“In Gradina Ghetsemani”

de V. Voiculescu
- traditionalism -

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a

carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei "Gandirea". 
Atitudinea traditionalista este mai veche in cultura noastra, iar ideologia
cristalizata in perioada interbelica preia elemente din orientarile antebelice
samanatorismul si poporanismul. Traditionalismul interbelic se constituie in opozitie cu
modernismul lovinescian. Modernismul include, in sens larg, toate acele miscari artisitce,
fundamentate sau nu ideologic, care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme
uneori extreme, epoca ori curentul care le-au precedat. 
Traditionalismul pretuieste si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse
pericolului alterarii si degradarii. Spiritual critic nu este exclus din atitudinea
traditioanlista, numai ca el este "intors", de regula, impotriva tendintelor si valorilor
moderne, ce aduc o eroziune si chiar o dezagregare a "vechiului". De fapt, ambele
atitudini, sic ea traditionalista sic ea moderna, isi trag o mare parte din substanta lor din
lupta uneia impotriva alteia, cu exagerari si extremisme de ambele parti.
Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclorul
vazut ca un depozitar ideal al traditiilor unei comunitati. Traditionalismul romanesc nu
face exceptie de la aceasta regula, completand-o insa cu idealizarea si conservarea in mit
a trecutului national, mai ales a celui de factura rurala. Cel mai "intens" traditionalism l-a
reprezentat insa, in cultura noastra, gandirismul, miscare literara (treptat politizata)
dezvoltata in jurul revistei "Gandirea". Revista are printer colaboratori nume de prestigiu:
Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar
Petrescu, Tudor Vianu, Gib Mihaescu, Mateiu Caragiale, cuprinzand fenomenul literar in
toate aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici. Dupa primii 10 ani, in care publicatia
este deschisa spre formule cultivate in literature europeana (simbolism, expressionism),
se orienteaza spre absolutizarea autohtonismului, ortodoxismului si primitivismului rural.
Gandirismul insista asupra specificulu religios, spre deosebire de orientarea
traditionalista a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national in cultura
romana. 
Poezia publicata in paginile revistei a surprins particularitatile sufletului national prin
valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi (Lucian Blaga, Adrian Maniu,
Ion Pillat, Vasile Voiculescu) sau a elogiat elementarul, teluricul, vigoarea existentei
rurale (Aron Cotrus).
"In Gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa,
autorul fiind inclus de George Calinescu in gruparea "Ortodoxistii - Iconografia mistica.
Doctrina miracolului", alaturi de Nichifor Crainic.
In Gradina Ghetsemani, Iisus I s-a adresat lui Dumnezeu, implorandu-L sa-i dea
taria morala "de-a bea paharul" intreg al amaraciunii si al suferintei. Ruga biblica rostita
pe Muntele Maslinilor poate avea urmatoarele semnificatii religioase si morale: in sens
crestin, dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele Diavolului si victoria sa asupra indoielii de
sine; in sense tic, denota incercarea de a-I convinge pe ucenicii sai ca spiritual uman
trebuie sa ramana neadormit si se cuvine sa vegheze asupra patimilor proprii; tristetea lui
Iisus ca tradatorii Lui s-au aflat in imediata sa apropiere, chiar mancand dintr-un "blid" cu
el; temerea si chiar regretful ca va indura suferinte atat de mari, pentru infruntarea carora
cere Divinitatii said ea o tarie morala deosebita si sa-L despovareze de limitele specific
omenesti; incercarea de a schimba firea umana prin rugaciune, asceza si prin credinta in
Dumnezeu; fireasca parere de rau ca paraseste existenta terestra, pe ucenicii sai sip e
oamenii carora le-a facut numai bine; supunerea deplina fata de hotararea Tatalui Ceresc,
singurul care decide atat soarte Fiului Sau, cat si pe a muritorilor, soarta care trebuie sa
ramana imuabila.
Termenul de "pahar" - folosit atat in Biblie, cat si in poemul voiculescian - trebuie
inteles atat in sens spiritual, evocand momentul cand omul bea cupa amaraciunilor pe
durata vietii sale, cat si in sens material, reflectand clipa expierii sale, in care Iisus -
insetat - a baut otetul ce i-a curmat sirul suferintelor.
Poemul voiculescian evoca lupta Mantuitorului cu propria-I soarta si temerea Lui fireasca
de a bea "paharul" suferintelor omenesti.
Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv.
Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima
amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intr-o formulare lapidara de
incipit: "Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...". Verbele: "a lupta", "nu primea",
"se-mpotrivea" exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a
Fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenunchierii nu este al unui invins, ci al rugaciunii
(invocarea divinitatii si asceza spirituala).
Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica, realizata in jurul
metaforei - simbol, "grozava cupa". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ
stilistic a epitetelor: "mana nendurata", "grozava cupa", iar rezistenta la ispitire (cale a
purificarii spirituale), prin epitetele "sete uriasa", "infama bautura". Oximoronul releva
interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta
cu sinele. Versul "batandu-se cu moartea uitase de viata" concentreaza sensul luptei
christice: moartea trupului - viata de apoi. Strofa a patra constituie ultima secventa
poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea
si hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: "Deasupra, fara tihna, se framantau
maslinii, / Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada...".
Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma "vraistea gradinii". Ultimul vers, "Si
uliii de seara dau roate dupa prada", intareste sugestia mortii / imaginea, thanatosului
prin: simbolul "uliii", simbolistica temporala "de seara" si aceea a gestului "dau roate
dupa prada".