Cap.

1 Bărbatul şi ceea ce este el

Bărbatul în planul Lui Dumnezeu are un rol bine definit. El face parte din lanţul
autorităţii delegate al Lui Dumnezeu.

bărbatul

Isus copiii

femeia

Bărbatul şi femeia, uniţi prin legământul conjugal, formează familia, care este celula de
bază a Bisericii şi a societăţii.
Bărbatul este chemat să fie preotul şi liderul familiei, fiind co-egal cu soţia lui.
Responsabilitatea pe care o are bărbatul în faţa Lui Dumnezeu, faţă de soţia sa şi faţă de
copii, solicită ca acesta să fie un model după modelul Lui Isus. El trebuie să se dezvolte şi să se
echipeze pentru a-şi realiza şi împlini chemarea.
Să analizăm câteva aspecte mai importante care îl vor ajuta pe bărbat să devină ceea ce
Dumnezeu vrea ca El să fie.

I. IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Poruncile Bibliei se rezumă la una singură parafrazată: „Să te iubeşti pe tine însuţi, aşa
cum te iubeşti pe tine să-l iubeşti pe aproapele tău, iubind pe aproapele tău, dovedeşti că-L
iubeşti pe Dumnezeu”.

Cum să te iubeşti pe tine însuţi?

1. Realizează corect cine eşti – recunoaşte slăbiciunile şi calităţile tale. Crede că Isus te acceptă.
2. Acceptă-te aşa cum eşti - aşa cum te acceptă Dumnezeu.
3. Iubeşte pe cei din jurul tău – dăruieşte-te lor.

Fă lista slăbiciunilor şi defectelor tale, alături de lista calităţilor tale. Analizează rădăcina
slăbiciunilor şi defectelor în contextul personalităţii tale (tipului de temperament, legăturilor
generaţionale, blesteme, accidente, traume, puterea cuvintelor rostite peste tine...)

II. ÎNDEPĂRTEAZĂ ZIDURILE

Mulţi bărbaţi ca urmare a experienţelor negative din viaţă, pentru a se proteja şi-au zidit
unele ziduri de autoapărare:
1. Izolare faţă de ceilalţi
1
 2. Ataşament servil (tendinţa de a fi pe placul tuturor)
3. Atac la persoană

1. Izolarea de ceilalţi
- presupune impunerea unei distanţe confortabile între noi şi o altă persoană
- s-ar putea exprima astfel: nu şti cum simt, pentru că nu te las să mă vezi şi astfel
nu mă poţi răni!
- Oamenii care recurg la acest mecanism de autoapărare pot fi:
§ Timizi
§ Indiferenţi
§ Autosuficienţi

2. Ataşamentul servil
- porneşte de la presupoziţia că dacă este un individ bun, cei din jur vor fi mai
toleranţi cu eventualele greşeli pe care s-ar putea să le facă.
- Cel care recurge la acest mecanism este:
§ Recunoscut ca un tip bun
§ Zâmbitor, dar de multe ori nesincer
§ Evită discuţiile care ar putea crea conflicte

3. Atacul la persoană
- Principiul pe care se bazează este lupta preventivă
- Consideră că este mai bine să dai în alţii înainte ca să dea ei în tine
- O altă lozincă este aceea că: cea mai bună apărare este atacul!
- Cel care se ascunde în spatele acestui zid:
§ Vânează greşelile celuilalt
§ Atacă direct sau indirect
§ Este interesat de slăbiciunile celuilalt
§ Are nevoie să-i doboare pe alţii pentru a se ridica pe sine

Orice contrast între omul nostru lăuntric şi omul pe care–l afişăm în relaţiile cu ceilalţi,
va duce la un blocaj în relaţiile noastre. A ne recunoaşte adevărata identitate poate fi supărător
pentru noi, dar doar aşa vom putea dezvolta relaţii autentice cu cei din jur.

III. NU FI CONCENTRAT ASUPRA IMPOSIBILULUI

Există două tipuri de persoane:

§ Persoane care se concentrează la ceea ce se poate face.
§ Persoane care se concentrează la ceea NU se poate face.

Iată câteva întrebări care te vor ajuta să analizezi în care categorie te înscri:

1. De obicei caut motive pentru care un anumit lucru nu poate fi făcut, mai degrabă decât să
găsesc modalităţi prin care lucrul respectiv poate fi făcut?
2. Mi se întâmplă să iau decizii din frică?
3. Am tendinţa să mă împotrivesc ideilor noi, preferând să fac lucrurile aşa ca de obicei.
4. Merg mai departe doar atunci când ştiu fiecare detaliu?
5. Am tendinţa să cer garanţii cu privire la succes înainte de a mă apuca să fac ceva.
2
 6. Obişnuiesc să-mi imaginez opoziţia pe care o voi înfrunta, fără a-mi putea imagina ajutorul
pe care-l voi avea.
7. De obicei refuz o idee nouă pur şi simplu pentru că nu-mi place, pentru că sunt deja hotărât
sau pentru că mi-am făcut alte planuri.
8. Refuz să ascult o sugestie înainte de a auzi întreaga explicaţie.
9. Prezint dezavantajele unei idei înainte de a mă gândi la avantaje.
10. Iau decizii negative pentru că sunt obosit sau pentru că este mai uşor?
11. Dacă nu pot găsi o soluţie cu privire la o problemă, renunţ la ea?
12. Cred oare, că fiinţa umană este imuabilă, şi viaţa unui om nu poate fi schimbată?

Dacă ai răspuns afirmativ la majoritatea afirmaţiilor înseamnă că suferi de complexul

imposibilităţii.
Vestea bună este că tu poţi să-ţi schimbi acest mod de gândire prin autodisciplină!
Pavlov a introdus termenul de spălare a creierului, prin care el spune că mintea noastră
poate fi reprogramată. Ca şi computerul, mintea umană poate uita anumite informaţii vechi şi
poate prelua informaţii noi.
Hrănindu-ţi mintea cu gânduri pozitive vei obţine rezultate pozitive!

8 Paşi prin care iţi poţi schimba gândirea:

1. Înlătură complexul dezavantajului (sunt prea bătrân, prea sărac, etc).

2. Obişnuieşte-te să recunoşti şi să răspunzi oricărui gând pozitiv care-ţi trece prin
minte, indiferent cât de mic ar fi. (un singur gând pozitiv cu privire la o problemă
poate răsturna mii de gânduri negative cu privire la aceeaşi problemă).
3. Începe fiecare zi semănând un gând pozitiv şi păstrează-l în mintea ta.
4. Supune-ţi creierul unei diete pozitive zilnice.
5. Stabileşte-ţi o dată pe săptămână un timp în care să analizezi posibilităţile pe care le
ai.
6. Vorbeşte-ţi pozitiv.
7. Foloseşte puterea rugăciunii.
8. Analizează-ţi personalitatea (fizic şi spiritual).

Aminteşte-ţi că modelul tău suprem este Domnul Isus care a spus „nimic nu este cu
neputinţă celui ce crede!”

IV. MOTIVEAZĂ-TE PE TINE ŞI PE CEI DIN JURUL TĂU

Orice om poate deveni un om de succes. Orice om poate fi atât de bogat cât îşi doreşte
să fie, indiferent de cât de sărac a fost în trecutul său.
Pentru a putea avea succes trebuie să-ţi programezi mintea să gândească în această
direcţie. Iată ce trebuie să faci:

1. Să te inspiri pentru a acţiona sau altfel spus să te automotivezi.

2. Să dobândeşti cunoaşterea teoretică (totul despre...) şi cunoaşterea practică (cum
să...)
3. Să crezi că poţi face ceea ce ţi-ai propus.

Memorează următorul adevăr: „CEEA CE MINTEA TA POATE CONCEPE ŞI POATE

CREDE, MINTEA TA POATE REALIZA”.
3
Cum să mă motivez pe mine şi pe cei din jurul meu?

- citeşte cărţi, articole care să te inspire pentru a îndrăzni lucruri mari

- fii un exemplu pentru cei din jurul tău prin hotărârea cu care porneşti
- gândeşte-te la ceea ce poţi face
- păstrează o condiţie pozitivă a minţii
- ai curajul să încerci chiar şi atunci când alţii nu au acest curaj
- învaţă din mers
- fii informat

SUCCESUL ESTE ATINS DOAR DE ACEIA CARE ÎNCEARCĂ!

- succesul în vânzări depinde mai mult de atitudinea celui care vinde decât de
produsul care se vinde.
- E nevoie de mai puţin efort ca să câştigi decât ca să pierzi!
- Dă mai departe ceea ce şti deja!

V. AI GRIJĂ DE TRUPUL TĂU

- Victorienii erau convinşi că trupul uman trebuie tratat cu mare neîncredere, dezgust
şi dispreţ – fiind, fără îndoială, aşezământul păcatului.
- Societatea contemporană vede trupul ca o jucărie ce trebuie expusă tuturor.
- Oamenii de afaceri îl consideră o maşină care trebuie exploatată la maxim.
- David a avut o cu totul altă atitudine faţă de trupul său, el l-a văzut ca lucrarea
minunată a Lui Dumnezeu (Psalm 139:13,14).

Trupul nostru a fost ideea Lui Dumnezeu.

Ce părere ai tu despre trupul tău? Îţi place, eşti mulţumit, eşti neglijent cu el, etc.?

Realizează că toate visurile tale, orice plan pe care îl ai va depinde în totalitate de cât de
sănătos este trupul tău.

Nu uita că trupul tău:

- este o investiţie şi sunt anumite legi pe care trebuie să le respecţi:
a. legea exersării fizice
b. legea hrănirii (eşti ceea ce mănânci)
c. legea odihnei
– dacă eşti odihnit înseamnă că ai dormit destul
– jumătate de oră de somn dupăamiază echivalează cu 8
ore de somn noaptea
- este un instrument
- este o moştenire

VI. PERFECTEAZĂ-ŢI MATURITATEA

Autodisciplina este abilitatea de a fi condus în mod constant de principii şi

raţionament, mai degrabă decât de impuls, dorinţă, presiune sau obicei. Într-un cuvânt
este abilitatea de a te SUBORDONA.

4
ÎNCLINAŢII (Pofte)
- abilitatea de a-ţi subordona trupul şi poftele controlului minţii
- demonstrarea maturităţii la acest nivel va contribui la ridicarea vieţii de familie pe o
nouă treaptă
EMOŢII:
- emoţiile noastre ar trebui să fie subordonate minţii noastre.
- Sentimentele nu trebuie să fie irosite

DISPOZIŢII SUFLETEŞTI:
- Maturitatea înseamnă abilitatea de a-ţi controla dispoziţiile sufleteşti cu care te
confrunţi
- Amanda Smith, o mare creştină de culoare a fost întrebată cu o anumită ocazie: „Ce
trebuie să fac atunci când un nor se năpusteşte asupra vieţii mele? Aceasta a
răspuns:”Ce faci atunci când întinzi masa şi o umbră se aşterne în cameră?”
- Atunci când un nor se aşează peste viaţa ta, priveşte atent dacă nu cumva păcatul e
devină.

VORBIREA:
- Indiferent de cât de bine se poate controla o persoană în toate celelalte domenii, în
acest domeniu cu toţii avem de învăţat

PRIORITĂŢI:
- O persoană cu adevărat matură va şti să subordoneze lucrurile mai puţin importante
celor cu adevărat importante.

ACOMODARE FAŢĂ DE AUTORITATE

- creştinul trebuie să găsească echilibrul între conformism extrem şi subordonare
extremă.
- Subordonarea corectă ţine cont de iniţiativa şi modul de gândire al persoanei care
trebuie să se supună. Nesupunerea este rea, dar păstrarea personalităţii este bună.

5
 II. Bărbatul şi viaţa lui de familie
BĂRBATUL, CONDUCĂTORUL

Ce este conducerea în cămin?

Teoria conform căreia: bărbatul este şi întotdeauna va fi, singurul conducător din familie!

- Cei care acceptă această teorie pornesc de la premiza că bărbatul este dotat
cromozomial şi hormonal cu anumite abilităţi care-l ridică deasupra tuturor, dându-i
dreptul de a fi şeful tuturor.
- Dominarea poate fi eficientă în a da ordine şi a controla, dar cu siguranţă aceasta nu
înseamnă a conduce.
- Adeseori dominarea apare ca semn al slăbiciunii şi nesiguranţei, reflectând
intoleranţă la schimbare şi frică de a fi flexibil.

Teoria conform căreia: bărbatul este capul şi capul este conducătorul!

- a fi „cap” nu înseamnă neapărat şi a conduce, poţi avea un titlu, fără să conduci cu
adevărat
- mulţi creştini pornesc de la asemănarea făcută de Pavel dintre Cristos ca şi cap al
Bisericii şi bărbat ca şi cap al familiei.
- Titlul de „cap” implică două aspecte: responsabilitate (a iubi) şi iniţiativă (a sluji)
- Domnul Isus explică ideea de „cap” spunând „...acela dintre voi care vrea să fie cel
mai mare, să se facă slujitorul tuturor...” (Luca 22:25-27)

Conducerea, în viaţa de familie, implică acceptarea responsabilităţilor şi împlinirea

unor funcţii, astfel încât ambii parteneri să fie încurajaţi să-şi atingă obiectivele.

Conducerea se schimbă în funcţie de nevoi. De cele mai multe ori se face neobservat
şi este acceptată cu uşurinţă atunci când se face din dragoste.

