Sunteți pe pagina 1din 10

Bucovina Forestierã X, 1-2.

Comentarii

Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor

Victor Giurgiu

1. Introducere Rădulescu (1923, 1933, 1934) şi ale altor


colaboratori (Giurgiu, 2002) şi a şapte
În contextul creşterii pe plan inter- decenii de la excepţionala cercetare ştiinţi-
naţional a interesului pentru conservarea fică, efectuată de Chiriţă şi Popescu (1933),
diversităţii biologice, Comisia de Ştiinţe privind regenerarea gorunetelor prin trata-
Silvice a Academiei Române a organizat mentul tăierilor în ochiuri. Aceste două
(martie 2002) dezbaterea ştiinţifică cu titlul evenimente ştiinţifice au marcat naşterea
“Regenerarea arboretelor, mijloc pentru silvotehnicii româneşti, respectiv detaşarea
conservarea şi ameliorarea biodiversităţii”. de împrumuturi conceptuale din alte ţări.
S-a avut în vedere adevărul potrivit căruia După cum a afirmat ilustrul silvicultor I.
prin alegerea şi aplicarea tratamentelor, Vlad (1943), suntem în faţa unui fapt
biodiversitatea şi, respectiv, stabilitatea remarcabil, “de importanţă apreciabilă şi
arboretelor pot fi influenţate în sensuri mul- deschizător de epocă nouă în regenerarea
tiple (conservare, ameliorare, deteriorare), stejarilor de la noi” şi nu numai.
acţionând asupra tuturor nivelurilor biodi- Important de menţionat este faptul că
versităţii, respectiv diversitatea genetică, Constantin Chiriţă (1933), înainte de a se
diversitatea speciilor, diversitatea ecosis- pronunţa în privinţa metodei de regenerare
temelor şi diversitatea ecocomplexelor a gorunetelor din România, a studiat atent
forestiere (ONF, 1993). procesul de regenerare în pădurile virgine,
Actualitatea temei este dată şi de ampli- contestând că “această regenerare de la
ficarea doborâturilor şi rupturilor produse sine, în buchete sau grupe, în ochiuri, se
de vânt şi zăpadă în pădurile de munte şi a produce fără excepţie, însă cu neapărata
uscărilor anormale de arbori în pădurile de condiţie ca solul forestier să-şi fi păstrat în
stejari, procese cauzate în bună parte de aceste goluri ale masivului tot complexul
îngustarea biodiversităţii ecosistemelor proprietăţilor solului forestier apt pentru
forestiere, prin aplicarea de tratamente regenerarea naturală”. Mai târziu, acelaşi
necorespunzătoare de-a lungul timpurilor. autor a ţinut să precizeze că “pentru
Oportunitatea acestei dezbateri a fost regenerarea şi refacerea pădurilor natura
corelată şi cu împlinirea a opt decenii de la rămâne dacălul nostru suprem” (Chiriţă,
promovarea tratamentului regenerărilor 1983).
(tăierilor) în ochiuri la regenerarea-refa- Analizate sub prisma obiectivelor
cerea arboretelor de şleau de câmpie, prin actuale, metodele promovate atunci de
contribuţiile lui Marin Drăcea, Marin Drăcea, Rădulescu şi, mai apoi, de Chiriţă
45
Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

