1.5.

Diversitatea biologică şi peisajeră

1.5.1. Flora şi fauna

Flora Republicii Moldova este diversă şi include cca 5513 specii de plante (superioare –
1989 specii, inferioare – 3524 specii).
După compoziţia floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 850
specii), apoi cele de stepă (peste 600 specii), de luncă (cca 650 specii), petrofite (cca 250 specii),
acvatice şi palustre (cca 160 specii). Diversitatea speciilor şi grupelor ecologice este determinată
atât de variabilitatea biotopică, care include condiţii ecologice cu diverşi indici de temperatură,
umiditate, reacţie a solului, cât şi de faptul că teritoriul republicii este situat la interferenţa a trei
zone biogeografice: central-europeană – reprezentată de Podişul Central al Codrilor (54,13% sau
1 mln. 830 mii ha din teritoriul republicii); euroasiatică – reprezentată de regiunile de silvostepă
şi stepă (30,28% sau 1 mln. 23 mii ha); mediteraneană – căreia îi aparţin fragmente de silvostepă
xerofite din partea de sud a republicii (15,59% sau 527 mii ha).
Semnificativ este faptul că, pe de o parte, populaţiile speciilor răspândite în ecosistemele
naturale scad treptat, iar, pe de altă parte, populaţiile speciilor adventive şi ruderale se află în
proces de expansiune accelerată în toate tipurile de ecosisteme. Flora republicii este repartizată
neuniform în ecosistemele terestre acvatice si palustre.
Flora ecosistemelor forestiere din R. Moldova este dispusă în păduri în mare parte de
specii de foioase. Predominate sunt pădurile de cvercinee răspândite conform legităţilor
altitudinale şi exigenţei faţă de indicii ecologici principali ai biotopurilor.
În zona de nord a republicii se întâlnesc două tipuri de păduri: stejăret cu stejar
pedunculat şi cireş (dominante în această zonă), şi stejăret cu stejar pedunculat şi mesteacăn.
Ultimul tip, amplasat în sectoarele de pădure “Rosoşeni” şi “Mestecăniş” ale ocolului silvic
Ocniţa, indică limita de răspândire sud-vestică a mesteacănului în Europa de Est.
Sectoarele de pădure de fag, Fagus sylvatica L, se întâlnesc numai în partea de nord-vest
a înălţimei Moldovei Centrale (Codrii), la altitudini de 200-400 m, pe pante cu expoziţie nordică
şi nord-estică, unde fagul se află la limita estică a arealului. Pantele cu expoziţie sudică din
regiunea Codrilor sunt ocupate de goruneturi monodominante (Quercus petraea [Mattuschka]
Liebl.) şi goruneturi cu carpen (Carpinus betulus L.).
În ecosistemele de pădure din partea sudică a republicii se întâlnesc comunităţi forestiere
de tip mediteranean din stejar pufos (Quercus pubescens Willd.), care în Moldova indică limita
de nord-est a arealului şi păduri de stejar pedunculat (Quercus robur L.).
Componenţa floristică a pădurilor de stejar pufos include peste 400 specii, cele mai
reprezentative fiind cele stepice. Dintre ele un număr însemnat revine elementelor mediteraneene
– balcanice, majoritatea fiind la limita arealului.
Luncile râului Prut şi ale fluviului Nistru sunt parţial ocupate de sectoare cu comunităţi
forestiere de luncă din plop alb (Populus alba L.), stejar pedunculat (Quercus robur L.), ulm
(Ulmus laevis Pall.), de diverse specii de salcie (Salix). Pădurile de luncă constituie 4,7% din
suprafaţa totală a pădurilor republicii.
Ecosisteme de stepă. În prezent formaţiunile ierboase de stepă s-au păstrat sub formă de
pâlcuri în Câmpia Bălţilor şi în Câmpia colino-deluroasă a Bugeacului.
Poziţia geografică a stepelor Bălţilor şi Bugeacului, situate respectiv în zonele de Nord şi
de Sud ale Moldovei, le determină particularităţile climatice (mult mai xerofilă la Sud) şi
pedologice. Aceste deosebiri se manifestă prin componenţa floristică scundă (şi anume a
“amestecului de ierburi”), prin gradul de xerofilitate şi de acoperire a învelişului ierbos.
Cele mai reprezentative sunt familiile Asteraceae, Papilionaceae, Poaceae şi Lamiaceae.
Poaceele, cu toate că după numărul de specii ocupă locul II, ele joacă totuşi un rol important în
formarea comunităţilor de stepă.
