ROBERT SHECKLEY - LIPITOAREA
Lipitoarea astepta sa fie Michaels deschise un ochi si il
hranita. Fara sa fie
constienta de nenu-
maratele secole care
se scurgeau, ratacea de milenii in
deriva prin imensitatea vida a
spatiului. Nu era constienta nici
atunci cind, in cele din urma,
ajunse pe un soare. Radiatiile ge-
neratoare de viata patrunsera prin
sporul dur si uscat. Gravitalia isi
exercita si ea influenta-i binefaca-
toare.
O planeta o atrase, impreuna
cu alte sfarimaturi stelare, si lipi-
toarea cazu, aparent neinsufletita
in invelisul dur al sporangelui.
Vinturile o purtara in jurul Pa-
mintului, graunte de praf printre
miliardele de alte grauncioare de
praf, se jucara cu ea, apoi o la-
sara sa cada.
Atingind solul, ea incepu sa se
miste, absorbind hrana care se fil-
tra prin invelisul sporangelui. in-
cepu sa creasca si continua sa se
hraneasca.
Frank Conners se opri in fata
verandei si tusi de doua ori.
— Domnule profesor! Scuza-
ti-ma, eu...
Barbatul inalt, palid, intins pe
un divan desfundat nu se misca.
Ochelarii cu rama de corn erau
cocotafi pe frunte si el sforaia in-
cetisor.
— Sint foarte mihnit ca va de-
ranjez, zise Conners, dindu-si
spre ceafa vechea-i palarie. Stiu
ca este saptamina dumneavoastra
de odihna, ca n-ar trebui... dar in
sant se afla ceva teribil de ciudat.
Sprinceana stinga a omului
inalt si palid se ridica, dar in afara
de acest semn nu paru ca aude
ceva.
—M-ati auzit, domnule profe
sor?
—Desigur, nu sint surd, ras-
punse Micheals cu o voce
stinsa,
fara sa deschida ochii. Ai
gasit
vreun spiridus?
—Un ce? intreba Conners pri-
vindu-l crucis pe Michaels.
—Un omulet verde. Trebuie
sa-i dai lapte, Conners.
—Nu, domnule. Cred mai cu-
rind ca este o piatra.
paruse o alta bucata.
privi pe Conners.
— §titi, imi pare, intr-adevar,
grozav de rau...
Saptamina de odihna a profeso-
rului era un obicei sacrosant in-
stituit, de zece ani, fiind unica ex-
centricitate pe care si-o permitea.
intreaga iarna Michaels preda an-
tropologia, facea parte dintr-o ju-
matate de duzina de comitete, se
interesa de fizica si chimie...
Cind venea la ferma pe care o
renovase, in statul New York, isi
impunea invariabil o saptamina
de repaos total, in timpul acestei
saptamini nu facea nimic altceva
decit sa doarma.
in cea de-a doua saptamina,
profesorul Michaels se plimba,
privea copacii, pestii. O data cu
sosirea celei de-a treia saptamini
se bronza la soare, citind sau re-
parind hambarele, cind nu esca-
lada unul sau doua virfuri de
munte. La sfirsitul celor patru
saptamini nu-si mai gasea locul,
si nu mai dorea decit un singur
lucru; sa se intoarca in oras.
Dar saptamina de odihna era
sacra.
— Va asigur ca nu v-as fi de-
ranjat pentru nimica toata, repeta
Conners. Dar aceasta piatra bles-
temata mi-a dizolvat cinci centi-
metri din hirlet.
Michaels deschise si eel de-al
doilea ochi si se ridica. Conners ii
arata hirletul. Virful era complet
retezat. Michaels isi trecu picioa-
rele peste marginea canapelei si
isi incalta vechii lui mocasini scil-
ciaji.
— Sa mergem sa vedem minu-
nea asta, zise el.
Obiectul se afla in sant, chiar la
capatul peluzei. Era rotund, apro-
ximativ de dimensiunea unui
pneu de camion si, evident, com-
pact. Suprafata gri inchis era stra-
batuta de o retea complexa de
vene.
—Nu o atingeli, totusi, zise
Conners.
—Nici nu intenlionam. impru-
muta-mi hirletul tau.
Michaels lua unealta si atinse
experimental obiectul. Era dur si
nu ceda nici un milimetru. Men-
tinu hirletul pe suprafata obiectu-
lui, apoi il retrase. Din hirlet dis-
— Nu pare sa emane caldura, i
se adresa el lui Conners. Ai re-
marcat cumva asta prima data?
Conners dadu din cap.
Michaels lua un pumn de pa-
mint si il arunca pe obiect. Pa-
mintul disparu rapid, nelasind nici
o urma pe suprafata cenusiu-ne-
gricioasa. O piatra care urma su-
feri aceeasi soarta.
—Nu-i asa profesore ca, prac-
tic, asta-i eel mai al naibii si
de
necrezut lucru pe care l-ati
vazut
vreodata?
—intr-adevar, raspunse Micha
els ridicindu-se. De fapt, chiar
asa
stau lucrurile...
