SISTEMUL VASCULAR SANGVIN

Este un sistem inchis de tuburi (vase) prin care curge continuu sange. Peretele vasului are trei
straturi concentrice numite tunici:
 la interior - intima
 la mijloc - media
 la exterior - adventitia
Arterele au un perete gros si un lumen rotund. Venele au perete subtire si lumen ovalar, turtit
si mult mai mare.

Diagnosticul de vas sangvin

 se observa structura tubulara
 peretele este alcaatuit din mai multe straturi
 lumenul este delimitat de celule endoteliale
 in lumen se observa elementele figurate.

Structura (stratigrafia) peretelui vascular

Intima
 endoteliu (structura mereu prezenta)
 membrana bazal (structura mereu prezenta)
 strat subendotelial
 limitanta elastica interna (LEI)
Dispozitia elementelor este longitudinala. Functii: asigura schimbul si este netrombogenica
(impiedica aderarea plachetelor prin: incarcarea negativa a endoteliului si secretia unor factori anti
trombogeni).

Media
 fibre musculare netede si/sau
 lamele elastice
 limitanta elastica externa.
Dispozitia elementelor este circulara (spiralata) si are functie de reglare a fluxului sangvin.

Adventitia
 tesut conjunctiv (fibre si celule)
 fibre musculare netede (la vasele mari)
 vasa vasorum (la vasele mari)
 vase limfatice
 nervi ai vaselor
Dispozitia elementelor este in general longitudinala dar poate fi si circulara. Functii: are rol
mecanic (de ancorare), de protectie si de nutritie.
Vasele sangvine snt alcatuite din mai multe tipuri de tesut:
 Epiteliu simplu pavimentos (asezat pe membrana bazala) - endoteliul. Membrana bazala este o
componenta amorfa. Ea are o componenta fibrilara alcatuita din colagen de tip IV sau V sintetizat
de celulele endoteliale sau de fibrele musculare netede din stratul subendotelial.
 GLANDE ENDOCRINE

Clasificarea mesagerilor chimici

Dupa criteriul functional
 secretii autocrine: celulele elaboreaza un mesager chimic ce actioneaza pe receptori aflati chiar pe
celula secretorie. Ele asigura controlul local al cresterii celulare. Ex.: factorii de crestere.
 secretii paracrine: mesagerul actioneaza pe celule adiacente celulei secretorii. Si acestea asigura
controlul local al cresterii celulare. Ex.: majoritatea celulelor din sistemul neuroendocrin difuz
(SND).
 secretii endocrine: realizate de un grup de celule specializate in sinteza si secretia mesagerului
chimic, hormon, descarcat in mediul intern. El actioneaza pe tesutul tinta unde celulele au
receptori specifici. Actiunea este la distanta.
Secretia de mesageri chimici poate fi continua sau numai cand organul o cere. Acelasi
mesager poate fi eliberat de mai multe tipuri de tesut. Ex.: hormonii din mucoasa digestiva sunt
peptide si pot fi secretate si de neuroni din nevrax. Un mesager chimic pote actiona pe mai multe
tesuturi, avand mai multe efecte. O celula poate sa raspunda la actiunea mai multor mesageri
chimici. Orice mesager poate actiona endo, para si autocrin.
 secretie sinaptica: mod de comunicare specific in tesutul nervos in care mesagerul interactioneaza
cu receptori in membrana post sinaptica.
Dupa criteriul chimic
 peptide si proteine:
 peptide mici (10 aminoacizi): in hipotalamus, SND
 peptide mari (10-50 aminoacizi): calcitonina (tiroida)
 proteine (.50 aminoacizi): parathormonul si cea mai mare parte a factorilor de crestere
 glicoproteine (componenta glucidica poate ajunge la 30% din greutate): hormonii tropi hipofizari
 steroizi (derivati ai colesterolului) hormonii corticosuprarenalieni, gonadali
 derivati de aminoacizi:
 amine - medulosuprarenala
 iodtironine - tiroida
 eicosanoide - derivati de acid arahidonic:
 prostaglandine
 tromboxani
 leucotriene
 oxid nitric (NO)
Dupa modul (mecanismul de actiune) al mesagerilor chimici
Modul de actiune depinde de solubilitatea in apa.
 hidrosolubile: hormonii peptidici, proteinele. Difuzeaza liber prin mediul intern insa nu pot
traversa membrana celulara. Interactioneaza cu proteinele mebranare de suprafata (receptorii
membranar). Numarul de receptori membranari variaza in functie de gradul de diferentiere al
celulelor dar si cu concentratia plasmatica a mesagerului chimic. Cand concentratia plasmatica
creste, numarul de receptori se reduce - mecanism de autoreglare. Celula se protejeaza de
concentratia plasmatica prea mare a hormonului. Cresterea concentratiei poate determina insa si
cresterea numarului de receptori membranari: prolactina si angiotensina II.
 hidrofobe: h. corticosuprarenalieni, gonadali. Nu poate circula in stare libera in mediul intern ci
se combina cu proteina specifica de transport care il face hidrosolubil si astfel e adus la celula
 Glanda pineala (epifiza)

Epifiza a fost incadrat in sistemul neuroendocrin difuz de catre C.I. Paulescu care, in perioada
1936-1940, a demonstrat ca glanda are actiune secretorie.
Ea se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni superiori. Ea este
legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta alba numita habenula. Ca si
celelalte glande endocrine, epifiza are si ea o capsula conjunctiva formata de piamater care trimite
septuri in parenchim ce compartimenteaza incomplet glanda in lobuli. Parenchimul este organizat in
cuiburi (gramezi) sau cordoane.
Glanda este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din sistemul
endocrin.
Inervatia provine din SNV prin fibre amielinice ce reprezinta axoni ai neuronilor din
ganglionul cervical superior din lantul paravartebral simpatic. Aceste fibre detin controlul asupra
secretiei hormonale a glandei. Mai exista de asemenea si fibre mielinice cu originea in SNC, fibre
aferente venind din comisura alba superioara si din nucleul talamic numit habenular.
La MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre nervoase. Pe
masura inaintarii in varsta apar modificari:
 in parenchim se dezvolta formatiuni chistice care inlocuiesc anumite zone din el.
 creste cantitatea de tesut conjunctiv
 lobulatia este mai completa
 apar concretiunile calcare care se mai numeste si nisip cerebral, corpora arenacee, corpii
Psamona sau acervulus cerebri. Aceste formatiuni sunt depozite de fosfat de calciu si carbonat de
calciu si se formeaza in timp, motiv pentru care ele au structura lamelara, aspect coraliform sau
muriform. Ele pot fi localizate in spatiile perivasculare sau in parenchim.
Glanda pineala este de origine nervoasa. Parenchimul sau este alcatuit din pinealocite si din
celule gliale (interstitiale).