şi Vlad au adus un câştig considerabil şi din ducem opinia întemeiată a distinsului sil-
punct de vedere al conservării şi ameliorării vicultor român Victor Stănescu (1998),
biodiversităţii genetice şi ecosistemice, în potrivit căreia “generalizarea extinderii în
comparaţie cu tratamentul tăierilor rase şi cultură a unor materiale de reproducere cu
tratamentul tăierilor succesive, aplicate ge- structuri genotipice de calitate, dar care nu
neralizat, dar cu rezultate necorespunză- sunt rezultatul mecanismelor naturale ale
toare, în România din acele vremuri. meiozei şi fecundării, nu ar fi posibilă fără
riscuri necunoscute, de vreme ce natura
însăşi a preferat calea mai complicată a
2. Supremaţia regenerărilor naturale reproducerii indirecte, pe cale sexuată,
celei de reproducere simplă, directă, prin
Odată cu instituţionalizarea conceptului fragmente vegetative”. În acord cu eminen-
de gestionare durabilă a pădurilor, care se tul silvicultor, ne exprimăm rezerve în pri-
referă şi la conservarea şi ameliorarea bio- vinţa silviculturii clonale şi nu subevaluăm
diversităţii, a crescut considerabil impor- “consecinţele restrictive genetic ale eli-
tanţa ce se acordă regenerărilor naturale, minării din circuitul biologic a procesului
pe plan european acestea fiind unanim “confruntării” gameţilor la fecundare, pe
recomandate ori de câte ori sunt posibile, care le prilejuieşte înmulţirea vegetativă
fapt explicabil, dacă avem în vedere că repetată, un proces oarecum contrar naturii,
aceste metode de regenerare asigură în fără predispoziţii de heterozis şi fără
primul rând conservarea în descendenţe a potenţial de variabilitate intracromozomi-
structurii genetice originare, dar şi a celei ală, intercromozomială şi gametică”.
ecosistemice, având şi capacitatea să le Totodată, repetăm şi susţinem necesitatea
amelioreze, în cazurile în care tratamentele reconsiderării atitudinii faţă de plantaje
se aleg şi se aplică corespunzător. (livezi semincere), precum şi faţă de modul
În ultimul timp, se promovează metode cum sunt selectaţi arborii plus, astfel încât
ale regenerării naturale nu doar în ţările din pe această cale riscantă să nu se mai
centrul Europei, specializate în trecut în restrângă biodiversitatea genetică şi ecosis-
regenerări artificiale, dar chiar şi în ţările temică a viitoarelor păduri (Giurgiu, 1980;
din nordul continentului, în care predomină 1982; 1999; Stănescu, 1999).
păduri echiene de răşinoase. Faţă de avansul înregistrat în ultimul
În acord cu această concepţie, pe plan timp de adepţii metodelor regenerării natu-
internaţional, nivelul gestionării durabile a rale, reacţia susţinătorilor regenerării artifi-
pădurilor se evaluează şi după criterii şi ciale n-a întârziat să apară. Împotriva
indicatori referitori la ponderea rege- primelor metode se invocă, cu evidentă
nerărilor naturale în ansamblul rege- exagerare, riscul consangvinizării (inbreed-
nerărilor. ing), ce s-ar manifesta în arboretele natu-
Desigur, regenerarea naturală nu poate rale sau regenerate pe cale naturală, care ar
fi absolutizată. Rămân suficiente zone afecta stabilitatea arboretelor, supraes-
libere şi obligatorii pentru regenerarea arti- timând avantajele regenerării cu puieţi
ficială: pentru completarea nereuşitelor la obţinuţi pe cale vegetativă. “Orice s-ar
aplicarea tratamentelor, în cadrul metodei spune însă, nici o specie de arbori nu s-a
de regenerare-refacere a arboretelor (meto- putut menţine secole şi milenii la rând
da Drăcea) etc. Este însă necesar să repro- decât prin seminţe din fructificaţii naturale