El ridica hirletul si izbi cu forta
obiectul care ramasese pe supra-
fata acesluia, fara sa se afunde
sau sa sara cit de putin.
—Ce credeti ca este? intreba
Conners.
—in orice caz, nu-i o piatra,
raspunse Michaels, dindu-se
cu
un pas inapoi. Lipitorile
beau
singe. Obiectul asta pare sa
bea
pietre si praf. Fara sa mai
punem
la socoteala hirletul.
Se apropie din nou si lovi de
mai multe ori obiectul, apoi cei
doi oameni se privira lung. Pe
drum trecea o jumatate de duzina
de camioane ale armatei.
— Merg sa telefonez la univer-
sitate si sa cer sfatul unui fizician,
zise Michaels. Sau unui biolog.
Mi-ar placea sa scap de chestia
asta inainte sa-mi distruga gazo-
nul.
Urcara incet spre casa.
Lipitoarea se hranea cu orice.
Vintul trecind peste suprafata ei
cenusiu-negricioasa inducea pu-
tina energie cinetica. A utilizat si
energia fiecarei picaturi de ploaie
Lumina soarelui era de aseme-
nea absorbita si convertita in
masa, ca sa-i creasca corpul.
Consuma solul pe care se odih-
nea; pamintul, pietrele si ramurile
erau descompuse de celulele
complexe ale Lipitorii si transfor-
mate in energie. La rindul ei.
aceasta energie era transformata
in masa, si Lipitoarea cre$tea.
 Putin cite putin ii revenira
pri-mele licariri de
constiinta. Cel dintTi lucru de
care Lipitoarea isi, dadu
seama a fost micimea de
neconceput a corpului ei.
Cind Michaels se duse s-o
vada, a doua zi, avea un
diametru de 2,50 metri,
depasind de-acum marginea
drumului si a gazonului. in
ziua urmatoare, diametrul
ajunse la aproape 6 metri;
obiec-tul luase forma santului si
se In-tindea pe aproape toata
latimea drumului. in ziua
aceea, seriful sosi In Fordul
sau model A, urmat de jumatate
din oras.
—Ei, profesore Michaels,
in-
treba seriful Flynn, asta-i
lipitoa
rea dumitale?
—Asta e, raspunse
Michaels,
care Tsi petrecuse toata ziua
pre-
cedenta cautInd un acid
capabil
s-o distruga.
—Va trebui sa eliberam
so-
seaua, Profesoare, zise
Flynn,
inaintind cu un aer jovial
spre Lipitoare. Nu putem
lasa drumul
blocat de un lucru ca asta.
Ca-
mioanele armatei t r e b u i e
sa
treaca...
—Sint cu totul dezolat,
zise
Michaels, pastrlndu-si o
expresie
de nepatruns. Dati-i drumul
se-
rife, va rog. Fiji insa atent, e
fier-
binte. Lipitoarea nu era
deloc
calda, dar date fiind
circumstan-
lele, era explicatia cea mai
sim-
pla.
Si Michaels Tl urmari cu
interes pe seriful care Incerca
sa intro-duca o ranga pe sub
obiect. isi reprima la iujeala
surisul cInij vazu ca, atunci
cind seriful o re-trase, din bara
lipseau vreo 20 de centimetri.
Flynn nu se lasa
descurajat doar de atita lucru.
El venise sa mute un pietroi
care Incurca tre-burile. Asa ca
se indrepta spre masina si
scoase din portbagaj o lampa
de sudura si un baros.
Aprinse lampa si ataca o parte
a lipitorii.
Dupa cinci minute nu se
petrecuse nici o schimbare.
Cenusjul nu devenise rosu si
nici nu paru sa se Incalzeasca.
Dupa ce conti-nua sa o
Incalzeasca inca vreo 15 minute
bune, Seriful Tsi chema unul
din oameni.
— Hei, Jerry! Loveste cu
baro-
sul in locul pe care l-am
incalzit.
Jerry lua barosul, il ridica
dea-supra capului si il repezi
cu toata forta asupra
obiectului. Scoase Insa un
strigat de durere; barosul ii
scapase aproape din miini, din
cauza absentei totale a se
reculului.
in departare se facu auzit
vuie-tul surd al unui convoi
militar.
— Ah, acum lucrurile se vor
re-'
zolva, zise Flynn frecindu-si
mii-
nile.
Michaels nu era deloc sigur.
in-conjura Lipitoarea,
intrebIndu-se
ce substanfa putea sa aiba
aceste proprietati. Raspunsul
era simplu. Nici una. Cel putin
nici una dintre substantele
cunoscute.
Conducatorul jeepului din
ca-pul convoiului ridica mina si
con-voiul se opri cu un
scrisnet de pneuri. Un ofit,er
uscaliv si ner-vos, cu o figura
inteligenta cobori dintr-unul
din jeepuri. Cum purta o stea
pe fiecare umar, Michaels isi
dadu seama ca era vorba de
un general de brigada.