Pinealocitele
Pinealocitele sunt paraneuroni. Paraneuronii sunt celule care d.pd.v. morfologic sunt la fel cu
celulele receptoare, prezentand la polul apical microvili cu rol receptor. Ei au capacitatea de a
raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la actiunea unui stimul. Din aceasta cauza ca si
din cauza faptului ca mesagerii chimici secretati sunt amine si polipeptide mici paraneuronii apartin
sistemului neuroendocrin difuz.
Corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea capilarelor
sangvine in mod butonat. Citoplasma este slab bazofila si prezinta incluziuni: de glicogen, lipidice,
pigmentare iar dupa puberatate apar si incluziunile de lipofuscina. Citoplasma acestor celule est
bogat in enzime implicate in sinteza de amine biogene. De asemenea aparatul de sinteza este bine
dezvoltat si contin multe granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm. Nucleul este mare si
eucromatic.
Intre pinealocite exista un sistem de canalicule ce comunica intre ele si formeaza sitemul
labirint ce comunica cu LCR printr-o evaginare la nivelul ventriculului III. Acest sistem are doua
roluri:
 transport de molecule catre pinealocite
 armonizarea functionala a populatiei de pinealocite
Activitatea secretorie are ca rezultat doua categorii de mesageri chimici:
1. derivati de benzopirol (indol amina): melatonina
2. peptide: argininvasotocina si angiotensina II.
 OVARUL
Este un organ cu functie mixta (endo- si exocrina). Este un organ pereche situat in pelvis,
inapoia ligamentelor largi. El nu este invelit de peritoneu, care se prinde doar la nivelul hilului
ovarului unde continua epiteliul de acoperire de pe suprafata ovarului.
Forma, dimensiunile si greutatea difera in functie de varsta femeii. In perioada fertila ovarul
are 6-8 g, lungime 3 cm, latime 2 cm si grosime 1 cm.
In structura ovarului intre 4 componente importante:
1. epiteliul de acoperire
2. albugineea
3. corticala
4. medulara

Epiteliul de acoperire
Se mai numeste si epiteliul germinativ Waldayer. Se numeste epiteliu germinativ pentru ca s-
a considerat ca la nivelul lui isi au originea celulele germinative primordiale care dau nastere
ovogoniilor. Dar, de fapt, originea lor nu este la nivelul epiteliului ovarului ci la nivelul epiteliului
celomic, in tesut extragonadal.
Forma epiteliului variaza in functie de varsta:
 pana la pubertate epiteliul este simplu cilindric
 de la pubertate pana la menopauza este simplu cubic
 la menopauza este simplu pavimentos.
Aceste celule nu sunt sensibile la actiunea hormonilor ovarieni, deci aspectul lor morfologic
nu se modifica in functie de fazele ciclulul ovarian.
Ca aspect, au citoplasma putina iar la ME s-au obsrvat numeroase formatiuni veziculare cu
mucina, aglomerate catre polul bazal si multe granule dense la fluxul de electroni. Initial s-a emis
ipoteza ca aceste granule sunt lizozomi care isi permeabilizeaza membrana cu 2-3 ore inainte de
ovulatie si isi elibereaza enzimele lizozomale la nivelul albugineei, iar aceste enzime vor slabi
peretele folicular al foliculului matur de Graaf, in zona in care acesta intra in contact cu albugineea.
Ulterior, dupa perfectionarea tehnicilor citoenzimatice, s-a constata ca aceste granule nu sunt
lizozomi deoarece ele dau rezultat negativ la reactia Gömöri de evidentiere a fosfatazei acide.
Forma nucleului poate varia, in functei de forma celulei: celula cilindrica are nucleu alungit,
celula cubica are nucleu rotund iar celula scuamoasa are nucleu turtit, paralel cu membrana bazala.
La ME s-a observat ca nucleul prezinta numeroase indentatii, care au tendinta sa fragmenteze nucleul
in mai multi lobi, fapt pentru care celula seamana cu un PMN, de unde a aparut si ipoteza ca celula
din epiteliul de acoperire al ovarului ar avea rol in apararea locala a folicului matur de agentii
patogeni din peritoneu.
La polul apical al celulei se evidentiaza o retea de microvili si printre ei cativa cili.
Printre celulele epiteliului de acoperire se evidentiaza insule celulare care pot sa degenereze
chistic, formand microchiste ce se pot detasa de suprafata ovarului, formand microchisturi
paraovariene, care sunt anormale dar nu au semnificatie patologica. Ele pot ramane ca atare sau pot
sa degenereze calcar, formand concretiuni calcare.

Albugineea
 ORGANELE LIMFATICE

Sistemul imun este alcatuit din celule si structuri distribuite la nivelul intregului organism cu
rol de aparare impotriva agresorilor exteriori: bacterii, paraiti, fungi, virusuri dar si fata de structurile
proprii ce au suferit modificari.
Sistemul imun poate face deosebirea intre doua categorii de structuri, molecule, fragmente
antigenice: self si nonself. Nonself poate fi considerata orice structura (molecula, celula) capabile de
a fi recunoscute de sistemul imun si impotriva carora organismulelaboreaza un raspuns imun (ex.: o
celula tumorala provine dintr-o celula normala a organismului si capata caracteristici ce vor fi
recunoscute de sistemul imunitar.
Imunogenele sunt substante nonself capabile de a produce raspuns imun.
Antigenele = orice molecula ce poate fi recunoscuta specific de anticorpi. Ex.: bacteriile sunt
imunogene pentru ca determina un raspuns imun. Ele prezinta mai multe antigene - proteinele de
suprafata.
Sistemul imun este alcatuit din celule si structuri. Celulele sunt:
 limfocitele
 celulele ce apartin sistemului fagocitar mononuclear
 granulocitele
 celulele prezentatoare de antigen (Antigen Presenting Cells - APC)
Celulele sistemului imun sunt raspandite in intreg organismul: in organe, la nivelul tesutului
conjunctiv (plasmocitele) sau sunt grupate in tesutul limfoid.
Tesutul limfoid este o varietate de tesut conjunctiv alcatuit dintr-o stroma cu fibre si celulel
reticulare care alcatuiesc o retea in ochiurile careia se afla limfocite, macrofage si alte APC. La
randul lui, tesutul limfoid alcatuieste cea mai mare parte a organelor limfatice sau se gaseste asociat
mucoaselor tracturilor digestiv, respirator sau genito-urinar. Acest tesut se numeste tesut limfoid
asociat mucoaselor (Mucosa Associated Lymphid Tissue - MALT). Deci tesutul limfoid este:
 la nivelul organelor limfoide
 asociat mucoaselor
Organele limfatice sunt organe parenchimatoase alcatuite predominant din tesut limfoid. De
aceea aceste organe se mai numesc si tesut limfoid incapsulat.

Limfocitele T si B
Isi au originea in celula stem din maduva rosie hematogena. Caile de maturare ale celor doua
tipuri de limfocite sunt diferite:
 precursorii limfocitelor T parasesc maduva si populeaza in perioada prenatala timusul. Aici are
loc maturarea iar limfocitele parasesc organul ca limfocite T mature (imunocompetente).
 limfocitelel B se matureaza in maduva rosie hematogena pe care o parasesc ca limfocite B
mature.
Maduva rosie hematogena si timusul sunt organe limfoide primare (centrale) denumite astfel
deoarece la acest nivel limfocitele se matureaza fara a veni in contact cu antigene nonself. Restul
organelor limfoide sunt secundare sau preiferice (splina, ganglionii limfatici si tesutul limfatic asociat
mucoaselor). Aceastea se numesc astfel pentru ca la acest nivel limfocitele vin in contact cu
anatigenele nonself, se activeaza, prolifereaza si se diferentiaza.
Structuri ale MALT:
 amigdalele
 placile Peyer de la nivelul ileonului
 TUBUL DIGESTIV
Sistemul digestiv este format din tub digestiv si glande anexe.