46
Giurgiu Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor

succesive şi nicidecum prin butaşi sau acestui principiu fundamental al sil-


altoaie" (Stănescu, 1998), ori prin inginerii votehnicii moderne, bazată pe considerente
genetice. ecologice şi genetice, obligă totodată la
Desigur, regenerarea naturală va fi con- completarea golurilor neregenerate, cu uti-
traindicată sub raport genetic doar în cazuri lizarea unui material de împădurire de
particulare, ale unor arborete izolate, ale provenienţă locală, având aceeaşi structură
unor arborete necorespunzătoare poli- genetică.
funcţional ş.a. Nu trebuie subestimat însă Desigur, “selecţia semincerilor pe cri-
rolul considerabil ecologic şi social al unor terii genetice-fenotipice, ca şi asigurarea
ecosisteme, chiar dacă calitatea şi produc- unei bune interfecundări a acestora şi
tivitatea auxologică a acestora este redusă. evitarea consangvinizării, cu efectele ei
Uneori se preferă, de pildă, un arboret nefavorabile binecunoscute, reprezintă, de
regenerat natural de mare biodiversitate, asemenea, probleme care, într-o silvicul-
dar de redusă productivitate, căruia i s-au tură cu caracter genetic-aplicativ, trebuie
atribuit înalte funcţii de protecţie, decât un rezolvate cu discernământul necesar”
arboret artificial de productivitate ridicată, (Stănescu, 1983). În acest scop, se impun
dar de stabilitate scăzută şi nefuncţional cercetări adecvate şi completarea normelor
ecoprotectiv. Evident, în asemenea cazuri, tehnice de specialitate cu prevederi în acest
decizia va aparţine silvicultorului dotat cu sens.
un avansat discernământ ecologic şi eco-
nomic.
Catastrofalele doborâturi şi rupturi pro- 3. Consideraţii asupra metodelor de
duse periodic de vânt şi zăpadă în pădurile regenerare a arboretelor sub prisma con-
montane, îndeosebi în arboretele pure de servării şi ameliorării biodiversităţii
molid, inclusiv cele din anul 2002, sunt şi
o consecinţă a brutalizării legilor naturii, Tratamentul tăierilor rase reprezintă cea
respectiv a transformării arboretelor plu- mai brutală intervenţie silviculturală în
riene şi amestecate, optim biodiversificate viaţa pădurii, ignorând profund legile de
şi de mare stabilitate, în arborete artificiale structurare şi funcţionare a ecosistemelor
echiene monotipice. Prin aceasta, s-a pro- forestiere şi afectând, frecvent irecuperabil,
dus o depresiune importantă de informaţie stabilitatea şi polifuncţionalitatea (Giurgiu,
genetică, precum şi o diminuare a mani- 1980). Aceste tăieri contribuie la eli-
festării panmixiei în paralel cu creşterea minarea unor biotipuri originare şi chiar a
procesului de consangvinizare, ceea ce a unor tipuri de ecosisteme valoroase, care nu
condus la pierderi însemnate de vitalitate şi mai pot fi reproduse pe cale artificială.
stabilitate, de rezistenţă la impactul medio- Aplicate succesiv de-a lungul mai multor
gen. generaţii, reduc tot succesiv şi tot mai
Aşadar, opţiunea pentru regenerarea accentuat diversitatea biologică şi stabili-
naturală este întemeiată, pe considerente tatea ecosistemelor respective, nivelurile
referitoare la conservarea structurilor indicatorilor de biodiversitate şi stabilitate
genetice şi ecologice existente, obţinută, de rămânând, după încheierea proceselor de
regulă, prin îndelungate, milenare procese redresare ecologică, mereu în urma
naturale de adaptare a biocenozei forestiere nivelurilor dinaintea tăierii rase, ceea ce
la condiţiile date ale biotopului. Aplicarea echivalează cu o creştere succesivă a

47
Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

entropiei informaţionale (fig. 1). Daunele tui tratament (Stătescu, 1894;


aduse de aplicarea acestui tratament naturii Rădulescu, 1934; Giurgiu, 1961; 1980;
şi economiei sunt imense. 1982), în spe-ranţa că raţiunea va învinge în
Chiar dacă în urma tăierilor rase se cele din urmă. Desigur, rămân şi situaţii
formează, prin aportul silvicultorului, pentru care tăierile rase (pe suprafeţe mici)
arborete amestecate, cu specii mai rezis- nu pot fi evitate.
tente şi cu biotipuri din sămânţa recoltată Tratamentul tăierilor succesive, din
din mai multe populaţii, aceste arborete punct de vedere al reuşitei regenerării, a
continuă să poarte amprenta structurilor condus la rezultate dezastruoase în
echiene monoetajate, cu tot cortegiul de gorunete, stejărete şi şleauri, dar şi la
carenţe sub raportul biodiversităţii la toate reuşite, mai ales în cazul arboretelor de fag.
nivelurile (genetice, a speciilor, ecosis- În acest ultim caz, tratamentul are capaci-
temelor şi complexelor de ecosisteme) şi al tatea de a reface, respectiv de a conserva
deteriorării calităţii factorilor de mediu “întreaga structură multibiologică a arbore-
(sol, apă ş.a.). tului originar, adică se realizează pereni-
Iată de ce în multe ţări europene au fost tatea genotipurilor ancestrale, trecute prin
interzise tăierile rase cu decenii în urmă trierea severă a selecţiei naturale, a
(Elveţia, Slovenia etc.), iar altele sunt impactului variaţiilor de mediu în variante
pregătite pentru ofensiva decisivă împotri- extrem de numeroase” (Stănescu, 1999).
va acestei brutalităţi silviculturale, în frun- Dacă din punct de vedere al biodiversităţii
tea acestui demers situându-se organizaţia genetice, tratamentul regenerărilor (tăieri-
europeană a silvicultorilor care pro- lor) succesive cu 3-4 tăieri răspunde actu-
movează aplicarea legilor naturii (Pro Silva alelor şi viitoarelor cerinţe, el este în acelaşi
Europa, 1993). Noi avem de luptat în timp deficitar sub raportul diversităţii eco-
primul rând împotriva tăierilor rase în moli- sistemice. Într-adevăr, posedă reduse apti-
dişuri care, din păcate, încă sunt admise tudini pentru conservarea şi ameliorarea
prin lege pe suprafeţe de 3-5 ha şi susţinute structurii pe specii a arboretelor. Totodată,
“teoretic” de unii specialişti. Alţii au militat neputând fi aplicat pe perioade lungi şi
sau insistă repetat pentru interzicerea aces foarte lungi de regenerare, este responsabil
de echienizarea şi monoetajarea arboretelor
Tăierea rasă I pluriene şi relativ pluriene, pe de o parte, şi
Tăierea rasă II este incapabil să diversifice structura verti-
Tăierea rasă III cală a arboretelor echiene şi relativ echiene,
Biodiversitate-stabilitate