— Nu puteti bloca drumul
asta,
zise generalul.
Era Inalt si slab, imbracat
intr-un costum de vara de
culoare bej, iar privirea rece a
ochilor se detasa pe obrazu-i
bronzat...
—Datj la o parte lucrul asta
de
pe sosea, va rog.
—Nu-I putem nici misca
din
loc, zice Michaels. Si ii
povesti pe
scurt evenimentele din zilele
tre-
cute.
—Trebuie indepartat de
aici,
rosti generalul. Convoiul
trebuie
sa treaca. Ziceti ca nu puteli
sa-l
ridicati cu o ranga? Si c a °
lampa
de sudura nu are nici un
efect.
—Exact, raspunse Michaels,
cu
un suris imperceptibil.
—$°'er, zjse generalul, intor-
cindu-se, treci peste el.
Michaels era pe punctul de a
protesta, dar se hotari sa se
ab-jina. Inteligenja militara
trebuie lasata sa aiba
propriile-i expe-rient,e.
Soferul baga In viteza si
demara In tromba, trecInd cu
usurinta peste marginea de
zece centimetri Inaltime.
Ajuns in mijlocul lipitorii,
jeepul se am opri.
—Nu ti" spus sa opresti,
se-nrosi generalul.
—Dar n-am oprit, domnule
ge
neral!, protesta soferul.
Din cauza opririi bruste a
jeepului, motorul calase.
Soferul Tl porni din nou, trecu
pe tracjiune dubla si incerca sa
inainteze ac-celerind din plin.
Dar jeepul sta-tea Insurubat in
loc, ca si cum In jurul lui s-ar
fi turnat beton.
— Scuzati-ma, rosti
Michaels,
dar daca va uitafi bine, puteti
sa
vedeti ca rotile se afunda
incet.
Generalul privi fix rojile,
ducIn-du-si in mod mecanic
mIn'a la pistol. Apoi ii striga
soferului:
— Sari! Si nu atinge
materia
asta negricioasa!
Alb ca varul, soferul se
catara pe capota masinii sale,
privi in jur si sari evitind la
milimetru marginea Lipitorii.
intr-o tacere adinca toate
privi-rile se fixara asupra
jeepului. Pne-urile, apoi jantele
dezintegrara incet si
disparura; sasiul, odihnin-du-se
acum chiar pe masa cenu-sie,
avu aceeasi soarta.
Antena disparu ultima.
Generalul mormai citeva
injura-turi, apoi se intoarse
spre sofer
—intoarce-te la convoi
si
spune citorva oameni sa
aduca
grenade si dinamita.
—Nu stiu ce avefi aici, zise
ge
neralul. Dar ceea ce stiu
este ca
obiectul asta nu va opri un
convoi
al armatei americane.
Michaels nu era deloc sigur
de asta.
Acum Lipitoarea aproape isi
re-venise si corpul ei cerea
mereu mai multa hrana. Ea
dizolva, intr-un ritm
accelerat, solul pe care se
afla, umplInd golul astfel format
cu propriul corp si revar-sindu-
se pe de laturi.
Avu loc o explozie mai
violenta si Incerca senzatja
unei porfii de hrana intr-adevar
consistente!. O inghiti cu
lacomie accelerindu-si ritmul
de crestere si astepta cu
neliniste alte explozii, pe cind
ce-lulele ei urlau de foame.
Ea mlnca, crestea si
continua sa se reverse.
In picioare, pe un mic
delusor, Michaels contempla
distrugerea casei sale.
Lipitoarea-avea acum un
diametru de mai multe sute de
metri si ajunsese la pridvor.
Adio, casa, gIndi Michaels,
amintindu-si de cele zece veri
pe care le petrecuse In ea.
Pridvorul se prabusi si
disparu in corpul lipitorii. Casa
se prabusi si ea si fu inghitita
bucata cu bu-cata.
—Scuzati-ma domnule, zise
un
soldat care sosise in spatele
lui.
Generalul O'Donnell ar dori
sa va
vorbeasca.
—Foarte bine, zise
Michaels,
aruncInd o ultima privire
asupra a
ceea ce mai ramasese
din'casa.
il urma pe soldat printr-o
spar-tura a gardului de sirma
ghimpata care forma un cere
de aproape un kilometru
diametru In jurul Lipitorii. O
companie de soldati facea de
garda, tinind la distanta ziaris-
tii si sutele de curiosi.
Michaels se intreba pentru ce
Ti permiteau sa intre in
incinta. Ajunse la concluzia ca
asta se da-tora faptului ca totul
se petrecea, in mare parte, pe
proprietatea sa.
Soldatul Tl duse la un cort. Mi-
chaels intra, aplecindu-se.
O'Donnell, tot in tinuta de vara,
se afla asezat In fa^a unui
birouas. ii facu semn sa se
aseze.
— Mi s-a dat sarcina sa
debara-
sez tinutul de Lipitoare, il
anunta
el.
Michaels schita un semn de
asentiment, fara sa puna
pro-blema daca e intelept sa
se incre-
dinfeze unui soldat sarcina care
trebuia sa-i revina unui savant.
