ISDR- Curs 1

Izvoarele daco-romane ale statului şi dreptului roman

Cap.I -Consideraţii privind civilizaţia şi cultura geto-dacilor în epoca prestatalã

Cap. II -Democraţia militarã la geto-daci; norme de conduitã
Cap. III -De la democraţia militarã la statul geto-dac
Cap. IV -Dreptul în perioada statalitãţii dacice

Istoria strãmoşilor se încadreazã în ansamblul istoriei romanitãţii. Ea este cunoscutã de-a

lungul timpului uman:
Preistoria: de la apariţia omului încoace pe care o putem analiza pe baza izvoarelor
arheologice şi antropologice fãrã izvoare scrise.
Protoistoria: perioadã din istoria unui popor pe care o putem desluşi din izvoare interne
Timpul istoric propriu-zis: de la apariţia izvoarelor scrise
Preistoria pentru strãmoşii noştrii a început cam acum 1.800.000 ani î.H. când sunt
atestate primele urme ale unui hominid în spaţiul geografic Carpato-Balcanico-
Danubiano-Pontic. În preistorie societatea şi omul evolueazã şi se devârşeşte
antropogeneza.
Indoeuropenizarea: momentul în care în zona geograficã ce o ocupãm se individualizeazã
dintr-un ansamblu de popoare- tracii, iar cãtre mileniul doi geto-dacii ca popor de sine
stãtãtor.
Popoare indoeuropene: traci, iranieni, eleni, celţi, popare germanice, slavi etc.
Geto-dacii= acele triburi care se desprind din masa tracilor şi se extind în 4 mari grupuri
statornisindu-se.
Carpaţi –Dunãre- Mare
Carpaţi- Siret- Prut- Nistru
Carpaţi- Podişul intracarpatic
Dincolo de Carpaţii sudici (Apuseni) pânã înspre Tisa
Printre primele izvoare scrise sunt cele aparţinând lui Sofocle(sec IV î.H), cãtre
bizantin (XI-XII d.H), Tucidide (sec. III.î.H), Herodot- pãrintele istoriei (514.î.H)- „geţii
erau cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.
Elemente de civilizaţie materialã şi spiritualã a geto-dacilor:
- popor sedentar
- ocupaţia de bazã- agricultura (grâu, viţa de vie)
- crescãtori de vite
- meşteşuguri: tehnologia fierului (roata olarului)
- foloseau de timpuriu moneda
- spiritual: au cunoscut scrierea preluând-o de la greci
- limbã proprie de influenţã latinã
- vaste cunoştiinţe de medicinã, botanicã, filozofie
- religia: iniţiaticã de tip solar-uranic
- aveau o bunã organizare socialã distingându-se o clasã aristrocraţilor- tarabostes
şi una a oamenilor liberi- comaţi
- preoţimea- un rol important
- viaţa de familie: dacii au cunoscut monogamia
Saltul de la democraţia militarã la statul geto-dac se datoreazã progreselor
înregistrate în procesul de producţie şi creşterii corespunzãtoare a schimburilor.

1
ISDR- Curs 1

Factori externi:
- decãderea poparelor învecinate şi subjugarea lor de romani
- expansiunea romanã ajunsã la Dunãre
Imperiul roman ajunge cãtre sec. I î.H la apogeul puterii sale. (cuceresc Pen.
Balcanicã)
Statul geto-dac
Se constituie în sec. I. Î.H iar întemeitorul este Burebista(82î.H). Burebista a început
unificarea triburilor geto-dace (100 triburi) din pãrţile dintre Dunãre şi Carpaţi.
Strabon: „Getul Burebista a ajuns în frunte, la înãlţat prin exerciţii, abţinere de la vin şi
ascultare de poruncã încât în câţiva ani a fãurit o stãpânire puternicã ajungând sã fie
temut de romani.”
Calea principalã de unficare a fost militar-autoritarã. Noul stat avea în frunte regele, apoi
marele preot, dregãtorii. De la Mţii. Hemus(Balcani)- N. Carpaţii Pãduroşi-V. Dunãrea
mijlocie-Nistru. Ca, caracter sau tip de stat nu era tipic sclavagist ci un stat de tip tributal
asiatic.
Extern:
- pune cãpãt expansiunii celţilor
- înfrânge şi supune pe boiii şi taurişti întreprinzând o mare campanie chiar în S. Dunãrii
punând stãpânire pe Macedonia, Dalmaţia.
- campania prin care se supun cele 8 cetãţi de la Pontul Euxin
- în anul 44 Cesar este ucis în Senat, iar Burebista dispare
Dreptul în statul geto-dac
S-au impus o serie de norme juridice care în locul obiceiurilor din epoca democraţiei
militare. Astfel apare un sistem de obligaţiuni care lui Burebista i le transmite preotul
spunãnd cã i-au fost inspirate de zei. Aceste idei sunt transmise din generaţie în genraţie.
Din sec I şi prin izvoarele scrise, prin ele codificându-se unele obiceiuri şi apãrând
instituţii noi: proprietatea, principiul separãrilor puterilor în stat, principiul inegalitãţii de
avere.