în vederea avansării lor pe trepte superioare


de organizare, spre structuri pluriene şi re-
lativ pluriene, pe de altă parte.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că,
aplicându-se pe perioade foarte scurte de
Reîmpăduriri I regenerare (2-3 tăieri uniforme), acest trata-
Reîmpăduriri II
Reîmpăduriri III
ment prezintă, într-adevăr, dezavantajul
0 100 200 Ani consangvinizării, din cauza distanţei prea
Fig. 1. Diminuarea prograsivă a biodiversităţii şi mari dintre seminceri, ceea ce formează
stabilităţii arboretelor după tăieri rase şi re- aşa-numitele “cercuri de consangvinizare”.
împăduriri succesive (schemă) Aşa se explică “degenerarea” multor

48
Giurgiu Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor

arborete de fag după extragerea a 40-60 % Într-adevăr, tratamentul codrului grădi-


din arbori la tăierea de însămânţare, deşi nărit, bazat fiind, teoretic, aproape integral
cantitativ regenerarea a fost declarată pe legile de structurare şi funcţionare a eco-
reuşită (!). sistemelor forestiere virgine, răspunde ple-
Faţă de cele menţionate, se desprinde nar tuturor exigenţelor ecologice, de con-
oportunitatea restrângerii drastice a aplică- servare şi ameliorare a biodiversităţii, la
rii tratamentului tăierilor succesive, chiar şi toate nivelurile acesteia. Performanţele
în făgete, în favoarea tratamentelor mai codrului cvasigrădinărit nu se îndepărtează
intensive menţionate mai jos, capabile pen- prea mult de cele ale tratamentului codrului
tru o eficientă conservare şi ameliorare a grădinărit, cu precizarea că poate fi aplicat
biodiversităţii şi protecţie a factorilor de şi arboretelor de cvercinee. Din păcate, el
mediu (sol, apă, climă ş.a.). este în prezent marginalizat.
Tratamentul regenerărilor (tăierilor) Tratamentul regenerărilor (tăierilor)
progresive, mai ales atunci când este aplicat succesive în margine de masiv, tratamentul
potrivit doctrinei originare (cu perioadă de tăierilor progresive în margine de masiv şi
regenerare totală de 20-40 de ani), elimină combinaţiile dintre acestea prezintă multi-
dezavantajele majore ale tratamentului ple avantaje sub raportul conservării şi
regenerărilor succesive, atât sub raportul ameliorării biodiversităţii la toate nivelu-
diversităţii genetice şi al diversităţii speci- rile, putând deveni o soluţie optimă pentru
ilor, precum şi al diversităţii structurii ver- molidişuri, ca înlocuitor al tratamentului
ticale. Performanţele acestui tratament tăierilor rase (Barbu şi Cenuşă, 2001).
izvorăsc din faptul că ideea regenerării în Chiar şi tăierile rase în benzi înguste (30-40
ochiuri este împrumutată de la procesul de m), cu regenerare naturală şi alăturarea par-
regenerare a pădurii naturale, soluţie verifi- chetelor după 5-10 ani pot oferi rezultate
cată şi ameliorată succesiv de natură de-a acceptabile în molidişuri.
lungul mileniilor (Chiriţă, 1933). Tratamentul crângului simplu, deşi teo-
Este, totuşi, inadecvat regenerării arbo- retic ar prezenta unele valenţe favorabile
retelor naturale, care deţin deja o structură sub raportul conservării diversităţii gene-
mai avansată (plurienă şi relativ plurienă), tice (se transmite la descendenţi variabili-
având deci o biodiversitate optimă sau tatea genetică totală), prezintă multiple
apropiată de această stare. Transformarea carenţe majore, ecologice şi economice, dar
acestor ecosisteme în arborete echiene sau şi din punct de vedere al diversităţii speci-
relativ echiene prin tratamente extensive ilor, ecosistemice şi a ecocomplexelor
reprezintă un atentat la legile naturii, cu forestiere. S-a emis şi ipoteza "uzurii" vita-
consecinţe irecuperabile, respectiv pierderi lităţii genomului, ca fiind responsabilă de
de informaţie genetică şi ecologică incalcu- declinul multor arborete gestionate în
labile (Giurgiu, 1962; 1980; 1982; Stănes- regimul crângului (Stănescu, 1999).
cu, 1984), care pot fi evitate doar ges- În schimb, din punct de vedere al con-
tionând aceste păduri în regim de conser- servării şi ameliorării biodiversităţii, trata-
vare sau de ocrotire (în arii protejate), ori mentul crângului compus nu ar mai trebui
aplicând judicios tratamentul codrului ignorat; din păcate, după cum a apreciat
grădinărit sau tratamentul codrului cvasi- Drăcea (1942), pe nedrept a fost exclus din
grădinărit (Giurgiu, 1961; 1980; 1982; practica silviculturală românească, punân-
Vlad şi Giurgiu, 1986). du-i-se în seamă carenţe, nemeritate, ale

