Strategii de protecţie în cazul preluărilor

I. Strategii de tip preventiv: se refera la întărirea controlului asupra capitalului social prin
crearea unei mase sigure de acţionari:
1. Autocontrolul: - deţinerea de către firma a unei asemenea părţi din propriile acţiuni, astfel încât să
se asigure controlul asupra deciziilor luate în Consiliul de Administraţie.
2. Constituirea de nuclee dure: - atragerea ca acţionari (de regula, cu participări minoritare de
2-5%) a unor persoane de încredere, contribuind la formarea unei poziţii majoritare de control în
Adunarea Generala a acţionarilor
3. Holdinguri necotate: - sunt formate şi gestionate de acţionarii principali, reprezentaţi în Consiliul de
Administraţie;
4. Voturile multiple: - atribuirea lor către acţionarii care formează grupul principal.

II. Strategii de tip defensiv - sunt puse în aplicare atunci când o firma face obiectul unei
preluări ostile şi vizează creşterea sau protejarea capitalului firmei vizate pentru a face oferta de
cumpărare mai oneroasa si, deci, mai dificil de realizat
1. Majorarea capitalului - are loc în perioada de valabilitate a ofertei publice de cumpărare; se
realizează de Consiliul de Administraţie, dar numai în limitele delegării de autoritate din partea
Adunării Generale a Acţionarilor;
2. Emisiunea de acţiuni sau de obligaţiuni - obligaţiunile au asociate drepturi de cumpărare pentru
acţiunile firmei-ţintă, ele fiind rezervate acţionarilor principali, cei interesaţi în menţinerea statutului
firmei;
3. Încheierea unor pacte cu acţionarii: - aceştia convin să se opună unor eventuale oferte publice de
cumpărare : se obliga sa nu îşi vândă acţiunile, fără sa le ofere mai întâi celorlalţi acţionari, interesaţi
în menţinerea firmei;
4. Schimbarea statutului de funcţionare a firmei: - cel mai adesea, se modifica regulile de luare a
deciziilor, astfel încât cele mai importante decizii (fuziune, dezmembrare, încetarea activităţii) să
necesite o majoritate calificată sau chiar pana la 80% din drepturile de vot;
5. Pământul pârjolit: - vânzarea rapidă de către firma-ţintă a celor mai valoroase dintre activele sale
("perlele coroanei") pentru a reduce interesul invadatorului (firmei achizitoare);
6. Pilulele otrăvite: - firma ţintă emite acţiuni speciale, care dau dreptul acţionarilor să ceară
răscumpărarea titlurilor după preluare cu o prima, ceea ce majorează costurile invadatorului. Formele
sale alternative constau în acumularea de noi datorii sau auto-lichidarea în cazul preluării ostile;
7. Contraatacul: - firma-ţintă cumpără, la rândul ei, acţiuni ale invadatorului, pentru a le putea folosi
ulterior ca instrument de negociere
8. Metoda convingerii: - consta în răscumpărarea, cu o prima, de către firma-ţintă, a acţiunilor sale
aflate în posesia invadatorului, cu promisiunea acestuia de a înceta agresiunea;
9. Alarma radar: - urmărirea atenta de către managementul potenţialei firme-ţintă a tendinţelor de
achiziţie de pe piaţa a acţiunilor sale, pentru a sesiza o eventuala încercare de preluare;
10. Paraşutele aurii: - obligarea invadatorului de a plăti prime prohibitive managementului firmei
ţintă dacă, după preluare, aceasta doreşte să schimbe echipa de manageri.