Instructiuni in limbajul C

Limbajul C dispune de un set bogat de instrucţiuni care permit scrierea de:

programe structurate,

programe flexibile,

programe compacte.

Totodată limbajul C permite aplicarea metodelor de programare procedurală, programare

modulară şi programare structurată. Pe lângă aceste metodologii limbajul C++ permite şi
programarea prin abstractizarea datelor şi programarea orientată spre obiecte.

Vom descrie în continuare instrucţiunile limbajului C. Ca o caracteristică sintactică toate

instrucţiunile limbajului se termină prin caracterul “;”, excepţie făcând instrucţiunile care se
termină cu acolada închisă.

INSTRUCŢIUNEA VIDĂ
Instrucţiunea vidă se reduce la caracterul “;”. Ea nu are nici un efect. Adesea este nevoie de ea
la construcţii în care se cere prezenţa unei instrucţiuni, dar nu este necesar să se execute nimic
în punctul respectiv.

INSTRUCŢIUNEA EXPRESIE
Instrucţiunea expresie se obţine scriind punct şi virgulă după o expresie, deci:

expresie;

Există cazuri particulare ale instrucţiunii expresie:

expresia de atribuire, care de altfel este cel mai important caz particular al instrucţiunii
expresie:

expresie;

apelul unei funcţii:

nume_funcţie (par1, par2, . . . parn);

incrementările şi decrementările pre şi post fixate:

variabilă++; ++variabilă;
variabilă- -; - - variabilă;

Exemplu:

void main (void)

{ int i;

float f;

double d;

i=10; // instructiune de atribuire

i++; // i se mareste cu 1

f=i; // instructiune de atribuire (valoarea lui i se converteste in float)

d=++f; // incrementare lui f si atribuirea valorii lui d

putchar(„a‟); // instructiune de apel

INSTRUCŢIUNEA COMPUSĂ
Instrucţiunea compusă este o succesiune de declaraţii urmate de instrucţiuni, succesiune
inclusă între acolade:

declaraţii

instrucţiuni

Pot lipsi declaraţiile sau instrucţiunle dar nu în acelaşi timp. Dacă delaraţiile sunt prezente,
atunci ele definesc variabile care sunt valabile numai în instrucţiunea compusă respectivă.

Exemplu:

...

{ int i=100; // variabila i este definita in aceasta instructiune compusa

i++; // i are valabilitate doar intre acolade; dupa acolada inchisa i isi

printf (“i=%d\n”,i); // pierde valabilitatea

}

Observaţii:

1o. După acolada inchisă a unei instrucţiuni compuse nu se pune ”;”.

2o. Corpul unei funcţii are aceeaşi structură ca şi instrucţiunea compusă, deci o funcţie are
formatul:

antetul funcţiei

instrucţiune compusă