Personalitatea autocrată Personalitatea Christo-crată

- dă ordine fără a pune întrebări, sau fără - pune întrebări, caută să audă cu adevărat
a permite să i se pună întrebări - sugerează alternative
- pretinde - respectă demnitatea şi libertatea celuilalt
- dă directive - poate spune adevărul cu claritate şi concret,
- instaurează legea fără a se autoapăra
- recurge la autoapărare atunci când este - pune preţ pe dorinţa de cooperare
provocat - se luptă pentru consens şi înţelegere
- pretinde supunere fără a se ajunge la - conduce, atrage, convinge
consens - axat pe relaţie şi munca umăr la umăr
- manipulează - spune: „hai să facem”, „putem încerca”
- spune:tu fă, tu trebuie, bine ai face să... - bazat pe integritate personală
- are nevoie de titlul său pentru a se - pentru a motiva creează acceptare, cooperare
impune şi reconciliere
- generează fricţiune şi opoziţie - uneşte şi ajută persoanele
- respingere - se relaţionează la celălalt
- separă şi izolează oamenii

6
-

o cei doi soţi tind de devină unul ca şi celălalt, preluând calităţile celuilalt sau
dezvoltând opusul.
o Conducerea este o funcţie care trebuie împărtăşită.
A fi bărbat înseamnă:
Ø să ai puterea de a-l iubi pe celălalt, fără a fi nevoie să-l domini
Ø să ai curajul să-i accepţi pe ceilalţi, fără a fi ispitit să-i agresezi
Ø să păstrezi încrederea în valoarea relaţiei interumane, fără a te evalua pe
tine în funcţie de titlu sau posesiuni
Ø să fi liber să oferi dragoste şi să accepţi dragoste în schimb

ACEASTA ESTE DRAGOSTEA

Când vorbim despre dragoste trebuie să facem diferenţa între 3 aspecte diferite:
sex, eros şi agape.

SEXUL
- reprezintă aspectul fizic al dragostei
- activitate centrată spre sine
- parte a creaţiei Lui Dumnezeu
EROSUL
- axat pe celălalt, implică prietenia dintre parteneri
- face tot ce depinde de el pentru a aduce în lumină trăsăturile specifice ale celuilalt
- blândeţe, sensibilitate, farmec, gentileţe pe deoparte, cavalerism, curaj,
comportament nobil, toate acestea se regăsesc în eros
- reprezintă aspectul spiritului uman
- cea mai mare slăbiciune într-o căsnicie este probabil nedezvoltarea erosului
(prieteniei). Majoritatea bărbaţilor sunt probabil experţi în ce priveşte sexul, dar
ignoranţi în ce priveşte erosul. Femeile însă sunt fiinţe orientate mai mult spre eros,
fapt care poate duce la conflicte.

7
 - Frigiditatea la femei este de cele mai multe ori efectul unei relaţii bazate pe sex în
detrimentul erosului.
- Bărbaţii trebuie să înveţe arta iubirii
AGAPE
- acest tip de dragoste implică aspectul necondiţionat al iubirii.
- prin acest tip de dragoste cineva îl iubeşte pe celălalt pur şi simplu pentru că există,
nu pentru ceea ce este el
- este genul de dragoste în care nu mai apare diferenţa între bărbat şi femeie, amândoi
sunt una în Isus.
Am face o mare greşeală dacă am crede că una din cele trei componente ale
dragostei, îi este superioară celeilalte în contextul vieţii conjugale. Toate trei sunt la fel
de importante.
Viaţa de familie este un proces de creştere continuă în toate cele trei domenii.
Viaţa de familie cuprinde experienţe bune şi rele, vremuri de bucurie şi vremuri de
tristeţe, vremuri de înţelegere excelentă şi vremuri de conflict. Toate acestea de fapt,
contribuie la dezvoltarea plenară a ceea ce se numeşte dragoste. Fără aceste ingrediente,
dragostea nu ar putea creşte.
Prin viaţa de dragoste din familia noastră putem demonstra dragostea Lui
Dumnezeu. Prin exemplul personal putem face dragostea Lui Dumnezeu credibilă sau
incredibilă.

TU EŞTI PSIHOLOGUL SOŢIEI TALE

În adâncul sufletului fiecărui bărbat este cuibărită nevoia de complementaritate, de

împlinire şi de aflare a „jumătăţii sale”.

Diferenţele sexual-erotice dintre cei doi parteneri implică mult mai mult decât aspectele
fizice ale organelor sexuale sau rolurile fiecăruia în creşterea copiilor. E nevoie de asemenea
de o înţelegere a dimensiunii psihologice.

Cum se deosebesc orientările sexual-erotice la bărbat şi la femeie? Cum îşi percep

ei sexualitatea şi cum operează ei în viaţa de zi cu zi?

La bărbaţi:
- tensiunea sexuală creşte de la un punct neutru zero dintr-o dată la un nivel foarte
ridicat
- odată ajunsă la acest punct ridicat, tensiunea sexuală trebuie descărcată
- după ce a fost descărcată, tensiunea sexual-erotică se întoarce din nou la un punct
zero, unde şi rămâne până la o nouă provocare.
- Între aceste culmi bărbatul este în general liber din punct de vedere erotic, putându-
se concentra la fapte sau probleme spirituale (se va putea concentra la rezolvarea
unor probleme ştiinţifice sau tehnice, fără a se gândi la soţia sa)

La femei:
- o dată ce dragostea ei a fost trezită, ea rămâne mereu trează.
- Ea nu ajunge niciodată la acel punct zero, valabil în cazul bărbaţilor.
- Dragostea la femei atinge culmea mult mai încet, dar se şi stinge tot la fel.
8
 - Sentimentul erotic este mereu prezent la femeie. Indiferent de ceea ce face, ea face
totul pentru soţul sau pentru copiii ei.
- Din acest motiv soţia este surprinsă de aparenta indiferenţă a soţului ei.

Aceste diferenţe duc adeseori la ceartă şi neînţelegeri. Din pricina acestor diferenţe soţul
poate trece mai uşor peste anumite discuţii contradictorii, pe când femeia are nevoie de timp.
Aşa se explică motivul pentru care multe femei se împotrivesc unui act sexual după ce a avut
loc o ceartă între cei doi. Soţul crede că unirea sexuală dintre cei doi va rezolva problema.
Orice încercare de a restaura relaţia recurgând la sexualitate înainte de a folosi erosul
(dragostea prietenească) va fi percepută de femeie ca abuz, cruzime, desconsiderare a
propriei personalităţi!

Bărbatul:
- consideră actul sexual ca un act independent şi cu valoare intrinsecă
- are nevoie de acest act pentru a-şi reface nivelul de energie
- în urma unui asemenea act, el se încarcă emoţional

Femeia:
- vede actul sexual ca o dăruire soţului ei
- speră ca fiecare act sexual să o aducă mai aproape de soţul ei şi să rămână aşa
- o oră petrecută împreună cu soţul ei, în care el să facă ceea ce îi spune ea şi să-i
demonstreze că-i este alături, valorează mult mai mult decât orice relaţie sexuală,
indiferent cât de tumultoasă ar fi
- dorinţa femeii după tandreţe din partea soţului este independentă de dorinţele
sexuale

C J Joung spunea:
„Cei mai mulţi bărbaţi sunt orbi din punct de vedere erotic şi săvârşesc greşeala de neiertat, aceea de
a confunda erosul cu sexualitatea! Un bărbat crede că îşi posedă soţia atunci când o are din punct de
vedere sexual, dar atunci o posedă cel mai puţin, deoarece pentru soţie doar relaţia erotică este cu
adevărat importantă. Pentru ea, căsnicia înseamnă relaţie, iar sexualitatea este doar un preambul”

Pentru un bărbat lucrul cel mai important este MUNCA lui, pentru o femeie lucrul cel
mai important este să FIE PE PLACUL SOŢULUI EI şi să i se dea atenţie.

Pentru a se putea bucura de o căsnicie fericită, cei doi trebuie să accepte faptul că sunt
creaţi diferiţi şi că există unele trăsături care nu se pot schimba. La fel ca şi în cazul ploii de
afară, care nu ne place, dar trebuie să o acceptăm, cei doi parteneri trebuie să înveţe să
convieţuiască cu diferenţele celuilalt.

REŢETĂ PENTRU MALADIA CONJUGALĂ

Vechea barcă a căsătoriei, pe care Dumnezeu a lansat-o în Grădina Eden, a fost prinsă
de un ciclon de schimbare. Din 12 cupluri, conform unor studii efectuate, 4 vor sări afară din
barcă, 6 vor rămâne în barcă din pricina unor motive utilitariste (copii, carieră, finanţe, etc.) şi
doar 2 cupluri vor rămâne în barcă bucurându-se de ceea ce se numeşte „căsnicie deplină”.

9
 1. Cauzele care duc la apariţia maladiei conjugale.
a. Cultul împlinirii sinelui (cultul autoîmplinirii). În acest cult se înscriu:
- cei care cred că lumea se învârte în jurul lor
- cei ce cred în acest cult îşi caută soţii care să-i atragă sexual şi să le hrănească ego-ul
- cei care îşi privesc soţia ca pe o maşină nouă, gata să fie schimbată oricând îşi pierde
luciul
- cei care îşi văd soţia ca fiind drept cea care îi va împinge pe drumul spre succes.
b. Accentul exagerat asupra sexului.
- sexul este văzut ca o plăcere fizică total separat de dragoste şi caracterul sacru al
căsătoriei.
- Tinerii încearcă sexul înainte de căsătorie, şi după ce s-au căsătorit descoperă că nu
mai este la fel de interesant. De aceea vor căuta un nou partener.
- Dezamăgirea provocată de neputinţa de a obţine performanţele sexuale descrise în
cărţi, ignorând faptul că acomodarea sexuală este un obiectiv care trebuie atins în
timp şi că acest proces poate fi la fel de exaltant.
- Programul încărcat din societatea modernă duce la fragmentarea vieţii de familie şi
pierderea intereselor comune.
- Materialismul
- Dificultăţile financiare
- Blocajul în comunicare care apare gradat, pe nesimţite
- Renunţarea la micile gesturi de dragoste (cadouri mici, vorbe tandre, săruturi, etc.)

Viaţa ta de familie poate fi mult îmbunătăţită făcând următoarele:

- NU O CONSIDERA PE SOŢIA TA DREPT UN BUN DE APUCAT. Chiar dacă este a ta,
încă trebuie să o cucereşti!
- Discută problemele şi dezamăgirile tale, într-un moment în care soţia ta se poate concentra
la tine (de obicei după ce copiii au plecat la culcare).
- Rezervă timp pentru a fi doar cu soţia ta (exclude orice altă persoană sau activitate).
- Transformă relaţia sexuală într-una plină de iubire şi încântare.
- Dezvoltă arta de a-ţi recunoaşte greşelile şi demonstrează-ţi pocăinţa schimbându-ţi
comportamentul. Doar faptul că spui „îmi pare rău” nu va rezolva problema.
- Nu pune paie pe foc, atunci când sunt deja semne de ceartă.
- Nu uita să vorbeşti la plural atunci când discuţi despre interese comune (casa noastră,
maşina noastră, etc.)
- Întotdeauna închinaţi-vă împreună şi implicaţi-vă în biserică.
- Aminteşte-ţi că nu există o relaţie mai măreaţă, decât cea care se poate clădi între soţ şi
soţie.

FĂ-O FERICITĂ!

Există două nevoi fundamentale pe care fiinţa umană le are: aceea de a iubi şi a fi iubit,
şi aceea de a te simţi valoros pentru cineva. Atunci când eşuăm în a plini aceste nevoi, cauzăm
durere, dezamăgire, disperare şi adeseori divorţ.

Tratează-ţi soţia gentil şi cu tărie, în acelaşi timp.

10
- indiferent cât de descurcăreaţă ar părea o femeie, indiferent de cât de inteligentă ar fi sau
dominatoare chiar, există ceva în lăuntrul ei care tânjeşte după cineva pe care să se poată
baza.
Laudă-ţi soţia şi reasigură-o mereu de dragostea ta.
- Responsabilitatea de a fi mamă, o lasă adesea pe femeie nesigură şi vulnerabilă. De aceea
are nevoie mereu să audă că face o treabă bună şi că este iubită.
Stabiliţi domeniile de responsabilitate
- anumite responsabilităţi sunt uşor de identificat şi definit (ex. Soţia face curat, face
mâncare, are grijă de copii, în timp ce soţul aduce banii acasă)
- altele sunt mult mai sensibile (ex. Cine trebuie să cumpere maşina, cine decide în ce se fac
investiţiile, cine hotărăşte când să se cumpere o maşină de spălat, cine are ultimul cuvânt
referitor la modul de petrecere a sfârşitului de săptămână, etc.)
- adeseori soţul îi spune soţiei să se ocupe ea de majoritatea lucrurilor, ne fiind conştient de
faptul că soţia ARE NEVOIE SĂ SE CONSULTE cu soţul despre aceste probleme.
- Soţii trebuie să stabilească de comun acord sferele de răspundere pe care le are fiecare.

