Sunteți pe pagina 1din 3

Delimitari privind politicile si metodele contabile

IAS1 defineste politicile contabile prin prisma principiilor, bazelor de evaluare, regulilor
si practicilor specifice adoptate de catre o intreprindere la intocmirea si prezentarea
situatiilor financiare. Acelasi standard prevede ca in exercitarea rationamentului
profesional este necesar a se lua in considerare:
- Cerintele si recomandarile din standardele sau normele contabile care se refera la
aspecte similare sau conexe.
- Definitiile, criteriile de recunoastere si evaluare pentru active, datorii, venitur si
cheltuieli prevazute in cadrul conceptual al contabilitatii
- Instrumentarile si prezentarile altor organisme de elaborare a normelor si
politicilor contabile acceptate in sector numai in masura in care acestea sunt
compatibile cu alineatele de mai sus.
Demersul de mai sus privind definirea politicilor contabile prin prisma principiilor,
regulilor, bazelor de evaluare si practicilor specifice lasa deschisa problema interpretarii
metodelor contabile. Nuanta dintre politici si metode contabile poate fi cautata in analiza
corelativa a sintagmelor “adoptata de catre intreprindere”, respectiv “procedurile sau
tratamentele contabile”.

Distinctia dintre metodele contabile si metodele de evaluare


Standardul International de Contabilitate nr. 8, ocupandu-se de schimbarea metodelor
contabilitatii apreciaza ca este uneori dificil de a face o distinctie intre o modificare a
metodei contabile si o modificare a evaluarii. Daca nu exista o deosebire neta,
modificarile vor fi atasate metodelor de evaluare.
Deci, intr-un sens larg, metodele contabile cuprind si metodele de evaluare.
Totodata, atunci cand se polarizeaza distinctia dintre metodele contabile si metodele de
evaluare, primele sunt circumscrise la inregistrarea si prelucrarea informatiilor,
intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, iar metodele de evaluare la cuantificarea
monetara si bazele de evaluare adoptate pentru masurarea elementelor recunoscute in
situatiile financiare. De asemenea daca se face apel la principiile contabile, metodele
contabile sunt proprii principiilor observarii, principiilor partidei si responsabilitatii, in
schimb metodele de evaluare pot fi atasate principiilor cuantificarii. Exemplu, in
inventarul permanent si cel intermitent sau impozitarea exigibila si impozitarea amanata
pot fi tratate ca metode contabile, in schimb metodele de evaluare a stocurilor sunt prin
excelenta metode de evaluare.
Intr-o acceptie generala, a evalua inseamna a determina, a stabili pretul sau
valoarea elementelor descrise in situatiile financiare. Prin evaluare se calculeaza sau se
determina pozitia financiara si rezultatul unei intreprinderi.

Politici contabile de intreprindere


Politicile contabile constau in demersurile unei intreprinderi orientate spre adoptarea
principiilor, bazelor, conventiilor, regulilor si practicilor specifice pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare. Intr-o alta viziune, politicile contabile inseamna
optiuni determinate de anumite interese, cu respectarea unor anumite principii, reguli si
conventii privind inregistrarea , recunoasterea si evaluarea elementelor descrise prin
modelul contabil, intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. In masura in care aceste
norme devin imperative, aplicabile prin texte legale si reglementate, politica de
contabilitate se raporteaza si subordoneaza sistemului de reglementare in domeniu.

Criterii privind alegerea metodelor si formularea politicilor contabile de intreprindere


In principal, metodele contabile adoptate de catre o intreprindere trebuie sa fie in
concordanta cu cerintele specifice aplicabile formulate prin standard si prin
interpretarile elaborate de institutia normalizarii. In masura in care nu exista cerinte
specifice trebuie formulate politici contabile in baza urmatoarelor criterii, asa cum sunt
delimitate in Cadrul general IAS1 “Prezentarea situatiilor financiare”:
a) Metoda aleasa trebuie sa asigure informatii relevante pentru nevoile utlizatorilor
b) Metoda aleasa trebuie sa asigure informatii care sa fie credibile in sensul ca:
1. Reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii
2. Reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactilor si nu doar in forma
juridica
3. Sunt neutre adica nepartinitoare
4. Sunt prudente
5. Sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Metoda aleasa asigura informatii relevante


Relevanta este o caracteristica calitativa a informatiilor care determina utilitatea lor. Intr-
o acceptie generala, informatiile au relevanta daca influenteaza deciziile economice ale
utilizatorilor, adica ii ajuta pe acestia sa evalueze evenimentele trecute, prezente sau
viitoare, confirmand sau corectand evaluarile lor anterioare. Informatiile confirmatoare
din situatiile financiare trebuie astfel structurate si formulate incat sa permita
previzionarea. De exemplu, informatiile despre nivelul actual si structura activelor au
valoare pentru utilizatori atunci cand acestia incearca sa previzioneze capacitatea
intreprinderii de a profita de oportunitati si de a reactiona la situatiile nefavorabile.
Aceleasi informatii au rolul de a confirma previziunile anterioare, de exemplu modul in
care intreprinderea poate fi structurata sau rezultatul activitatilor planificate. Relevanta
informatiei impune si prezenta situatiilor financiare interrimare intocmite in crsul
exercitiului financiar, trimestrial sau semestrial.
Documentul Cadrul IASC apreciaza ca pragul de semnificatie ofera mai degraba
o limita, decat sa prezinte o caracteristica calitativa primara pe care informatia trebuie
sa o aiba pentru a fi utila. In acest sens se apreciaza ca informatiile sunt semnificative
daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale
utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare.

Metoda aleasa furnizeaza informatii credibile


Aceasta metoda se bazeaza pe caracteristica calitativa de credibilitate a situatiilor
financiare. In optica Cadrului IASC, pentru a fi utila, “informatia trebuie sa fie credibila”.
Informatia are calitatea de a fi credibila atunci cand nu contine erori semnificative, nu
este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca prezinta corect ceea ce informatia
si-a propus sa reprezinte sau ceea ce se asteapta in mod rezonabil sa reprezinte. Asa cum
s-a anticipat, pentru a fi credibila, informatia trebuie sa reprezinte fidel rezultatele si
pozitia financiara a intreprinderii, sa reflecte substanta economica a evenimentelor si
tranzactiilor si nu doar forma lor juridica; sunt neutre, adica neinfluentate, sunt prudente
si complete in toate aspectele relevante.

S-ar putea să vă placă și