Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

Asigurǎrile ca intermediar financiar

În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale

pentru că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de
prestări de servicii inedite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă,
participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară şi prin sumele acordate
asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.
În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legătură cu
conceptul de asigurare. Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale, un
proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorât din acţiunea legilor
economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice şi juridice
ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac alte
cerinţe economico-financiare probabile, imprevizibile.
Majoritatea specialiştilor susţin modul tradiţional de abordare a asigurării, potrivit
căruia asigurarea constituie un mijloc de a repartiza asupra unui mare număr de persoane
fizice şi juridice, paguba provocată de un fenomen sau complex de fenomene unui număr
redus dintre acestea.
Însă, alţi specialişti susţin şi alte aspecte ale problematicii asigurării, iar unul dintre
aceste aspecte îl reprezintă „tratarea asigurărilor ca o ramură prestatoare de servicii, un
intermediar financiar şi un activ financiar într-o economie de plină incertitudini.”
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că societatea de
asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal
specific, şi anume preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile
convenite prin contractul de asigurare.
Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în asigurările de viaţă,
societatea de asigurare oferă asiguraţilor nu numai protecţia de asigurare, ci şi instrumentele
de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti.
Asigurarea ca activitatea financiară constă în aceea că, în perioada derulării
contractului de asigurare, asigurarea e influenţată atât de mărimea absolută nominală a sumei
acumulate, cât şi de mărimea reală a acesteia. Astfel, contractul de asigurare apare ca o
creanţă condiţionată emisă de asigurator şi achiziţionată de asigurat.

IAŞI 2009
 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

Conceptul de asigurare mai poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi
financiar.
Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă
juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de
puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor
constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.
Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii specifice,
a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă câteva aspecte:
• faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;
• fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de
asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;
• constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi
prin fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi apoi plata
despăgubirilor aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un
intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de
asigurare şi persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.
Funcţia financiară a asigurării este una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea
primelor de asigurare se face pe parcursul întregului an financiar cu scadenţe în anul de
referinţă. Plăţile de despăgubiri si sume asigurate se fac treptat pe măsura apariţiei şi
argumentării lor la fel pe întregul an financiar. Diferenţa între încasări şi plăţi pe parcursul
anului de referinţă poate fi utilizată ca resursă generală de creditare în economiie, fiind
constituită în depozite sau disponibilităţi curente la bănci.

Societatea de asigurari de viata nu este numai o prestatoare de sevicii in favoarea

asiguratilor, dar si un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate, care platesc
prime esalonat, si persoane juridice si fizice care au nevoie de resurse financiare
suplimentare. Asigurarile de viata ofera persoanelor fizice nu numai o protectie de asigurare,
dar si un instrument de economisire si de frunctificare a resurselor banesti.
Rolul de intermediar financiar il indeplinesc mai cu seama societatile de asigurari de
viata, desi si societatile de asigurari de bunuri si raspundere civila dispun de anumite resurse
financiare temporar libere, pe care le ofera spre plasare pe piata.

IAŞI 2009
 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

Societatile de asigurare apar pe piata financiara cu o oferta de capital de imprumut

orientata catre diversi solicitanti de resurse financiare. Astfel, oferta societatilor de asigurare
se adreseaza: bancilor comerciale, interesate sa primeasca depuneri de diferite termene pentru
majorarea resurselor lor de creditare; societatilor comerciale de productie, preocupate sa-si
majoreze capitalul activ; autoritatilor publice centrale si locale, aflate in cautare de resurse de
imprumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii
importante din fonduri extrabugetare; detinatorilor de terenuri si imobile destinate vanzarii
Plasarea disponibilitatilor banesti pe piata capitalurilor de imprumut se face in conditii
de dobanda, cursuri ale hartiilor de valoare, cursuri de schimb valutar etc, care se modifica de
la o perioada la alta in functie de ritmul cresterii economice, rata inflatiei, gradul de ocupare a
fortei de munca. preturile practicate pe piata externa, etc.
Intr-o economie cu o evolutie marcata de fenomene conjucturale interne si externe, si
piata financiara poarta amprenta incertitudinii, a oscilitatilor si variatiilor controlate,
suportabile ori spontane si socante, destabilizatoare.
Este important de mentionat ca in spatele societatilor de asigurare, ca intermediar
financiar, stau persoanele fizice, care au incheiat asigurari de viata in dublu scop: pe de o
parte, pentru a se proteja impotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de alta parte,
pentru a-si fructifica economiile incredintate societatilor de asigurare. Pentru persoanele
fizice titulare ale unor contracte de asigurari de viata, asigurarea constituie veritabile active
financiare, cu scadente de valorificare mai lungi sau mai scurte.
Evolutia conjuncturii in perioada de valabilitate a contractului de asigurare va
influenteaza atat marimea absoluta nominala a sumei acumulate, cat si marimea reala a
acesteia, la data incasarii ei. Iata de ce, privita prin aceasta prisma, asigurarea apare ca un
activ financiar intr-o economie de incertitudini.