Evită criticarea
- un soţ care îşi critică şi acuză soţia necontenit va da naştere unor stări emoţionale negative
soţiei sale (depresie, ostilitate, boli fizice, frigiditate, etc.)
Aminteşte-ţi importanţa lucrurilor mărunte
- întotdeauna bărbaţii sunt surprinşi de efectul pe care îl au lucrurile mărunte asupra soţiilor
lor.
Aminteşte-ţi de nevoia soţiei tale de a fi împreună cu tine.
- a fi împreună nu înseamnă să mergi prin viaţă ţinându-te de mână cu soţia ta, bucurându-te
la fel de mult de aceleaşi lucruri care îi plac soţiei tale.
- Noi ne păstrăm individualitatea ca persoane, având dreptul să ne placă lucruri diferite.
- Aici e vorba mai mult de timpul de calitate petrecut împreună
Dăruieşte-i un sentiment de siguranţă
- nevoia de siguranţă este resimţită diferit de la femeie la femeie. Unele femei se simt în
siguranţă atunci când soţul o ajută la treburile casnice, altele, atunci când au un cont separat
la bancă, etc.
- Chiar dacă pentru tine aceste lucruri nu au logică, de dragul ei încearcă să i le oferi.
Recunoaşte temeinicia stărilor ei sufleteşti.
- femeile sunt mult mai instabile din punct de vedere al stărilor sufleteşti decât bărbaţii.
Parţial, acest lucru se datorează ciclului menstrual.
- Adeseori femeile devin iraţionale şi contradictorii, dar nu te panica ci fi răbdător. Nu te
autoînvinui pentru aceste stări, ele nu depind de tine.
Cooperează cu ea în orice efort pentru a îmbunătăţii căsnicia.
- s-ar putea ca soţia ta să îţi ceară să citiţi cărţi despre căsătorie, despre creşterea copiilor, etc.
Nu i te împotrivi, citeşte! Nu ai nimic de pierdut, dimpotrivă s-ar putea chiar să înveţi
anumite lucruri.
Descoperă nevoile ei particulare şi încearcă să le împlineşti
11
 „ORICE BĂRBAT CARE ESTE FERICIT ACASĂ, ESTE UN OM DE SUCCES,
CHIAR DACĂ A FALIMENTAT ÎN TOATE CELELALTE DOMENII.”
William Lyon Phelps

CÂND VINUL ESTE PE SFÂRŞITE

Vă amintiţi pasajul despre nunta din Cana, atunci când vinul s-a terminat?
Într-un anumit sens, „vinul” din căsnicie întotdeauna se termină. Dar nădejdea pe care
ne-o dă istorioara este că, atunci când Cristos intră în viaţa noastră de familie, El ne reumple
burdufurile.
Pe lângă acest pasaj, ne vom uita şi la pasajul din 1 Corinteni 13 despre dragoste. Când
dragostea intră în cămin, iată câteva lucruri care se petrec:

1. Adoptă altruismul (lipsa de egoism)

- dragostea Lui Cristos ne face să nu mai fim preocupaţi doar de noi înşine ci să-l descoperim
pe celălalt, nu ca un mijloc de a ne satisface nouă nevoile ci ca pe un copil al Lui
Dumnezeu.

2. Adoptă realismul
- a fi realist înseamnă a recunoaşte problemele din căsnicie, dar a rămâne alături de celălalt
în ciuda acestor dificultăţi
- conflictul poate fi constructiv, iar dragostea care este răbdătoare şi plină de bunătate poate
îmbrăţişa tensiunea în mod creativ în două direcţii :
§ poate vedea adevărul despre o persoană
§ înţelege că viaţa de familie este ceva la care trebuie lucrat

3. Dragostea pe care Cristos o aduce în căsnicie implică asumarea responsabilităţii

- când eşti condus de dragostea Lui Cristos, nu îţi este greu să recunoşti greşelile tale.

4. Prezenţa Lui Cristos aduce harul în căsnicie

12
- ceva deosebit faţă de ceilalţi, un plus de binecuvântare, de putere, etc.
- Există ceva divin într-o căsătorie adevărată. E ca şi un triunghi (băratul, soţia şi Dumnezeu)
- Fiecare căsnicie are nevoie de minunea prezenţei Lui Dumnezeu.

13
 Cap.3: Bărbatul şi copiii lui

ASEMĂNAREA DINTRE TATĂ ŞI FIU

Orice copil doreşte să fie ca şi tatăl lui. Cu toate acestea, ca taţi avem atitudini diferite
faţă de copiii noştri. Unii suntem mai neglijenţi, alţii suntem foarte preocupaţi de devenirea
copiilor noştri.

INFLUENŢA ATMOSFEREI
- cei mai mari oameni de succes şi-au ales profesia de obicei, fiind influenţaţi de ceea ce au
văzut la tatăl lor
- taţii sunt cei care pot să inducă în copii dragostea pentru un anumit domeniu.

IMPORTANŢA INSTRUIRII
- pentru bărbaţii evrei instruirea copiilor era o datorie impusă direct de Dumnezeu.
- Este datoria taţilor să îşi înveţe copiii să-l iubească pe Dumnezeu

EXERCITAREA DISCIPLINĂRII
- Biblia afirmă, în nenumărate rânduri, că e nevoie de disciplinare a copiilor. (Proverbe
23:13,14 „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”)
- Taţii care nu-şi învaţă copiii să asculte, îşi pregătesc copiii pentru a se răzvrăti împotriva
autorităţilor instituite de Dumnezeu, fapt care reprezintă esenţa comportamentului
delincvent din societate.

PUTEREA EXEMPLULUI
- cineva spunea „Până la 15 ani băiatul va face ceea ce tatăl lui îi spune, dar după aceea va
face ceea ce tatăl său face.”
- Un tată îşi poate înţelege mai bine fiul sau fiica adolescentină punându-şi următoarea
întrebare: Ce anume copiază copilul din comportamentul meu?
- Cel mai important exemplu pe care un tată îl poate da copilului său este acela de a fi un om
care L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor personal, care-L mărturiseşte altora şi care trăieşte o
viaţă dedicată pentru Cristos.

14
 TAŢI PENTRU ORFANI

În societatea modernă tot mai multe sunt cazurile în care taţii lipsesc cu desăvârşire din
viaţa copiilor lor, abandonându-i din diferite motive. Unii pleacă pur şi simplu de acasă, fără a
sprijini deloc familia pe care o lasă în urmă, alţii lipsesc un timp foarte îndelungat şi chiar dacă
îşi sprijină familia, copiii rareori îi văd pe acasă. Presiunea afacerilor şi a vieţii profesionale e
atât de mare încât părinţii nu mai au timp pentru copii. Cei mai mulţi taţi, însă, deşi sunt destul
de mult timp acasă cu copiii şi poate chiar se joacă cu ei, eşuează în a fi taţi adevăraţi.
Adeseori taţii nu au nimic în comun cu copiii lor. Ziarul, televizorul, hobby-urile sunt doar
câteva din lucrurile care îi ţin la distanţă pe copii de taţii lor, iar pe măsură ce timpul trece
copiii sunt tot mai străini de cei care le sunt tătici.

Un tată care este preocupat doar să împlinească nevoile fizice ale copilului său, de fapt,
nu-i oferă nimic mai mult decât primeşte un copil de la casa de copii.

ATENŢIE! Mamele care nu primesc ajutor din partea taţilor pentru a-şi creşte copiii, vor
căuta să se refugieze în muncă. În cele din urmă copilul sfârşeşte prin a primi din partea
părinţilor doar adăpost, hrană şi îmbrăcăminte, deşi el are nevoie de mult mai multe lucruri.

De ce apare abandonul în familie?

- Unii analişti ai familiei moderne cred că abandonul apare pe fondul suprasolicitării ambilor
părinţi, care ajunşi acasă, îşi doresc un singur lucru – să fie lăsaţi în pace, să nu mai aibe
nimic serios de rezolvat. Datorită acestui fapt, copiii nu sunt luaţi în serios şi nici
disciplinaţi.
- Se ridică următoarea întrebare: De unde au tras oamenii concluzia conform căreia casa
este un loc pentru recreere?
- Biblia consideră căminul drept centrul societăţii umane, locul unde trebuie să ne
petrecem timpul cel mai important.
- Din punct de vedere biblic, abandonul în familie apare din două motive:
§ Taţii sunt ignoranţi cu privire la responsabilitatea pe care o au.
§ Taţii resping responsabilitatea pe care Biblia le-o atribuie.

În Biblie încă din Vechiul Testament tatăl este văzut ca fiind:

15
 - Individul răspunzător de transmiterea adevăratei credinţe în Dumnezeul
cel viu (Psalmul 78:5, 6, 7)
- Cel care pronunţa binecuvântarea peste copii
În Noul Testament în Efeseni 5, 6:
- Rolul tatălui în familie este comparat cu cel al Lui Cristos faţă de Biserica Sa.
- Responsabilitatea primordială pentru creşterea spirituală a copilului îi revine
tatălui.
- Soţul depinde de soţie pentru împlinirea acestei responsabilităţi, dar soţul este
responsabil pentru toţi.
- ATUNCI CÂND FAMILIA EŞUEAZĂ SĂ FIE CEEA CE AR TREBUI SĂ FIE,
TATĂL ESTE CEL CARE ESTE RESPONSABIL PENTRU FALIMENT.
Rolul tatălui în familie poate fi înţeles cel mai bine comparând rolul Lui Cristos cu Biserica
Lui:
- Cristos a fost profetul principal, singurul Mare Preot şi Regele etern
- Tatăl este:
§ Profet – conduce familia în cunoaşterea Cuvântului, veghează ca familia
să fie implicată în activităţile din Biserică
§ mare preot – se sacrifică pentru bunăstarea spirituală a copiilor săi (dacă
slujba sa este în detrimentul creşterii spirituale a copilului său, trebuie să-
şi schimbe locul de muncă), conduce familia în rugăciune, se roagă mereu
pentru familia sa
§ rege – are autoritate în familia sa, dar aceasta este întărită de exemplul
personal, cere ca anumite lucruri să fie făcute, interzice anumite lucruri,
oferă sfaturi, etc.

ÎN CALITATE DE TATĂ, DUMNEZEU TE-A CHEMAT SĂ LE DAI MULT MAI MULT

COPIILOR TĂI DECÂT MÂNCARE, HAINE ŞI UN ADĂPOST. EL TE-A CHEMAT SĂ
LE DAI CREDINŢA ÎN DOMNUL ISUS CRISTOS!

16
 AJUTĂ-ŢI FIUL SĂ DEVINĂ BĂRBAT!

A deveni bărbat nu e deloc un lucru uşor, şi de cele mai multe ori se face de unul singur.
Aceasta nu înseamnă că un copil nu poate fi îndreptat în direcţia bună. Singurul lucru care
trebuie făcut este să-i pui pe băieţi în preajma unor bărbaţi adevăraţi, până când vor deveni ei
înşişi la fel.
Femeile sunt bune, ele ne-au adus aici! Dar, dacă un băiat de câţiva anişori nu are în
viaţa lui un bărbat pe care să-l admire, pe care să-l imite, ca şi care să vrea să devină, va
înfrunta multe obstacole în viaţa de mai târziu.
Având taţi care-şi petrec majoritatea timpului în birou sau pe maşină, adeseori băieţii
nu-şi pot forma o imagine despre adevărata bărbăţie.
Vremurile în care copilul lucra cot la cot cu tatăl lui, până învăţa să facă lucrurile de
unul singur, s-au dus. Tot ceea ce vede băiatul din zilele noastre, de cele mai multe ori, este
doar o femeie care încearcă să fie atât mamă, cât şi tată, neavând decât un timp limitat pentru
el.

E NEVOIE DE UN BĂRBAT PENTRU A FORMA UN BĂRBAT! Oferindu-le maşini

sport, costume de schi sau cursuri de box băieţilor noştri nu îi vom face să fie de loc bărbaţi
adevăraţi. Băieţii noştri au nevoie să vadă bărbaţi adevăraţi, care îşi demonstrează bărbăţia prin
faptul că sunt protectivi, preocupaţi de cei din jur şi încrezători.

Faptul că îl vei lua pe băiatul tău şi veţi merge împreună la pescuit, nu va repara anii de
neglijare în care tu ca şi tată nu ai petrecut timp cu copilul tău. Un băiat care a crescut fiind
obişnuit cu un pat cald, un stomac plin şi televizor, nu va putea face faţă muşcăturilor de ţânţar,
unei tabere ude, sau unui mic dejun cu fasole rece.

O excursie sau o discuţie avută împreună, pot fi un început bun! Ca şi tată, trebuie să-ţi
înveţi băiatul RESPECTUL FAŢĂ DE SINE şi ÎNCREDEREA ÎN SINE.
Cum să-mi învăţ copilul să fie bărbat?

§ Nu trebuie să faci cursuri speciale pentru a-l învăţa pe băiatul tău să se descurce în
viaţă. Tot ceea ce trebuie să faci este doar să-l înveţi ceea ce şti tu şi să-i transmiţi
dragostea pentru lucrurile respective.
17
 § Nici un copil nu este prea mic pentru a fi învăţat.
§ Dacă timpul nu-ţi permite să te ocupi de asemenea mărunţişuri, atunci să şti că eşti într-
adevăr prea ocupat! Adu-ţi aminte că lumea de mâine va fi pe mâinile copiilor de azi.
§ Băieţii au nevoie de provocări. Ei trebuie să aibă un context în care să-şi demonstreze
lor înşişi că pot face ceva.
§ Băieţii pot învăţa respectul şi tandreţea faţă de o femeie doar observându-l pe tatăl lor.
§ COPIII ÎNVAŢĂ ACELE LUCRURI CU CARE TRĂIESC!
§ Dacă un tată petrece mai degrabă o oră cu copilul său decât cu un client, dacă merge el
la biserică mai mult decât îşi trimite copilul, dacă îşi stabileşte nişte obiective împreună
cu copilul şi le ating amândoi, atunci acel tată clădeşte fundamentul pe care băiatul
poate deveni un bărbat între bărbaţi.

„Nu trebuie să ai dreptate tot timpul. Copilul tău vrea un tată care
este om, nu o formulă. El vrea părinţi reali, oameni reali, capabili să
facă greşeli, fără a fi amărâţi din cauza aceasta.”

C. D. Williams

TATĂ, FIICA TA ARE NEVOIE DE TINE!

Cei mai mulţi taţi îşi înţeleg tinerii destul de bine. Tinerii inteligenţi şi ei la rândul lor îşi
înţeleg părinţii mult mai bine decât vor să recunoască uneori.
Orice tată grijuliu ştie că, fără o direcţie clară, copilul o poate lua pe căi greşite.

Fiica ta doreşte ca tu să fi cel care conduce anumite lucruri în casă, iar mama să aibă şi
ea anumite lucruri de care să răspundă. Ea se aşteaptă ca fiecare să îşi facă treaba în mod
inteligent şi cât mai lin cu putinţă.

