Sectorul IMM-urilor joacă un rol Definiţiile IMM-urilor bazate pe

extrem de important într-o criterii cantitative înlesnesc o

economie modernă, dovedindu- abordare relativ unitară a acestor
se a fi cel mai activ sector al întreprinderi şi slujesc scopului
economiei şi totodată un concret de identificare a celor ce
formidabil focar de competenţe şi pot face obiectul programelor şi
idei noi. măsurilor speciale de sprijinire.
Utilizarea criteriilor calitative în
Urmărirea evoluţiei sectorului definirea IMM-urilor porneşte de
IMM-urilor, stimularea dezvoltării la premisa că dimensiunea
acestuia, au impus stabilirea acestora nu este doar o
criteriilor lor de încadrare. Nu rezultantă a volumului şi calităţii
există o definiţie în sens statistic combinaţiilor de resurse de care
şi/sau juridic unanim acceptată dispun, ci şi a mediului economic
pentru IMM-uri. Într-un studiu în care îşi desfăşoară activitatea.
realizat de P.A.Neck vizând IMM- În acest context însă,
urile sunt contabilizate peste 50 comparaţiile inter-ramuri şi cele
de definiţii în sens statistic date între ţări devin practic imposibile.
acestora, în 75 de ţări.
Nu este posibilă şi nici de dorit
Criteriile utilizate sunt cantitative aducerea definiţiilor IMM-urilor la
şi/sau calitative favorizând acelaşi numitor, deoarece
proliferarea unor standarde foarte aceasta ar echivala cu ignorarea
diferite de la o ţară la alta, de la o trăsăturilor lor fundamentale -
ramură la alta, de la un autor la dinamism, mobilitate şi
altul. Fiecare dintre criterii diversitate. În consecinţă,
dezvăluie o latură sau alta a IMM- graniţele sectorului IMM-urilor
urilor, prezentând avantaje (+) şi nu pot fi riguros delimitate
dezavantaje (-) în caracterizarea decât pentru perioade scurte şi
dimensiunii lor (vezi tabelul trecute de timp. Evoluţia acestui
următor) sector trebuie analizată dintr-o
perspectivă dinamică, racordată
la realităţile mediului economic şi
cu ajutorul unor criterii continuu
adaptabile ca număr şi conţinut.
CRITERII CANTITATIVE:
(+) (-)
* Numărul de angajaţi:
 simplitate;  ignorarea corelaţiei care există între prezenţa capitalului fix şi a muncii vii
 accesibilitate; (mijloacele fixe de mare randament, conduc la reducerea necesarului de
 criteriu relativ stabil personal şi invers);
utilizat singur sau în  nu reflectă decât numărul angajaţilor permanenţi, nu şi pe cel al
combinaţie în cele mai personalului sezonier sau al membrilor familiei care activează, fără a fi
multe ţări ale lumii; efectiv angajaţi.
* Valoarea capitalului:
 reprezentativitate;  ridică probleme de operaţionalizare, când nu există o delimitare clară între
 accesibilitate; proprietatea personală a întreprinzătorului şi cea a firmei lui;
* Cifra de afaceri:
 criteriu sintetic;  nereprezentativ pentru IMM-urile aparţinând unor sectoare de activitate
 uşor de aplicat; foarte diferite;
 devine uşor perisabil, necesitând actualizări permanente datorită ratei
înalte de inflaţie (în ţările în tranziţie).
* Valoarea producţiei, capacitatea de producţie:
 simplitate;  caracterizează, în general, sectoarele productive şi permit comparaţii doar
 accesibilitate; între întreprinderi dispunând de condiţii asemănătoare de combinare a
factorilor de producţie;
* Cota de piaţă:
 expresivitate;  grad mare de relativitate, dimensiunea întreprinderii fiind în relaţie directă
cu tipul pieţei de referinţă (locală, naţională, a produsului etc.);
 cuantificare relativ greu de realizat pentru IMM-uri;
CRITERII CALITATIVE:
* Sectorul de activitate
* Tehnologia utilizată
* Configuraţia organizatorică şi managerială
* Gradul de dependenţă faţă de întreprinderile mari

Soluţii de definire a IMM-urilor:

În S.U.A. spre exemplu, criteriile de identificare a IMM-urilor sunt

diferenţiate pe domenii de activitate. Astfel, cele industriale (în
funcţie de profilul lor) sunt IMM-uri dacă au între 500 şi 1500 de
salariaţi; IMM-urile de comerţ cu ridicata au ca limită maximă
500 de angajaţi, iar cele cu amănuntul sunt limitate de un volum
al vânzărilor de 13,5 mil. dolari pe an.