Ca urmare a impactului antropic (valorificarea terenurilor înţelenite, păşunatului intensiv,
lucrările de hidroameliorare, colectarea plantelor medicinale şi decorative) comunităţile native de
stepă din Republica Moldova pe teritorii vaste practic nu s-au păstrat. Stepele sunt reprezentate
de fragmente cu vegetaţie primară şi secundară, ce se întâlnesc în poienile gorunetelor, printre
terenurile agricole şi pe pante stepice de regulă erodate.
Din numărul total de specii de stepă – 18 sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii
Moldova, dintre care 9 specii (Astragalus dasyanthus Pall., Belevallia sarmatica (Georgi)
Woronow, Bulbocodium versicolor (Ker.-Gawl.) Spreng., Colchicum triphyllum G.Kunze, C.
Fominii Bordz., Galanthus elwesii Hook. fil., Ornithogalum amphibolum Zahar., O. oreoides
Zahar., Stembergia colchiciflora Waldst. et Kit.) figurează şi în Cartea Roşie a Ucrainei (1996) şi
Lista Roşie a Plantelor superioare din România (1994).
Diminuarea esenţială a viabilităţii populaţiilor specilor rare, mai cu seamă a speciilor de
celnuşă (Ornithogalum), şofrănel (Crocus), ruşcuţă (Adonis), ghiocel (Galanthus), zambilă
(Hyacinthella), brânduşă (Colchicum), negară (Stipa) etc. este provocată nu numai de distrugerea
biotopurilor prin valorificarea terenurilor, dar şi de colectarea şi comercializarea de către
populaţie a plantelor decorative de primăvară (efemeroide).
Ecosisteme palustre şi acvatice. Pe parcursul ultimilor decenii reţeaua hidrografică s-a
modificat esenţial, însă reprezintă unul din componentele de bază ale landşafturilor din
republică. Ecosistemele acvatice şi palustre (acvatoriile râurilor, lacurilor, iazurilor) sunt
repartizate neuniform, caracterizându-se printr-o varietate vastă a particularităţilor ecologice,
fizico-geografice, hidrochimice şi hidrobiologice.
Impactul violent al factorului antropic (defrişarea pădurilor, disecarea bălţilor şi luncilor
inundabile, canalizarea şi îndreptarea albiilor râurilor, păşunatul abuziv etc.) asupra
ecosistemelor acvatice şi palustre provoacă şi agravează procesele de erodare a genofondului
intraspecific şi chiar cenotic cu reduceri esenţiale ale suprafeţelor ocupate de vegetaţie naturală,
inclusiv acvatică şi palustră.
Conspectul floristic al plantelor vasculare din ecosistemele acvatice şi palustre numără 52
specii acvatice din 26 genuri şi 19 familii şi 165 specii palustre din 71 genuri şi 32 familii.
Genurile mai reprezentative sunt: rogozul (Carex) – 16 specii, broscăriţa (Potamogeton) – 15,
pipirigul (Juncus) – 14, troscotul (Polygonum) – 8, ciufa şi pipiriţigul (Cyperus şi Eleocharis) cu
câte 5 specii.
Ecosisteme petrofite (de stâncării). Fac parte din ecosistemele terestre şi distribuirea lor
pe teritoriul Republicii Moldova depinde atât de condiţiile de climă, relief şi sol cât şi de gradul
de toleranţă a organismelor faţă de principalii factori ecologici.
Biotopurile ecosistemelor petrofite sunt rocile calcaroase din partea de nord a Prutului şi
afluenţii săi (de la Lipcani până la Branişti) – numite toltre, ce reprezintă un element unic al
landşafturilor. În nord-estul republicii, de-a lungul fluviului Nistru şi al afluenţilor săi (de la
Naslavcea până la Tighina) biotopurile calcaroase ocupate de biocenozele pietrofile sunt
reprezentate printr-o fâşie mai lată.
Conform cercetărilor efectuate de Gh. Simonov (1980, 1987) lichenoflora şi brioflora
petrofilă din R. Moldova numără peste 20 specii de licheni şi 53 specii de muşchi, taxoni
specifici acestor biotopuri.
Studii asupra florei şi vegetaţii petrofite au fost efectuate de T.S.Gheideman (1980), Gh.
