Enache Bogdan – Adrian, Anul III, grupa IV

Relatia dintre Cruce si Inviere

Fac apel la dreptul de a ma cufunda in voluptosul pat al uitarii lasandu-mi constiinta
la usa dormitorului pentru a putea savura somnul ratiunii

Enache Bogdan-Adrian
Anul III, Gr. IV

Ortodoxia in teologia si spiritualitatea ei bazeaza unitatea dintre Taina Crucii si a Invierii

pe iubirea divina in care se implinesc atat mantuirea cat si indumnezeirea omului. Astfel puterea
Invierii este ascunsa Crucea smereniei lui Hristos iar slava crucii se arata in Lumina Invierii
ambele izvorand din iubirea divina pentru om. Legatura aceasta este redata in toata splendoarea
ei in tecxtul kenotic de la Filipeni 2, 8-11 “(Hristos)S-a smerit pe sine pana la moarte, si inca
moarte pe cruce. Pentru aceasta Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit lui nume mai presus de
orice nume. Ca intru numele lui Iisus hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor
pamantesti si al celor de dedesupt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos
intru slava lui Dunezeu Tatal..”.

Profetii
Atat taina Crucii cat si taina Invierii au fost profetite inca din Vechiul Testament.
Isaia vorbeste la capitolul 53 despre patimile pe care Cel far de patima le-a luat asupra-Si
“El a luat asupra-Si durerile noastresi cu suferintele noastre S-a imovarat. Si noi il socoteam
pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar el fusese strapuns pentrumantuirea noastra si prin
ranile Lui noi toti ne-am vindecat.”
Iar psalmistul David vorbea despre profetea vorbind despre inviere “Caci nu vei lasa
sufletul meu in iad, si nici nu vei da pe cel cuvios al Tausa vada stricaciunea. Cunoscute mi-ai
facut caile vietii umpleama-vei de veselie cu fata Ta si la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei
sătura.”(Ps 15, 10-11)
Prin Cruce Hristos a biruit pacatul. Neascultarea protoparintilor nostrii Adam si Eva a
facut ca intreaga umanitate a fost intinanta de pacat. Graviatea acestui pacat a constat in faptul
ca ei lasandu-se amagit de sarpe au crezut ca pot deveni dumnezei fara Dumnezeu rupand astfel
legatura de iubire si de ascultare ce ii unea de Creator , devenind prin aceasta incalcare a poruncii

1
Enache Bogdan – Adrian, Anul III, grupa IV

exteriori lui Dumnezeu. Protoparintii nostri au parasit iubirea divina plecand, prin
nerecunoasterea vinii pe o cale de pe care nu se puteau intoarce singuri. De aceea pentru a
readuce omenirea la comuniunea harica cu Dumnezeu trebuia apelat tot la iubire. Astfel din
iubire Iisus isi asuma firea umana cu toate imperfectiunile ei pentru a ne readuce in starea de
comuniune din care cazusem dupa cuvinele Sfantului Apostol Pavel “precum prin adam toti au
mor asa si in Hristos toti vor invia”(I Corinteni 15, 22).
Precum neascultarea lui Adam a adus moartea oamenilor asa si ascultarea pana la
sacrificiu a Fiului Omului izvorata din iubire de care vorbeste textul chenotic “ascultator
facandu-se pana la moarte, si inca moarte pe cruce” face ca acest obiect urat de tortura sa devina
“datator de viata”.

Scopul
Aceasta ascultare a fost “pe deoparte sa asculte de Tatal, pana la moarte ca om, pentru
noi pazind porunca iubirii iar pe de alta parte sa biruiasca pe diavol patimind de la el prin
carturarii si fariseii pusi la lucru de catre el.”1

