Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Global Changing
Global Changing
Teoria încălzirii globale antropice este contestată de unii oameni de știință și politicieni,
cum ar fi Claude Allègre sau Václav Klaus.
Încălzirea globală are efecte profunde în cela mai diferite domenii. Ea determină sau va
determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a
numeroase specii și schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii
globale se duce o luptă susținută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a
Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluanților care influențează viteza
încălzirii.
Ciclul solar, este o variație a activității solare cu o durată medie de 11,2 ani, însă se
cunosc cicluri solare cu durate între 8 și 15 ani. Se presupune că un ciclu solar este
determinat de câmpul său magnetic, care se inversează o dată la 11 ani, un ciclu magnetic
complet durând de fapt 22 de ani. Activitatea solară este caracterizată prin numărul de
pete solare, numărul de erupții solare și radiația solară. Cel mai bun indice este considerat
cel al radiației de 2,8 GHz, adică a radiației cu lungimea de undă de 10,7 cm.
Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) și
până astăzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul stației
Vostok, carotaje care pot extrage gheață de la adâncimea de 3500 m. [5] Vechimea gheții
este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață
permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000
de ani.
Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor.
Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea,
perioadă numită maximul medieval. Este epoca în care vikingii au descoperit Groenlanda,
al cărui nume, „Țara verde” indică un peisaj cu vegetație, nu acoperit de zăpezi și ghețuri.
În continuare însă, în perioada (1550 - 1850) a urmat o răcire, mica eră glaciară, în care
iernile au fost foarte reci, în special cea dintre anii 1708 - 1709[7].
Creșterea temperaturii medii anuale față de media perioadei 1951 - 1980, conform
GHCN
Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Creșterea de
0,35 0,12 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33 0,33
temperatură °C
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Creșterea de
0,48 0, 56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57
temperatură °C
2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006 - 2007 a fost cea mai caldă din
ultimii 100 de ani, de când există observații meteorologice în România.[10] Totodată, în
prima lună a anului 2007, a fost depășită temperatura maximă absolută a lunii ianuarie la
24 de stații meteorologice.[10] Tendința de încălzire s-a menținut și pe timpul verii. În luna
iulie s-a înregistrat un număr record de 148 de cazuri cu temperaturi maxime zilnice egale
sau mai mari de 40 °C. Comparativ, în luna iulie a anului 2004, maxima de 40 °C a fost
atinsă sau depășită doar de două ori.[10] La Calafat, în luna iulie s-a atins temperatura de
44 °C.[11] Temperatura maximă absolută a verii s-a înregistrat în toate cele trei luni: la 53
stații în iunie, 94 stații în iulie și la 17 stații în august.[10] Totodată, a fost atins numărul
maxim lunar de zile consecutive caniculare, în care s-au înregistrat temperaturi de peste
35 °C și de nopți consecutive tropicale, cu temperaturi mai mari de 20 °C.[10]
Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu
este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care
reflectă înapoi această radiație.
În figura alăturată sunt prezentate fluxurile termice în atmosferă, în regim stabilizat. Din
radiația solară incidentă, de 342 W/m2 cota de 107 W/m2 este reflectată de atmosferă și
sol. Restul este reținut în atmosferă sau ajunge pe sol. Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 +
78 + 390) din atmosferă, 235 W/m2 sunt radiați în afara atmosferei, iar restul de
324 W/m2 se reîntorc pe Pământ datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanțul
energetic (342 = 107 + 235).
Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, cota
de 235 W/m2 se micșorează iar cea de 324 W/m2 crește, diferența de flux termic se
acumulează în atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul de „efect de seră”
este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite
gaze, emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea
permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Principalul
element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de
36 - 70 % urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 - 26 %, metanul, cu o pondere
de 4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %.[28][29] citat de [30] Alte gaze care produc efect
de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile,
perfluorocarburile și fluorura de sulf.[31]
Presiunea locală a vaporilor (practic concentrația lor locală) determină viteza evaporării.