49
Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

modului defectuos de aplicare. de gestionare, respectiv a unităţii amenajis-


tice, la 6-7 ha (faţă de maximul de 50 ha,
cât este admis prin actualele norme tehnice
4. Tendinţe pe plan european pentru amenajarea pădurilor, prin care se
favorizează uniformizarea structurii pădu-
Nu putem încheia această sumară ana- rii, în cazul codrului regulat);
liză a tratamentelor clasice sub raportul - restrângerea tăierilor rase, înseosebi a
gestionării durabile a pădurilor, inclusiv al celor pe suprafeţe mari (de peste 2 ha);
conservării şi ameliorării biodiversităţii, - formarea de arborete cu structuri ori-
fără a menţiona câteva tendinţe ce se mani- zontale puternic mozaicate, prin aplicarea
festă în unele ţări ale Uniunii Europene, în aşa numitului tratament al codrului neregu-
speranţa că majoritatea acestor evoluţii vor lat (tratament en futaie irreguliere) în trei
fi luate în considerare şi pentru silvicultura variante: pe pâlcuri mari (> 0,5 ha), denu-
românească. mite în Franţa "parquets"; pe pâlcuri mici
(10-50 ari), denumite în Franţa "bouquets";
4.1. La nivelul diversităţii genetice combinaţii între pâlcuri mari şi pâlcuri mici
(fig. 2) (Durbourdieu, 1977; Otto, 1999;
- extinderea regenerării naturale cu Bastien şi Turckheim, 1999). Aceste "trata-
completări artificiale, folosind material de mente" au multe caracteristici comune cu
reproducere bazat pe provenienţe strict tratamentul codrului cvasigrădinărit (în
locale; sensul termenului folosit în România). În
- conservarea ecotipurilor în cadrul Slovenia, tăierile rase au fost prin lege
reţelei de conservare a resurselor genetice; interzise încă din anul 1948, în favoarea
- restrângerea tăierilor rase. tratamentului codrului grădinărit şi a altor
tratamente intensive (Dolinsek, 1993). În
4.2. La nivelul diversităţii speciilor Germania, formarea de arborete cu structuri
orizontale mozaicate este tot mai mult luată
- formarea de arborete amestecate, în considerare (Otto, 1999). În Elveţia,
acordând o atenţie sporită speciilor din Franţa de est, Italia de nord, Germania de
toate etajele arboretului, inclusiv ale subar- sud-vest, tratamentul codrului grădinărit
boretului şi păturii ierbacee, precum şi o este promovat oriunde sunt condiţii favora-
atenţie deosebită tuturor etapelor şi fazelor bile de aplicare, în special în arborete de
ciclului silvicultural, nu doar la regenerare; brad, amestecuri de fag cu răşinoase şi
- menţinerea în arborete a unui număr făgete. Pentru România, principiile organi-
limitat de arbori bătrâni, morţi, scorburoşi, zaţiei europene Pro Silva sunt de mare
iescari (1-3 arbori la hectar), luând toate interes. Se consideră că ofensiva împotriva
măsurile ce se impun din punct de vedere tăierilor rase intră în faza finală.
fitosanitar şi al asigurării protecţiei pu- - excluderea de la regenerare a unor
blicului (ONF, 1993; Rameau, 1999). mici porţiuni din arboretele vârstnice
(ajunse sau trecute de vârsta exploatabi-
4.3. La nivelul diversităţii ecosis- lităţii tehnice), pentru constituirea aşa-
temelor şi ecocomplexelor forestiere: numitelor insule de îmbătrânire (Îlot de
vieillissement), având deci un ciclu silvi-
- reducerea drastică a suprafeţei unităţii cultural prelungit, în scopuri de conservare