În Uniunea Europeană, IMM-urile sunt definite de următoarele

criterii: numărul salariaţilor – care trebuie să fie mai mai mic de
250 (clasa micro - între 0 şi 9 angajaţi; clasa mică - între 10 şi 49
de angajaţi; clasa mijlocie – între 50 şi 249 de angajaţi); cifra de
afaceri – care trebuie să fie mai mică de 40 milioane de Euro, sau
totalul activului bilanţier sub 27 milioane Euro; să aibă
independenţă economică.

În România, potrivit legislaţiei în NU se încadrează în categoria

vigoare (LEGEA nr. 133 din 20 iulie IMM-urilor:
1999, privind stimularea • societăţile bancare,
întreprinzătorilor privaţi pentru • societăţile de asigurare
înfiinţarea şi dezvoltarea IMM), IMM- şi reasigurare,
urile se definesc în funcţie de • societăţile de
următoarele criterii cantitative: administrare a fondurilor
1) numărul mediu scriptic anual de financiare de investiţii,
personal (certificat de Camera de • societăţile de valori
Muncă) – care împarte IMM-urile în 3 mobiliare şi
clase: • societăţile cu activitate
o clasa micro (între 0 şi 9 salariaţi); exclusivă de comerţ
o clasa mică (între 10 şi 49 de exterior.
salariaţi); (Vezi şi Ordonanţa nr.
o clasa mijlocie (între 50 şi 249 de 44/2008 privind
salariaţi). desfăşurarea activităţilor
2) cifra de afaceri anuală mai mică economice de către
de 8 milioane de Euro (certificat de persoanele fizice
Administraţia Financiară). autorizate, întreprinderile
individuale şi
ATENŢIE !!! NU beneficiază de întreprinderile familiale.)
prevederile L133/1999 societăţile
comerciale care au ca acţionar sau Analiza diversităţii de
asociat, persoane juridice care definiţii a relevat că în
îndeplinesc cumulativ următoarele economiile cu un nivel ridicat al
condiţii: produsului naţional brut pe
a) au peste 250 de angajaţi; locuitor, valorile criteriilor
b) deţin peste 25% din capitalul cantitative de definire a IMM-
social. urilor sunt mai mari (S.U.A.
este un exemplu ilustrativ în
acest sens). Reciproca este de
asemenea valabilă,
verificându-se inclusiv în cazul
ţărilor Uniunii Europene.

Contribuţia vitală a IMM-urilor la creşterea economică este astăzi o

realitate unanim recunoscută. Relevarea efectelor lor economice şi
sociale benefice au condus la considerarea sectorului IMM-urilor
ca un domeniu de interes strategic pentru economie.

În scopul sprijinirii sectorului IMM-urilor din România,

legislaţia prevede o serie de măsuri concrete orientate pe
următoarele direcţii majore:

 crearea unui cadru favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor,

prin: simplificarea procedurilor administrative; favorizarea
accesului IMM-urilor la serviciile publice, la activele
neutilizate ale societăţilor comerciale de stat, la achiziţii
 publice; intensificarea furnizării gratuite sau cvasigratuite a
unor servicii informare, consultanţă, asistenţă;

 finanţarea de programe de dezvoltare;

 acordarea de facilităţi economico-financiare, fiscale şi

bancare;

 coordonarea, monitorizarea şi evaluarea de către guvern a

politicilor şi programelor de dezvoltare a IMM-urilor.

IMM-urile reprezintă peste 99% din numărul total de întreprinderi,

în majoritatea economiilor. În România această pondere se ridică
la 99,6%. Cea mai mare pondere (68% din totalul IMM-urilor in
2002 şi 71% in 1997) o deţin întreprinderile care activează în sfera
comerţului