—Sinteti pr'ofesor, nu-i asa?
—Da., de antropologie.
—Bine. Fumaji? Generalul ii
oferi un foe, apoi continua. Mi-
ar
placea sa ramineti aici in
calitate
de consilier. A(i fost printre
primii
care au vazut Lipitoarea si
apre-
ciez faptui ca mi-a(i impartasit
din
observable dumneavoastra In
pri-
vinja (surise)... inamicului.
—Cu placere, zise Michaels.
Cu toate astea ma gindesc
ca
treaba ar fi mai cunnd de
dome-
niul unui fizician sau al unui
bio-
chimist.
—Nu (in sa fie prea multi sa-
vanji aici, n-ar face decit sa
se-
mene confuzie. Nu ma
in(elegeti
gresit. Am eel mai inalt
respect
pentru stiin(a. Sint, si nu ma
as-
cund, un soldat cu preocupari
sti-
injifice. Sint mereu interesat
de
ultimele tipuri de arme. in
zilele
noastre nu se mai poate face
raz-
boi fara stiinta.
—Dar nu vreau ca o duzina de
teoreticieni sa-si bage nasul
peste
tot si sa ma impiedice sa
actio-
nez. Am fost insarcinat s-o
dis-
trug cu orice mijloc si
imediat.
—Nu cred ca va fi usor.
—lata de ce am nevoie de
dumneavoastra, zise
O'Donnell.
Spuneji-mi in ce consta
dificulta-
tea si voi gasl un mijloc.
—De acord. Dupa cit pot sa-mi
dau seama, Lipitoarea este
un
convertizor organic masa-
energie,
de o eficienfa
inspaimintatoare.
Presupun ca are un ciclu
dublu.
in primul rind, transforma masa
in
energie, apoi, pe aceasta
din
urma, o retransforma in
masa,
care este utilizata pentru
creste-
rea propriului Corp. in al
doilea
rind, ea transforma direct
energia
in masa corporala. Cum
face
asta... nu-mi dau deloc seama.
—Avem deci nevoie de ceva
puternic, il intrerupse
O'Donnell.
Nici o problema. Am ceea ce
tre-
buie.
—Cred ca nu m-aji inteles
bine. Sau ca nu m-am
exprimat
clar. Lipitoarea se hraneste cu
energie. E capabila sa
absoarba
energia oricarei arme pe care
o
veji utiliza impotriva ei.
—Si ce se va intimpla, intreba
O'Donnell, daca ea va continua
sa
se hraneasca.
—Nu stiu absolut nimic in pri-
vin(a limitei ei de crestere.
Poate
nu e limitata decit de —Pare sa fie. Va sfatuiesc sa
marimea aduceti cifiva fizicieni. Si, de
sursei de hrana. ase-
—Vre(i sa spunefi ca poate sa menea, niste biologi. Cere(i-le
creasca la nesfirsit? sa
—E posibil intr-adevar sa con gaseasca un mijloc ca s-o
tinue sa creasca atita vreme cit neutra-
va lizeze.
avea ceva de mincat. —Profesore, nu-i pot astepta
—S-ar putea spune ca ne sfi- pe cei ctyva sa termine de
deaza, zise generalul. discu-
Lipitoarea tat. Am o axioma. Nimic nu e
asta nu poate fi total in-
insensibila sensibil in fata fortei.
la orice for(a... Concentrafi
suficient de multa for(a si orice
va
ceda. Orice.
Si continua pe un ton mai prie-
tenos.
—Sti(i, Profesore, nu trebuie
sa discredita(i stiinja pe care o
re-
prezenta(i. Sintem in posesia
celei
mai mari cantitaji de energie si
de
arme radioactive care au fost
vre-
odata adunate intr-un singur
loc.
Credetj ca Lipitoarea
dumnea
voastra poate sa reziste fortei
lor
combinate?
—Exista posibilitatea de a fi
suprasaturata, zise Michaels
fara
convingere.
—Veniti cu mine, ii zise fericit
O'Donnell, care se sculase in
pi-
cioare si ridicase usa
rabatabila
ca sa treaca. Mergem sa
strivim
Lipitoarea asta!
Dupa o asteptare indelungata,
un nou potop de hrana bogata se
revarsa peste ea, din ce in ce mai
abundenta. Radia(ii, vibratii, ex-
plozii, corpuri solide, lichide, o
varietate incredibila de alimente.
Le accepta pe toate. Dar hrana
sosea prea incet pentru celulele
ei infometate.
Acum, cind ajunsese la o ma-
rime aproape satisfacatoare, reve-
nise complet la viata. Descifrind
incilceala radiafiilor, ea localiza o
mare concentra|ie de noua hrana.
Fara eel mai mic efort, se ridica
in aer, zbura o distanfa scurta si
se lasa sa cada peste hrana. Celu-
lele ei, incredibil de eficiente infu-
lecara bogatele substanfe ra-
dioactive si nu neglijara nici
potenfialul inferior al metalelor si
al blocurilor de hidrafi de carbon.
