istoria bisericii – Reforma

24

Coresi – un român
propagator al
ideilor reformate
-Florin Moţiu-

Caietele Beth ha-midrash

 Activitatea tipografului Coresi se înscrie în curentul reformat de
propagandă printre români; s-ar putea chiar afirma că diacul Coresi a fost
reprezentantul şi instrumentul reformatorilor printre românii ortodocşi din
Braşov şi, prin răspândirea tipăriturilor lui, printre românii la care ideile
propagate de el ajungeau. „Opera de răspândire a cărţilor româneşti prin tipar,
întreprinsă de către adepţii învăţăturilor lui Luther la Braşov, este legată de
numele diaconului Coresi”, scrie Ştefan Ciobanu.1
Colaborarea lui cu luteranii germani şi calviniştii maghiari, ideea
reformată ce-l îndeamnă de-a lungul anilor să publice în româneşte –şi anume
necesitatea de a predica şi scrie în limba poporului, editarea catehismului şi a
predicilor reformate, atacarea ortodoxiei şi a practicilor lor condamnate de
reformaţi (în Tâlcul Evangheliilor – 1567), toate acestea arată faptul că
diaconul Coresi a fost adept al ideilor reformatoare şi propagator al lor.
Publicarea cărţilor în limba română nu se datorează trezirii
conştiinţei de neam şi a celei de limbă printre preoţia română ortodoxă, cum
s-a afirmat. În Muntenia nu se tipăresc cărţi româneşti în secolul al XVI-lea,
ci se menţine limba slavonă în tipărituri şi-n biserică în întreg secolul.2 Doar
în Transilvania apar aceste cărţi în româneşte, datorită influenţei reformate.
Preoţi români ortodocşi de aici se opun introducerii limbii române în biserică.
Predicarea şi tipărirea în limba română e în mod clar o idee reformată. Cărţile
se tipăresc aici „prin înrâurirea exercitată de învăţăturile protestante, care
recomandau întrebuinţarea limbii poporului în cultul şi predica bisericii
creştine”, după cum afirmă Gheorghe Cronţ.3
Da, Coresi a tipărit şi cărţi de slujbă ortodoxe în româneşte şi în
slavonă. Cărţile de slujbă în româneşte se explică tot prin ideea reformată a
nevoii de introducere a limbii române în biserica ortodoxă. Coresi şi saşii din
Braşov şi-au dat seama de prioritatea introducerii limbii române în biserică,
propagarea doctrinelor reformate putând urma abia după acest pas. Astfel se
explică iniţiativa şi finanţarea publicării unor astfel de cărţi de către luterani,
cum e, de exemplu, Evanghelia cu învăţătură din 1581, scoasă la îndemnul şi
pe cheltuiala judelui luteran Hirscher.
Iar prin tipărirea de cărţi slavone s-a dorit a se veni în ajutorul
preoţilor munteni lipsiţi de cărţile acestea necesare. Acest pas nu e în opoziţie
cu ideile reformate, dacă ne gândim la atitudinea lui Melanchthon faţă de
Biserica răsăriteană şi la simpatia lui pentru preoţii neajutoraţi. Totodată, prin
această activitate, Coresi putea continua colaborarea cu ortodoxia. Şi probabil
că a luat în considerare şi motivele economice – cărţile în slavonă se vindeau
bine preoţilor ortodocşi.

1
CIOBANU, pag. 111
2
DELETANT, pag. 124
3
CRONŢ, pag. 84-88

2
 Viaţa lui Coresi
Gheorghe Coresi s-a născut între 1507-10 la Târgovişte.4 Se pare că
era român, deşi se poate să fi avut strămoşi greci. Ştia foarte bine limba
română şi el însuşi se considera român: „Mai toate limbile au cuvântul lui
Dumnezeu în limba (lor), numai noi rumânii n-avem”.5
Făcea parte dintr-o familie de cărturari: tatăl – grămătic, a avut doi
fii, pe Coresi tipograful şi Coresi logofătul.6 Coresi a avut un fiu, Şerban, tot
tipograf. O familie a scrisului de mână şi a tiparului, cum o denumeşte T.
Vedinaş.7
Coresi a învăţat meseria de tipograf de la Oprea logofătul, ucenicul
lui Dimitrie Liubavici. Împreună cu Oprea şi Şerban, se stabilesc la Braşov în
1556. Primarul Braşovului, Johannes Benkner a fost cel care l-a chemat în
oraş, în urma înţelegerii cu Pătraşcu-vodă. Benkner avea intenţia clară de a-i
reforma pe românii din Şchei şi avea nevoie de un tipograf român. Benkner
avea o moară de hârtie din 1546.8
Coresi avea cinci sau zece ajutoare, după împrejurări. Era autorul
prologurilor sau epilogurilor tipăriturilor sale.9
Prima carte românească tipărită la Braşov e în 1559, ultima în 1581.
Moare după această dată.