Postolache (1975, 1993), P. Pânzaru (1991). Lista plantelor pietrofile cuprinde peste 252 specii
ce fac parte din 153 genuri şi 55 familii. Cele mai reprezentative sunt familiile: Asteraceae,
Caryophyllaceae, Brassicaceae, Poaceae, Rosaceae, Papilionaceae şi Lamiaceae, speciile
cărora constituie peste 60 la sută din flora pietrofilă.
Pentru biocenozele petrofite este specifică prezenţa asteraceelor pe prima poziţie, urmate
de cariofilacee şi brasicacee. Semnificativ este rolul mic al poaceelor şi fabaceelor în formarea
fitocenozelor. Aceste particularităţi ale florei pietrofite sunt impuse de specificul habitatelor, iar
ariditatea microclimei şi inaccesibilitatea apelor subterane pentru plante reduce diversitatea
ecobiomorfelor ce formează flora pietrofilă. Aproape jumătate din flora pietrofită o constituie
hemicriptofitele – 47,2%, iar terofitele (anuale şi bienale) – 27,3%.
Din componenţa florei pietrofite 25% fac parte diverse specii de stepă – xerofile şi
mezoxerofile. Printre ele menţionăm Bărboasa (Botriochloa ischaemum L.) şi Pirul pectinat
(Agropyron pectinatum (Bieb.) Beauv.), care formează asociaţii stepice (Andropogonetum,
Poaetum). În componenţa lor a fost evidenţiată asociaţia cu specia endemică Poa versicolor
Bess., a cărui areal sudic atinge s. Dubăsari.
Cercetarea florei pietrofite a evidenţiat prezenţa a 18 specii incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova şi un şir de specii rare care necesită să fie ocrotite de stat.
În categoria formaţiilor de ecosisteme pietrofile deosebim:
- păduri pietrofile de stejar (Quercus robur);
- gorunete pietrofile (Q. petraea);
- păduri de stejar pufos (Q. pubescens).
Fauna. Bogăţia diversităţii lumii animale a fost determinată de amplasarea R. Moldova la
interferenţa a trei zone biogeografice (pădurile de foioase central-europene, silvostepa
mediteraneană, stepa est-europeană) formând o zonă de tranziţie dintre elementele faunei de
silvostepă europeană şi faunei stepei asiatice continentale. Pe teritoriul interfluvial Nistru-Prut
sunt situate limitele arealurilor de vest sau de est ale multor specii de animale, factor ce
determină vulnerabilitate lor în urma influenţii presiunii antropice. Valorificarea extensivă şi
intensivă a ecosistemelor naturale (de stepă, de luncă, acvatice, silvice) a condus la disjuncţia
biotopurilor şi habitatelor diverselor specii de animale, izolarea specimenelor în perioada de
reproducere şi reducere a efectivelor populaţiilor existente.
Lumea animală din teritoriul R. Moldova constituie cca 15000 de specii dintre care
animale vertebrate - 462 şi nevertebrate -14500. Dintre animalele vertebrate cea mai numeroasă
este clasă păsărilor – 281 specii şi subspecii, iar din nevertebrate – insectele: peste 12000 de
specii. Dacă numărul de specii de vertebrate în ultimii ani rămâne aproape acelaşi, numărul
speciilor de nevertebrate descrise, în urma cercetărilor efectuate de savanţii zoologi, creste.
Odată cu cercetarea diversităţii specifice se apreciază şi starea speciilor de animale în
diverse condiţii de viaţă. Degradarea funcţională a ecosistemelor naturale se răsfrânge negativ şi
asupra efectivelor de animale. Dacă în prima ediţie a Cărţii Roşii a Moldovei (1978) au fost
incluse 29 specii de animale vertebrate terestre (mamifere, păsări, reptile), apoi în ediţia a doua a
Cărţii Roşii (a.2001) numărul lor a crescut mai mult de două ori (mamifere – 14, păsări – 39,
reptile – 8). Totodată au fost incluse 1 specie de amfibieni, 12 specii de peşti, 1 – ciclostomate,
37 – insecte, 1 – crustacee şi 3 – moluşte. În total 116 specii de animale vertebrate şi
nevertebrate critic periclitate, periclitate şi vunerabile. În Cartea Roşie n-a fost inclusă categoria
specii rare, care cuprinde un număr relativ mare de specii de animale.
Analizând diversitatea specifică din diferite ecosisteme naturale şi antropizate şi folosind
criteriul de raritate se poate constata faptul că pe teritoriul republicii sunt numai câteva complexe
de ecosisteme silvice, acvatice şi palustre adiacente unde habitează 10 şi mai multe specii de
animale vertebrate terestre incluse în Cartea Roşie a Moldovei.