— Imbecilii!, zise generalul
O'Donnell. De ce s-au inspaimin-
tat asa? S-ar zice ca n-au invafat
niciodata nimic!
El se plimba nervos incoace si
incolo prin fata cortului, care se
ridica acum la cinci km de locul
in care fusese amplasat mai
inainte.
Lipitoarea atinsese trei km dia-
metru. Fusese necesara evacua-
rea a trei ferme agricole.
Nemiscat linga cort, Michaels
nu intelesese inca bine ceea ce se
intimplase. Lipitoarea suportase
fara sa se miste acfiunea conju-
gata a diverselor arme, apoi,
brusc, se ridicase in aer. Un timp
indelungat, enorma ei masa intu-
neca lumina soarelui, in timp ce
zbura incet pina la colina din
nord pe care se lasa sa recada.
Intervalul ar fi fost suficient sa se
treaca la o evacuare, dar spaima
ii impietrise pe soldaji si ii facuse
incapabili sa reac(ioneze.
67 de oameni isi pierdusera
via(a in operatiunea ..Lipitoarea";
generalul O'Donnell ceru autori-
zatia de a utiliza bombe atomice.
Washingtonul trimise un grup de
savanti care sa intocmeasca un
raport asupra situatiei.
—Expertii astia au luat, in sfir-
sit. o decizie? intreba cu
turbare
O'Donnell, oprindu-se in fata
cor
tului. A trecut destul de mult
timp
de cind discuta!
—E o hotarire dificila, ras-
punse Michaels.
—Fizicienii considers ca e
vorba de o problema de
biologie,
iar biologii inclina sa creada ca
e sa nu se intirzie prea mult. Estinna
de domeniul chimiei. Nimeni
nu
este realmente -un expert in
ceea
ce priveste acest subiect, caci n-
a continent.
existat nici un precedent.
—E vorba de o problema mili-
tara, rosti sec O'Donnell.
Putin
ma intereseaza ce-i lucrul
asta,
ceea ce vreau sa stiu, este
cum
sa-l distrug. Sper ca nu vor
intir-
zia sa-mi dea avizul pentru
folosi-
rea bombei.
Michaels se angajase sa faca
unele calcule privitor la aceasta
acfiune. Era, desigur, imposibil sa
afirmi pe baza unei estimari fa-
cuta in graba, a ritmului de ab-
sorbtie propriu lipitorii si (inind
cont de talia si de viteza ei apa-
renta de crestere, ca era posibil
ca o bomba atomica s-o suprasa-
tureze. Poate ca doar cu conditia
ca inca trei zile ar constitui limita
maxima. Cresterea Lipitorii se fa-
cea in progresie geometrica. Ci-
teva luni i-ar fi fost suficiente ca
sa acopere in intregime intregul
— S-a implinit o saptamina de
cind cer autorizafia sa ma servesc
de bomba, bombanea O'Donnell.
$i mi-o vor da, dar nu inainte ca
acesti magari sa termine ce au de
discutat.
Se opri in fata lui Michaels si il
privi direct in ochi
— Voi distruge aceasta Lipi-
toare. O voi zdrobi, oricit m-ar
costa! Acum nu mai e o problema
de securitate. E in joe onoarea
mea!
O asemenea atitudine, se gindi
Michaels, este specified marilor
generali, dar problema n-ar trebui
judecata astfel. Datorita concep-
tiei sale antropomorfiste, O'Don-
nell considera Lipitoarea ca pe un
dusman. Chiar acest termen de
Jipitoare" era un element umani-
zant. O'Donnell ac(iona la fel ca
in cazul unui obstacol fizic obis-
nuit, oa si cind Lipitoarea ar fi re-
prezentat echivalentul unei arme
puternice.
Dar Lipitoarea nu aparfinea
umanita(ii; fara indoiala ca nici nu
venea de pe aceasta planeta.
— Ah! iata-i, in sfirsit!, exclama
O'Donnell.
Un mic grup iesise dintr-un cort
Tnvecinat; !n fruntea lui se afla Al-
leson, un biolog care lucra pentru
guvern.
—Ei, intreba generalul, a(i des-
coperit despre ce e vorba?
—Un moment, rosti Alleson,
aruncind priviri furioase pe
sub
pleoapele inrosite. Trebuie
sa
merg sa iau un esantion.
—A(i gasit un mijloc stiinlific
ca s-o distrugeti?
—Oh, asta a fost relativ usor,
raspunse Moriarty, un
fizician
atomist. E suficient s-o
inconju-
ram cu un vid perfect si i-am
ve-
nit de hac. Sau, trebuie s-o
trimi-
tem in spatiu cu ajutorul
antigra-
vitatiei.
—in lipsa, continua Alleson, va
sugeram sa utilizam
bombele
noastre atomice, dar fara a
pierde
timpul.
—impartasiti acest punct de
vedere?, intreba O'Donnell,
cu
privirea stralucitoare.
—Da.
