autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici (28) folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. Cunostea limba greaca, araba, turca, romana, slavona si latina. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Opera lui cea mai de seama, Didahiile, a pus bazele literaturii oratorice romanesti. Stilistica Didahiilor isi afla cu usurinta motivele si metaforele in literatura medievala. Didahiile ar fi putut furniza cercetarii lui Curtius despre Literatura europeana si Evul Mediu latin exemple potrivite pentru aproape fiecare din clasele propuse de acesta pentru epocile mai vechi. Topica exordiala a lui Antim cunoaste toate motivele dedicarii lui Dumnezeu a operei proprii, afectarea modestiei si celelalte. Artistic vorbind, insusirea de capetenie a Didahiilor consta in bogatia si finetea mijloacelor de persuasiune. Eugen Negrici a descoperit o anumita schema in toate predicile. Intai, sistemul de referinta: un personaj religios sau un eveniment sacru asezat sub o lumina sublima, izvoratoare de vrednice pilde morale. Apoi, agresiunea: locutorul se intoarce spre public si, fulgerand ca Moise, ii confrunta faptele cu amintitele date divine. In a treia pozitie vin indicatiile crestine, deturnand in final, in rugaciune. Literatura isi face loc, in primul nivel, sub forma portrerului si a descrierii ( naratiunea e nesemnificativa), in al doilea sub forma pamfletului si a caracterelor, si, in al treilea, ca imn religios. Oratorul ecleziastic stapaneste toate clapele instrumentului sau, solemnitatea, familiaritatea, pilda, exaltarea, probozania, psalmodierea, poeticul, trivalul, metodicul si mesianicul.