Tipăriturile româneşti
Întrebare creştinească – tipărită între 15 sept. 1559- 3 mai 1560, la
Braşov, din iniţiativa judelui Benkner. Este un catehism luteran, probabil
după cel al lui Luther. Unii socotesc a fi retipărirea celui din 1544. Se
păstrează 11 file, care conţin sfârşitul prologului, scris de Coresi (unde
pledează pentru folosirea limbii române în biserică, pe baza cuvintelor lui
Pavel din 1 Corinteni 14:19), decalogul, crezul, Tatăl nostru, despre
rugăciune, botez, euharistie10. Tipărirea catehismului trebuie pusă în legătură
cu intenţia lui Benkner de a-i reforma pe români. Intenţia lui e astfel
prezentată de cronica lui Massa şi Fuchs, din 1559: „În ziua de 12 martie a
aceluiaşi an, Johann Benkner, primarul Braşovului, împreună cu alţi

4
Id., Ibid., pag.84-88
5
citat în CIOBANU, pag. 111, 112
6
În evul mediu românesc, termini ca grămătic, diac, diacon, piseţ, logofăt, denumeau
“pe micul scriitor de limbă slavonă dintr-o cancelarie”. (Petre Ştefan, citat în
VEDINAŞ, pag. 1-10). Deci „diacon” nu o funcţie religioasă, ci cărturărească,
denumind funcţionarul de la curţile domneşti ori boiereşti.
7
VEDINAŞ, pag. 1-10
8
Id., Ibid., pag. 16
9
Id., Ibid., pag. 17-20
10
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 62

3
consilieri orăşeneşti, au reformat biserica românilor şi au propus ca membrii
ei să înveţe catehismul”.11
Tetraevanghel – 1561. Se păstrează un exemplar intact la Budapesta.
A apărut sub tutela şi cheltuiala saşilor luterani. Cuprinde cele patru
Evanghelii şi un epilog, în care Coresi repetă îndemnul de a se introduce
limba română în biserică. S-au găsit copii în Muntenia, Transilvania şi
Moldova, lucru ce atestă răspândirea cărţii.12
Lucrul sfinţilor apostoli – 1563 sau 1567. Cuprinde Faptele
apostolilor şi Epistolele. E o continuare firească a traducerii Evangheliilor, cu
scopul de a da românilor Noul Testament în limba română şi de a înlocui
astfel slavona.13 Despre traducere, Chiţimia şi Toma afirmă: „La baza
textului se presupune un izvor tălmăcit din slavonă şi un altul românesc,
tradus după versiunea luterană”.14 Influenţa textului german al lui Luther se
recunoaşte mai ales în traducerea Epistolei lui Pavel către Romani.15
Tâlcul Evangheliilor şi Molitvenicul, tipărite în aceeaşi carte în
1567, sunt cunoscute şi ca şi Cazania I. Tâlcul Evangheliei cuprinde predici
la textul Evangheliilor şi se pare a fi traducerea cărţii lui Méliusz Juhász Péter
Predici alese din scrierile prorocilor şi apostolilor, apărută la Debreţin în
1563.16 Iniţiativa tipăririi cărţii a aparţinut maghiarilor calvini, iar cheltuielile
le-a suportat nobilul Forró Miklós.
Explicaţia Evangheliilor e făcută în spiritul protestant, conţinând
atacuri contra neregulilor din biserică, la adresa ierarhiilor bisericeşti, a papei
şi patriarhului, a icoanelor. E afirmată ideea protestantă a primatului Sfintei
Scripturi în biserică: „Lăsat-au nouă Sfânta Scriptură: Tetraevanghelia,
Praxiul, Psaltirea lui David Prooroc..., din acelea să întrebăm, că noao nu
vine leagea nece din Ierusalim, nece de la Roma, nece din Ţara Grecească,
nece Nemţească, nece Rumânească; nu e de la Leşească, nece de la
Moschicească, ci e lăsată şi tocmită de la Iisus Hristos”.17
Predicarea trebuie să aibă loc în limba poporului. Preoţii ţin
învăţătura oamenilor şi nu cuvântul lui Dumnezeu: „Patriarhul şi vlădicii,
egumenii, călugării, popii nu spun cuvântul lui Dumnezeu derept măriia
ceştei lumi, ce mai tare ţin tocmealele oamenilor decât a lui Hristos; ce noi
propoveduim că în toată vreamea ei au fost aleaneş şi vrăjmaşi dereptăţii, ca
şi în zilele prorocilor şi când îmbla Iisus Hristos pre ceastă lume...”18