50
Giurgiu Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor

Tratamente de codru regulat

Pâlcuri de regenerare

Tratamente de codru neregu-


lat pe pâlcuri

Parchet
Buchete de regenerare

Tratamente de codru neregu-


lat pe pâlcuri şi buchete

Buchet de regenerare

Tratamentul codrului gră-


dinărit pe buchete

Tăieri de regenerare Operaţiuni culturale

Notă. Tăierea de regenerare nu trebuie să fie neapărat definitivă sau tăiere rasă. De regulă, sunt
tăieri succesive sau tăieri progresive (în ochiuri).

Fig. 2. Reprezentarea schematică a tratatmentelor de codru într-o serie de gospodărire


cu 10 parcele (preluare după Dubourdieu, 1997)

51
Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

a biodiversităţii (Rameau, 1977; Dubour- liorarea biodiversităţii, fără a fi exclusă


dieu, 1997): se admit totuşi, unele lucrări regenerarea artificială (cu material de
de îngrijire; reproducere de provenienţă locală, îndeo-
- delimitarea şi conservarea de bioto- sebi pentru completarea regenerării natu-
puri-cheie; rale ş.a.). Efectele nedorite ale con-
- menţinerea sau chiar formarea de mici sangvinizării pot fi evitate prin alegerea şi
poieni în cadrul unor arborete, ceea ce este aplicarea corespunzătoare a tratamentelor
posibil de realizat şi în procesul de regene- silviculturale. Înainte de a fi aplicate în pro-
rare; ducţie, materialele de reproducere obţinute
- gestionarea distinctă a lizierelor şi a prin biotehnologii trebuie să treacă exam-
benzilor de pădure situate de-a lungul enul experimentărilor în natură, de lungă
reţelei hidrografice, acestea având un rol durată.
excepţional pentru conservarea bioceno- 3. Contribuţiile remarcabile aduse de
zelor de ecoton; M. Drăcea, M. Rădulescu şi alţi colabora-
- trecerea în regim special de conser- tori, de acum 80 de ani, precum şi ale lui C.
vare, respectiv neincluderea în procesul de Chiriţă de acum 70 de ani, referitoare la
regenerare, a arboretelor susceptibile de a fi promovarea tratamentului regenerărilor
încadrate în sistemul ariilor protejate, în progresive, au inaugurat o nouă etapă în
primul rând a arboretelor virgine şi a altor domeniul regenerării arboretelor, favora-
ecosisteme valoroase sub raportul con- bilă şi conservării şi ameliorării biodiver-
servării biodiversităţii. sităţii arboretelor.
Apreciem că asemenea reglementări ar 4. Aplicarea tratamentului codrului
trebui adoptate printr-un document oficial grădinărit şi a tratamentului codrului cvasi-
şi în ţara noastră, aşa cum s-a procedat în grădinărit, deşi sunt deosebit de favorabile
Franţa (ONF, 1993; 1995) şi în alte ţări conservării şi ameliorării biodiversităţii
europene, în acord cu obligaţiile de princi- pentru multe tipuri de ecosisteme, întâmpi-
piu asumate de România prin convenţii nă serioase obstacole în aplicare, de natură
internaţionale. obiectivă, dar şi subiectivă (din sfera men-
talităţilor).
5. Noile obiective ale silviculturii, con-
5. Concluzii şi recomandări semnate în documente ale organismelor
internaţionale de înalt nivel, însuşite de
1. Tratamentele aplicate în perioada de guvernul României, referitoare la conser-
formare a silviculturii româneşti, respectiv varea şi ameliorarea biodiversităţii, precum
tăierile rase, tratamentul crângului simplu, şi la gestionarea durabilă a pădurilor, con-
tratamentul crângului cu rezerve, tratamen- turează n e c e si t a t e a t re c e ri i l a o e t a pă
tul crângului compus (folosit defectuos) şi su p e ri o a ră î n e v o l uţi a si l v o t e h n i c ii
tratamentul tăierilor succesive aplicat la r o m â n e ş t i , caracterizată prin restrân-
cvercinee, au avut un impact negativ con- gerea drastică a tăierilor rase, inclusiv a
siderabil şi din punct de vedere al biodiver- celor de refacere, limitarea aplicării trata-
sităţii, stabilităţii şi polifuncţionalităţii mentului tăierilor succesive chiar la făgete,
pădurilor ţării. extinderea tratamentului regenerărilor pro-
2. Regenerarea naturală reprezintă un gresive, a tratamentului regenerărilor suc-
mijloc eficient pentru conservarea şi ame- cesive în margine de masiv, a tratamentului

