Sunteți pe pagina 1din 9

STRUCTURA TOPOLOGICĂ A SPAŢIULUI IRp

1. Spaţiul vectorial IRp


Fie IR mulţimea numerelor reale şi p un număr natural nenul, fixat.
Mulţimea sistemelor ordonate de p numere reale

x = (x1 , x2 , . . . , xp ), unde x1 , x2 , . . . xp ∈ IR,

se numeşte spaţiul aritmetic p-dimensional şi se notează cu IRp .


Deci IRp = IR × . . . × IR, de p ori.
Elementele spaţiului IRp se numesc puncte sau vectori, iar numărul real
xk (unde 1 ≤ k ≤ p) se numeşte coordonata de ordinul k a vectorului
x = (x1 , x2 , . . . , xp ).
Pe IRp se definesc:
(i) o operaţie algebrică (internă) de adunare prin:

(x1 , x2 , . . . xp ) + (y1 , y2 , . . . , yp ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xp + yp )

şi
(ii) o operaţie algebrică (externă) de ı̂nmulţire a unui vector x cu un scalar
(real) α prin:

α · (x1 , x2 , . . . , xp ) = (αx1 , αx2 , . . . , αxp ).

Pentru simplificare vectorul α · x va fi notat cu αx pentru orice α ∈ IR şi


orice x ∈ IRp .
Tripletul (IRp , +, ·) este un spaţiu vectorial real de dimensiune p ı̂n care
mulţimea B = {e1 , e2 , . . . , ep } unde

e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , ep = (0, 0, . . . , 1)

1
este o bază numită şi baza standard sau baza canonică din IRp .
Orice vector x = (x1 , x2 , . . . , xp ) ∈ IR se reprezintă prin

x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xp ep .

Vectorul θ = (0, 0, . . . , 0) se numeşte originea spaţiului IRp , iar vectorul


−x = (−x1 , −x2 , . . . , −xp ) se numeşte opusul vectorului x = (x1 , x2 , . . . , xp ).
Vectorul x + (−y) se notează cu x − y şi se numeşte diferenţa dintre vectorul
x şi y.
O submulţime (nevidă) S ⊂ IRp se zice subspaţiu vectorial al lui IRp , dacă

∀ x, y ∈ S, ∀ α, β ∈ IR ⇒ αx + βy ∈ S.

Se observă că orice subspaţiu vectorial trebuie să conţină originea θ. Dacă
x, y ∈ IRp cu x 6= y, atunci mulţimea D(x, y) a vectorilor de forma

z = αx + (1 − α)y cu α ∈ IR

se numeşte dreapta determinată de punctele x şi y.


O submulţime (nevidă) V ⊂ IRp se numeşte varietate liniară, dacă

∀ x, y ∈ V, x 6= y ⇒ D(x, y) ⊂ V

(adică V conţine orice dreaptă determinată de orice două puncte distincte


din V ).
Pentru orice x, y ∈ IRp mulţimea

d
[x, y] = {αx + (1 − α)y| α ∈ [0, 1]}

se numeşte segmentul determinat de punctele x şi y.


O mulţime C ⊂ IRp cu proprietatea

∀ x, y ∈ C ⇒ [x, y] ⊂ C

se numeşte mulţime convexă.


Este evident că:
(i) orice subspaţiu vectorial este o varietate liniară;
(ii) orice varietate liniară este o mulţime convexă.

2
2. Spaţiul euclidian IRp
Dacă x = (x1 , . . . , xp ) şi y = (y1 , . . . , yp ) ∈ IRp atunci numărul real

d
< x, y >= x1 y1 + ... + xp yp

se numeşte produsul scalar (euclidian) al vectorilor x şi y.


Pentru orice x, y, z ∈ IRp şi α ∈ IR avem că
(p1 ) < x, x >≥ 0, < x, x >= 0 ⇔ x = θ;
(p2 ) < x + y, z >=< x, z > + < y, z >;
(p3 ) < α · x, y >= α < x, y >;
(p4 ) < x, y >=< y, x > .