Fiica îşi doreşte să-şi vadă mama ca fiind o femeie matură, înţeleaptă, care te iubeşte şi
te respectă ca soţ.

18
 În acelaşi timp, fiica ta doreşte să vadă în tine punctul de vedere al unui bărbat
inteligent, precum şi acel bărbat capabil să ridice familia. Apoi va putea să te iubească ca tată
şi ca un bărbat cumsecade.
Fetele, la fel ca şi băieţii, au nevoie să se simtă iubite cu adevărat şi dorite în familie.
Punctul de vedere al tatălui cu privire la ele, este la fel de important ca şi punctul de vedere al
mamei. Fetele au nevoie să ştie că te bucuri că-ţi sunt fiice. Dacă ele vor şti lucrul acesta, poţi
fi cât de strict doreşti să fi ca tată, căci nu-ţi vor opune mare rezistenţă.

TU EŞTI CEL MAI IMPORTANT BĂRBAT DIN VIAŢA EI, mai ales în copilărie.
Ea ar trebui să poată să-şi clădească viaţa zidind pe ceea ce a văzut la tine:
§ Bunătatea ta faţă de cei din jur
§ Iertarea ta care vine de la sine
§ Înţelepciunea ta în a nu-i judeca pe alţii
§ Curajul tău tăcut care vine din încrederea în Dumnezeu
§ Modul tău de gândire neobişnuit.

Fiecare tată este un învăţător, indiferent dacă este conştient sau nu. Dacă fiica ta va
descoperi în tine o încredere, o credinţă şi un curaj neobişnuit, este foarte probabil că le va
prelua în viaţa ei.
Fetele au nevoie să discute cu tatăl lor problemele, pentru a înţelege modul în care
gândesc bărbaţii şi pentru a cunoaşte aspiraţiile acestora. Fiica ta ar trebui să înveţe cele mai
multe lecţii despre psihologia masculină de la tine. Aceasta va duce la un respect reciproc.
Copiii şi adolescenţii au nevoie să poată să-şi exprime temerile şi anxietăţile.
Excursiile sau plimbările împreună cu tatăl ei, îi oferă fetei şansa să vadă cât de
inteligenţi pot fi bărbaţii. Fiecare fată are nevoie de un tată cu care să poată discuta în
contradictoriu, să poată povesti, să poată ieşi la picnic, să-l poată îmbrăţişa şi săruta.
MODUL ÎN CARE UN COPIL ESTE IUBIT ŞI PREŢUIT, ÎNCURAJAT ŞI
DISCIPLINAT POATE AFECTA SERIOS INTELIGENŢA ŞI CARACTERUL SĂU.
Fetele, la fel ca şi băieţii, îşi doresc să aibă un tată care să le ducă pe drumul bun
atunci când o iau pe căi sucite.
Fiica ta are nevoie să vadă în tine omul la care să poată merge pentru răspuns la
problemele mari ale vieţii, ea are nevoie să vadă că şi tu creşti, că eşti deschis pentru idei noi.
A fi un părinte bun este o slujbă pe care nimeni altcineva nu o poate face mai bine decât
tine. Taţii buni merită cele mai înalte laude pentru că ei zidesc cele mai sensibile catedrale
din univers: inimi şi minţi tinere care învaţă cum să facă lumea în care trăiesc un loc mai
bun.

ÎNVAŢĂ RESPECT ŞI RESPONSABILITATE

19
 Oamenii, în ce priveşte pericolul, sunt adeseori asemenea broaştelor care puse în apă
fierbinte vor sări repede afară, dar dacă sunt puse într-o apă încălzită treptat vor rămâne în apă
până vor fierbe.
Problemele cauzate de tineri în societatea modernă îşi au rădăcinile undeva în copilăria
acestora. În primii 4-5 ani ai vieţii, copiii pot fi învăţaţi atitudinile corecte pe care trebuie să le
aibă în familie şi societate. EREDITATEA NU ECHIPEAZĂ COPIII CU ATITUDINILE
CORECTE, EDUCAŢIA O FACE!

Respectul şi responsabilitatea sunt învăţate în cămine în care dragostea şi disciplina

sunt îngemănate.

Controlul adecvat asupra copiilor conţine 5 elemente importante:

1. Respectul faţă de părinţi este factorul critic în conducerea copilului
a. Relaţia cu părinţii constituie baza de la care copilul va pleca în relaţiile cu cei din
jur.
b. Modul în care copilul înţelege autoritatea ta va influenţa modul în care va
percepe autoritatea în societate.
c. Dacă doreşti ca, copilul tău să adopte sistemul tău de valori când va fi
adolescent, trebuie să-i câştigi respectul în anii copilăriei.
d. Atunci când recurgi la pedepse, întotdeauna fă diferenţa între greşeală şi
nesupunere.
e. Stabileşte reguli clare cu privire la ce este şi ce nu este permis.
f. Pedeapsa trebuie administrată întotdeauna privat.
2. Cel mai bun timp pentru comunicare apare adesea după aplicarea pedepsei.
§ Nimic nu-i apropie pe părinţi şi copii mai mult decât împăcarea după o
ceartă.
§ După ce-şi primeşte pedeapsa adeseori copilul doreşte să se cuibărească
în braţele mamei sau a tatălui, unde să simtă din nou că este iubit.
§ Atunci îi poţi explica copilului de ce a fost pedepsit şi cum poate evita
acest lucru pe viitor.
3. Control fără cicălire (este posibil)
§ Cicălitul şi ţipătul la copil pot deveni un obicei nefast. Părinţii adesea folosesc
mânia pentru a-i determina pe copii să acţioneze. Această metodă nu
funcţionează!
§ O durere minoră poate constitui o motivaţie destul de eficientă.
§ Nu subestimaţi niciodată faptul că un copil ştie atunci când a încălcat o
anumită regulă.
§ Părinţii trebuie să înţeleagă că cea mai eficientă tehnică de corecţie este cea a
manipulării (copilul are întotdeauna ceva la care ţine cel mai mult).
4. Nu satura copilul cu un materialism excesiv.
§ Plăcerea apare atunci când este satisfăcută o nevoie intensă. Dacă nu este
nevoie, nu este plăcere.
§ Vă sugerez să-i oferiţi copilului emoţia aşteptării, este mult mai distractivă şi
mai puţin costisitoare.
5. Evitaţi extremele în ce priveşte controlul şi dragostea
- cruzimea în disciplinare îl va face pe copil să se simtă umilit şi dominat.
Atmosfera instalată este rece şi rigidă, iar copilul trăieşte într-o continuă frică.
20
 - Permisivitatea este la fel de tragică. Copilul crede că lumea se învârte în jurul
său şi adeseori devine nemulţumit şi nerespectuos cu cei din jur.

CÂND EŞTI PROVOCAT ÎN MOD SFIDĂTOR, CÂŞTIGĂ HOTĂRÎT. Adică, atunci

când prin comportamentul său copilul doreşte să afle cine este în control, arată-i, iar atunci
când prin ceea ce face vrea să afle cine-l iubeşte, arată-i de asemenea.

TRATEAZĂ-L PE COPIL CU RESPECT ŞI DEMNITATE ŞI EL TE VA TRATA

LA FEL PE TINE. APOI ÎNCEPE SĂ SAVUREZI BENEFICIILE SLUJBEI DE
PĂRINTE.

„Cel mai eficient scut împotriva delincvenţei este un tată care

ştie să fie în acelaşi timp strict şi iubitor.”
-SHELDON GLUECK

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE UNUI TATĂ

Cu siguranţă un tată are autoritate asupra copilului său. Dar acest lucru nu îi dă tatălui
dreptul să nu ia în considerare punctul de vedere al copilului său cu privire la o anumită
problemă.
Care este limita până la care un părinte poate pretinde supunere absolută? De
obicei atunci când se ridică această întrebare, înseamnă că deja s-a ajuns prea departe. Atunci
când relaţiile sunt bune, rareori o asemenea întrebare se ridică.
Trebuie să fim atenţi atunci când recurgem la a ne înşira drepturile! Atunci când tu îţi
etalezi drepturile, de fapt faci indirect referire la obligaţiile tale. Orice drept dispare atunci
când tu nu îţi onorezi obligaţiile.
Autoritatea care ne-a fost încredinţată nu trebuie niciodată folosită în mod arbitrar sau
iraţional.
Părinţi îşi pot exercita autoritatea asupra copiilor în mod corect, doar atunci când înţeleg
că sunt dependenţi de autoritatea Lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său.
Autoritatea părinţilor asupra copiilor este o autoritate adevărată doar în contextul în care
ea este nedespărţită de dragoste. Cel care, în urma rugăciunii, îşi exercită autoritatea asupra
copiilor nu va avea probleme în a delimita barierele autorităţii.
Cât de departe poţi să mergi în exercitarea autorităţii să nu fie niciodată
preocuparea ta, ci mai degrabă fi preocupat de cum poţi fi un mai bun părinte pentru
21
copiii tăi. Atunci, copiii tăi îţi vor fi devotaţi şi se vor simţi în siguranţă sub autoritatea
ta.

22
 Cap. 4 Bărbatul şi afacerile lui
TU ŞI LOCUL TĂU DE MUNCĂ

Cum te raportezi la locul tău de muncă? Atitudinea ta faţă de locul tău de muncă scoate
în evidenţă foarte multe referitor la credinţa ta. Dacă locul de muncă pe care îl ai te plictiseşte,
sau te face să te simţi groaznic, atunci Dumnezeu îţi vorbeşte ţie: ori să îţi schimbi locul de
muncă, ori să te schimbi pe tine însuţi.
Iată 5 întrebări pe care trebuie să ni le punem referitor la locul nostru de muncă:
1. De ce sunt la acest loc de muncă?
- Ţi se pare că ai slujba respectivă accidental? Acest mod de gândire cu siguranţă
scurtcircuitează orice sentiment de vocaţie (chemare) creştină.
- Ar trebui să simţim că suntem la un loc de muncă datorită faptului că Dumnezeu ne-a
chemat la acel loc.
- Se cuvine să demitizăm ideea că singurul mod în care noi putem să-l slujim pe Dumnezeu
este doar lucrând în biserică, sau devenind păstor. Cristos a venit pentru a ne da un
sentiment al chemării noastre creştine în munca noastră de zi cu zi. Domnul Isus însuşi a
fost un om care a lucrat, a avut o slujbă. Ar fi putut să se nască într-o familie de preoţi,
dar nu s-a născut.
2. Pentru cine lucrez?
- lucrezi pentru Dumnezeu sau pentru oameni?
- Atunci când suntem dependenţi de recunoaşterea meritelor noastre din partea celorlalţi,
de laudele lor, ne aflăm de fapt sub tirania omului şi, în acest caz, lucrăm pentru oameni.
- Când lucrăm pentru Dumnezeu suntem liberi să-i slujim pe alţii indiferent de cât de
iraţionali ar putea fi. Răsplata noastră este Dumnezeu Însuşi.
3. Pentru ce lucrez?
- lucrez eu pentru salariu, pentru prestigiu, sau pentru a face voia Lui Dumnezeu?
- De unde provine siguranţa ta? Este oare omul care te teşte sa sau îl vezi doar ca un agent
în mâna Lui Dumnezeu? Dacă te raportezi la angajatorul tău ca fiind el cel care îţi dă cele
necesare, nu vei putea fi cinstit faţă de el, frica şi resentimentul vor lega relaţia voastră.
4. Cu cine lucrez?
- Dumnezeu ne cheamă să fim atenţi la nevoile celor cu care lucrăm şi să le slujim.
5. În ce loc mă găsesc?
- creştinii ar trebui să-I ceară Lui Dumnezeu să le arate natura locului în care se găsesc.
Cât de important este locul respectiv? Ce anume poate face Dumnezeu prin acea
organizaţie pentru a schimba lumea?
Dumnezeu vrea ca noi să ne vedem locurile de muncă cu ochii credinţei, înţelegând
că sunt mult mai mult decât nişte locuri în care ne câştigăm existenţa. Slujbele noastre
sunt locurile în care, ca nişte revoluţionari, Îl ajutăm pe Dumnezeu să-şi realizeze
revoluţia în inimile şi vieţile oamenilor de pretutindeni.

SCRIE PE LITERE: M-U-N-C-Ă

23
 Anecdotă: Munca este un izvor de sănătate şi trebuie acordat celor suferinzi!

Prima lege a succesului este MUNCA. A lucra din greu este cea mai bună investiţie pe
care un om o poate face.
Munca nu are înlocuitor şi nici succesor. Cultivă relaţii bune, dar munceşte. Studiază cât
de mult vrei, dar munceşte. Dacă abilităţile şi talentele tale înnăscute sunt destul de rare,
munceşte şi mai mult! Norocul este găsit în durerea din fiecare zi.
Vechea poruncă „ şase zile pe săptămână să lucrezi”, astăzi este interpretată „să nu
lucrezi în ziua a şaptea” şi mulţi sunt cei care se luptă să ducă la bun sfârşit cele 5 zile
lucrătoare impuse de societate.
Deşi societatea s-a modernizat în scopul de a avea mai mult timp, realitatea este că se
lucrează din ce în ce mai puţin.
Pentru a putea munci eficient trebuie:
- Să ai grijă de trupul tău.
- Să te păzeşti de îngrijorare. Dr. Charles Mayo spunea: „Îngrijorarea ...afectează
profund sănătatea, dar n-am cunoscut pe nimeni care să fi murit pentru că a muncit
prea mult.”

LEGILE SUCCESULUI ÎN AFACERI

Există vreo lege a succesului? Există! O putem cunoaşte noi? Da! De ce oare oamenii de
succes nu spun care este secretul lor? Realitatea este că de cele mai multe ori ei au trăit secretul
succesului fără a fi conştienţi de el.
Biblia conţine secretul succesului în Matei 20:26,27 „...Ci oricare va vrea să fie cel mai
mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie
rob.” Aceasta nu înseamnă să renunţi la munca pe care o faci şi să devii un slujitor acasă sau
un predicator.