Pe cind generalul se indeparta
in graba, Michaels se alatura gru-
pului de savanti.
—Va trebui sa ne recheme
foarte curind, se plinse
Alleson.
Deocamdata nu exista alta
solutie
decit forta.
—A(i ajuns la vreo concluzie in
privin(a naturii Lipitorii?,
intreba
Michaels.
—Doar pareri vagi, raspunse
Moriarty, si care se intilnesc
prac-
tic cu ale dumneavoastra.
Lipitoa
rea este, probabil, de origine
ex-
traterestra, si fara indoiala a
ajuns
pe planeta noastra in stadiu
de
spor.
Mersera citeva minute in tacere
— Cum a(i men(ionat: e un
convertizor perfect, capabil sa
transforme energia in masa si vi-
ceversa.
Moriarty adauga cu un suris:
—Ceea ce e bineinteles impo-
sibil si sint in posesia unor
cifre
care dovedesc acest lucru.
—Merg sa beau un pahar, zise
Alleson. Daca va suride!
—Cea mai buna idee a sapta-
minii, zise Michaels. Ma intreb
cit
timp va dura pina cind il vor
auto-
riza pe O'Donnell ca sa
utilizeze
bomba.
—Daca ii cunosc bine pe poli-
ticienii mei, zise Moriarty, nu
vor
trage prea mult de timp.
Raportul savanlilor guverna-
mentali a fost studiat de al(i sa-
van(i guvernamentali. Asta lua ci-
teva zile. in sfirsit, guvernul vru sa
stie daca intr-adevar nu exista
nici o alta solutie decit sa faci sa
explodeze o bomba atomica chiar
in mijlocul statului New York. A
fost necesar un timp oarecare
pentru a fi convins ca acest lucru
era absolut necesar.
Ordinul oficial odata semnat si
contrasemnat, fura scoase cinci
bombe atomice din antrepozitul
lor subteran. O racheta a fost
afectata acestei misiuni. Se da-
dura ordinele si ea fu pusa la dis-
pozifia generalului O'Donnell.
in sfirsit, masiva racheta de re-
cunoastere isi lua zborul. Pata ce-
nusiu-negricioasa era usor de re-
perat. Asemanatoare unei rani in-
fectate, ea se-ntindea de la Lake
Placid pina la Elizabethtown, aco-
perind regiunea Keene si valea
riului Keene, si atingind marginea
regiunii Jay.
Prima bomba a fost lansata.
Dupa prima ralie de hrana con-
sistenta, asteptarea a fost lunga.
De mai multe ori, noaptea, saraca
in energie, urma unei zile mai bo-
gate. Deodata, intr-o zi...
O uluitoare explozie de energie!
Pentru Lipitoare aceasta in-
semna hrana. Exista insa mereu
riscul sa se sufqce. O avalansa de
energie se revarsa asupra ei, si
Lipitoarea crescu frenetic, incer-
cind sa inglobeze doza titanica.
Corpul amenintat de sufocare isi
multiplica celulele cu viteza fulge-
rului. §i...
Lipitoarea rezista. Energia con-
trolata ii stimula cresterea. Celu-
lele din ce in ce mai numeroase
isi repartizara si absorbira hrana.
Dozele urmatoare fura intr-adevar
delicioase. Lipitoarea minca si
crescu.
Asta era hrana, adevarata
hrana! Niciodata lipitoarea nu se
simtise atit de aproape de extaz.
Plina de speranja ea astepta noi
doze, dar acestea nu se mai repe-
tara.
Lipitorii ii era din nou foame.
O foame pe care nimic nu pu-
tea s-o satisfaca, niciodata.
O'Donnell batu in retragere, ur-
mat de trupele demoralizate. isi
stabilira tabara la vreo 20 km de
latura sudica a lipitorii, in orasul
evacuat, Schroon Lake. Diametrul
l i p i to r i i ajunsese acum de
aproape 100 km. Se intinsese
peste mun(ii Adirondacks, acope-
rind intreaga regiune dintre lacul
Saranac pina la Port Henry, ajun-
gind chiar pina la lacul Cham-
plain, de dincolo de Westport.
Toti locuitorii fura evacuati pe o
raza de 300 km. Generalul O'Don-
nell a fost autorizat sa foloseasca
bombe cu hidrogen, cu conditia
ca savantii sa-si dea acordul.
— Ei, ce-au hotarit prealumina-
fii astia?, vru sa stie generalul.
Se afla in tovarasia lui Michaels,
in salonul unei case din Schroon
Lake, unde O'Donnell isi instalase
postul de comanda.
—Cit vor da ocol problemei?
continua el enervat.
Lipitoarea
trebuie aruncata in aer fara
intir-
ziere. De ce nu se hotarasc?
—Se tern de o reac(ie in lant, ii
explica Michaels. O concentrate
de bombe cu hidrogen ar
putea
sa declanseze o explozie in
scoarfa terestra sau in atmosfera.
—Vor, fara indoiala, s-o atac
cu baioneta!, zise cu
dispret
O'Donnell.