11
DELETANT, pag. 122
12
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 66
13
DELETANT, pag. 123
14
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 69
15
L. DEMÉNY. L.A. DEMÉNY, pag. 152
16
PIRU, pag. 65. L. DEMÉNY. L.A. DEMÉNY, pag. 152
17
CIOBANU, pag. 119
18
Id., Ibid., pag. 119

4
 Nu au credinţă cei ce se roagă morţilor, căci sfinţii morţi n-aud
rugăciunea noastră. Greşesc şi acei „care-i zic că sfânta Maria iaste cale spre
mântuire”.19
Oamenii nu-şi pot răscumpăra păcatele prin fapte, călugărie sau
posturi.
Sunt atacate pomenirea morţilor la anumite zile, descântecele şi
farmecele, care-s „drăcie”. Dumnezeu a lăsat ierburi şi leacuri.
Molitvenicul conţine psalmi, cântece, după model calvin. S-a tipărit
din maghiară, după cartea lui Heltai Gáspár, preotul reformaţilor din Cluj,
Agenda sau actele bisericeşti pe care le săvârşesc de obicei lucrătorii şi
păstorii sufleteşti creştini – 1550 (şi retipărită cu modificări în 1559).20
Motivaţia lui Coresi pentru cărţile acestea în româneşte: „Rumăneşte
am scris...cum să înţeleagă şi popa ce zice însuşu şi oamenii ce ascultă”.21
Liturghier – 1570. Este prima carte în limba română care cuprinde
rânduiala slujbei liturghiei. Se rezumă la „Liturghia Sfântului Ioan Gură de
Aur”, precedată şi urmată de alte texte care corespund diferitelor momente
succesive ale liturghiei.22
Tipărirea cărţii are loc din iniţiativa calviniştilor. Comanda a fost
dată de episcopul calvin al românilor din Ardeal, Pavel Tordaş, cu scopul de
a le distribui preoţilor români, ca să introducă slujba în limba română în
biserici. Episcopul Tordaş a fost în Braşov în ianuarie 1570, vizitând pe
Coresi şi supraveghind tipărirea cărţii acesteia şi a Psaltirii. După tipărirea
cărţilor, Tordaş a hotărât ţinerea unui sinod la Cluj. În decembrie 1570 scria
primarului din Bistriţa să trimită preoţi la sinod: „Şi aceasta le-o dau de ştire
popilor româneşti, ca să aducă bani cu cari să-şi cumpere cărţi româneşti:
una, Psaltirea, să o plătească un florin, altă carte, Liturghia, să o plătească cu
32 de dinari”.23
Coresi motiva astfel tipărirea cărţii: „...numai noi rumânii n-avăm
cărţi de slujbă-n limba noastră”.24
Deletant comentează importanţa şi urmările tipăririi acestei cărţi
astfel: „Pentru prima dată slujba ortodoxă putea fi condusă în întregime în
româneşte. Mai mult de o sută de ani aveau să mai treacă înainte de a se mai
tipări o a doua ediţie a Liturghierului în româneşte”.25
Psaltire românească – 1570. Apărută împreună cu Liturghierul, tot
din iniţiativa episcopului Tordaş, ca şi carte de slujbă românească.