Regula succesului nr. 1.

Cel care va fi cel mai mare între voi să fie interesat de nevoile oamenilor şi oricine
vrea să fie şef între voi, să slujească în domeniul în care se pricepe cel mai bine.
- Devin oamenii, oameni mari cu adevărat, atunci când sunt interesaţi de nevoile celor
din jur? Henry Ford a ajuns celebru datorită faptului că a dorit să ofere maşini
oamenilor la un preţ la care aceştia să le poată cumpăra.
- Este cunoscută porunca „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!”. Cei mai mulţi
oameni cred că ar trebui să simţim o afinitate deosebită faţă de cei din jur, dar
realitatea este că noi trebuie să-i slujim indiferent de ce ceea ce simţim. Dragostea
fără slujire nu este dragoste! Slujirea este unitatea de măsură pentru dragoste.

Regula succesului nr. 2.

Slujeşte-ţi semenul ca şi cum te-ai sluji pe tine!
- indiferent de slujba pe care o ai, acesta este un principiu care te va ajuta să ai succes.

24
Regula succesului nr. 3.
„Căci celui foarte eficient i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel care nu este
eficient i se vor lua toate talentele şi toţi banii pe care îi are.”
- Eficienţa în ceea ce faci este indispensabilă slujirii.
- Noi trebuie să fim entuziaşti, să fim atenţi şi gata să ne îmbunătăţim pe noi înşine şi
slujirea noastră, iar aceste lucruri trebuie să ne caracterizeze pentru restul vieţii
noastre.

Regula succesului nr. 4.

Cineva nu se poate împinge pe sine spre succes, el trebuie să fie atras de o dorinţă
care-l domină, o dorinţă constantă şi care nu-i dă pace.
- fără această dorinţă, indiferent de cât de multe planuri ţi-ai face, de cele mai mari
inspiraţii, nu vei putea merge înainte.
- De unde şi cum pot să fac rost de o asemenea emoţie? Identifică emoţia care te face
să vrei să mergi mai departe, şi cultivă-o!
- Iată câteva tipuri de emoţii care ne pot împinge de la spate, dar care nu sunt
recomandabile:
§ Lăcomia, pofta sau puterea (oameni ca Napoleon, Hitler, Musolini au fost
conduşi de aceste emoţii)
§ Frica de sărăcie – oamenii conduşi de această emoţie nu au devenit
oameni mari de succes.
§ Mândria – este periculoasă. Reversul medaliei este frica de a fi umilit şi
de ruşine. Acestea vor duce la ineficienţă pe termen lung.
§ Dragostea faţă de muncă – această emoţie îi urmăreşte pe artişti, pe genii,
pe oamenii de ştiinţă. Pericolul este că această emoţie dusă la extrem va
duce la dezechilibru, neglijarea atribuţiilor de acasă, a familiei, etc. Cei
mai mulţi dintre noi nu suntem copleşiţi de această dragoste.
- Cele două mari sentimente care ar trebui să ne împingă de la spate, pentru noi cei
creştini, ar trebui să fie DRAGOSTEA FAŢĂ DE DUMNEZEU şi DRAGOSTEA
FAŢĂ DE SEMENI.

Regula succesului nr. 5.

Cultivă dragostea de oameni până când cea mai mare dorinţă a ta este să-i vezi
fericiţi. Când această dorinţă se transformă în pasiune pentru a-i sluji, vei fi împins să faci
tot ceea ce trebuie pentru a avea succes.
- pe scurt, doar acei care sunt conduşi de dorinţa de a dărui mai mult şi de a oferi un
serviciu mai bun, la cât mai mulţi oameni, se pot aştepta să aibă succes. Un
asemenea devotament poate fi inspirat doar de dragostea pentru cei cărora vrei să le
oferi serviciile tale.
- Această emoţie nu are nici un efect secundar, nu prezintă nici un pericol pentru
sănătatea ta şi este în deplin acord cu voia Lui Dumnezeu.
- Dragostea faţă de oameni poate fi cultivată nu doar prin activităţi sociale, ea poate fi
întărită prin afacerile pe care le ai. Vânzătorul poate demonstra dragostea lui faţă de
cumpărător, directorul faţă de angajaţii săi, etc.
- Pe lângă dragostea faţă de semeni, mai este nevoie şi de dragostea faţă de
Dumnezeu. Modul în care poţi deveni cu adevărat un om de succes este să uiţi de
tine şi să te predai în întregime Celui Ce este Loial.

25
 - O asemenea predare va combina cea mai mare forţă din univers cu eforturile tale.
Lenevia devine imposibilă. Devii un om cu o misiune.

Munca ta de zi cu zi prin care îi slujeşti pe cei din jurul tău direct sau indirect, ar trebui
să fie o parte integrantă din credinţa ta, ar trebui să constituie o pasiune, ar trebui să devină o
misiune a vieţii tale.
Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la bani, ei vor fi un rezultat natural. Tu vei primi
banii nu pentru că eşti lacom, ci pentru că astfel vei putea să continui să slujeşti, pentru că
acumularea lor îţi va da posibilitatea să slujeşti mai mulţi, mai mulţi şi mai mulţi oameni.

DEVENIND UN MANAGER

Pentru a deveni un bun manager nu e nevoie să ai o pregătire înaltă, dar necesită să ai

bun simţ, inteligenţă ascuţită, discernământ, moderaţie şi energie. Indiferent de locul pe care îl
deţii, mereu trebuie să şti să faci faţă problemelor.
Calea spre a deveni un conducător seamănă cu cea a unui recrut care urmăreşte
galoanele sergentului. Soldatul trebuie să facă toate muncile de jos, să se pregătească şi depune
orice efort gândindu-se la ziua ridicării în grad.

Ambiţie
- dacă ai ambiţie, dificultăţile nu sunt un obstacol în calea succesului, ci doar o poartă
pentru noi oportunităţi.
- Orice persoană care doreşte să ajungă în funcţii de conducere va găsi cu uşurinţă
puncte de pornire în devenirea sa.
- Învaţă să-ţi schimbi punctul de vedere de la an la an, fiind mereu la zi cu orice noi
apariţii.

Imagine profesionistă
- un profesionist nu acceptă mediocritatea
- un profesionist se autoinstruieşte
- un profesionist acceptă regulile eticii
- un profesionist caută mereu noi modalităţi de a face lucrurile mai bine
- un profesionist caută ocazii de a-şi îmbunătăţii abilităţile
- un profesionist este corect în relaţiile cu cei din jur
- un profesionist se autodisciplinează
- un bun manager sau conducător are încredere în sine
- nici un om nu se ridică deasupra limitelor impuse de el însuşi.

Analizează, analizează
- o regulă de aur în arta managerială este aceea de analiza orice situaţie
- dacă nu poţi formula o problemă (dacă nu-i poţi pune cuvinte unei situaţii) nu-i poţi
da o formă şi deci nu poţi găsi o soluţie.
- Învălmăşeala de idei şi concepte se poate limpezi atunci când le aşternem pe o
bucată de hârtie.
26
 - Înregistrarea progresului făcut poate părea ceva enervant, dar este necesară pentru a
fi un bun manager.

Adaugă experienţă
- câştigă experienţă acolo unde te afli, şi caută să înveţi şi din alte domenii periferice.
- În urma experienţei câştigate vei putea să-i evaluezi pe subordonaţii tăi.
- Învăţarea noastră nu trebuie să se bazeze doar pe experienţă, e nevoie de cărţi,
biografii şi orice alte materiale informative
- Cel mai mare obstacol cu care se poate confrunta un om care doreşte să fie
promovat, este o imaginaţie sărăcăcioasă.

Comunică clar
- o persoană care doreşte să ajungă în funcţii de conducere trebuie să ştie să
comunice.
- Ai obligaţia să fi inteligibil. Orice comunicare pe care o face un manager are două
efecte: transmite idei şi dă naştere unor sentimente.
- Ascultarea este importantă. Prin ascultarea noastră putem reduce neînţelegerile,
discuţiile în contradictoriu, cearta şi conflictul, dar şi putem câştiga folosind în
favoarea noastră opiniile şi experienţa celuilalt.
- Cooperarea cu un grup este absolut necesară pentru supravieţuirea ta ca manager.

Trei pietre de temelie

- un bun manager trebuie să cultive răbdarea, modestia şi plăcerea de a munci.
- Răbdarea pentru un manager poate presupune :
§ să fii suficient de matur încât să nu te superi atunci când ideile tale sunt
respinse de un comitet
§ să aştepţi ca o idee care ţie îţi pare clară să încolţească şi în mintea
superiorului tău
§ să mergi la un plan abandonat pentru a vedea ce se poate revitaliza, salva
§ să asculţi punctul de vedere al unui coleg chiar dacă exprimarea lui este
incoerentă şi confuză.
- Modestia
§ Primeşte orice promovare ca pe un lucru normal. Un om poate distruge tot
ce a clădit atunci când îşi etalează greutatea o dată ce a primit puţină
autoritate.
- Plăcerea de a lucra
§ Managerul trebuie să fie un muncitor.

O minte deschisă
- toleranţa distinge între ceea ce este important şi ceea ce nu este. Ea te ajută să îţi
lărgeşti cunoştinţele cu privire la anumite probleme de viaţă.
- imparţialitatea este necesară unui bun manager.
- chiar şi cel mai dificil manager are nevoie de filosofie, artă, literatură şi etică pentru a
fi om cu adevărat

Atingând maturitatea
- maturitatea emoţională a unui om determină abilitatea sa de a lucra eficient cu
oamenii.
- Maturitatea este un stadiu al minţii, nu o dată pe calendar
27
 Calea spre succes poate fi cel mai bine definită prin cuvintele unui băieţel care a fost
întrebat cum a învăţat să meargă cu patinele. El a răspuns „Oh, de fiecare dată când am căzut
m-am ridicat”.

„ Un bun manager, este acela care nu-i îgrijorat de propria carieră

ci mai degrabă de cariera celor care lucrează pentru el. Sfatul meu:
nu te frământa pentru tine însuţi, ai grijă de cei care lucrează
pentru tine şi vei pluti pe magnitudinea realizărilor lor.”
H.S.M. BURNS

FOLOSEŞTE TOATE ABILITĂŢILE TALE

A fi un om de succes presupune ceva mai mult decât doar a-ţi face bine treaba.
Adeseori oamenii au fost instruiţi cum să îndeplinească anumite funcţii, dar nu şi cum să
îşi folosească în mod eficient talentele lor. Majoritatea oamenilor preferă să meargă pe o cale
bătătorită de altcineva înainte.
Puţini sunt acei oameni care îşi remodelează modul de abordare a viitorului, fiind atenţi
la factorii de bază ai realizărilor la înalt nivel.

Iată 10 factori care duc la performanţe ridicate

1. Învăţarea din experienţă
- oamenii cu mari realizări ştiu să folosească experienţa din trecut.
2. Gândirea orientată spre acţiune
- Aceşti oameni preferă să facă anumite lucruri mai repede decât să tot vorbească
despre ele
- Aceşti oameni caută mereu noi oportunităţi
- Sunt dispuşi să-şi asume riscuri
3. Identifică din timp anumite oportunităţi
- în loc să aştepte ca cineva să vină şi să-i dea o soluţie, un astfel de om va găsi el
soluţia la o eventuală problemă
- cele mai bune oportunităţi sunt ca şi diamantele în forma brută. Cei mai mulţi
oameni trec pe lângă ele pentru că nu strălucesc ca diamantul gata prelucrat.
4. Susceptibili faţă de lipsa unor oportunităţi
- este foarte important să detectezi din timp improbabilitatea ca anumite ocazii bune
să existe.
- Oamenii de succes evită slujbele care nu au nici un viitor
5. Evaluarea potenţialului

28
 - este un lucru să identifici un anume potenţial, dar cu totul altceva este să poţi pune
un preţ fiecărei situaţii
- întotdeauna trebuie să poţi pune în balanţă propriul sistem de valori cu sistemul de
valori al pieţei
6. Conceperea unor planuri bazate pe abilităţi
- oamenii de succes se concentrează la ceea ce ştiu face cel mai bine.
- Cei mai mulţi oameni nici nu ştiu la ce se pricep cel mai bine şi sunt luaţi din urmă
de către aceia care ştiu.
- Atunci când cineva ştie la ce se pricepe cel mai bine se poate dezvolta.
- Cel care se evidenţiază în una sau două abilităţi, va face mult mai mult decât o altă
persoană care vrea să exceleze în toate
7. Ţintirea obiectivelor
- obiectivele sunt cele care fac diferenţa între anumite acţiuni importante şi altele
nesemnificative
- cineva nu poate şti cât este de bun dacă nu îşi stabileşte anumite ţinte pe care vrea să
le atingă
8. Concentrarea la eforturi eficiente
- este o mare diferenţă între afaceri, muncă şi efort eficient
- oamenii cu mari realizări sunt oamenii care rareori sunt ocupaţi sau obosiţi din
pricina muncii grele. Cei cu mici realizări sunt aceia care sunt ocupaţi tot timpul
- cineva spunea: „Îmi plac oamenii care ştiu când să meargă acasă pentru că slujba
s-a terminat. Ei vor şti când să stea pentru că lucrul nu s-a terminat”. Premiile se
dau pentru eficienţă, nu pentru efort.
9. A intra şi ieşi din situaţii
- mobilitatea trebuie să fie un element de bază pentru orice acţiune eficientă.
- Oamenii cu realizări mari intră uşor în situaţii în care cred că pot ajuta, dar şi ies la
fel de uşor de acolo de unde li se pare că nu mai pot face mare lucru.
- Oamenii mari sunt agresivi, ei iau iniţiativa,
10. Planificare şi controlarea programelor
- oamenii cu realizări mari doresc să fie pe scaunul şoferului atunci când este vorba de
destinul lor.
- Ei caută sfatul altora
- Îşi planifică acţiunile
- Îşi controlează programele, înţelegând că nimeni altcineva nu este mai interesat de
viitorul lor.

