POVESTEA LUI MOŞ NICOLAE

Povestea darurilor
care apar pe furiş, în
ghetuţele copiilor
cuminţi, în noaptea de
5 spre 6 Decembrie a
fiecărui an începe din
vechime...
...Demult, demult, într-un sat de lângă Bethleem, s-a născut un copil
pe care părinţii l-au botezat Nicolae.
El a fost crescut de
familia lui ca un bun
creştin şi mai târziu a
devenit episcop.
 Legenda spune că în
sufletul lui era atâta bunătate
încât a dat tot ceea ce avea
săracilor.
 În fiecare an, el vine la fereastră să
vadă care copil este cuminte şi care
este neascultător...
...iar copiii îşi
curăţă ghetuţele şi
le aşează într-un
loc unde Moşul să
le găsească şi să
lase daruri în ele.
 Pentru copiii
cuminţi lasă
dulciuri,
jucării, hăinuţe
iar pentru cei
neascultători
Moşul are
nuieluşe...
 Se mai spune că în
ziua Sfântului Nicolae
ninge pentru că Moşul
îşi scutură barba albă.
 Nu doar copiii din ţara
noastră îl aşteaptă pe Moşul
cel darnic. La fel ca şi noi,
copiii din Germania, Franţa,
Olanda, Ungaria, Spania,
Anglia dar şi din alte ţări
sunt cuminţi un an întreg
pentru ca ghetuţele lor
lustruite să fie pline, pline
cu bunătăţi!
 Astfel, Moş Nicolae
trece pe la fiecare
copil cuminte, orinde
s-ar afla, şi-l
răsplăteşte după
faptele sale.
 Haide! Curăţă-ţi şi tu
ghetuţele sau
cizmuliţele, aşează-le
acolo unde crezi că
Moşul sigur le va găsi şi
până la sosirea lui învaţă
o poezie pentru el!
Bunul, Moşul Nicolaie
Lin soseşte în odaie.
Şi-n ghetuţele curate
Încep iute să se-arate:
Biscuiţi, bomboane, bani,
Ciocolata, gologani.
Dar mosneagul nu mai ştie:
Sunt reali sau jucarie?
Printre ghete aşezaţi
Râd papucii mici, ciudaţi.
Îi explică păpuşica:
Sunt papucii lu'... pisica!