Structura generala a tubului digestiv

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:

1. mucoasa
2. submucoasa
3. musculara
4. tunica externa

Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei

Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla. El poate
fi:
 epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
 epiteliu simplu cilindric
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
 celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
 capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele absorbite atunci cand
se realizeaza absorbtia.
 terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
 glande - foarte dese cu exceptia esofagului

Musculara mucoasei
Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica musculara: un
strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre
corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
 evaginari
 invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze
si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc
glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc
glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care
strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.
 Stomacul (continuare)

Tipuri de celule ce alcatuiesc glandele gastrice propriu-zise:

Celula parietala (oxintica)

Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriu-zise si se gasesc pe tot
cuprinsul lor dar se aglomereaza insa in partea superioara a lor, in zona colului si corpului glandei.
D.p.d.v. morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central
dar este posibil uneori ca aceste celule sa fie binucleate.
In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se observa ca polul bazal intra in
raport cu MB a epiteliului glandular iar polul apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular.
Dar polul apical comunica cu lumenul. De asemenea se observa continutul mare in organite cu
membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta si un sistem canalicular intracelular
si un sistem tubulovezicular.
Sistemul canalicular intracelular se formeaza prin invaginarea membranei apicale care se face
spre polul bazal, uneori chiar pana in apropierea lui. La nivelul acestor canalicule exista microvili.
Aceste canalicule comunica cu lumenul, fiind invaginari ale membranei apicale.
Sistemul tubulovezicular se gaseste in apropierea sistemului canalicular intracelular si este
reprezentat de un sistem de membrane netede. Reprezinta fragmente de plasmalema invaginata.
Acest sistem tubulovezicular este considerat un rezervor de membrana care poate fi transferata
sistemului canalicular intracelular cand se sintetizeaza HCl (pentru a se forma microvilii).
Deci aspectul ultrastructural al celulei parietale variaza in functie de starea de activitate a
celulei: in repaus sistemul canalicular intracelular este slab dezvoltat si are putini microvili iar
sistemul tubulovezicular este abundent; in momentul intrarii in activitate, sistemul canalicular se
dezvolta brusc, ajungand pana la polul bazal si prezinta multi microvili in timp ce sistemul
tubulovezicular se reduce.
Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle. Factorul
intrinsec este o glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B12 la
nivelul ileonului. In caz de aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza absenta
absorbtiei vitaminei B12 care este urmata de aparitia anemiei pernicioase Biermer, vitamina B12 fiind
implicata in maturarea eritroblastelor.
Sinteza HCl are loc la nivelul sistemul canalicular. Aici exista un continut crescut de
anhidraza carbonica si se genereaza protonii. La nivelul polului bazal are loc preluarea din capilarele
sangvine a CO2 care se va combina cu H2O sub actiunea anhidrazei carbonice si se va forma H2CO3
care va disocia rapid in H+ si HCO3-. Ionul bicarbonic se va reintoarce in mediul intern iar H+ va fi
expulzat la polul apical prin pompa de H+/K+ care introduce un ion K+ si elimina in lumen un H+.
Clorul este preluat din sange si este transportat activ in lumenul sistemului canalicular
intracitoplasmatic. HCl se va forma la suprafata membranei sistemului canalicular.
Helycobacter pylori este o bacterie ce este prezenta in mucusul din stomacul a doua treimi din
populatia globului. Aceasta bacterie este toxica pentru ca produce enzima ureaza care descompune
ureea si formeaza NH3. Amoniacul va neutraliza HCl si astfel va scadea aciditatea gastrica. Prin
urmare se stimuleaza secretia de HCl a celulelor paritale. Cand aceasta stimulare se cronicizeaza,
creste numarul de celule oxintice pana la de 2, 3 ori si se favorizeaza aparitia gastritelor si aulcerului
gastric.
 GLANDELE ANEXE
FICATUL

Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din greutatea organismului.
Este un organ vital.
Ficatul este un organ parenchimatos care contine:
 in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in structura lobulului
hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare perforate, ramificate si
anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala, intre placi si intre celule existand capilarele
sangvine si ductele biliare.
 tesut conjunctiv in proportie redusa.

Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipoteze:

 lobulul hepatic clasic
 lobulul portal Sabourin
 acinul hepatic Rappaport

Lobulul hepatic clasic

Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala a ficatului.
Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara
(venula hepatica terminala).
Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali.
Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de
hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele
anastomozate.
Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale,
la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu
portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror
aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul
unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza.
Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de celule, intre celule
existand canaliculii biliari.
La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului.
Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din
spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut
doar de vasele sangvine si de ductele biliare.
Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala:
1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte
2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice
3. un canal biliar interlobular
Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre nervoase amielinice
vegetative.
 APARATUL RESPIRATOR
Cavitatea nazala

Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa.
Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea celulelor au cili,
exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande
endoepiteliale.
Corionul este alcatuit din:
 tesut conjunctiv lax
 o retea vasculara complexa
 glande
Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul
(pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana
se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi
colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene
modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari
contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de
sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea
nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante care vor face sangele sa treaca mai
departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru).
Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la
suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are:
 celule caliciforme
 glande ce apartin corionului
 glande endoteliale
Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va
retine particulele din aer.
De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea
complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.
In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce
are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt:
 epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati)
 celule de sustinere (cu cili)
 din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical
 celule stem
Celulele senzoriale
Au o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se numeste bulb
olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita de a
unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar in partea distala prezinta
chemoreceptori.
Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata
scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC
cu mediul extern.
 APARATUL GENITAL FEMININ
Aparatul genital feminin este alcatuit din:
1. gonade - ovare
2. cai genitale
 trompa uterina
 uter
 vagin
3. glande anexe
 glanda mamara
 placenta

Trompa uterina

Este un organ pereche, cavitar, localizat in cavitatea peritoneala, dispus lateral de uter si
medial de ovar. D.p.d.v. anatomic prezinta 4 rediuni:
 zona infundibulara
 zona ampulara
 zona istmica
 zona intramurala
Trompa uterina prezinta si 2 orificii prin care comunica:
 cu cavitatea peritoneala - in zona infundibulara
 cu cavitatea uterina - ostiumul tubar
D.p.d.v. histologic peretele are trei tunici:
 mucoasa
 musculara
 seroasa

Mucoasa
Prezinta numeroase falduri sau pliuri longitudinale care umplu lumenul si ii dau un aspect
labirintic. Aceste falduri se ramifica dar nu se anastomozeaza, astfel incat fenestrele dintre falduri
comunica intre ele. Acesta este un element de diagnostic diferential intre trompa uterina si vezicula
seminala unde faldurile se anastomozeaza si fenestrele nu mai comunica intre ele.
Faldurile sunt lungi si dese in zona infundibulara si se reduc ca numar in zona istmica. Ele
dispar in zona intramurala unde intalnim o mucoasa aproape neteda. Aceste falduri au rol in
deplasarea ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina.
Mucoasa contine un epiteliu si un corion (lamina propria).
Epiteliul contine trei tipuri de celule:
1. Celulele ciliate - cilii lor vin in contact cu lumenul. Aceste celule predomina in faza foliculara,
cilii dezvoltandu-se sub actiunea astrogenilor. Cilii au rolul de a deplasa lichidul de la suprafata
mucoasei, impreuna cu ovulul sau zigotul. Ei faciliteaza si deplasarea spermatozoizilor pana la
zona ampulara.
2. Celulele secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit. Ele nu vin in contact cu lumenul in
faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus. Ele cresc insa ca numar in faza luteinica si
intra in contact cu lumenul deoarece celulele ciliate se reduc ca inaltime.
 APARATUL GENITAL MASCULIN
Este format din:
 gonada (glanda genitala) = testiculul care are secretie mixta:
 exocrina - spermatozoizii
 endocrina - h. testosteron
 caile genitale - cu rol de depozitare si transport al spermatozoizilor
 glandele genitale accesorii:
 doua vezicule seminale
 prostata
 doua glande bulbouretrale
 organul copulator

Testiculul

Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind
esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3ºC mai mica decat
tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara, spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea
(la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada imperecherii.
Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului
antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia
individului etc.
Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala
a peritoneului). Deci tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita
viscerala se muleaza si pe capul epididimului.
Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata
din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare.
Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din
care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care
delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre
tunica albuginee.
Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei
au traseu foarte sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul
testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de
colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut patrund vase de sange,
capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine
(celulele Leydig) care secreta testosteron.
Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare.
Aceste vase trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete.