19
Id., Ibid., pag. 119
20
PIRU, pag. 65. L. DEMÉNY. L.A. DEMÉNY, pag. 152
21
CRONŢ, pag. 84-88
22
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 76
23
DELETANT, pag. 123
24
CRONŢ, pag. 84-88
25
DELETANT, pag. 123

5
 Psaltire slavo-română – 1577. Scoasă pentru folosul preoţilor, ca să
le fie „de înţelegătură”.26
Evanghelia cu învăţătură sau Cazania II – 1581, e o carte de predici
pentru toate duminicile şi sărbătorile de peste an. Conţine 67 de predici cu
textul Evangheliei respective, iar la sfârşit, Tatăl nostru, Crezul şi Decalogul.
52 de predici sunt traduceri din colecţia de omilii a lui Ioan Caleca, patriarh
de Constantinopol între 1334-47.27 Este un text destinat slujbei din biserica
ortodoxă, însă iniţiativa şi cheltuiala au fost ale judelui luteran al Braşovului,
Lucas Hirscher. „Textul, destinat să înlocuiască limba slavonă în biserică, nu
numai în Transilvania ci şi în celelalte provincii locuite de români...”, afirmă
Chiţimia şi Toma.28 Motivaţia luterană, de introducere a limbii naţionale, ca
prim pas al reformării bisericii, e clar. Cartea a avut cea mai mare răspândire
dintre cărţile româneşti scoase de Coresi, datorită cererilor preoţilor
ortodocşi.

Coresi – un iluminat spre iluminarea altora

Atins de ideile Reformei, Coresi înţelege necesitatea citirii şi auzirii
Cuvântului lui Dumnezeu de către oameni; însă e nevoie de o auzire care să
aducă şi pricepere, care nu se poate realiza decât printr-o Scriptură predicată
şi citită în limba poporului, în româneşte, nu în slavonă. Coresi îşi înţelege
chemarea de a aduce românilor Cuvântul lui Dumnezeu. Iluminat de către
Dumnezeu cu privire la aceste lucruri, se doreşte agentul prin care Dumnezeu
să poată ilumina pe cei din poporul său, prin cărţile tipărite de el: texte din
Scriptură, catehisme, predici, cărţi de slujbă.
Vorbind despre idealul educativ coresian, T. Vedinaş observă
repetarea frecventă a trei verbe în prologurile şi epilogurile lui Coresi: a
ilumina, a învăţa, a deştepta. Verbele au conotaţii spirituale la Coresi,
însemnând deşteptarea omului păcătos care se poate mântui prin aceasta.
Lumina învăţături e cea a Sfintei Scripturi.29 Coresi trudeşte pentru a-l aduce,
cu ajutorul lui Dumnezeu, pe fratele său român, de la întunericul
necunoaşterii lui Dumnezeu, la o cunoaştere şi închinare după voia
Creatorului.
Coresi este un român propagator al ideilor reformatoare, un
reformator care-şi răspândeşte ideile nu prin predicare, ci prin talentul pe care
i l-a dat Dumnezeu, de tipograf, scriitor şi traducător.

26
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 78
27
CIOBANU, pag. 120
28
CHIŢIMIA. TOMA, pag. 105
29
VEDINAŞ, pag.111-121

6
 Bibliografie

1) Coord. I.C. CHIŢIMIA. Stela TOMA – Crestomaţie de literatură

română veche, vol. I, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-
Buşulenga, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984
2) Ştefan CIOBANU – Istoria literaturii române vechi, (ediţie
îngrijită, note şi prefaţă de Dan Horia Mazilu), Ed. Eminescu,
Bucureşti, 1989
3) Gheorghe CRONŢ – „Mai bine a grăi cinci cuvinte cu înţeles”,
în Magazin istoric, anul III, nr. 4 (25), Aprilie 1969, Bucureşti,
pag. 84-88
4) Dennis DELETANT – A Survey of Romanian Presses and
Printing in the Sixteenth Century, în DELETANT – Studies in
Romanian History, with a preface by Alexandru Duţu, Ed.
Enciclopedică, Bucharest, 1991
5) DEMÉNY Lajos. Lidia A. DEMÉNY – Carte, tipar şi societate
la români în secolul al XVI-lea, Introducere de Dan Simonescu,
Ed. Kriterion, Bucureşti, 1986
6) Alexandru PIRU – Istoria literaturii române, vol. I – Perioada
veche, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
7) Traian VEDINAŞ – Coresi, Ed. Albatros, Bucureşti, 1985