Un vânt uscat îndepărtează vaporii de apă formați, permițând evaporarea unei noi
cantități de apă, ceea ce explică efectul de uscare al vântului. La rândul său, vântul este
generat de diferențele de presiune atmosferică, diferențe care apar datorită diferențelor de
densitate ale aerului, densitate care depinde de temperatură. Se observă că temperatura și
variațiile ei sunt responsabile de cantitatea de vapori de apă în atmosferă. Efectul de seră
al vaporilor de apă este însă natural și nu există nicio posibilitate tehnică de a influența
cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura.
De remarcat că evaporarea este reversibilă, prin scăderea temperaturii vaporii de apă se
condensează, efect observat toamna și iarna, când scăderea anuală a temperaturilor
determină creșterea precipitațiilor.
Din cele prezentate, deși vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire
la el trebuie luate măsuri în cazul încălzirii globale.
[modifică] Dioxidul de carbon
Carbonul este elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este
angrenat în natură într-un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă
este formată din dioxidul de carbon.
• Între atmosferă și litosferă: actual carbonul este eliberat din litosferă în atmosferă
sub formă de CO2 prin activități antropice (arderea combustibililor fosili). Se
consideră că în ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte
mari de CO2 și metan, care, prin efectul de seră au dus la începerea fenomenului
de încălzire globală.
Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să
măsoare concentrațiile de CO2 din atmosferă.[38] Acestea au fost măsurate Mauna Loa, în
Hawaii. Aspectul în dinți de fierăstrău al curbei se datorează anotimpurilor. Majoritatea
uscatului, pe care crește vegetația, se află în emisfera nordică. Primăvara și vara vegetația
asimilează CO2 necesar creșterii frunzelor, ca urmare concentrația de CO2 din atmosferă
scade. Toamna și iarna frunzele se descompun eliberând CO2 și concentrația lui în
atmosferă crește. [39] Din grafic se vede că concentrația de CO2 a crescut de la 316 ppm în
părți volumice în anul 1960 până la cca. 385 ppm în iarna anului 2007.
[modifică] Metanul
Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se găsește carbonul în
atmosferă.
La cantități volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul
de carbon, însă datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm[40] efectul
global este mai mic, cam un sfert din cel al CO2.[40] De la începutul revoluției industriale
concentrația de metan în atmosferă a crescut cu 149 %.
[modifică] Ozonul
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, deși este extrem de necesar pentru viață
prin faptul că reflectă radiația în ultraviolet a Soarelui, reflectă selectiv radiația în
infraroșu emisă de sol, ceea ce face ca el să producă un efect de seră. Efectul de seră
global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC estimează acest
efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon.[41]
[modifică] Alte gaze cu efect de seră
• Protoxidul de azot.
• Compușii halogenați. Dintre aceștia fac parte hidrofluorocarburile (freonii - CFC,
HCFC, HFC; Freon-11 = R-11 = CFC-11, Freon-12 = R-12 = CFC-12, Freon-113
= R-113 = CFC-113, Freon-22 = R-22 = HCFC-22), perfluorocarburile (PFC) și
hexafluorura de sulf (SF6). De subliniat că aceste substanțe, în afară de efectul de
seră, au un efect devastator asupra stratului de ozon.
Vulcanismul este un factor a cărui importanță a fost subestimată până recent. [21]
Vulcanismul contribuie la încălzirea globală în două moduri:
• prin gazele cu efect de seră (în general CO2) care sunt conținute în magmă;
• prin cenușa vulcanică, și aerosolii sulfuroși care obturează radiația solară.[42]
• arderea cărbunelui: 35 %
• arderea combustibililor lichizi: 36 %
• arderea combustibililor gazoși: 20 %
• instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor: 1 %
• alte hidrocarburi: 1 %
• producția de ciment: 3 %
• alte surse (transport maritim și aerian necuprins în statisticile naționale): 4 %
După cum se vede din figurile alăturate, pe țări, cele mai mari emisii de CO2 le au Statele
Unite ale Americii, urmate de China, Indonezia, Rusia, India și Brazilia. Emisiile de CO2
ale SUA se datorază economiei sale, mare consumatoare de petrol, iar ale Chinei și
Rusiei datorită industriilor lor energetice bazate pe arderea cărbunilor.
Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura
alăturată se vede (în momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului
1982 față de iarna anului 2007.
Unul din efectele încălzirii globale este creșterea nivelului mării, efect care are două
cauze:
Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui,
favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008 în California se
declanșaseră deja 18 000 de incendii, devastând 241 600 ha.[72] În afară de perturbarea
ciclului carbonului, incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele
despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși, prin încălzire regiuni
mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că efectul incendiilor de
pădure asupra fenomenului de încălzire globală este incert.[73][74][75]
Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea permafrostului siberian și a
gheții. Se estimează că în următoarele decenii ar putea fi eliberate până la 70 de miliarde
tone de metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic.[76][77]
IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale asupra biosferei,
observații care arată destabilizarea locală a climei și dereglarea anotimpurilor. Aceste
observații nu sunt însă distribuite uniform, 96 % din ele au fost efectuate în Europa și
America de Nord și doar 2,75 % în alte continente.[78] Conform acestora, anotimpurile
apar desincronizat față de prevederile astronomice, cu un avans local de până la două
săptâmâni.[79] Acest lucru influențează de exemplu perioadele de migrație ale păsărilor.
Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130 de specii de animale a arătat un
decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar în unele zone, de exemplu la Torino, chiar mai
mult, de 4,4 zile pe deceniu.[80]
[modifică] Consecințe
Economice
Asupra agriculturii
Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită
creșterii concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a
permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu
cultivarea orzului în Islanda.[84] Tot această încălzire poate determina deplasarea zonelor
de pescuit spre nord.[84]
Asigurări
Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul
catastrofelor naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se datorează
încălzirii globale.[86][87]
Transport
Inundații
Trecerea de nord-vest
Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care
în 2007 s-a deschis navigației în mod natural pentru prima oară în istorie.[90] Acest lucru
scurtează cu cca. 5000 de mile marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în
special a petrolierelor care nu pot trece prin Canalul Panama.
Sănătate
În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor
medical, din care 139 în București.[94][95][96]
Apărare
Implicațiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate de Consiliul
Consultativ Militar (engleză Military Advisory Board), un grup de generali în retragere ai
SUA, care au relevat câteva aspecte:[97]
Previziuni privind încălzirea globală făcute înainte de 2001 de diverse modele climatice.
Pentru a se putea analiza măsurile care se impun pentru combaterea încălzirii globale este
nevoie de evaluarea atât a evoluției climei în viitorul imediat și mai îndepărtat, cât și a
efectului măsurilor propuse. [98] În acest scop au fost elaborate diverse modele climatice,
[99]
cu care, folosind calculatoare puternice se obțin previziunile. Aceste modele inițial
simulau doar modificările de temperatură și deplasările maselor de aer atmosferic și de
apă ale oceanelor, fenomene tratate cu mijloacele CFD. Ulterior modelele au fost
dezvoltate, încluzând efectul de seră (inclusiv ciclul carbonului și efectul antropic),
efectul aerosolilor, al norilor, al utilizării solului, al oceanelor și al forcingului radiativ.
[100]
Aceste modele sunt acceptate de comunitatea științifică și pot simula înclusiv variații
climatice sezoniere, fenomenul El Niño, variația nivelului apei în nordul oceanului
Atlantic, sau chiar evoluția temperaturilor în întregul secol al XX-lea.
