În 1963, un locuitor din Derinkuyu

(Capodocia, Anatolia centrală, Turcia),

dărâma un perete al casei sale şi, descopera
cu uimire ca după acel perete se afla o
cameră misterioasă pe care nu o mai
vazuse. Camera aceasta l-a condus apoi la
alta, si aceea la alta si la alta… Descoperise
intâmplator oraşul subteran de la
Derinkuyu, al cărui prim nivel poate că a
fost săpat de hitiţi în jurul anului 1400 î.e.n.
Arheologii au inceput sa studieze acest oraş subteran
fascinant, parasit. Au reuşit să ajungă la 40m
adîncime, deşi se considera că se poate ajunge la
85m.
În realitate s-au descoperit 20 de nivele subterane.
Se pot vizita doar primele opt nivele superioare
intrucat celelalte sunt parţial dărîmate sau sunt
momentan studiate de catre arheologi şi
antropologi.
Oraşul era folosit ca adapost de mii de persoane
care trăiau la subsol ca să se apere de
frecventele invazii suferite de Capodocia în
diversele epoci de ocupaţie, şi tot aşa de către
primii creştini.
Înamicii, constienţi de pericolul care reprezinta
intrarea în interiorul oraşului, încercau de
obicei să scoată populaţia la suprafaţă otravind
fântânile.
Interiorul este uluitor: galeriile subterane din
Derinkuyu (în care este loc pentru cel puţin
10.000 de persoane) puteau fi blocate în trei
puncte strategice obturându-le cu nişte uşi
circulare din piatră. Erau roci foarte grele care
închideau coridorul si împiedicau trecerea
înamicilor. Aveau intre 1 şi 1,5m înalţime,
cam 50cm grosime şi o greutate până la
500Kg.
În imagine se poate aprecia cum uşa principală
din piatră bloca coridorul, izolând locuitorii
de la subsol.
În plus, Derinkuyu, are un tunel de aproape 8 km
lungime care conduce la un alt oraş subteran
din Capodocia, Kaymakl.
Despre oraşele subterane din
aceasta regiune ne vorbea
istoricul grec Xenofonte. În
opera sa Anabasis, povestea
despre persoanele care
locuiau în Anatolia şi îşi
săpaseră casele sub pământ
şi trăiau în camere suficient
de mari cât să încapă o
familie, cu animalele sale
domestice şi alimente
înmagazinate.
La nivelele recuperate s-au localizat grajduri,
cantine, o biserică (cu bază în forma de cruce
de 20m x 9m, cu un tavan de peste 3m
înalţime), bucătării (încă înnegrite de fum),
prese pentru vin si ulei, magazii, magazin
alimentar, o şcoală, numeroase camere şi..
inclusiv, un bar.
Oraşul beneficia de
existenţa unui râu
subteran; avea
fântâni cu apă şi
un magnific
sistem de
ventilaţie (s-au
descoperit 52 de
puţuri de
ventilaţie) care îi
uimesc pe
inginerii de azi.