Cap. 5 Bărbatul şi banii lui

BANI ŞI SEMNIFICAŢIE

Consilierii în probleme maritale au observat că există o strânsă corelaţie între tipul de

conflicte pe care un cuplu le are şi modul în care partenerii îşi administrează banii.
29
 Una din caracteristicile vieţii este că posesiunile noastre tind să primească o semnificaţie
secundară sau simbolică. Un automobil de exemplu, este folosit pentru a ne ajuta la transport,
dar ca valoare simbolică poate reprezenta succes, prestigiu, libertate, independenţă,
masculinitate, etc.
Tot la fel se întâmplă şi cu banii. Iată câteva atitudini obişnuite pe care soţii şi soţiile le
au cu privire la bani:
1. Prosop de baie – sau altfel spus banii ei şi banii lui
- soţii insistă să aibă fiecare banii lui
- problema unui asemenea stil de abordare a banilor este că duce la separare şi
imposibilitatea administrării lor în mod eficient
2. Iau eu cecul – sau altfel spus – lasă banii pe mâna mea
- o astfel de abordare poate fi o reflecţie a unei dorinţe egoiste de autoridicare a
valorii de sine, o nevoie de a-şi reafirma succesul şi importanţa
- cei care îmbrăţişează acest stil, adeseori au nevoie de lucruri, jucării scumpe
(vapoare, casetofoane, maşini ieşite din comun, etc.)
- sunt buni candidaţi pentru reclame
3. Comandantul general – vede banii ca formă de control asupra altora
- de obicei bărbaţii sunt cei care adoptă acest stil ca formă de autoafirmare, dominare
şi control
- banii sunt folosiţi pentru a recompensa cu favoruri pe cei care s-au supus
- efectul negativ al acestui mod de administrare a banilor este acela că distruge
independenţa partenerilor sau a copiilor
4. Iată dragoste de un leu – banii pot cumpăra şi dragostea
- bărbaţii cred că prin bani îşi pot cumpăra dragostea soţiilor sau a copiilor
- cei care au această mentalitate de obicei nu petrec mult timp cu copiii lor
- valoarea de sine este măsurată în bani, iar când nu mai poate oferi bani familiei sale,
un astfel de om crede că nu mai are nimic altceva de oferit
5. Bani de zile negre – cei care trăiesc mereu cu frica zilei de mâine
- sunt cei care economisesc cel mai mult
6. Strânge tot – pur şi simplu economiseşte bani
- a avea bani de dragul banilor
- poate fi paranoic uneori când e vorba ca cineva să se atingă de banii lui
7. Nu pune bani deoparte ca să nu aibă pentru ce să se bată copiii
- această persoană este la polul opus, cheltuie bani în mod excesiv
- încearcă să compenseze ceea ce nu a avut în copilărie
- această atitudine duce la datorii
8. Banul ca şi bici – banul este văzut ca o unealtă de corecţie pentru posibili membri
recalcitranţi din familie
- copiii neascultători nu mai primesc alocaţia
- soţia nesupusă nu mai primeşte banii doriţi

Banii sunt ca focul, ei pot fi un slujitor credincios SAU un stăpân tiran. De aceea fie noi
îi controlăm pe ei, fie ei ne vor controla pe noi. Câteva sugestii ne pot ajuta:

Ø nu cheltui mai mult decât produci

Ø în problemele financiare trebuie să existe cooperare între membrii familiei. Planul de
cheltuire a banilor trebuie făcut cu toată familia, nu doar de către un singur membru.
Ø Verifică unde sunt cheltuiţi banii şi vezi cum poţi aduce mai mulţi bani.

30
 Ø Lasă partenerul cel mai bun să administreze banii. Unii bărbaţi cred că bugetul
familiei este doar treaba lor, dar uneori o soţie poate fi mai iscusită în administrarea
banilor.
Ø Verifică atitudinea ta faţă de bani.

INVITAŢIE LA PROSPERITATE

De ce oare în mod instinctiv omul doreşte să prospere? Probabil datorită faptului că am

fost creaţi „după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu”. Natura Lui Dumnezeu este de a fi
prosper.
Ideea de prosperitate este una divină. Sărăcia este un rezultat al blestemului ca urmare a
păcatului.

Perspectiva asupra prosperităţii

Privind în Scriptură este evident faptul că un Dumnezeu prosper doreşte să aibă copii
prosperi. Psalmul 35:27, 1Cronici 29:12, Geneza 39:3
În pilda talanţilor, Isus i-a lăudat pe servitorii care au multiplicat talanţii daţi, El nu a
condamnat bogăţiile.

Însuşirea prosperităţii
- necesită credinţa noastră în Dumnezeul cel viu
- lasă ca rădăcinile credinţei tale să fie adânc înfipte în promisiunile Lui Dumnezeu
1Ioan 5:15
- găsim în Deuteronom că Dumnezeu nu este doar sursa puterii, ci El îi face pe copiii
săi să fie puternici şi bogaţi.

Parteneri în prosperitate
- de vreme ce Dumnezeu este sursa oricărei îndemânări şi bunăstări pe care tu o poţi
avea, este normal să-L faci partener în afacerile tale.
- Dumnezeu vrea să te înveţe cum să ai succes

Călăuzire divină
- Proverbe 3:6 „..recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările”.
- Datoria noastră este să Îl recunoaştem pe Dumnezeu, iar El ne va arăta calea pe care
trebuie să o urmăm.
- Nimeni nu a dat greş atunci când a aşteptat pentru a auzi vocea Lui Dumnezeu cu
privire la o situaţie dată.

Principiile prosperităţii
- nu poţi să calci în picioare drepturile şi sentimentele tuturor şi apoi să te aştepţi ca
Dumnezeu să te binecuvânteze
- împlinirea regulii de aur este fundamentul prosperităţii divine „Ceea ce doriţi să vă
facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor” (Matei 7.12).
- creştinul este milos, umil şi iertător
- poţi să iubeşti un competitor, chiar dacă îţi face viaţa mizerabilă?

31
 - Creştinul trebuie să fie sârguincios

Obiectivele date de Dumnezeu

- se stabilesc în urma rugăciunii
- a te lansa pur şi simplu într-o afacere nu este umblare în credinţă şi nici simţul tău
practic.
- Luca 14:28-30

Priorităţi
- succesul material nu trebuie să fie un scop în sine.
- Ca şi creştini scopul nostru suprem trebuie să fie acela de a-L glorifica pe
Dumnezeu.
- Interesele Lui Dumnezeu trebuie să meargă întotdeauna înaintea intereselor noastre.
Răspândirea Împărăţiei Lui Dumnezeu este prioritară în comparaţie cu afacerile sau
interesele noastre personale.

Difidente divine
- Luca 6:38 „Daţi şi vi se va da, ba încă vi se va turna în sân o măsură bună,
îndesată, clătinată, care se va vărsa pedeasupra”.
- Iată o lege a Împărăţiei Lui Dumnezeu – dând, primim. Pur şi simplu nu-L putem
îndatora pe Dumnezeu.
- Isus a adus evanghelia care merge dincolo de lege. Dacă dărnicia noastră este
motivată de dragoste, atunci zeciuiala nu o vom considera îndeajuns pentru a-I dărui
Domnului.
- Orice discuţie despre prosperitate, trebuie să includă şi conceptul despre
administrare. Banii ne-au fost daţi pentru a-i administra.

Prosperitate responsabilă
- un administrator trebuie să fie credincios în ce priveşte timpul şi talentele sale.
- Motivul pentru care Dumnezeu ne dă prosperitate, nu este pentru ca noi să ne lăfăim
în lux, ci pentru ca să binecuvântăm omenirea.
- Într-o zi Domnul nostru se va întoarce şi va trebui să dăm socoteală de modul în care
am administrat cele încredinţate.

NU TE ÎNECA ÎN DATORIE

Aceste semnale indică PERICOL

32
 - Când o contribuţie substanţială – 20 la sută sau mai mult din venit este alocat pentru
plata datoriilor
- prelungirea termenului pentru plata unei datorii – chiar dacă plăteşti lunar o sumă
mai mică, pe termen lung, de fapt, plăteşti mult mai mult.
- Transformi datoriile într-un bulgăre de zăpadă, la care tot adaugi noi datorii înainte
de a le plăti pe cele vechi. O regulă care vă poate ajuta în acest caz este să nu
datoraţi nimănui nimic mai mult decât puteţi plăti înapoi în termen de 12 luni.
Aceasta nu se referă la împrumuturi pentru casă, şcoală, etc.
- Ai întotdeauna datorii exagerate la bancă sau alte companii care acordă
împrumuturi.
- Nu poţi plăti datoriile – dacă nu poţi achita datoriile prezente, cum vei putea achita
alte datorii.
Identifică limita până la care poţi avea datorii

Orice datorie prezentă cheltuieşte bani din venitul tău viitor pe care l-ai putea folosi
pentru a economisi sau pentru a acoperi cheltuieli de întreţinere.
Iată cum poţi calcula limita ta în ce priveşte datoria:
1. Notează banii care îţi intră în casă (salarii, dobânzi, dividente), dar nu include şi banii
proveniţi din ore suplimentare, bonusuri, sau alte sume pe care nu te poţi baza în mod
regulat.
- datoria este o obligaţie fixă care nu poate fi schimbată de la lună la lună.
2. Scrie pe o coloană numită „cheltuieli prezente” toate cheltuielile tale pentru întreţinere
atât cele fixe, cât şi cele variabile.
3. Revizuieşte lista şi elimină orice cheltuieli care nu sunt absolut necesare şi fă o coloană
cu un buget redus.
4. Scade din totalul coloanei „cheltuieli prezente” suma obţinută în coloana „buget redus”
şi obţii astfel limita maximă pentru plata în rate pe care ţi-o poţi permite.

Venit lunar Cheltuieli lunare Cheltuieli lunare – buget Rate

redus
- Salarii Taxe întreţinere Ce anume din coloana a doua
- dobânzi Mâncare poate fi eliminat sau redus.
Şcoală
- dizidente
Transport
- alte surse Recreere
regulate fixe Etc.
Total: Total: Total:
Formula pentru calcularea limitei maxime a unei posibile datorii:
Cheltuieli lunare – cheltuieli lunare (buget redus) = limita maximă permisă X 12 luni

Joacă inteligent!

- cunoaşterea limitei maxime pentru datorie este doar jumătate din bătălie.
- Este important să şti şi cum să iei bani împrumut
§ O familie prudentă cumpără în general din banii care-i vin în casă, şi ia
împrumut doar ocazional.
§ Unii cred că atunci când iei bani împrumut, de fapt tu economiseşti. Cei
care se bazează pe acest principiu pierd din vedere faptul că plătesc
33
 dobânzi pentru banii luaţi împrumut, în loc să primească dobânzi dacă ar
avea banii într-un cont.
§ ORICE CREDIT ÎNSEAMNĂ CHELTUIALĂ
§ NU TE LEGA PE TERMEN LUNG CU RATE MICI

10 MODURI DE A DĂRUI CU CONSIDERAŢIE

Iată câteva lucruri prosteşti pe care le facem atunci când este vorba despre dărnicie:
- nu planificăm dărnicia, de aceea orice cerere creează în noi o situaţie de criză „să
dau sa nu”
- dăruim în funcţie de predispoziţia de moment
- nu cercetăm la cine dăm suma respectivă şi adeseori ne pare rău după ce am dăruit
- nu ştim să spunem nu într-un mod amabil
- nu ne-am gândit niciodată cât de mult ar trebui să dăruim şi sfârşim prin a ne simţi
vinovaţi sau automulţumiţi
- ignorăm faptul că economisind bani putem creşte prin dobânzi suma respectivă

Pentru a dărui într-un mod înţelept, iată câteva sugestii:

1. Fă un buget total pentru un an.

- Stabileşte cât de mult poţi dărui pe parcursul unui an (la biserică, la alte
organizaţii, etc.)
- Include şi sumă pentru urgenţe şi o sumă pentru donaţii ocazionale
2. Investighează organizaţia căreia vrei să-i donezi bani
3. Pune-ţi întrebarea cine va ajuta dacă eu nu o fac?
4. Spune nu atunci când este cazul.
5. Ia separat în considerare nevoile pe termen lung.
6. Include amendamente caritabile în testamentul tău (dacă este cazul)
7. Ia în considerare daruri imobiliare.

CONSTRUIND O MOŞTENIRE

Oricât de mult ar face un om pentru familia sa din punct de vedere psihologic şi afectiv,
banii pe care-i lasă în urmă sunt totuşi un lucru palpabil. Fiecare om este responsabil să lase
o moştenire în urma sa, pentru el şi pentru familie.
Un parteneriat în familie

Familia ar trebui văzută şi ca un parteneriat de afaceri. Soţiile ar trebui să fie învăţate

tainele lumii de afaceri.
Mulţi bărbaţi preferă să se ocupe singuri de problemele financiare ale familiei. Acest
lucru va avea repercursiuni asupra soţiilor care, la un moment dat, rămân văduve şi se
trezesc în faţa unei situaţii din care nu ştiu cum să iasă.

O moştenire
34
- pentru a clădi o moştenire trebuie să cunoşti o aritmetică simplă şi să discerni între
lucrurile prioritare.
- Pentru a putea face un plan eficient e nevoie să ţi cont de următoarele:
§ Zestrea ta actuală : proprietăţile tale, averile, mobila, acţiunile, maşinile,
etc.
§ Datoriile pe care le ai: rate pentru casă, maşină, etc.
§ Asigurările pe care le poţi obţine
- O altă metodă la care poţi recurge este să-ţi faci o listă care să cuprindă:
§ Timpul prezent – include toate cheltuielile prezente
§ Timpul pensionării – scoate cheltuielile care nu se vor mai aplica
(transport pentru serviciu, şcoală pentru copii, etc.)
§ Timpul de după tine – care sunt cheltuielile pe care familia ta le va face
atunci când tu nu vei mai fi
Rezultatul acestui exerciţiu va scoate în evidenţă ce bani ai şi cât va mai trebui să
câştigi.

