FUNCŢII IMPLICITE

Definiţia funcţiilor implicite

Fie A ⊂ IRp , B ⊂ IRq şi fie F : A × B → IRq . Ecuaţia

(1) F (x, y) = 0,

unde x ∈ A, y ∈ B, se numeşte ecuaţia ataşată lui F .

Definiţie. O funcţie f : U ⊂ A → IRq astfel ı̂ncât (x, f (x)) ∈ A × B,
pentru orice x ∈ U , se numeşte soluţie ı̂n raport cu y a ecuaţiei (1) pe
mulţimea U , dacă

F (x, f (x)) ≡ 0, pentru orice x ∈ U.

Funcţia f se numeşte funcţie implicită definită de ecuaţia F (x, y) = 0.

Deci funcţiile implicite sunt funcţii definite prin intermediul unor ecuaţii
ce leagă cele două variabile, relaţia funcţională nu este exprimată ı̂n mod
explicit: y = f (x).

Funcţii reale de o variabilă reală definite implicit

Exemple.
1. Fie F : IR2 → IR, F (x, y) = x + y − 1.
Ecuaţia ataşată este: x + y − 1 = 0. Această ecuaţie are soluţie unică ı̂n
raport cu y şi anume: f : IR → IR, f (x) = 1 − x.
Într-adevăr, F (x, f (x)) = x + (1 − x) − 1 ≡ 0, ∀x ∈ IR.
2. Ecuaţia x − y 2 = 0, ataşată funcţiei

F : IR2 → IR, F (x, y) = x − y 2 ,

1
 √ U = [0, ∞). √
are o infinitate de soluţii pe submulţimea
Pentru x ∈ U = [0, ∞) obţinem y = x sau y√= − x.
Atunci√funcţiile f : [0, ∞) → IR, f (x) = x sau f : [0, ∞) → IR,
f (x) = − x sunt soluţii.
De asemenea, pentru orice număr α > 0, funcţiile
( √
x, dacă x ∈ [0, α)
fα (x) = √
− x, dacă x ∈ [α, ∞)

sunt soluţii.
Într-adevăr, F (x, fα (x)) = x − (fα (x))2 = x − x ≡ 0, ∀x ∈ [0, ∞), ∀α > 0.
3. Fie F : IR2 → IR, F (x, y) = x2 +y 2 +1 şi ecuaţia ataşată x2 +y 2 +1 = 0.
Această ecuaţie nu are nici o soluţie reală, nu există nici o funcţie f : U ∈
IR → IR, y = f (x), pentru care x2 + f 2 (x) + 1 = 0, ∀x ∈ U .
Existenţa funcţiilor implicite este o problemă care se pune local, ı̂n jurul
unui punct (x0 , y0 ), soluţie a ecuaţiei (1).
Dacă pornind de la ecuaţia F (x, y) = 0 se poate ajunge la o scriere
de forma y = f (x), spunem că s-a explicitat funcţia. Acest lucru nu este
ı̂ntotdeauna posibil.
Teorema următoare dă posibilitatea studierii existenţei, continuităţii şi
derivabilităţii unei funcţii implicite, ı̂n vecinătatea unui punct care verifică
ecuaţia F (x, y) = 0.
Teorema funcţiilor implicite reale de variabilă reală
Fie F : A×B ⊂ IR2 → IR şi ecuaţia F (x, y) = 0. Dacă funcţia F satisface
condiţiile:

(i) F este de clasă C 1 pe A × B,

(ii) există x0 ∈ A, y0 ∈ B cu F (x0 , y0 ) = 0,

∂F
(iii) (x0 , y0 ) 6= 0,
∂y
atunci există o vecinătate U ⊂ A a punctului x0 , o vecinătate V ⊂ B a
punctului y0 şi există f : U → V cu proprietăţile:

(i) f este de clasă C 1 pe U

2
 (ii) f (x0 ) = y0 ,

(iii) F (x, f (x)) ≡ 0, pentru orice x ∈ U ,

∂F
(x, y)
(iv) f 0 (x) = − ∂x , pentru orice x ∈ U şi y = f (x).
∂F
(x, y)
∂y

Dacă, ı̂n plus, F este de clasă C r pe A × B, atunci şi f este de clasă C r

pe U şi se pot calcula derivatele de ordin superior ale lui y = f (x).
Exemplu. Să studiem aplicabilitatea teoremei funcţiilor implicite pentru
F : IR2 → IR, F (x, y) = sin(x2 + xy) + x − y şi punctul (x0 , y0 ) = (0, 0).

(i) F este de clasă C 1 pe IR2 ,

(ii) F (x0 , y0 ) = F (0, 0) = sin 0 = 0, adică punctul (0, 0) este o soluţie a

ecuaţiei: sin(x2 + xy) + x − y = 0,
∂F ∂F
(iii) = x cos(x2 + xy) − 1 şi ı̂n (0,0) este (0, 0) = −1 6= 0.
∂y ∂y

Deci sunt verificate condiţiile teoremei funcţiilor implicite. Rezultă că

există U ∈ V0 , V ∈ V0 şi funcţia f : U → V de clasă C 1 pe U , cu proprietăţile
f (0) = 0, F (x, f (x)) = 0, pentru orice x ∈ U şi derivata sa este:

∂F
(x, y) (2x + y) cos(x2 + xy) + 1
y 0 = f 0 (x) = − ∂x =−
∂F x cos(x2 + xy) − 1
(x, y)
∂y
∂F
(0, 0)
iar ı̂n punctul (0, 0) avem f 0 (0) = − ∂x = 1.
∂F
(0, 0)
∂y