Printre aceste complexe menţionăm 5 rezervaţii ştiinţifice (inclusiv zonele limitrofe
(“Codru”, “Plaiul Fagului”, “Pădurea Domnească”, “Prutul de Jos”, “Iagorlâc”), Bălţile
Talmaziene, complexul de ecosisteme forestiere “Caracuşeni-Tabani-Bălăsineşti-Şirăuţi” şi
complexul de ecosisteme forestiere “Rudi-Arioneşti-Calaraşovca” plus stâncăriile şi acvatoriul
fluviului Nistru din zona respectivă.
În tabelul 1.16 este prezentată diversitatea specifică a vertebratelor terestre în 8 complexe
ecologice naturale. Datele tabelului demonstrează, că aproape toate complexele ecologice
naturale creează condiţii favorabile pentru o jumătate din numărul de specii de vertebrate terestre
înregistrate pe teritoriul republicii în timpul migraţiei de primăvară şi toamnă şi la reproducere.
Aici putem menţiona că numai în clasa Păsărilor şi în ordinul Chiroptera din clasa Mamiferelor o
bună parte din specii sunt observate numai la pasaj într-un număr destul de redus de specimeni.
Dacă în majoritatea ecosistemelor numărul de specii de lilieci este de 3-5, atunci în cele de luncă
din Bălţile Talmaziene, numărul lor în perioadă de vară este de circa 12. Aceasta e posibil
datorită prezenţei arborilor seculari cu scorburi, care creează adăpost şi loc de reproducere, iar
bază trofică este bogată. Păstrarea diversităţii lumii animale în ecosistemele cercetate se
datorează mult diversităţii biotopice mai pronunţată, exprimată prin prezenţa ecosistemelor
forestiere, acvatice, palustre şi stâncării.
Tabelul 1.16
Diversitatea specifică a vertebratelor terestre în ecosistemele naturale
Nr. Denumirea Numărul de specii Numărul
crt. mamifere păsări reptile amfibieni total
de specii
1. Rezervaţia ştiinţifică “Codru” 45 138 10 10 203
2. Rezervaţia ştiinţifică “Plaiul 42 138 7 10 197
Fagului”
3. Rezervaţia ştiinţifică “Pădurea 45 150 7 8 210
Domnească”
4. Rezervaţia ştiinţifică “Prutul de 34 189 7 11 241
Jos”
5. Rezervaţia ştiinţifică “Iagorlâc” 22 122 8 6 158
6. Bălţile Talmaziene 45 142 6 6 199
7. Complexul Caracuşeni-Tabani- 43 140 7 7 197
Bălăsineşti-Şirăuţi
8. Complexul Rudi-Arioneşti- 38 140 7 7 192
Calaraşovca

În tabelul 1.17 este prezentat numărul speciilor de vertebrate terestre incluse în Cartea
Roşie a Moldovei (ediţia a II-a, a. 2001), care populează complexele menţionate. Mamiferele,
reptilele şi amfibienii sunt prezentate prin specii sedentare, care se reproduc, iar numărul
speciilor de păsări include şi păsările migratoare. Numărul celor care cuibăresc este de 6-7
specii.
Tabelul 1.17
Speciile de vertebratelor terestre incluse în Cartea Roşie din complexele de ecosisteme naturale
din R. Moldova
Nr. Denumirea Numărul de specii Numărul
crt. mamifere păsări reptile amfibieni total
de specii
1. Rezervaţia ştiinţifică “Codru” 2 12 2 1 17
2. Rezervaţia ştiinţifică “Plaiul 3 14 2 1 20
Fagului”
3. Rezervaţia ştiinţifică “Pădurea 6 19 2 1 28
Domnească”
4. Rezervaţia ştiinţifică “Prutul 5 21 2 1 29
de Jos”
5. Rezervaţia ştiinţifică 2 10 3 1 16
“Iagorlâc”
6. Bălţile Talmaziene 5 21 3 1 30
7. Complexul Caracuşeni-Tabani- 5 15 2 1 23
Bălăsineşti-Şirăuţi
8. Complexul Rudi-Arioneşti- 3 14 3 1 21
Calaraşovca

Comparând starea actuală a diversităţii specifice cu cea din trecut (anii 70) putem
menţiona că devine mai săracă, în primul rând din cauza dispariţiei unor specii de animale
răpitoare din locurile de reproducere şi a reducerii efectivului altor specii de vertebrate terestre.