52
Giurgiu Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor

regenerărilor progresive în margine de În acelaşi sens, ocoalele silvice desti-


masiv, a metodei Drăcea-Rădulescu pentru nate ca baze experimentale şi didactice
regenerarea-refacerea arboretelor de foioa- pentru cercetare şi învăţământ urmează să
se (în special de cvercinee), a tratamentului devină adevărate câmpuri de experienţă şi
codrului grădinărit şi a tratamentului codru- unităţi model sub raportul regenerării
lui cvasigrădinărit, în raport cu funcţiile arboretelor, cu luarea în considerare a bio-
atribuite şi structura arboretelor, tipul de diversităţii.
ecosistem şi de condiţiile de aplicare. 8. Puţinele, dar valoroasele păduri vir-
6. În acelaşi scop, în contextul alinierii gine care mai există în România trebuie
României la standardele Uniunii Europene, ocrotite şi cercetate sub raportul modului
este de dorit să se promoveze şi în ţara de structurare şi funcţionare, în vederea
noastră, dar cu discernământul necesar, perfecţionării metodelor de regenerare şi
metodele de regenerare intensive, cum sunt ameliorare a biodiversităţii pădurilor culti-
tratamentele codrului neregulat, capabile să vate.
formeze arborete cu structuri orizontale 9. Faţă de amplificarea fără precedent a
mozaicate. Principiile promovate de orga- consecinţelor negative ale hazardelor natu-
nizaţia europeană Pro Silva, adaptate la rale, cum sunt cele produse de furtuni şi
condiţiile ţării noastre, prezintă importanţă zăpadă, silvicultura românească se vede
deosebită pentru România, ele îmbinând constrânsă de aceste împrejurări să între-
cerinţele ecologice cu cele economice. Se prindă măsuri radicale pentru ameliorarea
recomandă aplicarea lor experimentală în biodiversităţii şi, respectiv, creşterea rezis-
România. tenţei arboretelor la factori distrugători,
Totodată, silvicultura românească nu combinând regenerările naturale, care tre-
poate ignora noile reglementări europene buie să predomine, cu regenerarea artifi-
referitoare la conservarea şi ameliorarea cială. De exemplu, în compoziţia arbore-
biodiversităţii prin: menţinerea pe picior a telor, ponderea fagului trebuie să crească
unui număr limitat de arbori vârstnici, scor- puternic, astfel încât împreună cu cea a
buroşi, iescari, morţi pe picior sau căzuţi, bradului să ajungă la 75-85 % în etajul
delimitarea unor “insule de îmbătrânire”, amestecurilor de răşinoase cu fag şi la
de biotopuri-cheie, de coridoare ecologice, 15-30 % în partea inferioară a etajului
gestionarea specifică a lizierelor şi a ben- molidişurilor.
zilor de pădure de-a lungul râurilor, pâra- 10. Un mijloc eficient pentru conser-
ielor şi golurilor de munte, precum şi varea pădurilor existente şi pentru creşterea
exceptarea de la regenerare a arboretelor producţiei de lemn sunt culturile forestiere
deosebit de valoroase sub raportul biodi- care urmează să fie realizate prin împă-
versităţii (ecosisteme virgine). A sosit duriri în afara actualului fond forestier,
momentul ca suprafaţa unităţii amenajistice acestea având şi un excepţional rol în
să fie limitată (la 6-7 ha). reconstrucţia ecologică a ţării (Brown,
7. Pe baze ecologice şi genetice va tre- 2001).
bui reorientată activitatea de cercetare 11. În manualele de specialitate, trata-
ştiinţifică din domeniul regenerării arbore- mentele să fie analizate şi evaluate şi în
telor, luînd în considerare noile obiective raport de aptitudinile lor pentru conser-
referitoare la conservarea şi ameliorarea varea şi ameliorarea biodiversităţii arbore-
biodiversităţii la toate nivelurile. telor.