Michaels suspina si se duse sa
se aseze intr-un fotoliu. Era con-
vins ca gresisera calea. Grabiti de
guvern, savantii se limitau la un
singur mod de abordare, forta, si
exact asta facea ca Lipitoarea sa
prospere.
Michaels era convins ca nu in-
totdeauna era posibil sa combafi
focul cu foe.
Alleson intra, urmat de sase oa-
meni.
—lata, zise el. Daca ve(i utiliza
cantitatea de bombe care este
ne-
cesara, dupa calculele
noastre,
exista un rise serios ca
Pamintul
sa crape.
—in caz de razboi trebuie sa-ti
asumi riscurile, replica
O'Donnell
fara ocolisuri. Sa actionez
deci?
Michaels infelese brusc ca pe
O'Donnell nu-l interesa ca facea
sa sa.ra in aer Parhintul intreg.
— incetisor, zise Alleson. Sa
ascultam mai intii ce au de spus
colegii mei...
Generalul se abtinu cu greu.
—Nu uitati, domnilor ca, dupa
propriile dumneavoastra
calcule,
Lipitoarea creste intr-un ritm de
cam sase metri la ora.
—Si acest ritm nu face decit sa
se accelereze, zise Alleson. Dar
e
vorba de o hptarire care nu se
poate lua in graba.
Mintea lui Michaels incepu din
nou sa vagabondeze. Trasnetul
lui Zeus da, iata de ceea ce era
nevoie; sau forta lui Hercule.
Se ridica brusc.
—Domnilor, cred ca pot sa va
ofer o posibila alternative, desi
destul de nedefinita.
—Ati auzit vorbindu-se vreo-
data de Anteu?
Cu cit minca mai mult cu atit
crestea. $i, cu atit era mai fla-
minda. Desi nu-?i amintea inca
cum se nascuse, memoria ii reve-
nea cu incetul. in trecutul inde-
partat mincase o planeta. Deve-
nita gigantica mersese pina la o
stea apropiata si o mincase si pe
aceasta, inlocuind celulele pe

care le transformase in energia
folosita pentru calatorie. Dupa ce
devorase steaua nu mai avusese
cu ce sa se hraneasca, deoarece
steaua cea mai apropiata se afla
la o distanja enorma.
O pornise totusi la drum. Masa
se transformase in energie, nece-
sara calatoriei. Si Lipitoarea des-
crescu, in ritm accelerat.
Nu ramasese din ea decit un
spor in deriva prin spa(iu.
Era pentru prima data? Sau...
Crezu ca-si aminteste de un tre-
cut nebulos, inca ?l mai indepar-
tat, in care Universul era plin de
stele imprastiate la distanfe egale
in spatiu. Ea i?i croise drum prin-
tre ele, suprimind grupuri intregi,
hranindu-se, marindu-se, umflin-
du-se. Si stelele, inspaimintate,
fugisera din fa(a ei, regrupindu-se
apoi ca sa formeze galaxii ?i con-
stelatii.
Sau era doar un vis?
in mod metodic minca pamint,
intrebindu-se unde se gasea
hrana intr-adevar bogata...
Brusc, aceasta isi facu aparifia,
dar de asta data deasupra ei.
De ce nu cadea peste ea?
Lipitoarea astepta mult timp,
dar hrana continua sa ramina de
neatins. Lipitoarea sfirsi prin a-si
lua zborul, ca sa-i vina in intimpi-
nare.
Hrana se ridica, indepartindu-se
din ce in ce mai mult de suprafata
planetei. Lipitoarea o. urma.
Hrana cea bogata se indrepta
cu viteza in spa(iu si Lipitoarea 0
urma. De acolo ea simti prezenta
unei surse ?i mai bogate.
Calda 51 minunata hrana oferita
de un soare1
in sala de control O'Donnell
oferea sampanie savantjlor. Dine-
urile oficiale urmau sa aiba loc
dupa aceea; se celebra victoria.
—in cinstea lui Michaels care
s-a gindit la... cum se numea,
Mi
chaels?
—Anteu.
—Cu toate ca-si bau constiin-
cios sampania, Michaels nu
se
simtea deloc entuziasmat.
Moriarty bolborosea in barba 51
nota ceva pe o hirtie, ajutindu-se
cu o rigla de calcul. Alleson bau.
— Ei, nu coborrtj, zise O'Don
nell, umplind din nou cupele. O
sa va facefi calculele mai tirziu.
Acum, be(i. Se intoarse spre ope
rator. Merge totul bine?
Analogia lui Michaels fusese
aplicata unei nave spatiale. Tele-
ghidata si umpluta cu materiale
radioactive pure. Ea plana pe
deasupra Lipitorii pina cind
aceasta, muscind din momeala. o
urma. Anteu isi parasise mama
Pamint $i isi pierdea fortele in
spatiu. Operatorul manevra astfel
inert nava spatiala sa ramina in
afara posibilitatii de atingere a Li-
pitorii, men(inind totusi o distanja
suficient de mica pentru ca
aceasta sa continue s-o urmeze.