De la Cruce spre Inviere

Desi stia ca va patimi “de atunci a inceput Iisus sa le arate ucenicilor lui ca trebuie sa
mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrani, arhierei si carturari” (Mt 16, 21; Mc
8,31; Lc 9,22 ) Hristos nu s-a sustras patimilor ci a venit de buna voie dar retinem faptul ca El
nu anunta doar moartea Sa ci si invierea aratand El insusi legatura dintre cele doua evenimente.
Din aceasta cauza ortodoxia le priveste ca fiind idisolubil legate ambele izvorand din iubirea
Divina.
Aceasta legatura este marcata in biserica de slujbele din Sambata Mare care desi il
comemoreza pe Iisus cel ingropat lasa sa se intrevada lumina sperantei acesete slujbe nefiind
pline de deznadejde ci de fiorul emotiei dat de Cel care desi in mormant cu trupul este in iad cu
Sufletul eliberand pe cei morti implinind astfel lucrarea inceputa pe Cruce.
Insasi icoana ce il infatiseaza pe Iisus in iad nu este privita ca o icoana ce reprezinta
moartea ci este o icoana a invierii, a renasterii prin iubire si reintrare in comuniunea cu
Dumnezeiasca. Ea nu ni-L reprezinta pe Iisus iesind din mormant singur ca in confesiunea
1
Sf Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic 13, in Filocalia romaneasca, vol 11, p 30, apud, Lumini din Inimi, ed.
Trinitas, Iasi, 2003, p 47.

2
Enache Bogdan – Adrian, Anul III, grupa IV

catolica ci ni-L prezinta coborat la iad calcand pe portile sfaramate ale iadului si intinzandu-i
mana lui Adam.
Iubirea aratata prin coborarea la iad o deslusim din faptul ca Hristos se face partas al
mortii si deci a existentei sufletelor dupa moarte ca stare ultima de singuratate. Dar pentru ca
sufletul ce se cobora in iad era Dumnezeu Cuvantul si prin prezenta sa in iad El biruieste acest
loc considerat separatia totala de Dumnezeu.
El biruieste iadul – singuratate si moarte – prin insusi faptul ca induce in el starea de
comuniune cu Dumnezeu. De aceea in ziua rastignirii a putu zice talharului  "Adevărat îţi spun
că astăzi vei fi cu Mine în rai." Comuniuea cu Dumnezeu este raiul iar despartirea de El este
iadul
Aceasta reprezentare arata faptul ca intre moartea Domnului pe Cruce si Invierea Sa din
morti exsista aceiasi legatura interioara ambele fiind doua fatete ale aceleiasi iubiri divine pentru
om.
Semnele patimilor
In cruce se arata iubirea lui Hristos pentru om iar prin inviere aceasta iubire il repune in
comuniune harica cu Dumnezeu. Insa aceasta iubire continua sa fie fizic vizibila si dupa
invierecand Hristos apare in fata ucenicilor purtand pe corp stigmatele crucii pe trupul sau.
Mantuitorul nu a inviat asemeni lui Lazar care a fost redat vietii in acelasi trup pentru a
muri mai apoi. Mantuitorul a inviat la o viata fara de moarte avand un trup indumnezeit si acest
trup putea fi curatit de semnele patimilor insa Iisus le-a pastrataratand ca nu doreste sa se
desparta patimile crucii de inviere pentru ca stigmatele sut totodata semnul iubiriisale jertfelnice
pentru oameni.
Atingand trupul Mantuitorului uncenicii au invatat doua aspecte:
Mai intai Ioan cel care si-a sprijinit capul de pieptul lui Iisus la cina ce a de taina invatat
ca El este iubire.
Iar Toma a aflat ca Omul Iisus nu este simplu Om ci este “Domn si Dumnezeu”(In 20, 23)
Apocalipsa ni-l arata pe Iisus ca Miel injunghiat dar stand in picioare, adica pe Hristos
cel vesnic purtand stigmatele, acelasi tablou aratand si faptul ca jertfa nu sa incheiat ci ca El se
jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Euharistie in chip real.

3
Enache Bogdan – Adrian, Anul III, grupa IV

Bibliografie
1. *** Sf. Scriptura, sau Biblia, ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2008.
2. *** Catehismul. Invatatura de credinta crestin ortodoxa, , ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti,
1992.
3. Ciubotea, Daniel, Faclii de Inviere-intelesuri ale Sfintelor Pasti, editia III, ed. Basilica,
Bucuresti, 2008.
4. Idem, Comori ale ortodoxiei –explorari teologice in spiritualitatea liturgica si filocalica,
ed. Trinitas, Iasi, 2007.
5. Idem, Foame si sete dupa Dumnezeu, ed Basilica, Bucuresti, 2008.
6. Popescu, Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, ed. I.B.M.B.O.R. , Bucuresti, 2005.
7. Staniloae, Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol 2, ed. I.B.M.B.O.R. , Bucuresti ,
2003.
8. Todoran, Isidor, si Zagrean, Ioan, Dogmatica ortodoxa. Manual pentru seminariile
teologice, ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1991.