Spaţiul IRp ı̂nzestrat cu produsul scalar < ·, · > se numeşte spaţiul eucli-
dian p-dimensional.
O aplicaţie < ·, · >: IRp × IRp → IR cu proprietăţile (p1 ) − (p4 ) se numeşte
produs scalar pe IRp .
Funcţia k · k : IRp → IR+ definită prin
√ q
k x k= < x, x > = x21 + ... + x2p

se numeşte norma euclidiană pe IRp .


Numărul real pozitiv k x k se numeşte norma vectorului x ∈ IRp .
Pentru orice x, y ∈ IRp şi orice α ∈ IR avem
(n1 ) k x k= 0 ⇔ x = θ;
(n2 ) k x + y k≤k x k + k y k (inegalitatea triunghiului);
(n3 ) k α · x k=| α |k x k;
(n4 ) |k x k − k y k|≤k x − y k;
(n5 ) |< x, y >|≤k x k · k y k (inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski).
O funcţie k · k: IRp → IR+ cu proprietăţile (n1 ), (n2 ) şi (n3 ) se numeşte
normă pe IRp .
Aplicaţia d : IRp × IRp → IR+ definită prin
q
d(x, y) =k x − y k= (x1 − y1 )2 + ... + (xp − yp )2

se numeşte distanţa euclidiană pe IRp .

3
Distanţa euclidiană are proprietăţile
(m1 ) d(x, y) = 0 ⇔ x = y;
(m2 ) d(x, y) = d(y, x);
(m3 ) d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y) (inegalitatea triunghiului).
O funcţie d : IRp × IRp → IR+ cu proprietăţile (m1 ), (m2 ), (m3 ) se numeşte
metrică sau distanţă pe IRp .

1. Pentru orice x, y ∈ IRp are loc:


k x + y k2 + k x − y k2 = 2(k x k2 + k y k2 ) (identitatea paralelogramului)

Condiţia necesară şi suficienta pentru ca o normă să fie generată de un


produs scalar este să fie verificată identitatea paralelogramului.
2. Funcţia k · k1 : IRp → IR+ definită prin

d
k (x1 , ..., xp ) k1 =| x1 | +...+ | xp |

este o normă pe IRp cu proprietatea că nu există un produs scalar  ·, · 


pe IRp ı̂ncât

k x k1 =  x, x  pentru orice x ∈ IRp .

3. Funcţia d0 : IRp × IRp → R+ definită prin


(
d 1, x 6= y
d0 (x, y) =
0, x = y

este o distanţă pe IRp cu proprietatea că nu există o normă ||| · ||| pe IRp ı̂ncât

d0 (x, y) = |||x − y||| pentru orice x, y ∈ IRp .

4
3. Spaţiul topologic IRp
Dacă a = (a1 , ..., ap ) şi (b = b1 , ..., bp ) ∈ IRp atunci mulţimea
I(a, b) = {(x1 , ..., xp ) ∈ IRp : ak < xk < bk pentru k = 1, ..., p}
se numeşte intervalul deschis generat de a şi b (ı̂n IRp ).
Se observă că
I(a, b) = (a1 , b1 ) × ... × (ap , bp ).
Dacă a = (a1 , ..., ap ) ∈ IRp şi r > 0 atunci mulţimea

I(a; r) = (a1 − r, a1 + r) × ... × (ap − r, ap + r)

se numeşte intervalul deschis centrat ı̂n a de rază r.


Dacă a ∈ IRp şi r > 0 atunci mulţimea

D(a; r) = {x ∈ IRp ; d(x, a) < r} = {x ∈ IRp :k x − a k< r}

se numeşte discul deschis centrat ı̂n a de rază r.