Desigur, modelele prezintă încă un oarecare grad de incertitudine, datorat în cea mai
mare parte modelării fenomenelor care se petrec la scară mică, cum ar fi modelarea
norilor, a celulelor de furtună și a circulației de aer locale, datorită reliefului local. În
plus, posibilitățile modelelor sunt limitate de capacitatea de calcul a calculatoarelor
actuale. Cu toate astea, IPCC consideră modelele climatice drept instrumente pertinente
pentru obținerea previziunilor privind evoluția climei. Aceste modele estimează că clima
globală se va încălzi cu 1,1 - 6,4 °C în cursul secolului al XXI-lea.[110] Estimările variază
din cauza faptului că nu poate fi prevăzută evoluția emisiilor de gaze care cauzează
efectul de seră.
Unul dintre primele articole care au semnalat încălzirea globală a fost The Discovery of
the Risk of Global Warming[111] Tema a fost reluată pe larg în diferite cărți [112][113][114]
În decembrie 1997 160 de țări au participat la Kyoto la negocieri privind emisiile de gaze
de seră, negocieri finalizate prin Protocolul de la Kyoto. Prin acest protocol țările
industrializate se obligă ca în perioada 2008 - 2012 să reducă emisiile poluante cu 5,2 %
în comparație cu emisiile din 1990. La negocieri n-au participat SUA și Australia,
responsabile de cca. 30 % din emisii.[115] Recent Australia a ratificat protocolul[116], SUA
rămânând singura țară industrializată care nu l-a ratificat.[116]
Al Gore, fost vicepreședinte al SUA în timpul președinției lui Bill Clinton, în cartea sa,
An Inconvenient Truth (Un adevăr incomod) prezintă zece prejudecăți care circulă cu
privire la încălzirea globală:[119]
După această carte s-a turnat un film cu același nume, în care Al Gore prezintă
materialele din carte, film care a obținut Premiul Oscar pe 2007 pentru cel mai bun film
documentar.
[modifică] Măsuri
In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care prevede măsuri pentru
limitarea încălzirii globale la 2 °C,[121] în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care
prevede măsuri pentru reducerea efectelor încălzirii globale.
[modifică] Biomasa
Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept
combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este
ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub
formă de CO2, acest carbon provine chiar din CO2 din atmosferă, captat în procesul de
fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre
deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă noi cantități de
CO2. Totuși arderea lemnului nu este o soluție bună, deoarece ritmul de regenerare al
copacilor este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani. O soluție alternativă este
arderea porumbului,[130] care în cultură se reface anual. În acest caz culturile de porumb
joacă rolul unui imens captator solar, ecologic. Pentru asigurarea necesităților energetice
este nevoie de cultivarea cu porumb destinat arderii a cca. 15 % din suprafața agricolă.
Opțiunea este sprijinită de American Corn Growers Assocication (AGCA - română
Asociația Cultivatorilor de Porumb Americani) și National Corn Growers Assocication
(NGCA - română Asociația Națională a Cultivatorilor de Porumb). Arderea se poate face
atât în termocentrale, care însă trebuie echipate cu instalații de ardere adaptate acestui tip
de combustibil, cât și în instalații de încălzire individuale[131] care ard boabe de porumb în
loc de peleți, instalații care se găsesc în comerț.[132]
Altă cale este fermentarea porumbului în vederea producției de etanol, însă aceasta este
considerată o cale mai puțin eficientă.[133]
Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia și în
special rapiță, uleiul rezultat (biodiesel) putând înlocui relativ simplu combustibilul
pentru motoarele diesel ale autovehiculelor.
[modifică] Concluzii
• Încălzirea globală este, conform observațiilor, un fapt incontestabil.
• Comunitatea științifică admite că principala cauză a încălzirii globale este
creșterea concentrației de CO2 din atmosferă ca rezultat al activității umane.
• Efectele încălzirii globale degradează calitatea vieții pe Pământ.
• Omenirea poate și trebuie să ia măsuri pentru oprirea contribuției sale la încălzirea
globală.