Celulele Leydig
Au forma poligonala, diametrul de 15-20 m, sunt grupate si sunt inconjurate de o bogata
retea de capilare sangvine. Au nucelul mare, eucromatic, in general excentric. Rareori pot fi
binucleate. Citoplasma este acidofila si poate avea aspect spongios, vacuolar, datorita picaturilor
lipidice din interior.
Histologie - curs 1

TESUTUL EPITELIAL

Tesutul epitelial este tesutul cel mai raspandit in organism.

Principalele caracteristici:
 este format din celule ce au un aspect de mase celulare compacte
 spatiile intercelulare sunt foarte reduse (au putina substanta extracelulara)
 celulele sunt unite prin jonctiuni
 orice epiteliu are doua suprafete: libera (orientata catre mediul extern) si atasata la tesutul
conjunctiv, intotdeauna ancorata la el printr-o masa acelulara (bogata in proteine si
glicozaminoglicani sulfatati) care formeaza membrana bazala (MB).
Diferente intre tesutul epitelial si tesutul epiteloid: tesutul epiteloid are MB dar nu are
suprafata libera. Spre exemplu, in corticosuprarenala, apar celule secretorii, atasate prin jonctiuni
la MB dar care nu au suprafata libera. Acesta este un tesut epiteloid.
 are o mare diversitate de forme si functii:
 formeaza invelisuri membranare (epiderm, cavitatile inchise ale organismului: pleura,
peritoneu, pericard, peretii cailor de comunicare cu mediul extern: arborele traheo-
bronsic, tubul digestiv, caile genito-urinare etc.).
 asigura transportul selectiv de molecule intre mediul intern si extern sau intre doua
compartimente ale organismului.
 intra in structura unor organe solide si a unor glande: tesutul epitelial realizeaza unitatea
secretorie si ajuta la formarea sistemului canalicular, deci formeaza parenchimul glandei
(parenchimul glandular este format din unitatile secretorii si canaliculele secretorii).
 au rol senzorial, in organele de simt (mugurii gustativi, organul Corti, crestele ampulare,
aparatul otolitic).
 au rol contractil, care prezinta o importanta minora. Acestea sunt populatii aparte de
celule epiteliale, care se numesc celule mioepiteliale (un tesut epitelial care prezinta
miofilamente contractile in citoplasma)
Un tesut epitelial poate realiza una sau mai multe functii.
Rolul sau este asemanator cu al membranei celulare, dar relativ la organ si anume: separa
selful de non-self si monitorizeaza, controleaza si modifica substantele care il traverseaza.
Caracterul ubicuitar al tesutului epitelial este determinat de originea embriologica a sa care
este in oricare dintre cele trei foite embrionare:
 din ectoderm deriva:
 epidermul si derivatele sale (par, unghii)
 glandele tegumentare (sudoripare si sebacee)
 epiteliul cavitatii bucale, nazale si anale
 unele glande endocrine: adenohipofiza
 din endoderm deriva:
 tubul digestiv si aparatul respirator
 parenchimul glandelor anexe digestive
 glandele endocrine (paratiroida, tiroida si timusul)
 din mezoderm deriva:
 corticosuprarenala
 endoteliile
 mezoteliile
Histologie - curs 2

1. Polaritatea tesutului epitelial

2. Specializarile membranare
3. Membrana bazala

POLARITATEA TESUTULUI EPITELIAL

Indiferent de localizare, tesutul epitelial indeplineste numeroase roluri. El are proprietatea de

polaritate, care este de doua feluri:
 polaritatea tesutului epitelial (tisulara)
 polaritatea celulei epiteliale (celulara)

Polaritatea tisulara
Tesutul epitelial are polaritate datorita rolului de bariera pe care-l indeplineste, separand doua
medii cu compozitie diferita. Tesutul epitelial are deci doua suprafete:
1. suprafata libera orientata spre mediul extern sau lumen
2. suprafata orientata spre membrana bazala
Tesutul epitelial este o bariera pentru factori fizici, chimici etc.
La unele epitelii, suprafata spre mediul extern are specializari. In cazul tesutului
pluristratificat, stratul liber este cel specializat si deci este bine structurat. La epiteliul pluristratificat
pavimentos cheratinizat, suprafata libera este reprezentata de cheratina iar celulele specializate se
numesc cheratinocite. La epiteliul simplu, spre mediul extern apar specializari membranare.

Polaritatea celulara
Polaritatea celulara consta in existenta la nivelul membranei celulelor epiteliale a unor
domenii membranare distincte, ce difera intre ele d.p.d.v. biochimic, structural si functional. In mod
obisnuit, o celula epiteliala are doua domenii membranare:
1. apical (spre lumenul organului)
2. laterobazal (spre tesutul conjunctiv)
Cele doua domenii vin in contact cu compartimente cu continut diferit d.p.d.v. al lichidului
extracelular.
Elemente de definire a polaritatii
 cele doua domenii membranare difera d.p.d.v. biochimic si apare astfel asimetria biochimica a
suprafetei membranei (diferenta intre membrana apicala si cea laterobazala).
 existenta jonctiunilor stranse (zonulae ocludens) si realizarea contactelor intercelulare ce sunt
asigurate prin molecule de adezivitate celulara si dispozitive jonctionale.
 dispozitia caracteristica a organitelor celulare si a componentelor de citoschelet in citoplasma.

Asimetria
Fiecare domeniu are functii specifice. Domeniile difera atat d.p.d.v. protidic cat si lipidic.
D.p.d.v protidic:
 Domeniul apical are un set caracteristic de proteine membranare ce cuprinde:
enzime;
proteine de transport;
canale ionice.
Deci, domeniul apical contine setul de proteine ce asigura absorbtia si secretia
celulara. Enzima marker a domeniului apical este leucinaminopeptidaza.
Histologie - curs 3