3
Funcţii reale de variabilă vectorială definite implicit
Teorema funcţiilor implicite reale
Fie F : A × B ⊂ IRp × IR → IR şi ecuaţia F (x, y) = 0, unde x =
(x1 , . . . , xp ) ∈ A şi y ∈ B. Dacă

(i) F este de clasă C 1 pe A × B,

(ii) există x0 ∈ A ⊂ IRp , y0 ∈ B cu F (x0 , y0 ) = 0,

∂F
(iii) (x0 , y0 ) 6= 0,
∂y
atunci există o vecinătate U ⊂ A a punctului x0 , o vecinătate V ⊂ B a
punctului y0 şi există f : U → V cu proprietăţile:

(i) f este de clasă C 1 pe U

(ii) f (x0 ) = y0 ,

(iii) F (x, f (x)) ≡ 0, pentru orice x ∈ U ,

∂F
(x, y)
∂f ∂xi
(iv) (x) = − , pentru orice x ∈ U , orice i = 1, p şi y = f (x).
∂xi ∂F
(x, y)
∂y

Exemplu. Ecuaţia x2 + y 2 − z 2 − xy = 0 defineşte pe z ca funcţie

implicită de variabile x şi y, ı̂ntr-o vecinătate a punctului (−1, 0, 1). Vom
∂z ∂z
calcula derivatele parţiale , ı̂n punctul (x0 , y0 ) = (−1, 0).
∂x ∂y
Fie F : IR2 ×IR → IR, F (x, y, z) = x2 +y 2 −z 2 −xy. Această funcţie este de
∂F ∂F
clasa C 1 pe IR3 , F (−1, 0, 1) = 0 şi = −2z, deci (−1, 0, 1) = −2 6= 0.
∂z ∂z
Condiţiile teoremei funcţiilor implicite sunt verificate, rezultă că există
U ⊂ IR2 o vecinătate a punctului (−1, 0), V ⊂ IR o vecinătate a lui 1
şi funcţia z : U → V de clasă C 1 pe U , cu proprietăţile z(−1, 0) = 1,
F (x, y, z(x, y)) = 0, pentru orice (x, y) ∈ U .

4
 Derivatele parţiale sunt:
∂F ∂F
∂z 2x − y 2x − y ∂z ∂y 2y − x 2y − x
= − ∂x = − = , =− =− =
∂x ∂F −2z 2z ∂y ∂F −2z 2z
∂z ∂z
iar ı̂n punctul (−1, 0) avem:

∂F ∂F
(−1, 0, 1) (−1, 0, 1)
∂z ∂x ∂z ∂y 1
(−1, 0) = − = −1, (−1, 0) = − = .
∂x ∂F ∂y ∂F 2
(−1, 0, 1) (−1, 0, 1)
∂z ∂z

Funcţii vectoriale definite implicit

Fie F : A × B ⊂ IRp × IRq → IRq , F = (F1 , . . . , Fq ) şi ecuaţia F (x, y) = 0,
unde x = (x1 , . . . , xp ) ∈ A şi y = (y1 , . . . , yq ) ∈ B.
Ecuaţia (1) este echivalentă cu sistemul

 F1 (x1 , . . . , xp , y1 , . . . , yq ) = 0

0
(1 ) ···························

 F (x , . . . , x , y , . . . , y ) = 0
q 1 p 1 q

O funcţie vectorială f : U ⊂ IRp → IRq , f = (f1 , . . . , fq ), este soluţie a

ecuaţiei vectoriale (1) ı̂n raport cu variabila y, y = f (x), pe mulţimea U ,
dacă F (x, f (x)) = 0, pentru orice x ∈ U .
Altfel spus, un sistem de q funcţii reale fi : U → IR,

 y1 = f1 (x1 , . . . , xp )


 ··················
 y = f (x , . . . , x )
q q 1 p

este o soluţie a sistemului (10 ) ı̂n raport cu variabilele y1 , . . . , yq pe mulţimea

U , dacă

Fk (x1 , . . . , xp , f1 (x1 , . . . , xp ), . . . , fq (x1 , . . . , xp )) = 0, k = 1, q.

Dacă soluţia există, f1 , . . . , fq se numesc funcţii implicite definite de sistemul

dat.

5
Teorema funcţiilor implicite
Fie F = (F1 , . . . , Fq ) : A × B ⊂ IRp × IRq → IRq şi F (x, y) = 0. Dacă

(i) F este de clasă C 1 pe A × B,

(ii) există x0 ∈ A ⊂ IRp , y0 ∈ B ⊂ IRq cu F (x0 , y0 ) = 0,

 
∂F1 ∂F1
 ∂y1 (x0 , y0 ) . . . ∂yq (x0 , y0 ) 
 
 
D(F1 , . . . , Fq )  
 ···························
(iii) (x0 , y0 ) = det   6= 0,
D(y1 , . . . , yq ) 


 
 ∂Fq ∂Fq 
(x0 , y0 ) . . . (x0 , y0 )
∂y1 ∂yq
atunci există o vecinătate U ⊂ A a punctului x0 , o vecinătate V ⊂ B a
punctului y0 şi există f = (f1 , . . . , fq ) : U → V cu proprietăţile:

(i) f este de clasă C 1 pe U

(ii) f (x0 ) = y0 ,

(iii) F (x, f (x)) ≡ 0, pentru orice x ∈ U ,

D(F1 , . . . , Fj−1 , Fj , Fj+1 , . . . , Fq )
(x, y)
∂fj D(y1 , . . . yj−1 , xi , yj+1 , . . . , yq )
(iv) (x) = − , pentru orice x ∈ U ,
∂xi D(F1 , . . . , Fq )
(x, y)
D(y1 , . . . , yq )
orice i = 1, p şi y = f (x).