Când îţi scri testamentul

- în societăţile moderne există acest privilegiu pe care fiecare om îl are de a spune
cum doreşte să fie folosite averile lui. Nu ezitaţi să folosiţi acest privilegiu.
- nu aştepta până vei fi bătrân pentru a-ţi scrie testamentul.
Construind o moştenire
- atunci când doreşti să îţi construieşti o moştenire trebuie să fi mai întâi de toate
realist.
- Trebuie să ţi cont de inflaţie, de nivelul de trai pe care doreşti să îl ai,
- Nivelul pe care fiecare familie doreşte să îl aibă este diferit, cum diferite sunt şi
posibilităţile .
- Asigurarea pe viaţă este probabil cea mai utilizată formă pentru a-ţi asigura oarecum
viitorul.
- Cel mai bun moment pentru a începe să-ţi planifici viitorul este acum, ţinând totuşi
cont şi de faptul că pot apărea modificări.
- Poate ţi-ar fi de mare folos dacă ţi-ai imagina cum ai vrea să arate familia ta peste un
anumit număr de ani şi aşa să începi stabilirea obiectivelor.

Cap. 6 Bărbatul şi Lumea Lui

ÎNTRE DOUĂ LUMI

35
 Adeseori ca şi creştini avem tendinţa să ne izolăm de lumea de afară, şi de multe ori se
întâmplă să ne izolăm chiar şi de aspectele pozitive ale acestei lumi.
E nevoie de o nouă etică socială a evanghelicilor, care ştiu să se relaţioneze la o lume
căzută.

1. Noi trebuie să dezvoltăm o etică creştină socială care priveşte la nevoia inimii
omului dar şi la relaţiile externe ale acestuia.
- trebuie să privim la nevoile spirituale dar şi fizice
- trebuie să ne evaluăm responsabilităţile personale dar şi sociale
2. Trebuie să ne îmbunătăţim părerile despre guvern
- Scriptura ne spune că guvernul a fost instituit de Dumnezeu ca un instrument al
dreptăţii
- Faptul că nu considerăm guvernul ca fiind tratamentul pentru orice posibilă boală
socială, nu anulează cu nimic rolul său în societate şi trebuie respectat la fel de mult
ca şi familia
3. Trebuie să fim mai realişti în ce priveşte punctul nostru de vedere cu privire la
politică
- politica ca şi meserie, nu este cu nimic mai coruptibilă decât orice alt domeniu de
activitate
- creştinii ar trebui să se implice în politică, pentru că dacă nu o fac, acele locuri vor fi
ocupate de cei necreştini
- trebuie să avem grijă să nu pierdem ceea ce am putea câştiga cu puţin efort
Biserica Lui Cristos trebuie să se implice în acţiuni cu caracter social. Biserica poate şi
ar trebui să poată încuraja schimbarea economică şi socială.

IZOLAREA ESTE NEBUNIE

Omul a fost creat pentru a avea relaţii semnificative. În Geneza vedem că omul a
fost creat după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu pentru a stăpâni pământul şi pentru
a avea o relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii.

- un om este atât de bogat sau atât de sărac pe cât de multe sau de puţine relaţii are,
- Buber descrie două tipuri de relaţii:
§ „ EU – TU” : fiecare membru este conştient de valoarea lui, şi ştie să-l
preţuiască pe celălalt, fiecare îşi păstrează personalitatea, acest tip de
relaţie este foarte puternic şi trebuie folosit în evanghelizare
§ „EU – EL” : în acest tip de relaţie, cineva îl vede pe celălalt ca pe un
obiect care trebuie să-i slujească ego-ului său, sau ca pe ceva ce poate fi
manipulat cu uşurinţă. De obicei prin acest fel de relaţie îi distrugem pe
ceilalţi şi pe noi înşine.
Modul în care cineva se relaţionează la Dumnezeu, la semeni şi la el însuşi, este
un barometru al vieţii lui.
În societatea zilelor noastre, oamenii sunt alături unul de celălalt mai mult fizic
decât emoţional. De aceea e nevoie de creştini care să poată demonstra ce este adevărata
părtăşie.
Prin viaţa de creştin Dumnezeu nu a intenţionat ca omul să fie singuratic. Relaţiile
cu ceilalţi sunt folosite de Dumnezeu pentru a aduce vindecare.

36
 Iată câteva sugestii pentru a avea relaţii semnificative cu cei din jur:
1. E nevoie de maturitate pentru ca două persoane să se poată relaţiona.
2. Fiecare persoană e suficient de independentă încât se poate descurca şi dacă ar
rămâne singură.
3. Fiecare persoană trebuie să se accepte pe sine pentru a nu căuta mereu
aprobarea celuilalt.
4. Fiecare are dreptul să-şi exprime unicitatea lui.
5. Fiecare îl apreciază şi acceptă pe celălalt, fiind liber fiecare să dea şi să
primească
6. Datorită faptului că fiecare este acceptat, se creează un sentiment de siguranţă
7. Fiecare este conştient de faptul că e unic, că această unicitate trebuie
exprimată şi nu trebuie să nege valoarea celorlalţi pentru a se ridica pe sine.
8. Valoarea intrinsecă a acestei relaţii este dragostea.

Dacă doreşti să ai prieteni, atunci fi un prieten.

BĂRBATUL LUI DUMNEZEU ÎN CENTRUL ATENŢIEI

Dumnezeu are nevoie de bărbaţi tineri sau bătrâni. El a ales să-şi împlinească
lucrarea prin oameni. În orice generaţie, Dumnezeu îşi are oamenii Lui.
Ce l-a făcut pe Daniel din Vechiul Testament să fie aşa de special în ochii Lui
Dumnezeu?
- viaţa lui Daniel a fost caracterizată de încredere, nu de conflict.
o Atunci când Daniel a fost în Babilon, el nu a fost confuz, frustrat, nu s-a plâns,
nu s-a simţit persecutat. El a ştiut că Dumnezeu este în controlul vieţii lui şi la
momentul potrivit va înţelege planul Lui Dumnezeu cu privire la el.
o Dumnezeu are nevoie de noi chiar aici, în această lume căzută.
- Viaţa lui Daniel a fost caracterizată de identificare, nu izolare
o Daniel a avut grijă de trupul său, a studiat cultura babiloniană, a studiat
obiceiurile, a învăţat limba şi a ajuns pas cu pas între fruntaşii Babilonului
o Este greşit să te identifici atât de mult? Evident nu. Pavel a avut exact aceeaşi
atitudine. (1Cor.9:17, 21 „Căci măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut
robul tuturor ca să câştig pe cei mai mulţi”.)
- Daniel a fost un om al convingerilor, nu al compromisului
o Adeseori suntem tentaţi să credem că o persoană care se identifică cu păcătoşii
este lipsită de o convingere adevărată şi că îşi compromite mărturia creştină.
o Există o diferenţă între opinie şi convingere. Opiniile pot fi schimbătoare şi se
modelează în funcţie de situaţie, convingerile sunt cele care te controlează pe tine
indiferent de opoziţie sau de rezultat. Un om nu îşi va da viaţa pentru opiniile
sale, dar va muri pentru convingerile lui.
o Daniel s-a hotărât în inima lui să nu se spurce. Dumnezeu are nevoie de oameni
hotărâţi, anumite preferinţe s-ar putea să fie importante, dar principiile în ce
priveşte integritatea, adevărul, nu pot fi schimbate.
- Daniel a fost caracterizat de amabilitate, nu de antagonism.
o El a fost plin de bunătate, curtoazie, smerenie, el nu şi-a impus crezul său
păgânilor, dar nici nu s-a compromis
37
 o Domnul Isus a spus „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii”, nu din
pricina unor decizii greşite.
- Viaţa lui Daniel a fost caracterizată de înălţare, nu de dispariţie
o datorită faptului că a mânuit problemele cu înţelepciune şi bunăvoinţă, a atins
inimile celor ce l-au luat captiv şi a câştigat respectul şi admiraţia lor.
o Povestea lui Iosif din Vechiul Testament, ne arată faptul că vremurile de
încercare sunt o pregătire pentru înălţare.
o Daniel a avut şi el parte de multe teste, dar Dumnezeu s-a arătat credincios
cuvântului Său „..voi cinsti pe cine Mă cinsteşte...” 1Samuel 2:30

CRESCÂND ÎMPREUNĂ CU OAMENII

A învăţa să trăieşti împreună cu alţi oameni, este o problemă cu care fiecare din noi
trebuie să ne confruntăm.
A învăţa este cuvântul cheie. Domnul Isus spunea că dacă nu ne vom face asemenea
unor copilaşi, cu nici un chip nu vom intra în Împărăţia Lui Dumnezeu. Creşterea presupune
nu doar să înveţi lucruri noi, ci şi să te dezveţi de alte lucruri vechi.
Una din modalităţile prin care ne putem îmbunătăţii relaţiile cu cei din jur este aceea de
a ne da seama de modurile greşite învăţate în trecut. Iată câteva din aceste moduri:

Ţapul ispăşitor:
– cei care folosesc acest mod de relaţionare, mereu dau
vina pe altcineva pentru greşelilor lor.
– Nu pot vedea adevărata cauză a problemei şi astfel nu
pot schimba ceea ce trebuie schimbat.

Sfântul sau perfectul:

- acest om este cel perfect, cel care nu greşeşte
- aplică regula paiului din ochiul celuilalt, dar nu-şi vede bârna

Etichetatorul :
- omul care găseşte câte un nume pentru fiecare (îngust la minte, naiv, ca o
mironosiţă, dus cu pluta, etc.). Faptul că cineva nu ripostează în mod direct, nu
înseamnă că nu este afectat de acest stil de abordare a cuiva.
- Problema etichetării este că prin aceasta este redusă valoarea reală a omului.
- Matei 5:22 „Oricine îi spune fratelui său prostule sau nebunule, va cădea sub
pedeapsa focului gheenei”.

Cel care pune la colţ:

- un astfel de om îşi pierde foarte uşor prietenii
- nu acceptă greşelile celuilalt

Îmi iau catrafusele şi plec:

- acesta este un alt mod de relaţionare, la care cu toţii am recurs uneori
- dacă nu-mi place ceva, îmi dau demisia, divorţez sau plec
- este mult mai uşor să pleci mai departe decât să te maturizezi.

38
Principii pentru o relaţionare bună

Comunicarea:
- George Bernard Shaw spunea: „Cel mai mare păcat pe care îl putem face semenilor
noştri, nu este să-i urâm ci să fim indiferenţi faţă de ei. Aceasta este esenţa
inumanităţii.”
- Când lucrurile nu merg bine, cei mai mulţi oameni întrerup comunicarea.
- Matei 5:23, 24 „Dacă îţi aduci darul la altar, şi îţi aduci aminte că fratele tău are
ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te
cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul.”

Autoritatea grupului:
- lasă ca majoritatea să decidă.
- Trebuie să verificăm punctul nostru de vedere cu semenii noştri
- În unele situaţii doar Dumnezeu ne poate spune care este adevărul

Toleranţă:
- a fi tolerant este opusul lui a fi dominator şi critic.
- O persoană tolerantă recunoaşte unicitatea celuilalt şi-i dă dreptul să greşească.
- O persoană tolerantă este una care are încredere în Dumnezeu şi în oameni.

Iertare:
- trebuie să fim gata să iertăm nelimitat (Matei 18:21, 22)
- iertarea implică 3 lucruri: maturitate (să fi capabil să accepţi greşeala şi suferinţa),
abilitatea de a-l ajuta pe celălalt să-şi ducă povara păcatului (Iosif şi fraţii săi),
abilitatea de a restaura relaţia distrusă

CUM SĂ EŞUEZI ÎN MOD SPECTACULOS

Sunt multe cărţi despre cum să ai succes. Dar există vreo carte despre cum să
falimentezi? Un studiu recent a arătat că în societatea americană 3% din populaţie are un
succes remarcabil, 68% are un succes moderat şi 23% sunt complet falimentari.

Regula nr.1 Fi dus de vânt încoace şi încolo! – fugi ca de otravă de orice obiectiv indiferent
dacă e de scurtă sau de lungă durată.

Regula nr. 2 Amână! – nu fă azi ceea ce poţi face mâine (reversul lui nu lăsa pe mâine ce poţi
face azi).

Regula nr. 3 Fii negativist! – dacă vrei să eşuezi gândeşte-te la eşec.

- cercetările au arătat că 93% din succesul nostru are de-a face cu atitudinile noastre şi
7% cu cunoştinţele şi îndemânările noastre.

Regula nr. 4 Fi un comunicator slab! – nu asculta cum trebuie şi spune tot ce gândeşti

39
Regula nr. 5 Subapreciază-te! – aminteşte-ţi mereu toate eşecurile tale, toate slăbiciunile tale
şi nu uita să le spui şi altora.

Regula nr. 6 Nu te motiva! – dacă o faci s-ar putea să ai succes.

Regula nr. 7 Fi un purtător al îngrijorării! – dacă nu mai ai pentru ce să te temi, teme-te de

frica însăşi.

Regula nr. 8. Nu încerca! – dacă nu reuşeşti din prima, las-o baltă! N-ai nimic de pierdut
decât viaţa ta!