PROCESUL DE CHERATINIZARE

Are loc in epiteliul pavimentos stratificat. Procesul principal consta in sinteza si depozitarea
intracelulara a cheratinei, proces ce are loc pe masura ce celula inainteaza dinspre stratul bazal spre
cel superficial. In celulele superficiale se va forma o masa proteica rezistenta si compacta care este
bogata in cisteina, deci are un continut mare de sulf.
Cheratina este rezultatul a doua procese ce au loc in celula:
1. sinteza de citocheratina (condensarea filamentelor intermediare de citocheratina = tonofilamente)
2. impregnarea citocheratinei cu proteine speciale (cheratohialina si filagrina)
Timpul necesar variaza in raport cu localizarea epiteliului si este cuprins intre 20 si 45 de zile.
Prin aceste doua procese se formeaza cheratina moale, care se deosebeste de cea dura
(existenta la nivelul derivatelor epidermului - unghii, par). Cheratina moale este saraca in sulf, bogata
in grasimi, pastreaza proprietatea de flexibilitate, se poate descuama.
Acest epiteliu are doua corpuri: un corp mucos si un corp cornos. El are mai multe straturi:
bazal (generator), spinos, granular, cornos (care are doua substraturi: stratul lucidum si stratul cornos
propriu-zis).
Pe langa cheratinocite, celulele specifice epidermului, care au rol in producerea si depozitarea
cheratinei, exista si alte tipuri de celule: melanocite, celule Merkel, celule Langerhans, care au alta
origine embriologica decat cheratinocitele.
Melanocitele sunt derivate din crestele neurale si au rol in sinteza melaninei. Ele se gasesc in
stratul bazal, alaturi de celulele Merkel, care sunt derivate tot din crestele neurale si au rol de
receptori tactili. Celulele Langerhans au origine in maduva osoasa hematogena si intervin in
procesul imun (recunosc antigenele).
Cheratinocitele alcatuiesc cele doua compartimente ale epidermului: compartimentul
proliferativ si cel functional. Cheratinocitele sunt si ele de mai multe feluri, in functie de stratul in
care se afla: cheratinocite bazale (care se gasesc numai in compartimentul proliferativ), si
cheratinocite spinoase, granulare sau cornoase, care alcatuiesc impreuna compartimentul functional.
Compartimentul proliferativ este alcatuit din celule cubice sau usor columnare, cu citoplasma
bazofila. Exista cantitati mari de poliribozomi, mitocondrii si putin aparat Golgi, ceea ce dovedeste
sinteza crescuta de proteine structurale. Cheratinocitele bazale stabilesc jonctiuni desmozomale cu
celulele supraiacente (celule spinoase) si hemidesmozomi cu membrana bazala. Aceste cheratinocite
prezinta mitoze crescute.
La nivelul stratului bazal exista o populatie heterogena de celule. Exista un procent mic de
celule stem (celule de origine) care alcatuiesc un rezervor de celule pentru epiderm. Restul celulelor
din stratul bazal evolueaza pe linie cheratinocitara (sintetizeaza si depoziteaza cheratina). In aceste
celule au loc cele doua procese: sinteza filamentelor de citocheratina (tonofilamente) si sinteza de
involucrina (involucrum = invelis).
Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare,
spinoase si cornoase). Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite.
La acest nivel mitozele sunt absente. Au loc doar diferentieri celulare, care se petrec in mai
multe etape:
1. Are loc acumularea treptata de citocheratina la nivelul corneocitului unde reprezinta aprox. 50%
din totalul proteinelor celulare. Citocheratina are tendinta de a se dispune spre periferia
citoplasmei.
2. Citocheratina se insolubilizeaza si se dispune ca un invelis subplasmalemal si va aparea deci o
ingrosare a membranei celulare. Acest invelis este maxim la nivelul corneocitelor dar este vizibil
de la nivelul........
Histologie - curs 4
TESUTUL CONJUNCTIV

Este alcatuit din:

 celule conjunctive
 matricea extracelulara (substanta fundamentala si fibre)
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice
secretate local de celulele conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a
crezut ca este o masa inerta cu rol de stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu
extracelular in care celulele migreaza, prolifereaza, cresc, se diferentiaza, capata forma si functie. Ele
au nevoie de macromoleculele matricei conjunctive. Pe macromolecule se fixeaza factorii de crestere
si hormonii care formeaza un ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se
degradeaza mereu cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate
macromoleculele sunt in interactiune cu celulele conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct
(prezinta receptori specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele interactioneaza indirect prin
intermediul unor proteine de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori
integrine-like si receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice -
celula sunt: fibronectina si laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor
sangvine mature. Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al
celulelor si de statusul metabolic al celulei.
Componentele de baza ale matricei conjunctive sunt proteinele fibroase, glicozaminoglicanii
(GAG) si proteoglicanii. Proteinele fibroase alcatuiesc fibrele matricei conjunctive si structurile de
adezivitate. Colagenul intra in compozitia fibrelor de colagen si de reticulina iar elastina alcatuieste
fibrele elastice. In componenta structurilor de adezivitate intra fibronectina si laminina si aceste
structuri mediaza legatura dintre matrice si celule. Proteoglicanii au o structura ramificata pe cand
GAG sunt neramificati. GAG sunt structuri polizaharidice cu o incarcatura negativa mare, data de
radicalii sulfat si carboxil. Incarcatura negativa este responsabila de atragerea ionilor de Na+ care sunt
osmotic activi care vor atrage la randul lor si apa; deci se va realiza o structura de gel puternic
hidratat in care faza lichida a gelului este un mediu de vehiculare a hormonilor si metabolitilor pana
la nivelul celulei conjunctive. Prin hidratarea matricei de catre GAG si proteoglicani se realizeaza
turgescenta tesutului conjunctiv (turgescenta reprezinta umplerea cu apa a unui tesut).
GAG confera matricei rezistenta la compresie iar fibrele conjunctive confera rezistenta la
tractiune.

FIBRELE TESUTULUI CONJUNCTIV

Colagenul

Este una dintre cele mai raspandite proteine. Reprezinta 25% din totalul proteinelor
structurale si 6% din greutatea corpului (la fel de mult cat cantareste si pielea).
Molecula are un aspect de bastonas cu lungimea de 300 nm, diametrul de 1,5 nm si greutatea
moleculara de 28500 daltoni. Molecula este formata din trei lanturi care pot fi de tip 1 sau 2
dispuse intr-un triplu helix. Lantul  are pe fiecare tur de spira cate 3 aminoacizi, deci in total intr-un
lant, exista aprox. 1050 aminoacizi. La fiecare al treilea aminoacid se repeta glicina. Deci formula
generala este:  = (Y - Gly - X)n, unde Y este hidroxilizina si hidroxiprolina iar X este prolina.
Histologie - curs 5

Laminina
Este un dimer proteic cu masa moleculara de 900.000 daltoni, format din trei subunitati: o
subunitate A cu masa moleculara de aprox 400.000 daltoni si doua subunitati B cu masa moleculara
de 200.000 - 250.000 daltoni.
Aceste doua subunitati se asambleaza intr-o molecula cu aspect de cruce. Subunitatea A se
dispune la capetele globulare ale fiecarui brat scurt. Ea va forma si bratul scurt vertical in totalitate.
Va forma domeniul globular de la capatul bratului lung si axul central al bratului lung.
Cele doua subunitati B realizeaza portiunile filamentoase ale celor doua brate scurte dispuse
intre cele doua domenii globulare. Ele se vor dispune sub forma unui dubluhelix in jurul axului
central al bratului lung.
Laminina formeaza lamina bazala. Grosimea laminei bazale reprezinta lungimea moleculei de
laminina.
Molecula prezinta locusuri speciale. La capatul globular al bratului lung exista un locus
pentru legarea colagenului. La domeniile globulare ale bratelor scurte se afla situsuri speciale pentru
legarea proteoglicanilor, atat a celor cu heparan sulfat cat si a celor cu molecule mici.
Roluri:
 Organizeaza matricea conjunctiva extracelulara.
 Intra in structura laminei bazale.

CELULELE CONJUNCTIVE

Celulele conjunctive, spre deosebire de cele epiteliale nu prezinta polaritate. Ele intervin activ
atat in procesul de secretie al matricei cat si in procesul de degradare a acesteia. Celulele conjunctive
secreta enzime lizozomale care vor degrada matricea, care se reinnoieste permanent. Cele mai multe
celule conjunctive stabilesc contacte cu matricea conjunctiva: contacte directe sau contacte mediate
de receptori sau de glicoproteine de adezivitate.