O mulţime D ⊂ IRp se zice deschisă, dacă D = φ sau pentru orice a ∈ D
există r > 0 cu D(a; r) ⊂ D.
Familia D a mulţimilor deschise din IRp are proprietăţile:
(t1) IRp şi φ ∈ D;
(t2) reuniunea oricărei familii de mulţimi deschise este o mulţime deschisă;
(t3) intersecţia oricărei familii finite de mulţimi deschise este o mulţime des-
chisă.
O familie D de părţi ale lui IRp cu proprietăţile (t1), (t2), (t3) se numeşte
topologie pe IRp .
Pentru orice x, y ∈ IRp cu x 6= y există două mulţimi deschise D1 , D2 ∈ D
cu x ∈ D1 , y ∈ D2 şi D1 ∩ D2 = φ (proprietatea de separaţie a lui IRp ).
O mulţime V ⊂ IRp se zice vecinătate a punctului x ∈ IRp (şi notăm
V ∈ Vx ) dacă există o mulţime deschisă D cu x ∈ D ⊂ V.
Pentru orice x ∈ IRp familia Vx are proprietăţile:
(v1) ∀ V ∈ Vx ⇒ x ∈ V ;
(v2) V ∈ Vx şi U ⊃ V ⇒ U ∈ Vx ;
(v3) V1 , V2 ∈ Vx ⇒ V1 ∩ V2 ∈ Vx ;
(v4) ∀ V ∈ Vx , ∃U ∈ Vx cu U ⊂ V şi V ∈ Vy pentru orice y ∈ U.
(v5) ∀ x, y ∈ IRp , x 6= y ⇒ ∃U ∈ Vx , V ∈ Vy cu U ∩ V = φ.
O mulţime F ⊂ IRp se zice ı̂nchisă (şi notăm F ∈ F) dacă complementara
sa este deschisă.

5
Familia F a mulţimilor ı̂nchise are proprietăţile:
(i1) IRp şi φ ∈ F;
(i2) reuniunea oricărei familii finite de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă;
(i3) intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.

Fie A ⊂ IRp . Punctul x ∈ IRp se zice: ◦


(i) punct interior pentru A (şi notăm x ∈ A), dacă există o vecinătate V a
lui x cu V ⊂ A;
(ii) punct exterior pentru A (şi notăm x ∈ Ext A), dacă există o vecinătate
V a lui x cu V ⊂ IRp \ A;
(iii) punct frontieră pentru A (şi notăm x ∈ F rA), dacă pentru orice vecinătate
V a lui x avem
V ∩ A 6= φ şi V ∩ (IRp \ A) 6= φ;
(iv) punct aderent pentru A (şi notăm x ∈ A), dacă pentru orice vecinătate
V a lui x avem V ∩ A 6= φ;
(v) punct de acumulare pentru A (şi notăm x ∈ A0 ), dacă pentru orice
vecinătate V a lui x avem că

V ∩ A \ {x} =
6 φ;

(vi) punct izolat pentru A (şi notăm x ∈ IzA), dacă există o vecinătate V a
lui x cu V ∩ A = {x}.

Pentru orice mulţime A ⊂ IRp au loc relaţiile



(i) A ⊂ A ⊂ A ⊃ A0 ;

(ii) A ∪ Ext A ∪ F rA = IRp ;

_
(iii) ExtA = (IR \ A) ⊂ IRp \ A;
p
◦ ◦
(iv) A ∩ Ext A = A ∩ F rA = Ext A ∩ F rA = φ;
(v) F rA = F r(IRp \ A);
(vi) A0 ∩ IzA = φ.
Pentru orice mulţime D ⊂ IRp următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) D este deschisă;

(ii) D = D;
(iii) D ∩ F rD = φ.

6
Pentru orice mulţime F ⊂ IRp următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) F este ı̂nchisă;
(ii) F = F ;
(iii) F ⊃ F 0 ;
(iv) F ⊃ F rF.

O mulţime I ⊂ IRp de forma


I = [a1 , b1 ] × ... × [ap , bp ]
unde a = (a1 , ...ap ) şi b = (b1 , ..., bp ) se numeşte interval ı̂nchis ı̂n IRp .

O mulţime A ⊂ IRp se zice mărginită (şi notăm A ∈ M) dacă există


M > 0 ı̂ncât
k a k≤ M pentru orice a ∈ A.,
Teorema lui Weierstrass-Bolzano. Orice mulţime mărginită şi infinită
A ⊂ IRp are cel puţin un punct de acumulare (adică A0 6= φ).

O familie A ⊂ D se zice acoperire deschisă a lui K ⊂ IRp , dacă


[
K⊂ A.
A∈A

Mulţimea K se zice compactă (şi notăm K ∈ K), dacă orice acoperire de-
schisă a lui K posedă o parte finită care acoperă ı̂ncă pe K.