RĂSPUNZÂND PROVOCĂRILOR

Istoria este o dovadă a modului în care oamenii au făcut faţă crizelor. Modul în care
fiecare a răspuns, a croit drumul istoriei.
Modul în care noi facem faţă provocărilor va determina destinul nostru.
Totul se reduce la individ. Să nu spui niciodată NU POT FACE NIMIC.
Sportul poate fi o lecţie de viaţă pentru noi.
În sport, atletul trebuie să răspundă repede. Un om care are o viziune şi ştie ce poate
face, va trece peste orice obstacol pentru a-şi vedea visul împlinindu-se.
Goethe spunea: „nu poţi şti ce poţi face până când nu ai răspuns imediat unei
provocări”.
Lumea de azi are nevoie de părinţi care să creadă în copii lor, de oameni cu credinţă.
Lumea are nevoie de oameni cu curaj care să înfrunte tragediile vieţii cu zâmbetul pe
buze. Trebuie să ne întoarcem pe câmpul de luptă şi să continuăm să învingem tragediile vieţii,
să trăim o viaţă folositoare în mod creativ.

40
 Cap. 7 Bărbatul şi Dumnezeul lui

CAUTĂ SCOPUL ULTIM

Un fizician, pe nume Lambert Dolphin, a încercat să-şi explice existenţa universului

prin legile fizicii. Oricât de mult a reuşit să cunoască cu privire la univers şi legităţile lui, nu a
găsit împlinire. Curând după terminarea facultăţii a devenit un om foarte bogat, dar nici aceasta
nu a satisfăcut nevoia lăuntrică a inimii sale. Prietenii şi viaţa lipsită de orice restricţii morale,
l-au afundat şi mai mult în mizerie, până când nici psihiatrii nu mai ştiau ce să facă cu el. Totul
a durat până într-o zi, când discutând cu un păstor, omul de ştiinţă a rămas fără replică şi a
trebuit să accepte ideea să-L pună şi pe Dumnezeu la încercare. Iată câteva din întrebările pe
care şi le-a pus în tot acest demers şi răspunsurile primite:

Cine este Dumnezeu şi cum poate fi El găsit?

- 1 Timotei 2:5, 6
„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni:
Omul Isus Hristos, care s-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi...”

-Ioan 14:6
„Isus a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin
Mine.”

Dacă nu-L pot iubi pe Dumnezeu?

- 1 Ioan 4:10
„Dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit
pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”.

Dacă nu pot face ceea ce Dumnezeu se aşteaptă de la mine?

- Efeseni 2:8,9
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este
darul Lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Omul de ştiinţă a concluzionat: „ Din acea zi am supus Biblia la test în laboratorul

vieţii. Sunt pe deplin convins că acest document este în mod remarcabil ceea ce
pretinde a fi: Cuvântul Lui Dumnezeu.”

41
 PREDARE SUPREMĂ

După Domnul Isus, Apostolul Pavel este unul din cei mai de seamă oameni din
istorie. Personalitatea lui Pavel, învăţăturile şi scrierile sale prin Duhul Sfânt, a făcut
din creştinism o adevărată putere mondială.
Despre viaţa Apostolului Pavel s-au scris peste 2000 de volume, fără a lua în
considerare alte comentarii sau manuscrise de istorie în care Apostolul apare. Acest
lucru ne convinge de faptul că este un om de la care avem de învăţat.
Cei mai mulţi oameni cred că atunci când Îl primeşti pe Isus în inimă este cel mai
important moment din viaţa ta. Dar, din viaţa Apostolului Pavel observăm că de fapt,
lucrurile nu stau chiar aşa. Există un alt moment mult mai important şi acesta este
momentul PREDĂRII în mâna Lui Dumnezeu.
Predarea Apostolului Pavel a avut două dimensiuni:
- „Doamne, ce vrei să fac?” – o predare faţă de un nou Stăpân şi pentru o nouă
misiune. Această predare nu vine uşor, dar Isus trebuie să aibă primul loc în viaţa
noastră. Dumnezeu poate schimba lumea cu un singur om predat în întregime Lui.
FĂ-L PE ISUS STĂPÂN şi El te va face şi pe tine stăpân.
- „Doamne, cine eşti?” – cunoaşterea Lui Dumnezeu este în parte, Pavel avea nevoie
de o viaţă întreagă pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

ORA DE NEPREŢUIT

Adeseori creştinul trăieşte în sărăcie spirituală în loc să se delecteze în harul

prezenţei Lui Dumnezeu.
Folosind mijloacele harului puse la dispoziţia noastră, vom descoperi că Tatăl
nostru Ceresc care ne iubeşte, ne-a pus la dispoziţie tot ce avem nevoie pentru fiecare zi
şi pentru a rămâne în dragostea Lui.
NU EXISTĂ NICI UN SUBSTITUENT PENTRU TIMPUL NOSTRU
DEVOŢIONAL ZILNIC. Fără acest timp pus deoparte cu Dumnezeu zilele sunt haotice
şi nopţile neliniştite.

Ce este timpul devoţional?

- este timpul în care îmi predau mintea, voinţa, trupul meu, prezenţei şi învăţăturilor
Lui Dumnezeu.
- Mulţi creştini cred că timpul de rugăciune este timpul în care doar Îi cer ceva Lui
Dumnezeu sau este timpul pentru rezolvarea urgenţelor.
- Rugăciunea este o comunicare între două părţi: Dumnezeu şi noi.
- Rugăciunea ar trebui să cuprindă: închinare, laudă, cerere şi mulţumire.
- Biblia este ca şi harta pentru un turist - ea trebuie consultată zilnic. În Biblie găsim
putere, înţelepciune, călăuzire, etc.

Cum să fac faţă problemelor cu care mă confrunt în acest domeniu?

1. Stabileşte-ţi un timp regulat pentru părtăşie şi nu lăsa nimic să te oprească. DACĂ

EŞTI PREA OCUPAT PENTRU A PUTEA PETRECE TIMP ÎN RUGĂCIUNE ŞI
CITIREA BIBLIEI, ATUNCI EŞTI ÎNTR-ADEVĂR PREA OCUPAT.
2. Găseşte un loc retras unde nu poţi fi deranjat.

42
3. Ia un scaun confortabil şi foloseşte-l.
4. Camera să fie bine luminată pentru a nu-ţi obosi ochii.
5. Ia un carneţel şi un creion. Notează ideile pe care ţi le dă Duhul Sfânt.
6. Ia nişte culori pentru a sublinia în Biblie anumite versete.
7. Ia-ţi un liniar pentru a face sublinieri drepte.
8. În timp ce citeşti din Biblie, păstrează o inimă deschisă faţă de Domnul şi cere-I să-ţi
vorbească. În timp ce citeşti aminteşte-ţi mereu de credincioşia, puterea şi dragostea
Lui Dumnezeu.
9. Foloseşte o concordanţă biblică bună.

Timpul de părtăşie ar trebui să înceapă cu mărturisirea păcatelor. Apoi în baza

mărturisirii primim iertarea şi suntem astfel pregătiţi pentru ceea ce Dumnezeu are
pregătit în acea zi.

OILE ŞI LUPII

În cercurile creştine suntem confruntaţi cu următorul paradox: creştinii sunt încurajaţi să

se separe de lume (ies din orice cercuri sociale în care au fost până atunci) şi să
proclame evanghelia celor pierduţi. Cum se pot face amândouă?

Domnul Isus a încercat să ne explice cum să facem acest lucru spunând: „Vă trimit ca
pe nişte oi în mijlocul lupilor”. Un cioban în mod normal vrea să îşi ţină oile în staul,
departe de lupi. Iată un Păstor care îşi trimite oile în mijlocul lupilor. Se ridică
întrebarea: oare nu sunt astfel oile puse în pericol? Bineînţeles că sunt, dar ele vor putea
rămâne în siguranţă atunci când sunt total dependente de Păstor.

Domnul Isus a spus: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. El a
fost trimis ca un Miel, dar acest Miel a fost victorios în cele din urmă.

Oamenii au fost surprinşi de faptul că Isus stătea la masă cu vameşii şi păcătoşii. El vrea
ca şi noi să facem acelaşi lucru. Poate veţi spune că nu sunteţi suficient de tare. Cuvântul
Domnului spune: „Cristos în voi, nădejdea slavei!”.
Cum putem vedea avertismentul lui Ioan atunci când spune „Nu iubiţi lumea, nici
lucrurile din lume”, iar Iacov accentuează şi mai tare spunând „Nu ştiţi că prietenia cu
lumea este vrăşmăşie cu Dumnezeu?”.
Pericolul apare doar în contextul în care oaia uită că e oaie şi se crede lup. Atunci când
începe să-ţi placă lucrurile din lume te afli în pericol. Creştinii trebuie să folosească ceea
ce este în lume cu grijă.
În contextul în care creştinul devine conştient de bătălia spirituală în care este implicat
studiul Bibliei şi rugăciunea devin indispensabile.
Creştinii se pot asocia în mod liber cu necreştinii, dacă interesele lor comune coincid,
câtă vreme aceste asocieri nu sunt contrare convingerilor şi preceptelor morale.
Dumnezeu ne-a chemat să fim diferiţi nu antipatici.

AMBASADOR ÎN LUME
43
 Oriunde este un copil, un bărbat sau o femeie care nu L-a primit pe Isus, acolo
începe misiunea creştinului.
Misiunea credinciosului începe de Luni până Duminică, la locul de muncă, în familie, în
Biserică.
Cineva ar putea ridica următoarea întrebare: Este legitimă încercarea de a schimba
religia cuiva? Răspunsul este că, Creştinismul este mai mult decât o simplă religie, el
este viaţă.
Misiunea Bisericii Creştine nu este aceea de transfer. Ea este aceea de a le spune altora
despre dragostea Lui Dumnezeu care le poate schimba viaţa.
Inima Creştinismului nu e reprezentată de etica şi codul moral al său, ci de moartea şi
învierea Lui Isus. Mesajul misionarului trebuie să aibă de-a face cu evenimente, nu idei.
Care este motivaţia corectă pentru misiune?
Ø Dorinţa de a elimina sărăcia?
Ø Dorinţa de a ne împărtăşi modul nostru de viaţă?
Ø Dorinţa de a elimina mizeria?
- MOTIVUL PENTRU CARE MISIUNEA TREBUIE SĂ AIBĂ LOC ESTE
PENTRU CĂ ISUS A CERUT-O!
Dragostea Lui Dumnezeu poate fi explicată în multe feluri pe câmpul misiunii:
- prin lucrarea de vindecare (ajutor medical)
- prin acte caritabile
- prin îngrijirea orfanilor, văduvelor,
- prin şcoli
- cu toate acestea cea mai mare expresie a dragostei este EVANGHELIZAREA
Duhul Sfânt este Cel care ne dă puterea în lucrarea de misiune. El ne-a fost promis de
Domnul Isus (Luca 11:13)

CONVERSAŢII PENTRU CRISTOS

Cum putem noi să facem Creştinismul relevant şi astăzi?

Cel mai eficient mod ar fi să găsim noi o credinţă mai puternică şi apoi să o
transmitem şi altora.
Un alt mod ar fi acela de a fi modele, exemple demne de urmat. Viaţa noastră ar
trebui să poată demonstra convingerile noastre.
Exemplul personal nu este întotdeauna suficient de comprehensiv, cum aş putea
prin viaţa mea să ilustrez la adevărata valoare caracterul Lui Dumnezeu?
Iată ce cred că este mărturia:
1. Mărturia personală este mărturia către Domnul Isus a unei experienţe pe care am
avut-o cu El. Dacă nu-L cunoşti pe Isus, nu vei avea nici o mărturie. Ea conţine
atât elemente obiective (care au de-a face cu ceea ce a făcut Isus), cât şi
subiective (modul nostru de percepţie a acestor fapte)
2. Atunci când îţi depui mărturia ar trebui să poţi diferenţia ceea ce a spus sau făcut
Isus şi cum ai primit tu lucrul respectiv. Oamenii trebuie să ştie diferenţa. Noi nu
suntem la fel de importanţi ca şi ceea ce a făcut Isus.

44
 3. Este mult mai bine să începem cu propria experienţă şi nu cu ceea ce credem.
Spre exemplu Apostolul Pavel face foarte multe referiri la experienţa sa.
Experienţa este cea care sprijină crezul nostru.
4. Naturaleţea deschide uşa inimii persoanei cu care discutăm.
5. Încrederea este baza pe care se poate clădi o conversaţie. Nu vorbi mult, lasă-i pe
ceilalţi să vorbească. Noi îi ajutăm pe oameni atunci când îi înţelegem.
6. Mărturia poate cuprinde ceea ce tu ai experimentat, dar şi experienţa altora.
7. Conversaţia trebuie să ducă la identificarea responsabilităţii.
8. Când omul este adus în faţa faptului că este păcătos, cu cât va fi mai specific în
identificarea păcatului, cu atât va primi iertarea Lui Cristos mai eficient.
9. Pasul luării deciziei este ultimul.
10. După luarea deciziei de a-L primi pe Isus, rugăciunea vine natural.

După ce omul cu care am discutat ajunge să-şi predea viaţa în mâna Domnului, ce mai rămâne
de făcut?

1. Părtăşia
– un bebeluş are nevoie de mâncare, căldură, dragoste şi
atenţie.
– Ca orice copil, noul convertit va avea urcuşurile şi
coborâşurile lui, de aceea e nevoie de cineva lângă el
2. Dezvoltarea unor obiceiuri devoţionale:
Ø rugăciunea este o experienţă nouă
Ø citirea Bibliei
3. Împărtăşirea cu alţii
- pentru a depune mărturie e nevoie de o adevărată convertire, ceva imaginaţie şi puţin
curaj

În acest fel cercul se lărgeşte, iar Dumnezeu prin tine schimbă vieţi. Acest lucru a fost
adevărat în trecut, este adevărat şi azi şi va fi adevărat şi în viitor. Cea mai puternică dovadă
pentru valabilitatea creştinismului este viaţa schimbată a unui om.

45