Clasificarea celulelor conjunctive

 D.p.d.v. al provenientei
 celule fixe - stabilesc contacte stranse cu matricea conjunctiva; componentii au
proprietatea de interconvertibilitate (un component se poate transforma in altul), proces
care se realizeaza pe orizontala sau pe verticala. Procesul realizat pe verticala nu este
reversibil.
 fibroblast  fibrocit
 condroblast  condrocit
 osteoblast  ostocit
 celula adipoasa
 celula musculara neteda (mai ales in peretii vaselor) - este un miofibroblast cu
echipament contractil - microfilamente de actina si miozina.
 Celulele libere - nu stabilesc jonctiuni focale cu matricea
 leucocitele granulare (neutrofile, eozinofile, bazofile) - trec prin diapedeza prin
peretele capilarelor sau venulelor si ajung in tesutul conjunctiv lax.
 limfocitele B (devin plasmocite)
 limfocitele T circulante
 monocitele (devin macrofage)
 mastocitele
Histologie - curs 6

Varietati de tesut conjunctiv

 Tesuturi conjunctive propriu-zise:

 tesuturi conjunctive laxe
 propriu-zis
 special care este de mai multe feluri:
 lamelar
 areolar (fenestrat)
 spinocelular
 tesuturi conjunctive fibroase (dense):
 semiordonat
 ordonat
 Tesuturi conjunctive cu functii speciale
 tesut conjunctiv reticulat:
 mieloid
 limfoid
 tesut conjunctiv elastic
 tesut conjunctiv adipos
 alb
 brun
 tesut mucoid
 tesuturi conjunctive scheletale:
 tesut cartilaginos:
 hialin
 elastic
 fibros
 tesut osos
 lamelar haversian
 lamelar trabecular
 articulatii

Tesuturi rile conjunctive laxe

1. propriu-zise
2. speciale:
 lamelar (fasciile)
 areolar sau fenestrat (epiploon)
 spinocelular (corticala ovarului, endometru)

Tesutul conjunctiv lax propriu-zis

Este tesutul cel mai raspandit in organismul uman:
 Formeaza mucoasele impreuna cu epiteliile de acoperire si cele glandulare. In structura
mucoaselor el reprezinta corionul.
 Il mai gasim in stroma conjunctiva a organelor parenchimatoase (tesutul conjunctiv lax reprezinta
scheletul iar umplutura este reprezentata de celulele epiteliale).
 Se mai gaseste in axul conjunctivo-vascular al seroasei peritoneale.
 TESUTUL OSOS
Cursul cuprinde:
 osul ca material
 osul ca tesut
 osul ca organ
 functiile osului
 structura macroscopica a osului
 clasificarea macroscopica a osului:
 os fibros, imatur
 os lamelar, matur
 componenetele osoase (2):
 matricea osoasa:
 este formata din:
 lamele
 canale vasculare
 periost
 endost
 organizare biochimica:
 substanta organica (substanta fundamentala si fibre de colagen)
 substanta minerala
 celulele, care sunt de doua tipuri:
 osteogeneratoare (, , )
 osteoclaste
 Vascularizatie si inervatie
 Histogeneza
 osificare intramembranoasa (desmala)
 osificare endocondrala
 centrii de osificare
 placa epifiara
 cresterea in diametru
 evazarea metafizei
 modelare osoasa
 remodelare osoasa
 Unitatile multicelulare osoase
 Unitatile de remodelare osoasa (BMU)
 Repararea osoasa, care are trei etape:
 etapa inflamatorie
 etapa reparatorie
 etapa de remodelare
 Vindecarea prin calus extern
 Vindecarea trabeculara
 Vindecarea osoasa primara

 Cartilajul
 SANGELE

Are origine mezenchimala. Este alcatuit din organite (elemente figurate) si plasma.
Elementele anucleate sunt hematia si trombocitul. Elementele nucleate sunt leucocitele care
pot fi granulare (PMN) - neutrofile, eozinofile sau bazofile - sau pot fi agranulare - limfocitele si
monocitele.
Plasma sangvina contine 90% apa si 10% substante uscate. Substantele organice sunt
albumine, globuline, fibrinogen, hormoni si vitamine in cantitati mici. Substante anorganice sunt
sarurile minerale si ioni aflati in diverse concentratii. De asemenea mai se gasesc metaboliti: urea,
acidul uric, creatinina, glucoza.
La fiecare element figurat se vor studia:
 numarul
 diametrul
 forma
 organizarea structurala, observata la MO
 organizarea ultrastructurala, observata la ME
 durata de viata in sangele circulant
 originea
 functiile indeplinite

Hematia

Numarul
Se gaseste in numar de 4 mil. / mmc la femeie si 5 mil. / mmc la barbat. Aceste cifre insa nu
sunt fixe. Exista cresteri ale acestor valori (poliglobulii) care pot fi fiziologice sau patologice.
Poliglobulie fiziologica se poate intalni:
 la altitudini ridicate
 la sportivii de performanta
 la femeia gravida in ultima perioada de sarcina
 la nou nascut (7-8 mil.) dar care scade insa repede.
Poliglobulii patologice se intalnesc in:
 boli ale sangelui
 boli generale
Scaderea numarului de hematii se numeste anemie si apare in boli ale sangelui sau in boli
generalizate.

Dimensiuni
 8,6 m la hematia circulanta
 7,5 m la hematia uscata
Dimensiunile mari ale hematiilor: macrocite (10 m) sau megalocite (12 m) insotesc
anemiile sau alte boli ale sangelui. Diametre scazute (microcite) se intalnesc in anemii. Poate exista
si anizocitoza (diametre diferite).

Forma
 discocit (forma clasica, fiziologica) - in plan frontal are forma rotunjita iar in plan sagital are
forma de disc biconcav (piscot).
 sferocit - hemati rotunjite, cu forma de balon
 Leucocitele

Sangele are matricea extracelulara fluida. El are doua componente: plasma si componenta
celulara. Hematiile si plachetele sunt elemente care isi desfasoara functiile fiziologice in spatiul
vascular. Leucocitele se afla doar in trecere prin spatiul vascular si au rol doar in tesuturi.
Tehnici de studiere a morfologiei si fiziologiei celulelor sangvine:
 Tehnica examinarii pe frotiu a sangelui periferic - se vad forma, dimensiunile si aspectele
caracteristice ale celulelor, numarul acestora si se pot stabili raporturile intre unele elemente
figurate (formula leucocitara).
Importanta utilizarii frotiului:
Cu ajutorul lui se poate stabili un diagnostic ipotetic. Diagnosticul cu ajutorul sangelui
periferic se face prin hemoleucograma. Frotiul este relativ usor de realizat, sangele periferic fiind
usor de prelevat iar un esantion mic da informatii multe.
Se pot obtine date orientative pentru diagnostic, chiar cand nu exista nici un semn de boala
asa cum este cazul in leucemii sau reactii inflamatorii. Astfel se permite orientarea planului de
investigatii: anemia cu hematii mici poate fi determinata insuficienta Fe - anemie feripriva. Dupa
tratament se face din nou investigatia prin frotiu.
Frotiul este necesar pentru pacientii ce suporta cure agresive de radioterapie si chimioterapie
in cazul neoplaziilor (exista aprox. 200 de tipuri de cancer). Exista elemente comune tuturor
cancerelor: proliferarea anarhica a unor celule si ............................................................................
metastaze.
In cazul diagnosticului precoce are loc interventia chirurgicala si tumora este eliminata. In
cazul diagnosticului tardiv, cand a avut loc si o metastazare se incearca iradierea pacientului sau
chimioterapie. Prin chimioterapie se incearca de fapt intarzierea proliferarii celulelor tumorale,
insa aceasta terapie nu este selectiva, actionand si pe celulele indemne. Tesutul hematopoietic
din MRH, avand un turn-over crescut, poate fi afectat, ajungandu-se uneori pana la aplazie
medulara. De aceea este obligatorie transfuzia de sange periodica la bolnavii aflati sub
chimioterapie.
 Citometria in flux - foloseste instrumente scumpe, necesita proteine marcate, sau anticorpi
marcati. Aceasta tehnica este folosita frecvent in centre de hematologie si transplant de organe.
Ajuta la stabilirea compatibilitatii intre receptor si donator. Se ofera informatii despre dimensiuni,
granularitatea si fosforescenta celulelor.
Tehnica este urmatoarea:
Celulele trec prin fata unui fascicul si se inregistreaza fluorescenta lor. Initial celulele sunt
puse in contact cu anticorpi marcati pentru anumite proteine. Avand in vedere faptul ca celulele
cu acelasi rol functional prezinta pe suprafata acelasi set de proteine, anticorpii marcati se vor
atasa numai la anumite tipuri de celule.
Aceasta tehnica poate fi folosita in vindecarea unor leucemii folosindu-se autotransplantul de
maduva. Se preleveaza maduva de la pacient (care de obicei prolifereaza anarhic pe o singura
linie hematopoietica, mai rar multiclonal) si apoi, cu ajutorul proteinelor marcate si a citometriei
in flux se separa celulele stem sanatoase de cele anormale, acestea prezentand antigene de
suprafata diferite. Apoi maduva purificata este introdusa inapoi in organismul pacientului. De
altfel, cancerele constau de obicei in proliferare monoclonala. In cazul leucemiei linia celulara
proliferata creste si sufoca celelalte linii impiedicand dezvoltarea lor. Prin citometria in flux se
reactiveaza maduva hematopoietica. In viata oricarui individ se formeaza cateva zeci de celule
canceroase, care sunt insa distruse de sistemul imun si pacientii nu se imbolnavesc de cancer.
 Exista si unele aparate care au sortatoare de celule si se obtin grupuri de celule identice.
 HEMATOPOIEZA

