Reprezentarea grafică a funcţiilor

I. Domeniul de definiţie al funcţiei, intersecţiile cu axele

Domeniul de definiţie ori este indicat în enunţ, ori este subînţeles ca domeniul maxim de definiţie.
I.1 Domeniul de definiţie:
v( x)
I.1.1 f ( x)  , u ( x)  0
u ( x)
I.1.2 f ( x)  2n u ( x) , u ( x)  0, n   *
I.1.3 f ( x )  ln(u ( x )), u ( x )  0
I.1.4 f ( x )  u ( x) , u ( x)  0,  R
I.1.5 f ( x )  arcsin u ( x ),1  u ( x )  1
I.1.6 f ( x)  arccos u ( x),1  u ( x )  1

I.1.7 f ( x)  tgu ( x), u ( x)   k , k  Z
2
I.1.8 f ( x)  ctgu ( x), u ( x)  k , k  Z
I.2 Intersecţiile cu axele
I.2.1 Ox  G f  {( a,0) | f (a )  0}
y

A1(a1,0)
A2(a2,0) A3(a3,0) A4(a4,0) x

I.2.2 Oz  G f  {(0, f (0))}

B(0,f(0))

II. Semnul funcţiei şi eventualele simetrii, periodicitate

II.1 Semnul funcţiei
II.1.1 f ( x)  0, x  [a1 , b1 ]  G f pe[a1 , b1 ] se găseşte sub Ox
II.1.2 f ( x)  0, x  [a2 , b2 ]  G f pe[ a2 , b2 ] se găseşte deasupra lui Ox

-1-
 y

a1 b1
0 a2 b2 x

II.2 Simetriile graficului

II.2.1 x=a este axa de simetrie a lui Gf dacă

D simetrică faţă de a

f(x+a)=f(x-a)

x+a x-a
x=a
Caz particular x=a: Funcţiile pare
a ) D simetrica faţa de origine ((  a, a ) sau[  a, a ]a  R )

b ) f (  x )  f ( x )

0 x

II.2.2 S(a,b) centru de simetrie

a ) D simetrica faţa de a ( x  a  D  x  a  D)

b ) f ( x  a )  f ( x  a )  2b

f(x+a) B
SS’ – l.m.
S
b AA’SS’

A 2SS’=AA’+BB’
f(x-a)

A’ S’ B’
Caz particular – funcţii impare (a=b=0)

-2-
 a ) D simetrica faţa de origine

b ) f (  x )   f ( x ) x  D

O(0,0) x

În aceste cazuri, graficul Gf se reprezintă pe intervalul [a,+∞), cealaltă parte a lui Gf se

construieşte simetric faţă de axa x=a sau centrul S(a,b).

II.3 Periodicitate: f se numeşte periodică dacă x  A, x  T  A, f ( x  T )  f ( x)

f se reprezintă pe un interval de lungime perioadă principală (cea mai mică perioadă) [0,T]

III. Limitele la capete, continuitate, asimptote

III.1 Se calculează limitele de pe frontierele domeniului de definiţie
III.2 Se stabileşte mulţimea pe care funcţia este continuă
III.3 Asimptote:
III.3.1 Se calculează asimptotele verticale în punctele de acumulare finite în care funcţia nu
este continuă.
lim f ( x)    x  x0 asimptotă verticală la stânga
x x0

lim f ( x)    x  x0 asimptotă verticală la dreapta

x  x0

-3-
 y

 
x x
2 2

III.3.2 Dacă xlim f ( x)  a  y  a asimptotă orizontală la   (nu se caută asimptote oblice !!!)


y
f(x)=ax a>1

(0,1)

O
III.3.3 Dacă
f ( x) 
 lim  m, m  R 
x   x   y  mx  n este asimptotă oblică la  
 lim ( f ( x )  mx )  n, n  R 
x   

-4-
 y

O x

IV. Derivata întâi

IV.1 Calculăm derivata şi stabilim domeniul de derivabilitate. În general, domeniul maxim de
definiţie ‚ domeniul de derivabilitate cu excepţia:
u ' ( x)
IV.1.1 f ( x)  u ( x) f ' ( x)   n u ( x)  0 !!!
n

n u ( x) n 1
u ' ( x)
IV.1.2 f ( x)  arcsin u ( x ) f ' ( x )   1  u ( x )  1 u ( x)  1 !!!
1  u 2 ( x)
u ' ( x)
IV.1.3 f ( x)  arccosu ( x) f ' ( x)    1  u ( x)  1 u ( x)  1 !!!
1  u 2 ( x)
IV.2 Semitangente la grafic
IV.2.1 x0  domeniului de derivabilitate => f ' ( x0 ) şi este finită
y-f(x0)=f’(x0)(x-x0) tangentă la Gf în punctul M0(x0,f(x0))
caz particular f’(x0)= 0 => tangenta la Gf în punctul M0(x0,f(x0)) este orizontală

M0(x0,y0) d
M0(x0,y0)

IV.2.2 x0  D' f ' ( x0 )    tangenta la Gf este verticală

-5-
 f’(x0)=
f’(x0)=
M0(x0,f(x0))
M0(x0,f(x0))

f crescătoare f descrescătoare

IV.2.3 f s ' ( x0 )  f d ' ( x0 ) şi cel puţin una este finită =>

Gf are semitangentă la stânga d1: y-f(x0)=f’s(x0)(x-x0) şi
Gf are semitangentă la dreapta d2: y-f(x0)=f’d(x0)(x-x0).
M0(x0,f(x0)) punct unghiular.

d1
d2

M0(x0,f(x0))

IV.2.4 f s ' ( x0 )  f d ' ( x0 ) ambele infinite => M0(x0,f(x0)) punct de întoarcere.

M0(x0,f(x0))

M0(x0,f(x0))

f s ' ( x0 )   f d ' ( x0 )   f s ' ( x0 )   f d ' ( x0 )  

IV.3 Punctele critice
f’(x)=0
IV.4 Intervalele în care derivata are semn constant
a) f ' ( x )  0 x  I  f strict crescătoare pe I
b) f ' ( x)  0 x  I  f strict descrescătoare pe I
IV.5 Puncte de extrem
M(x0,f(x0)) punct de maxim/minim

-6-
  f ' ( x0 )  0

a a.i. f ' ( x0 )  0 ( f ' ( x0 )  0) x  (a, x0 )
b a.i. f ' ( x0 )  0 ( f ' ( x0 )  0) x  ( x0 , b)


V. Studiul derivatei a doua

V.1 Se calculează derivata a doua
V.2 Se determină semnul derivatei a doua
+ convexă
- concavă
V.3 Punctele de inflexiune x0
f’’(x0)=0
semne contrare la stânga şi la dreapta lui x0

VI. Tablou de variaţie

Se face un tabel de forma
x
f’(x)
f’’(x)
f(x)
În rubrica dedicată parametrului x se trec valorile remarcabile obţinute la etapele anterioare. In
rubricile corespunzătoare lui f’(x) şi f’’(x) se trec semnele lui f’ respectiv f’’ obţinute la etapele
anterioare. În rubrica f(x) se trec valorile corespunzătoare lui f(x), limitele la capetele intervalelor şi
simbolurile care indică monotonia, extremele, convexitatea/concavitatea şi punctele de inflexiune.

VII. Trasarea graficului

În sistemul de axe xOy se reprezintă asimptotele, punctele (x,f(x)) preluat din tabelul de variaţie
şi se unesc aceste puncte printr-o linie curbă, ţinându-se cont de rezultatele sintetizate în tabelul de
variaţie.

-7-