Nava spa)iala si lipitoarea se in-
dreptau direct spre soare.
—Foarte bine, generale, zise
operatorul, au depasit orbita
lui
Mercur.
—Domnilor, zise generalul
emotional. Am jurat s-o
distrug!
Dar nu la asa ceva m-am
gindit
exact... Contam sa utilizez
metode
mai personale. Ceea ce
conteaza
este insa distrugerea ei. Ve(i fi
cu
totii martori... Exista in viata
mo-
mente cind sa distrugi e o
mi-
siune sacra. Traim un
asemenea
moment. Ah! ce minunat va
fi...
— intoarce nava spatiala!
Moriarty era eel care vorbise,
cu obrazul alb ca un lintoliu.
— intoarce-o!
El arunca pe masa hirtiile aco-
perite de calcule. Cifrele erau
usor de injeles. Estimarea propor-
(iei de crejtere a Lipitorii Estima-
rea propor|iei consumului de
energie. Viteza ei in spatiu — o
constanta. O curba exceptionala
indicind energia pe care o primea
de la soare pe masura ce se apro-
pia de el.
Rezultatul...
— Va minca Soarele, zise Mo
riarty. foarte incet.
Sala de control deveni un ade-
varat azil de nebuni. Savan(ii in-
cercau to(i deodata sa-i explice
situatia fui O'Donnell. Moriarty in-
cepu si el si, in sfirsit, Alleson:
— Proportia de crestere este
atit de ridicata inert atunci cind
va ajunge pe Soare, va fi capabila
sa-l absorba. Sau, eel putin, sa se
hraneasca cu suprafata lui pina fl
va stinge in intregime.
Fara macar sa-si dea osteneala
sa incerce sa inteleaga. O'Donnell
se intoarse spre operator:
— Fa-o sa se intoarca!
Hrana isi schimba directia, in
departindu-se de Lipitoare.
Ea porni in urma hranei, intor-
cind spatele soarelui.
— Dirijeaz-o in unghi drept fa(a
de planul sistemului solar, zise
Alleson.
Operatorul minui comenzile. Pe
ecran se vazu o pata urmarind un
punct. Lipitoarea isi schimbase praf dur si sec, aparent golit de
directia.
Se sim(ira cu to(ii usurati..
—in ce parte a cerului se afla
lipitoarea?, intreba O'Donnell cu
o figura imposibila.
—Veni(i afara sa vede(i. Cred
ca va pot arata, spuse un astro-
nom.
Ajuns in pragul usii. astrpnomul
arata cu degetul un punct.
—Undeva, in directia asta.
—Multumesc, zise O'Donnell.
Si adauga, adresindu-se opera-
torului:
— Haide, soldat. Executa ordi-
' nele!
—Opre$te-te! striga generalul
si vocea sa putemica $i
autoritara
fl opri pe Michaels in elanul
sau.
—Stiu ce fac. Aceasta nava a
fost special construita dupa
indi
cative mele.
P'. ecran, pata ajunsese punc-
tul.
—V-am spus ca e vorba de o
problema personala,
continue
O'Donnell. Am jurat sa distrug
Li
pitoarea. Atita vreme cit va trai
nu
vom fi niciodata in siguranta.
Si
adauga, surizind:
—Daca ne-am duce sa privim
cerul?
Generalul se indrepta spre usa,
urmat de savanti-
— Soldat, apasa pe buton!
Operatorul se executa. Un mo-
ment, nu se intimpla nimic. Apoi
cerul se lumina.
O stea stralucitoare, suspendata
in spatiu. Lumina ei umplea cerul
nopjii; ea se multiplica, apoi se
micsora treptat.
—Ce-a(i facut?, intreba Micha
els inca uluit.
—Racheta era construita in ju-
rul unei bombe cu hidrogen,
ex-
plica generalul. Am facut-o sa ex-
plodeze in momentul in care intra
in contact cu Lipitoarea.
El se adresa din nou operatoru-
lui;
—Se mai vede ceva pe radar?
—Absolut nimic, domnule ge
neral!
—Domnilor, zise O'Donnell,
am infruntat inamicul si l-am
in-
vins.
Michaels se sim(i brusc cuprins
de 0 groaza de neinchipuit.
Cind explozia avu loc, Lipitoarea
era de-acum redusa mult din
cauza cheltuielii de energie. Nu
se punea problema sa poata ■in-
globa atita hrana.
Lipitoarea fu sfisiata, zdrobita,
distrusa. Ea se risipi in miliarde
de fragmente si fiecare dintre ele
se diviza in milioane de particule.
Aceste particule se risipira \n
departari, impinse de unda de ?oc
?i se divizara spontan.
Ca sa formeze spori.
Sponi se chirceau, formind un
viata, miliarde de grauncioare de
praf, inconstiente, raspiridindu-se
in spatiu.
Miliarde de grauncioare de praf,
pindind hrana! ■
Truducc're tie
ROD1CA CMRIACh!jCV