare
a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui
amortisment linear şi a unei cote de .... pentru clădiri şi... pentru utilaje, trebuia să se
ridice la suma de..., pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie ... .în consecinţă,
amortismentele cumulate trebuiau să se ridice la.... mii. lei, iar pierderea exerciţiului şi
pierderile cumulate la... mii. lei.
După părerea noastră, datorită incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent,
situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie...,
contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi nu sunt
conforme cu prevederile legale şi statutare.

Data raportului
Raportul auditorului trebuie să poarte data de la sfârşitul lucrărilor de audit. Cititorul
este astfel informat că auditorul a apreciat efectele asupra situaţiilor financiare şi asupra
raportului său, eveni- mentelor şi tranzacţiilor intervenite, de care el a avut cunoştinţă:
până la această dată.
Intrucât responsabilitatea auditorului constă în emiterea unui raport asupra situaţiilor
financiare pregătite şi prezentate de con- ducerea societăţii, raportul său nu trebuie să poarte
o dată anterioară celei la care situaţiile financiare au fost închise şi aprobate.

Adresa auditorului
Raportul trebuie să menţioneze într-un loc anume, locul spe- cific, care este în general
cel al oraşului în care sunt situate birourile; auditorului care are responsabilitatea auditului.

Semnătura auditorului
Raportul trebuie să poarte semnătura societăţii de expertiză contabilă sau a
auditorului persoană fizică sau pe amândouă.
Raportul auditorului poartă, în general, semnătura cabinetului sau societăţii de audit,
căci aceasta îşi asumă responsabilitatea auditului.
 EVALUAREA INTREPRINDERILOR

1. Activul net corectat prin metoda aditivã se determinã dupã formula:

a) capitaluri permanente +/– diferentele din reevaluare;
b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;
c) activul reevaluat corijat +/– total datorii.

Rezolvare:

b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare

2. Goodwill-ul reprezintã:
a) fondul comercial al întreprinderii;
b) un plus de valoare recunoscutã întreprinderii cu ocazia unei transmiteri
care are ca sursã elementele intangibile ale acesteia;
c) un plus de valoare înregistratã în bilant care corespunde fondului
comercial al întreprinderii.

Rezolvare :

b) un plus de valoare recunoscutã întreprinderii cu ocazia unei transmiteri care are ca

sursã elementele intangibile ale acesteia;

3. Care este valoarea activului net corijat al unei întreprinderi care, dupã
reevaluarea bunurilor, prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital
social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri 20.000.000; creante
15.000.000; rezerve 500.000; profit 1.000.000; diferente din reevaluare
14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare 25.000.000;
instalatii luate cu chirie 10.000.000:
a) 43.500.000;
b) 18.500.000;
c) 28.500.000.

Rezolvare :

b) 18.500.000;

metoda aditiva: ANCC = CP +/- DIF.REEV. =

3.000.000+500.000+1.000.000+14.000.000=18.500.000
metoda substractiva: ANCC = Total active reevaluate corijate – Datorii =
8.000.000+20.000.000+15.000.000+500.000-25.000.000=18.500.000

4. Evaluarea economicã si financiarã a întreprinderii se face pe baza:

a) unui act normativ;
b) unei expertize si diagnostic;
c) bilantului contabil al întreprinderii.

Rezolvare :

b) unei expertize si diagnostic

 EXPERTIZĂ CONTABILĂ

1. Ce înţelegeţi prin calitatea expertizelor contabile?

Rezolvare :

Expertul contabil trebuie să efectueze expertizele contabile pentru care a fost

solicitat şi pe care le-a acceptat cu conştiinciozitate, devotament, corectitudine şi
imparţialitate. Expertizele contabile trebuie să fie utile celor care le-au
solicitat.
Expertizele contabile constituie mijloace de probă
ştiinţifică. În elaborarea lor expertul contabil trebuie să folosească
metode specifice ştiinţei contabilităţii. Concluziile expertului contabil
trebuie să fie fundamentate numai pe documente care atestă
evenimente şi tranzacţii ce fac sau trebuie să facă obiectul
recunoaşterilor, evaluărilor, clasificărilor şi prezentărilor contabile.
În expertizele contabile judiciare, expertul contabil este un terţ în
proces care, prin calitatea lui procesuală, contribuie la stabilirea
adevărului de către organele în drept. Raportul de expertiză contabilă
judiciară are caracter de probă ştiinţifică care trebuie să prezinte un
înalt grad al indicelui contributiv la soluţionarea cauzei în care a fost
dispus.
Nedocumentarea şi nefundamentarea ştiinţifică a rapoartelor de
expertiză contabilă judiciară poate fi şi este adesea sancţionată, de
către organele în drept care le-au dispus, cu înlocuirea expertului
contabil şi dispunerea unei noi expertize contabile. Dacă în aceeaşi
cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă care ajunge la concluzii
diferite faţă de prima, datorită utilizării altor criterii şi metode de
investigaţie, organul în drept care le-a dispus are disponibilitatea de a
se opri la aceea pe care o consideră mai fundamentată sub aspect
ştiinţific, respectiv, de mai bună calitate.
Nici expertizele contabile extrajudiciare nu trebuie să facă rabat
calităţii. Independenţa şi competenţa profesională a expertului contabil
trebuie să asigure o documentare şi fundamentare ştiinţifică şi
expertizelor contabile extrajudiciare.
Toate comentariile privind norma generală de bază sunt şi rămân pertinente

2. Care este sediul materiei reglementărilor profesionale privind

expertiza contabilă?