Celulele, inainte de a se definitiva au o serie de etape intermediare. Exista multe etape

descrise. Celulele sangvine provin din celulele stem din maduva hematopoietica. Celulele stem nu au
pe suprafata lor determinanti antigenici. De aceea celulele stem sunt folosite pentru a introduce in
organism anumite gene care sunt absente in diverse maladii.
Hematopoieza este procesul care asigura formarea si reinnoirea continua a celulelor sangelui
periferic. In general se pastreaza un numar relativ constant de celule circulante iar hematopieza
permite si ajustarea necesitatilor organismului de anumite tipuri celulare la un anumit moment dat.
Astfel, in hemoragii este crescuta sinteza de hematii, in infectii este crecuta sinteza de granulocite
etc.
Localizarea tesuturilor hematopoietice - la adult este maduva rosie osoasa = maduva rosie
hematopoietica (MRH). Hematopoieza este realizata mai intai prin procese de multiplicare a celulelor
stem si a celulelor precursoare, apoi urmeaza procesele de diferntiere, cand se intrerup diviziunile iar
celulele exprima proteine specifice pe membrana iar in final are loc citodiaboza care consta in
eliberarea celulelor mature in circulatie.
Hematopoieza este un proces autointretinut. Mecanismele de reglare a hematopoiezei sunt
multe si complexe, fiind implicate molecule semnal, factori de crestere etc.

Etapele hematopoiezei

Etapa prenatala
Exista mai multe locuri:
 etapa mezoblastica (mezenchimala, prehepatica) care dureaza in perioada L1-L3 de viata
intrauterina (I.U.). Hematopoieza are loc in insulele sangvine din peretele sacului vitelin. Apar
primii precursori ai celulelor liniei rosii, care au doua particularitati: sunt nucleate si contin Hb
Gower - embrinara (22).
 etapa hepatosplenica: se suprapune partial peste prima etapa, durand L2-L9 I.U. La un anumit
moment este cea mai importanta (in L4-L5 I.U.) dupa care scade ca importanta datorita etapei
mieloide. In L3-L4 apar granulocitele iar in L5 apar limfocitele. Precursorii liniei rosii au HbF
(fetala) - 22. Productia de HbF scade treptat, la nastere fiind de 2% din totalul de Hb pentru ca
mai tarziu sa dispara.
 etapa mieloida - debuteza semnificativ la sfarsitul L3 - inceputul L4 I.U. Ea creste ca importanta
in a doua jumatate a sarcinii. Precursorii liniei rosii au HbA (adult - 22).
Conceptia actuala asupra hematopoiezei
1. Celula stem are capacitate migratorie asemenea limfocitelor, care au origine in MRH si se gasesc
in tranzit in sangele periferic. Dintr-o celula stem rezulta 1000 de celule din sangele periferic.
2. Celula stem pluripotenta are morfologia necunoscuta. Ar fi asemanatoare monocitului sau
limfocitului.
3. Celulele stem circulante pot coloniza: ajung din maduva osoasa in splina sau ficat care devin
locuri de hematopoieza extramedulara.
4. Celula stem sta la originea tuturor liniilor hematopoietice. Celula stem pluripotenta reprezinta o
populatie de celule nediferentiate, capabile de diferentiere in toate liniile hematopoietice.
5. Celulele stem au capacitatea de autoreinnoire. Daca o celula stem se divide, se formeaza doua
celule identice. Una o inlocuiste pe cea de provenienta, inactiva functional iar cealalta
 TESUTUL MUSCULAR

Mecanismele de contractie-relaxare se realizeaza prin interactia intre doua tipuri de proteine.

Aceasta interactiune este controlata de oscilatia concentratiei ionilor de Ca2+ care este mesagerul
secund.
Exista trei tipuri de muschi:
1. striat scheletic
2. striat cardiac
3. neted

Muschiul striat scheletic

Localizare:
 toti muschii somatici
 la nivelul organelor interne:
 m. cavitatii
 m. faringelui
 m. din 1/3 superioara a esofagului
 sfincterul anal extern
 sfincterul uretral extern
 laringe
 m. extrinseci ai globului ocular
 m. urechii medii
Celulele si fibrele musculare au lungimi foarte mari, de ordinul mm sau cm. Raprtul lungime
/ latime este unic in fiecare organ. Grosimea este de 25-100 m. Celulele musculare din componenta
m. scheletic sunt asociate cu tesut conjunctiv. Celulele musculare sunt asezate paralel cu axul lung
orientat de-a lungul directiei de miscare a m. respectiv. In sectiune transvaersala au forma poligonala.
Fiecare celula musculara este imbracata de o structura conjunctiva numita endomisium.
Aceast tesut este format din fibre de reticulina, colagen, vase sangvine si fibre nervoase. Mai multe
fibre musculare alcatuiesc un fascicul primar. Mai multe fascicule primare alcatuiesc un fascicul
secundar. Fiecare fascicul este imbracat de perimisium care este format din vase sangvine si fibre
nervoase de calibru mai mare. Intreg muschiul este imbracat de epimisium prin care se ataseaza de
structurile invecinate. Rolul acestor structuri conjunctive este de a pune in valoare capacitatea
contractila a celulei musculare.
Celulele sunt de forma cilindrica, neramificate si asezate paralel una cu alta. Celulele sunt
multinucleate iar nucleii sunt asezati in imediata vecinatate a membranei si au o dispozitie foarte
ordonata, alternanata. Cea mai mare parte a citoplasmei este ocupata de o structura ce apare sub
forma de striatii. Aspectul striat al citoplasmei este dat de organitele specifice, miofibrilele care sunt
striate.
In sectiune transversala celulele au aspect poligonal. In functie de locul unde s-a efectuat
sectiunea, se pot vedea 1, 2 sau chiar 3 nuclei. Citoplasma contine miofibrilele sectionate transversal
ce apar sub forma unor puncte separate de fante citoplasmatice. Se mai obsrva raportul cu celulele
conjunctive si vasele sangvine.
Celulele musculare se deosebesc de celulele obisnuite prin aspecte ultrastructurale observate
cu ajutorul ME. Astfel celula contine:
 membrana - sarcolema
 Muschiul neted

Istoric
Observat prima data la MO in 1841 de catre Henle si dacatre Schwann in 1847, care a
elaborat si teoria celulara. La MO celula este fusiforma, nucleu mic, situat central, citoplasma aparent
omogena. La ME Csapo a observat m. neted visceral (1955) iar Fawcett (1959) si Sonebyo (1970) au
observat m. neted vascular.
Inervatia a fost studiata intre anii 1950-1970. Muschiul are inervatie exclusiv vegetativa:
simpatica (descoperita de Falck in 1962) si parasimpatica (descoperita de Ruska in 1967).
Fiziologia a fost studiata de catre Hidaka, Bozler (1947), Bullbring (1970) si Hidata. S-a
stabilit ca celulele musculare netede au proprietatea de excitabilitate, adica sunt capabile sa
declanseze un potential de actiune ce are la baza intrarea Ca in celula prin canalele de Ca. De
asemenea, ele genereaza spontan (automat) potentiale de actiune, ceea ce asigura caracterul miogenic
al tesutului muscular neted. Generarea potentialului de actiune se face in interiorul celulei, in absenta
stimulilor exteriori. Prin aceste doua proprietati celulele musculare netede se aseamana atat cu
celulele nervoase cat si cu cele musculare.