Relaţii ı̂ntre mulţimi compacte şi ı̂nchise.


(i) Orice mulţime compactă este ı̂nchisă;
(ii) Orice submulţime ı̂nchisă a unei mulţimi compacte este o mulţime com-
pactă.

Teorema lui Weierstrass-Bolzano pentru mulţimi compacte


O mulţime nevidă K ⊂ IRp este compactă dacă şi numai dacă orice
submulţime infinită a lui K are puncte de acumulare ı̂n K.

Teorema lui Borel-Lebesgue (de structură a mulţimilor compacte ı̂n IRp )


O mulţime K ⊂ IRp este compactă dacă şi numai dacă este mărginită şi
ı̂nchisă.

7
O mulţime C ⊂ IRp se zice conexă, dacă pentru orice două mulţimi de-
schise D1 şi D2 cu C ⊂ D1 ∪ D2 , C ∩ D1 6= 0, C ∩ D2 6= φ rezultă că
C ∩ D1 ∩ D2 6= φ.
O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu.
În cazul p = 1, avem că pentru orice C ⊂ IR următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) C este conexă;
(ii) C este convexă;
(iii) C este interval.

O mulţime C ⊂ IRp este conexă dacă şi numai dacă pentru orice a, b ∈ C
există o mulţime conexă C0 ⊂ C cu a, b ∈ C0 .

Fie L ⊂ IRp şi a, b ∈ L. Mulţimea L se zice linie poligonală de ex-


tremităţi a şi b, dacă există un şir finit de puncte distincte (două câte două)
x0 , x1 , ..., xn ∈ IRp ı̂ncât
n
[
a = x0 , b = xn şi L = [xk−1 , xk ].
k=1

O mulţime (nevidă) C ⊂ IRp se zice conexă prin linii poligonale, dacă pentru
orice a, b ∈ C există o linie poligonală L de extremităţi a şi b cu L ⊂ C.

Avem că (i) orice mulţime convexă este conexă prin linii poligonale;
(ii) orice mulţime conexă prin linii poligonale este conexă;
(iii) o mulţime deschisă este convexă dacă şi numai dacă este conexă prin
linii poligonale.

8
Proprietăţi.

1. (i) dacă I(a, b) este un interval deschis ı̂n IRp , atunci pentru orice
x0 ∈ I(a, b) există r > 0 cu D(x0 ; r) ⊂ I(a, b);
(ii) dacă D(x0 ; r) este un disc deschis ı̂n IRp (centrat ı̂n x0 de rază r) atunci
pentru orice x ∈ D(x0 ; r) există un interval deschis I(x; s) ⊂ D(x0 ; r).

2. (i) orice disc deschis este o mulţime deschisă;


(ii) orice interval deschis este o mulţime deschisă.

3. O mulţime nevidă D ⊂ IRp este deschisă dacă şi numai dacă este vecinătate
pentru orice punct al său.

4. O mulţime nevidă V ⊂ IRp este vecinătate pentru x ∈ IRp dacă şi numai
dacă există r > 0 cu D(x; r) ⊂ V.

5. Pentru orice mulţime A ⊂ IRp au loc egalităţile:



(i) Ā = A ∪ F rA = A ∪ F rA = A0 ∪ IzA = A ∪ A0 ;
◦ ◦
(ii) C A = CA, C Ā = CA (legile lui de Morgan)

6. (i) orice mulţime finită este compactă;


(ii) IRp nu este compactă;
(iii) pentru orice a = (a1 , ..., ap ), b = (b1 , ..., bp ) ∈ IRp mulţimea I =
[a1 , b1 ] × ... × [ap , bp ] este compactă.

7. (i) dacă K1 şi K2 ⊂ IRp sunt compacte atunci şi K1 ∪ K2 , K1 ∩ K2 , F rK1


sunt compacte;
(ii) orice şir descendent Kn ⊃ Kn+1 de mulţimi compacte are intersecţia
nevidă.

8. (i) dacă C este conexă, atunci C este conexă;


(ii) dacă C1 şi C2 sunt conexe şi C1 ∩ C2 6= φ, atunci C1 ∪ C2 este conexă.