Rezolvare :

Sediul reglementărilor profesionale privind expertizele contabile judiciare şi

extrajudiciare se află în:
a) Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR (aprobat Hotărârea
Conferinţei Naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi nr.1/1995 , modificat
şi completat prin Conferinţa Naţională a Experţilor Contabili şi Contabili Autorizaţi
nr.99/44), care, la pct.112 lit e), stipulează că experţii contabili, în exercitarea profesiei,
pot efectua expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane
fizice sau juridice, cum ar fi:
- expertize amiabile (la cerere)
- expertize contabil-financiare
- arbitraje în cauze civile
- expertize de gestiune
b) Norma profesională CECCAR nr.35 privind expertizele contabile, care stipulează că
acestea pot fi efectuate numai de către persoanele care au dobândit calitatea de expert
contabil în condiţiile legii, fiind înscrise , cu viza la zi, în partea activă a Tabloului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

3. Enumeraţi destinatarii expertizelor contabile?

Rezolvare :

Expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare sunt lucrări de specialitate cu

obiective definite, solicitate, de cei interesaţi, experţilor contabili înscrişi în partea activă
a Tabloului Corpului.
Solicitanţii expertizelor contabile judiciare sunt :
a. Organele de instrumentare (urmărire şi cercetare) a cauzelor care fac obiectul
dosarelor penale : Poliţie şi Parchet;
b. Instanţele de judecată a cauzelor penale şi civile.
Indiferent că expertizele contabile judiciare sunt dispuse din oficiu sau sunt
acceptate la cererea învinuiţilor sau părţilor implicate în procesul judiciar , aceştia
(învinuiţii sau părţile implicate în proces) sunt ,de asemeni, utilizatori principali ai
expertizelor contabile judiciare.
Solicitanţii expertizelor contabile extrajudiciare pot fi oricare dintre persoanele
fizice sau juridice interesate în contractarea unor astfel de lucrări cu experţii contabili
înscrişi în partea activă a Tabloului Corpului. În mod indirect , atunci când solicitanţii
expertizelor contabile extrajudiciare folosesc aceste lucrări în concilierea intereselor lor
în relaţiile cu partenerii comerciali şi de afaceri , organisme administrative etc, pot fi şi
aceştia consideraţi destinatari ai expertizelor contabile extrajudiciare.
 DOCTRINĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ

1.Despre competenţa profesională şi prudenţă?

Rezolvare:

Competenţa unei persoane este capacitatea de a se pronunţa asupra uni lucru, pe

temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie (Dicţionarul Explicativ, Editura
Academiei, 1975).
Competenţa profesională se obţine prin studiu – practică. „Să acţionezi fără să studiezi
este fatal. Să studiezi fără să actionezi este inutil” (Mary Beard).

Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune următoarele obligaţii

profesioniştilor contabili:
(a) menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât
clienţii sau angajatorii săi să fie siguri că primesc servicii profesionale competente;
şi
(b) să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale,
atunci când oferă servicii profesionale.

Servicii profesionale competente necesită un raţionament solid în aplicarea

cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii.
Competenţa profesională poate fi împărţită în două faze separate:
(a) Obţinerea unui nivel de competenţă profesională;
(b) Menţinerea unui nivel de competenţă profesională.

Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesită o permanentă

conştientizare şi înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul
de afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează şi menţine capacităţile care îi
permit unui profesionist contabil să desfăşoare o activitate competentă într-un mediu
profesional.
Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile unei
sarcini, cu atenţie şi meticulozitate ţinând cont de un interval de timp.
Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi desfăşoară
activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare
adecvată.
 Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţioneze pe clienţi, angajatori
şi alţi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru a evita
înţelegerea eronată a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.

In concluzie, prin competenta profesionala se intelege:

- Acţionarea cu prudenţă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale.
- Dezvoltarea profesională continuă a profesioniştilor contabili:
• Standardul Internaţional de Educaţie (IES) nr.7 emis de Federaţia Internaţională a
Contabililor (IFAC) prevede ca obiectiv al profesiei contabile: oferirea de servicii
de înaltă calitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor publicului;
• Standardul profesional nr.38 privind dezvoltarea profesională continuă a
profesioniştilor contabili;
• Programul de dezvoltare profesională continuă a profesioniştilor contabili.

2. Comportamentul profesional sau profesionalismul; ce obligaţii avem?

Rezolvare:

Principiul comportamentului profesional impune ca obligaţie profesioniştilor

contabili de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni
care pot discredita profesia contabilă. Acestea includ acţiuni pe baza cărora, o terţă parte
raţională şi informată, la curent cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că este
afectată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.
În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor şi a activităţii pe care o
efectuează, profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaţii eronate despre
profesia lor.
Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali şi nu trebuie:

- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care le

posedă şi experienţa pe care o deţin;

- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lipsite de fundament privind munca

desfăşurată de alţii.