În plus, asigurarile apar si ca un important intermediar financiar pe piata financiara .

Comportamentul diferit al agentilor economici fata de fenomenele financiare si monetare
conduce la distinctia între agenti nefinanciari si intermediari financiari. Primii sunt cei a caror
activitate de baza este centrata pe productia, repartitia, consumul de bunuri si servicii, ei
realizând operatiuni de vânzare-cumparare,prelevare-transferare în domeniul lor de activitate.
Intermediarii financiari sunt agentii economici a caror activitate principala are la
baza operatiuni de plasament ori de acordare de împrumuturi. Excedentul de resurse
financiare la unii agenti nefinanciari si deficitul de resurse financiare la altii pot duce fie la

IAŞI 2009
 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

contactul direct între acestia (finantare externa directa) fie la apelul la intermediarii financiari
(finantare externa indirecta). Intermediarii financiari sunt clasificati, în functie de capacitatea
lor de a crea sau nu titluri ce permit realizarea de plati directe si imediate, în intermediari
financiari monetari, respectiv nemonetari.
Activitatea de intermediere financiara a societatilor de asigurare, între asigurati si
piata financiara , este vizibila si în cazul asigurarilor de daune (bunuri si raspundere civila)
dar apare cu pregnanta în cazul asigura rilor de viata. Aici asiguratii platesc prime în mod
esalonat, lungi perioade de timp, iar fondurile astfel constituite sunt fructificate de asiguratori
care apar pe piata financiara cu o oferta de capital de împrumut, orientata catre diversii
solicitanti de resurse financiare: banci comerciale, agenti nefinanciari, autoritati publice
centrale si locale, etc.
Asigurarile de viata presupun mari acumulari de rezerve specifice pe întreaga durata
a contractelor de asigurare, care poate fi foarte mare (5 – 35 de ani sau chiar mai mult). De
aceea, partea din fondurile acumulate, plasata de asiguratori pe piata financiara, atinge în
tarile dezvoltate niveluri importante – peste 2500 de miliarde USD în SUA, peste 1000
miliarde L în Anglia, mai mult de 450 miliarde € în Franta, cifre care cumuleaza si
investitiile provenite din asigurarile de daune.
Disponibilitatile societatilor de asigurare sunt plasate în actiuni sau obligatiuni ale
unor societati comerciale, în înscrisuri ale împrumuturilor de stat, sau sunt fructificate prin
depuneri pe termen la banci, acordare directa de împrumuturi, achizitionare de bunuri
imobiliare.
Structura plasamentelor fiecarui asigurator difera în functie de o serie de factori ca:
reglementarile legale din tara respectiva privind solvabilitatea societatilor de asigurare si
proportiile investitiilor în diferite categorii de active; categoriile de asigurari practicate si deci
natura rezervelor constituite; posibilitatile de fructificare oferite pe piata financiara.
Spre exemplu, orientarea plasamentelor este diferita în asigurarile de viata, fata de
societatile care practica alte categorii de asigurari. Asiguratorii de viata , în virtutea
specificului activitatii lor(durata mare a contractelor, obligatia de a fructifica disponibilitatile
asiguratului, uneori chiar cu o cota minima garantata ) prefera plasamentele în înscrisuri ale
împrumuturi de stat, care au randamente stabile, desi în general mai mici ca ale altor tipuri de
plasamente si investesc într-o proportie relativ redusa în actiuni sau plasamente imobiliare,
ultimele prezentând si unele riscuri privind închirierea sau revânzarea, precum si o lichiditate
redusa.

