FILOSOFIA ANALITICĂ

Curs, V. Țapoc, 11.10.2010

HelveteDark

Pozitivismul logic
Principalii reprezentanți ai cercului de la Viena: M. Schlik, R. Karnap, O. Neurath.
Empirismul logic apare în Austria în prima jumătate a secolului XX, prin anii 30 a preluat denumirea de
pozitivism logic, apoi iar predomină sintagma empirism logic sau neo-empirism . Premisele empirismului
logic îl constituie principiul verificabilității în baza căruia sunt diferențiate enunțurile cu caracter științific de
propozițiile vagi, cu caracter filosofic.
Pozitivismul logic se datorează întrunirilor unui mic cerc de erudiți care din 1922 se reunesc în
cunoscutul cerc de la Viena. Reprezentanții de bază a acestui cerc sunt M. Schlik, R. Karnap, O. Neurath.
M. Schlic - 1882 – 1936, sosește la universitatea din Viena în 1922, acest filosof german era elevul
savantului german Max Planck, pe timpul când acesta preda fizica teoretică la universitatea din Koln. În
1911 primete premiu nobil pentru fizică, deși era pregătit de Planck în fizica teoretică Schlik s-a orientat
ulterior către probleme de teoria cunoașterii și a științei, el e autorul unor așa lucrări ca:
*Natura adevărului* - 1910,
*Semnificația filosofică a principiului relativității* - 1915,
*Teoria generală a cunoașterii* -
*Pozitivism și realism* - 1932
Cunoașterea este pentru el coordonarea univocă dintre un semn și un lucru dat între care se caută a
recunoaște ceva vechi în altceva nou, desemnând acest nou printr-un cuvânt cunoscut. Cunoașterea este în
esență exprimare, de aici și reiese că conceptul și judecata se presupun reciproc, întrucât judecata este un
raport de egalitate între concepte. În urma lecturii lucrării lui Wittgenstein * Tractatul logico philosoficus*
Schlik se orientează pe problemele condițiilor ce determină semnificația enunțurilor și spre analiza structurii
și fundamentului cunoașterii științifice. El formulează principiul verificării pentru care semnificația unei
propoziții coincide cu metoda verificării sale empirice. Ca rezultat o mare parte din enunțurile filosofice
tradiționale s-au dovedit a fi fără sens. El consideră că după apariția logicii simbolice, filosofiei îi revin o
nouă sarcină, cea de a lămuri sensul enunțurilor, de analiza logic limbajul, afirmând că prin filozofie
enunțurile se clarifică, prin științe ele se verifică. Astfel scop în filozofie fiind analiza de limbaj care ar duce
la clarificarea enunțurilor științifice și la transformarea acestora în aserțiuni de bază, acestea nu pot fi decât
propoziții de observație care sunt în mod nemijlocit, evidente. Coloana vertebrală a cercului de la Viena a
constituit-o R. Karnap - 1891-1970, a fost elevul lui Frege, și a suportat influența acestuia, lui îi aparțin
lucrările:
*Construcția logică a lumii* - 1928
*Testabilitate și semnificație* - 1950
În lucrarea *Construcția logică a lumii* care constituie expunerea sistematică a concepțiilor sale, Karnap
susține ideea că este posibilă reducerea tuturor conceptelor la datele empirice imediate. Ținta lucrării sale
este de a încerca pentru prima oară constituirea unui sistem de concepte de acest fel în mod real, adică de a
alege unele concepte fundamentale simple ceva de felul calităților simple și al relațiilor care se află în
prealabil în trăirile neprelucrate și de institui apoi pe această bază definiții pentru celelalte concepte de
diferite feluri. Sistemul care se obține este sistemul de constituire. Printr-un sistem al constituirii înțelegem o
ordonare în trepte a obiectelor în așa fel încât obiectele fiecărei trepte sunt constituite din obiectele trepte
inferioare, deoarece reductibilitatea este tranzitivă, toate obiectele treptei sistemului constituirii sunt formate
indirect din obiectele primei trepte, aceste obiecte fundamentale formează baza sistemului, odată obținut
sistemul constituirii permite înfăptuirea științei unitare. El Karnap susține că orice trimitere dincolo de stările
de lucruri duce la enunțuri care nu au sens. În lucrarea respingerii metafizicii prin intermediul analizei logice
a limbajului, Karnap menționează *teza noastră susține că pretinsele propoziții ale metafizicii se dezvăluie
prin analiza logică a fi propoziție aparentă* (falsă)*există 2 feluri de propoziții aparente: sau se promovează
un cuvânt despre se crede în mod greșit că are o semnificație sau cuvintele folosite au într-adevăr
semnificație, dar sunt puse în legătură într-un fel ce încalcă sintaxa, încât din ele nu rezultă un sens*.
În lucrarea sintaxa logică a limbajului Karnap continuă procesul de liberalizare a empirismului prin faptul
că este abandonată verificabilitatea și este înlocuită cu confirmabilitate și testabilitate. Pentru el enunțurile au
sens dacă sunt confirmabile prin reducerea enunțurilor date la enunțuri ale unei clase de propoziții de
 FILOSOFIA ANALITICĂ
Curs, V. Țapoc, 11.10.2010
HelveteDark

observații, fie confirmabile de o testabilitate în sfera experienței, dacă confirmabilitatea se produce în spațiul
logicii, apoi testabilitatea în spațiul metodologiei empirice.
O. Neurath – 1892 – 1954, îi aparțin lucrările:
*Enunțurile protocolare* - 1932
*Enciclopedia științei unificate* - 1939
*Fundamentele științei sociale* - 1944
Împreună cu Karnap, a contribuit la întocmirea programului cercului de la Viena, sub titlul * Concepția
științifică despre lume* Cercul Vienez.