53
Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

12. Problemele conservării şi ame- fôret irreguliere: evolution de l'amenagement


liorării biodiversităţii pădurilor urmează să forestier. Revue Forestiere Francaise. Numero
special: 247-258.
fie soluţionate pe plan legislativ, după
Pro silva, 1993. Actes du 1-er Congres europeen
exemplul ţărilor din Uniunea Europeană. Pro silva. Besancon, 243 p.
Rameau, J.C., 1999. Amenagement forestier,
importance de l'ecologie, prise en compte de la
Bibliografie diversité. Revue Forestiere Francaise. Numero
special: 87-101.
Barbu, I., Cenuşă, R., 2001. Regenerarea naturală a Rădulescu, M., 1929. Observaţii din cultura ste-
molidului. Staţiunea Experimentală de Cultura jarului pedunculat în Câmpia Română.
Molidului, Câmpulung Moldovenesc, 238 p. Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 15 p.
Bastien, B., Turckheim, B., 1999. Points de vue sur Rădulescu, M., 1933. Regenerarea pădurilor în
l'amenagement en futaie irreguliere. Revue România. La a 47-a Adunare Generală a
Forestiere Francaise. Numero special: 65-86. Societăţii "Progresul Silvic": 134-139.
Brown, L., 2001. Eco-economie. Editura tehnică, Rădulescu, M., 1934. După un deceniu de muncă la
Bucureşti, 382 p. regenerarea pădurilor ţării. Viaţa Forestieră 3:
Chiriţă, C., 1983. Unele probleme privind refacerea 148-151.
şi ameliorarea pădurilor noastre. Revista Stănescu, V., 1983. Premise ale unei silviculturi pe
Pădurilor, nr. 1: 4-8. baze genetice. Revista Pădurilor 1: 9-12.
Chiriţă, C., Popescu, M., 1933. Contribuţii la pro- Stănescu, V., 1984. Aplicaţii ale geneticii în silvi-
blema regenerării naturale a gorunului în cultură. Editura Ceres, Bucureşti, 290 p.
România. Editura Marvan, Bucureşti, 125 p. Stănescu,V., 1998. Silvicultura cu bazele geneticii
Dolinsck, H., 1933. Quarante annees de sylvicul- forestiere. Editura Ceres, Bucureşti, 282 p.
ture prache de la nature en Slovenie. In: Actes Stănescu, G., 1984. Tăieri rase în pădurile de
du 1-er Congres Europeen, Pro-Silva, Bessan- munte. Revista Pădurilor.
con-France: 85-96. Vlad, I., 1943. Regenerarea stejarului în pădurile de
Drăcea, M., 1923-1924. Silvicultură. Curs litografi- şleau. Revista Pădurilor 1-2: 68-71.
at, Bucureşti, 1030 p. Vlad, I., Giurgiu, V., 1986. Pădurile actuale după un
Drăcea, M., 1942. Curs de silvicultură. Editura secol de gospodărire: învăţăminte şi progrese.
Politehnicii, Bucureşti, 779 p. În: V. Giurgiu (ed.). Pădurile noastre: ieri,
Dubourdieu, J., 1997. Manuel d'amenagement astăzi, mâine Editura Academiei R.S. România.
forestier. Ed. Lavoisier, Paris, 244 p. Bucureşti: 121-138.
Giurgiu, V., 1961. Despre productivitatea pădurilor. Vlad, I. et al, 1997. Silvicultură pe baze ecosistemice.
Editura Agro-Silvică Bucureşti, 172 p. Editura Academiei Române, Bucureşti, 292 p.
Giurgiu, V., 1980. Promovarea regenerării naturale
a pădurilor. Revista Pădurilor 5: 327-336.
Giurgiu, V., 1982. Pădurea şi viitorul. Editura
Ceres, Bucureşti, 407 p.
Giurgiu, V., 1999. Conservarea şi managementul
diversităţii biologice a ecosistemelor forestiere,
pentru o silvicultură durabilă. Revista Păduri-
lor 1: 11-15.
Giurgiu, V., 2002. 110 ani de la naşterea unui mare
silvicultor român: Marin Rădulescu. Revista
Pădurilor 1: 44-46.
ONF, 1993: Guide pour la prise en compte de la
biodiversité biologique dans l' amenagement et Autorul: dr. docent Victor Giurgiu, membru
la gestion forestiere. Paris, 32 p. corespondent al Academiei Române, este profesor
ONF, 1995: Guide des traitement des paysages. la Facultatea de Silvicultură din cadrul
Paris. Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava, str.
Otto, H. J., 1999. La planification et la controle en Universităţii nr. 9, 5600 Suceava, jud. Suceava..
54