Exemplu:

• Dacă a și b sunt variabile numerice (întregi sau reale),a-10>=b este o expresie

logică: pentru a=12 și b=5, expresia are valoarea de adevăr FALS ("12-10>=5 ?
nu");în schimb, pentru a=8 și b=6, expresia are valoarea ADEVĂRAT ("12-
10>=6 ? nu")

Mai multe expresii logice pot fi "combinate"cu ajutorul operatorilor logici,

obținându-se o așa numită "expresie logică compusă".Expresiile logice "elementare"ce
alcătuiesc expresia compusă se scriu între paranteze. Operatorii logici pe care-i vom
folosi în acest capitol sunt ȘI, SAU.

Exemplu:
Fie a și b două variabile de tip întreg.

•(a>0) ȘI (b>0) --> numerele a și b să fie ambele pozitive

Pentru ca expresia "(a>0) ȘI (b>0)" să fie adevărată, este necesar ca expresiile
"a>0","b>0" să fie adevărate în același timp.
- pentru a=3, b=8, expresia are valoarea ADEVĂRAT("3>0 ȘI 8>0 ? da");
- pentru a=4,b=-2, expresia are valoarea FALS(nu este "b>0)".

•(a>0) SAU (b>0) --> cel puțin unul dintre numerele a, b să fie pozitiv
Pentru ca expresia "(a>0) SAU (b>0)" să aibă valoarea ADEVĂRAT, trebuie ca
cel puțin una dintre expresiile"a>0, b>0" să fie adevărată.
- pentru a=4, b=-2 expresia are valoarea ADEVĂRAT;
- pentru a=-3, b=-5 expresia are valoarea FALS.

I.2. Reprezentarea algoritmilor.

Pseudocodul.

Așa cum am spus deja, algoritmul unei probleme este alcătuit dintr-o
succesiune de pași ce reprezintă etapele rezolvării problemei.În cadrul fiecărui pas se
execută una sau mai multe acțiuni.
Scopul elaborării algoritmului unei probleme este acela de a scrie un program
într-un anumit limbaj de programare.Dar dacă avem de-a face cu o problemă mai
complexă, îainte de a scrie programul este bine să schițăm pașii algoritmului. În acest
scop avem la dispoziție o formă foarte accesibilă de reprezentare a algoritmilor, și anume
pseudocodul.

Un limbaj pseudocod se prezintă sub formă de text și se bazează pe niște așa-

numite cuvinte cheie.Fiecare cuvânt cheie identifică în mod unic un anumit tip de
acțiune.
Acțiunile algoritmului se reprezintă în pseudocod prin ceea ce numim
instrucțiuni.
Ansamblul cuvintelor cheie împreună cu regulile care trebuie respectate în
folosirea lor, alcătuiește ceea ce numim sintaxa limbajului-pseudocod.
Există o mare diversitate de limbaje-pseudocod. Practic, fiecare
programator își poate proiecta propriul pseudocod, definind cuvintele
cheie ale acestuia și impunând niște așa-numite reguli de sintaxă.
 În cele ce urmează vom folosi o variantă de pseudocod în care cuvintele cheie
provin din limba română, iar regulile de sintaxă sunt cele pe care le inpune limbajul
Pascal. Deocamdată trebuie să rețineți două dintre aceste reguli:
- asemeni limbajului Pascal, în pseudocod nu vom face deosebire între litere
mari și litere mici;
- comentariile, prin care descriem pe scurt acțiunile algoritmului
(instrucțiunile pseudocodului), vor fi cuprinse între acolade.

I.2.1. Primul exemplu de pseudocod