SENZATIILE

1. Definire si caracterizare
 Senzatiile sunt procesele psihice elementare prin care se semnalizeaza, separat, in forma
DEF:
imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile
actiunii directe a stimulilor asupra organelor de simt (analizatori).
Caracterizare:
 Continutul informational (ce fel de informatii furnizeaza?) → informatii privind insusirile concrete
ale obiectelor; mai precis, o singura insusire concreta ((neesentiala, nesemnificativa, accidentala), luata
separat, izolat de reztul insusirilor concrete ale obiectului.
 Forma ideal-subiectiva de reflectare (cum se reflecta la nivel psihic?) este imaginea simpla si
primara: simpla - pentru ca reflecta o singura insusire concreta a obiectului, separata de restul
insusirilor, si primara - pentru ca nu se produce decat in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra
analizatorilor.
 Mecanismul care face posibila producerea senzatiilor e analizatorul sau organul de simt (analizatorul
vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, etc); acesta e specializat pe receptionarea unui anumit tip de
informatie (nu pot auzi cu ochii, nu?).
2. Calitatile/proprietatile senzatiilor
 Modalitatea (senzoriala) - e data de calitatea senzatiilor de a fi vizuale, auditive, olfactive, gustative, etc.
 Intensitatea senzatiei - de obicei, depinde de intensitatea stimulului care a provocat-o.
 Durata senzatiei - dureaza atata timp cat stimulul actioneaza asupra analizatorului.
 Tonalitatea afectiva - starea afectiva placuta sau neplacuta cu care se asociaza o senzatie sau alta. Toate
senzatiile sunt bipolare (produc atat stari afective placute, cat si neplacute); exceptie face senzatia de durere,
care e unipolara (provoaca doar stari afective neplacute)
3. Legile sensibilitatii (senzatiei)
 Legea intensitatii senzatiei arata ca e nevoie de o anumita intensitate a stimulului pt ca senzatia sa se
produca. Intensitatea minima a stimulului capabila sa produca o senzatie se numeste prag absolut minimal;
Intensitatea maxima a stimulului care mai poate produce o senzatie de aceeasi modalitate se numeste prag
absolut maximal. Sensibilitatea se afla in relatie inversa cu pragul absolut minimal (cu cat pragul minimal e
mai mic, cu atat sensibilitatea e mai mare si invers).
 Legea adaptarii arata cum se modifica sensibilitatea sub actiunea repetata sau de durata a stimulului. De
ex, cand intram intr-o camera intunecoasa sensibilitatea vizuala creste brusc, dupa care, in urma adaptarii
senzoriale, revine la cote normale (in timp).
 Legea contrastului senzorial ia forma contrastului simultan (galben pe un fond negru) sau a celui succesiv
(dulceata dupa cafea).
 Legea compensarii poate fi pusa in evidenta la orbi; in absenta vederii se dezvolta sensibilitatea tactila si
cea auditiva.
 Legea semnificatiei arata ca un stimul mai putin intens, dar semnificativ pentru noi, e mai bine receptionat
decat unul puternic, dar nesemnificativ (persoana iubita in gara)