Localizare:
 in organele cavitare (cu perete si lumen). Peretele este format din mai multe tunici, una fiind m.
neted. Exemple:
 arborele respirator - de la trahee pana la ductul alveolar
 arborele vascular - tot cu exceptia capilarelor si venulelor, ce au peretele subtire, fara
tunica musculara neteda dar totusi celule musculare speciale (pericite) care sunt de fapt
celule contractile si ajuta la progresia coloanei sangvine
 tubul digestiv - din 1/3 mijlocie a esofagului pana la rect
 aparatul urinar - de la ureter pana la uretra
 aparatul genital feminin - tube uterine pana la vagin
 aparatul genital masculin - epididim, canalul deferent, veziculele seminale, prostata,
penisul.
 glandele exocrine:
 ductele excretoare (glandele salivare, caile biliare etc)
 portiunea secretorie (acinii glandelor salivare etc) - este inconjurata de celule
mioepiteliale care ajuta la eliminarea produsului de secretie.
 organele de simt:
 in piele - m. piloerectori
 globii oculari - m. irisului, m. intrinseci (ciliari)
 celule izolate sau fascicule foarte mici raspandite in tesutul conjunctiv. Acestea se gasesc in:
 capsulele organelor (ggl. limfatici, splina etc)
 pleura viscerala
 ligamentele largi ale uterului
 tesutul conjunctiv subcutanat, in unele zone speciale (zona mamelonara, perineu, scrot,
orbita)

Celulele musculare netede

Aspect: forma fuziforma dar exista si unele “ramoase” care sunt ramificate cu prelungiri ( in
iris, tunica medie aorta).
 TESUTUL NERVOS

Sistemul nervos clasic este impartit in SNC (sistemul nervos central) si SNP (sistemul nervos
periferic). Sistemul nervos este alcatuit din organele nervoase:
 SNC:
 maduva spinarii
 creier alcatuit din:
 trunchi cerebral
 cerebel
 diencefal
 scoarta cerebrala
 SNP:
 ganglioni:
 senzitivi
 spinali
 cranieni
 vegetativi
 intramurali
 laterovertebrali
 prevertebrali
 nervi
 senzitivi
 motori
Aceste organe sunt alcatuite din tesut nervos la care se adauga capilare sangvine (foarte
multe). De asemenea se mai adauga paratul auxiliar (de protectie), de facilitare a functiilor organului.
SNC (creierul si maduva spinarii) este invelit de meninge care mediaza contactul cu cavitatea
osoasa. Meninigele este alcatuit din duramater, piamater si arahnoida (de la exterior spre interior). De
asemenea in SNC mai exista sistemul de apeducte, canalul ependimar. Sistemul de cavitati si
apeducte comunica cu spatiul de sub arahnoida si este plin cu LCR (lichid cefalorahidian).
La SNP aparatul de sustinere este format de tecile nervoase:
 epinerv
 perinerv
 endonerv
In categoria organelor auxiliare sunt incluse si aparatele receptoare asociate fibrelor nervoase.
Acestea sunt alcatuite din tesut epitelial senzorial. Deci organele auxiliare sunt formate din:
 tesut nervos (sistemele canaliculare)
 tesut conjunctiv (tecile)
 tesut epitelial (organele receptoare)
 vase sangvine
Teutul nervos este alcatuit din celule si matrice extracelulara aflata in cantitate mica. Celulele
sunt de doua tipuri: neuroni si celule gliale.
Neuronii genereaza o forma de energie numita impuls nervos si comunica unii cu altii,
impulsul nervos circuland de la un neuron la altul. Dupa functie, neuronii se impart in:
 senzitivi
 motori
 Sinapsa

Este o jonctiune intercelulara specifica neuronilor. Prin intermediul sinapsei se faciliteaza

eliberarea neurotransmitatorilor care asigura transferul de informatie de la o celula la alta.
Neurotransmitatorul influenteaza conductanta celulei receptoare actionand asupra canalelor ionice si
schimba potentialul membranar al celulei receptoare.
Structura sinapsei:
 element presinaptic (axon)
 element postsinaptic care poate fi dendrita, soma sau axon
 spatiu sinaptic
Butonul presinaptic contine: REN, mitocondrii, vezicule sinaptice, microfilamente,
microtubuli, neurofilamente. Spatiul sinaptic are 20-30 nm. Elementul postsinaptic este un spin
dendritic care contine microfilamente, elemente de citoschelet, aparatul spinului (optional).
Membrana postsinaptica are pe versantul intern o depunere de material electronodens ce
trimite prelungiri ininterior. La fel se intampla si la membrana presinaptica. Dupa natura materialului
electronodens s-a facut clasificarea sinapselor de catre Gray:
 sinapse asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel postsinaptic)
 sinapse simetrice (materalele electronodense au dimensiuni aproximativ egale)
Aceasta clasificare este legata de aspecte functionale.
Veziculele sinaptice pot fi si ele clasificate dupa cum urmeaza:
 vezicule clare, sferice - au diametrul de 40-60 nm; frecvent au neurotransmitatori excitatori,
uneori si inhibitori; ex.: veziculele de acetilcolina
 vezicule clare, turtite - au diametrul de 20-60 nm; contin doar neurotransmitatori inhibitori
 vezicule sferice cu miez dens - au diametrul de 40-60 nm; contin catecolamine
 vezicule mari, sferice cu miez dens si halou clar - au diametrul de 80-100 nm. Aceste sinapse se
gasesc in corpul si butonul axonal in SNC si au un continut necunoscut.
Clasificarea morfofunctionala a sinapselor:
 excitatorii - sunt asimetrice, au vezicule clare, sferice, efectul pe membrana postsinaptica este de
depolarizare (cresterea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic excitator (EPSP)
 inhibitorii - sunt simetrice, au vezicule clare sferice sau turtite, efectul fiind de hiperpolarizare
(scaderea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic inhibitor (IPSP).
Unul si acelasi neurotransmitator poate avea efecte diferite in functie de receptori (tipul de
receptor determina efectul).
Neurotransmitatorii
Isi exercita efectul pe membrana postsinaptica in timp scurt (de ordinul ms). Clasificarea lor
dupa efectele realizate in majoritatea cazurilor:
 neurotransmitatori inhibitori:
 GABA (acid -amino-butiric) - folosit ca inhibitor de celulele Purkinje din cerebel
 glicina - are efect pe celulele din maduva spinarii
 purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
 NO (monoxid de azot)
 neurotransmitatori excitatori
 glutamat (actioneaza in SNC)
 aspartat (actioneaza in SNC)
 taurina (actioneaza in SNC)
 neurotransmitatori cu efecte inhibitorii sau excitatorii in functie de receptor:
 acetilcolina