ISTORIC, CONCEPŢIE, EVOLUŢIE

Limbajul C a fost finalizat în 1972 de Dennis M. Ritchie i Brian W. Kernighan de la firma americană
Bell Laboratories.

Prima versiune a limbajului se numeşte BCPL apoi următoarele poartă numele de A, B şi C. Cei doi
autori au dezvoltat aceste prime versiuni în jurul sistemului de operare UNIX.

La vremea respectivă din aproximativ 13000 linii sursă ale UNIX-ului doar 200 de linii sursă nu erau
scrise în limbajul C. De acest fapt se leagă detractorii limbajului care spun că limbajul C nu este un
limbaj deosebit ci doar un fel de limbaj “oficial” al sistemului de operare UNIX.

În anul 1978 apare manualul The C Programming Language care este de fapt şi prima standardizare a
limbajului. Cei doi autori intră astfel în istorie...

După anul 1980 odată cu dezvoltarea hardware apar şi primele PC-uri iar acestea implică şi produse
software adecvate. Principalele firme producătoare de sofware -MICROSOFT şi BORLAND - au
dezvoltat unelte adecvate pentru programarea şi utilizarea limbajului C. Deocamdată firma BORLAND
deţine supremaãţia prin versiunile mediului BORLAND C. Cele mai folosite sunt versiunile 2.0, 3.1,
4.0. În ultimii doi ani au apărut aşa numitele medii “visuale”: VISUAL C versiunile 4.5 şi 5.0 care sunt
de fapt extensii ale mediului BORLAND C adaptate programării orientate obiect şi interfeţei grafice
WINDOWS 95. Mediile de programare BORLANDC pot compila 3 tipuri de programe sursă C:

fişiere cu extensia .C (fişiere cu prg. standard C);

fişiere cu extensia .CP (fişiere cu prg. C+,);

fişiere cu extensia .CPP (fişiere cu programe C++).

Menţionăm că limbajul C++ a fost elaborat de Bjarne Stroustrup de la AT&T. El este un superset al
limbajului C şi permite principalele concepte ale programării prin abstractizarea datelor şi programării
orientate spre obiecte.

Limbajul C este un limbaj hibrid având facilităţi caracteristice limbajelor de asamblare cât şi facilităţi
ale limbajelor de înalt nivel.

Câteva dintre principalele caracteristici ale limbajului C sunt:

• portabilitate: chiar dacă acest concept nu-i definit foarte riguros spunem că un program este
portabil dacă el poate fi transferat uşor de la un tip de calculator la altul; limbajul C este un
astfel de limbaj;
• flexibilitate: compilatorul face un număr mai redus de controale (face multe conversii
implicite);
• programare structurată: limbajul are principalele structuri ale programării structurate: structura
secvenţială, structura iterativă şi structura de selecţie;
• compactizare: unele instrucţiuni sunt scrise foarte compact; de exemplu i:=i+1 se poate scrie
mai scurt ca i++;
• lucrul pe biţi şi calcule cu adrese.