IAŞI 2009
 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

În schimb, în asigurarile non-viata unde, în primul rând, durata contractelor este mai mica,
de regula un an sau mai putin, sunt preferate si detin o pondere mai mare în total investitiile
în actiuni si obligatiuni ale societatile comerciale.Orientarea plasamentelor societatilor de
asigurare difera, în functie de factorii amintiti, de la o tara la alta .
Si în tara noastra se accentueaza rolul de intermediar financiar al asiguratorilor. Activele
financiare detinute de societatile de asigurare au crescut continuu dupa 1990, ajungând la
4.490.321
Intermedierea financiara realizata prin activitatea de asigurare are o importanta
deosebita deoarece este o intermediere de tip monetar, cu efecte pozitive asupra stabilitatii
monedei nationale.
Fluxurile de resurse financiare generate de catre asiguratori nu se concretizeaza într-o
crestere a masei monetare aflate în circulatie, ci sunt de fapt rezultatul unui proces de
redistribuire. Mai mult,resursele financiare dirijate catre agentii nefinanciari, cu destinatie
productiva, conduc la consolidarea monedei nationale, iar cele orientate catre fondurile
financiare publice, pentru acoperirea deficitului bugetar, contribuie la evitarea emisiunii
banesti pentru finantarea acestui deficit.
Pe de alta parte, prin activitatea de asigurare si prin intermedierea financiara specifica
ei, sunt satisfacute atât nevoi individuale, cât si colective. În afara importantei oferte de
resurse financiare dirijata spre economie si spre bugetul public national, protectia,
economisirea si fructificarea pe perioade lungi, reduc incertitudinea, constituind astfel factori
de stabilizare sociala.

Pentru a putea face fata obligatiilor curente si viitoare asumate fata de asigurati si de
beneficiarii contractelor de asigurari de viata, societatile de asigurare au datoria sa constituie
rezerve de prime la asigurarile pe viata si rezerve de prime si de daune la asigurarile de
bunuri si raspundere.
Rezervele de prime la asigurarile de viata prezinta urmatoarele caracteristici:
a) Se constituie in mod treptat, pe masura incasarii primelor de la asigurati.
b) Platile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene indepartate, adica la
orizonturi situate, de regula, pentru mai multi ani
c) In intervalul de timp cat se afla la dispozitia asiguratorului, rezervele respective ating
dimensiuni importante si sunt folosite ca resurse proprii.

IAŞI 2009
 Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanţe şi Bănci

Fructificarea rezervelor de prime si de daune, constituite la dispozitia societatilor de

asigurare, se face prin plasarea acestora in actiuni, obligatiuni sau participatii ale societatilor
comerciale, in bonuri de tezaur, obligatiuni sau alte inscrisuri ale imprumuturilor de stat,
depuneri pe termen la banci, acordarea de imprumuturi asiguratilor in contul sumelor
asigurate la asigurarile de viata, achizitionarea de bunuri imobiliare etc.
In ultima instanta, societatile de asigurare indeplinesc un rol de intermediar intre asiguratii –
detinatori de resurse temporar libere si persoanele juridice si fizice – solicitatoare de resurse
de imprumut. Acest rol se apreciaza in lumina volumului fluxurilor banesti pe care societatile
de asigurare le orienteaza catre diversi solicitanti.
Pentru ilustrare, aratam ca in S.U.A., in 1987, din totalul activelor financiare ale
institutiilor financiare si nefinanciare, private si publice, in suma de 25 350 mld de dolari, 1
387 mld (5,4%) apartineau companiilor de asigurare de viata si de daune, iar 1 495 mld
(6,0%) – fondurilor de pensii private si publice. In intervalul 1970-1987, volumul activelor
financiare ale companiilor de asigurare si ale fondurilor de pensii a sporit de sapte ori, iar
ponderea lor in totalul activelor financiare ale tarii a crescut de la 9,1% la 11,4%.
In Romania, in 1989, activele financiare ale Administratiei Asigurarilor de Stat se ridicau la
18 208 mld de lei si reprezentau 1,08% din patrimoniul de bilant al institutiilor bancare,
mutuale si de asigurari.
Rolul financiar jucat de societatile de asigurare este important pentru ca acestea pun la
dispozitia autoritatilor publice, a societatilor comerciale de productie si a bancilor un volum
insemnat de resurse financiare si participa la un proces de intermediere financiara
nemonetara, cu efecte pozitive asupra stabilitatii monedei nationale.

In concluzie, intr-o economie de incertitudini, asigurarea favorizeaza afluirea

economiilor populatiei catre piata financiara, incertitudinile din economie pot sa favorizeze
sau sa defavorizeze evolutia avutiei viitoare a agentilor economici, iar contractul de asigurare
apare ca o creanta conditionata emisa de asigurator si achizitionata de asigurat.

Bibliografie:

• Bogdan-Narcis Firtescu, Suport curs Capitolul 2.

• Iulian Văcărel, Florian Bercea, “Asigurări şi reasigurări”, Ed. Expert, Bucureşti 2007;

IAŞI 2009