Transportul este factorul cheie in economia moderna.

Obiectivele politicii in domeniul transporturilor:

1. Revitalizarea transportului feroviar care este un sector strategic, de reusita

caruia vor depinde eforturile de echilibrare a balantei, in special in cazul

marfurilor.

2. Imbunatatirea calitatii in sectorul transportului rutier;

3. Promovarea transportului in sectorul transportului rutier;

4. Promovarea transportului maritim si fluvial;

5. Dezvoltarea transportului aerian(limitarea expansiunii aeroporturilor,

reducerea zgomotului);

6. Realizarea retelei de transport transeuropene.

7. Crestrea sigurantei traficului.

8. Adaptarea unei politici referitoare la capacitatea maxima de transport.

9. Recunoasterea drepturilor si obligatiilor utilizatorilor.

10. Dezvolarea unui sistem de transport de inalta calitate.

11.Sustinerea unui transport nepoluant, eficient, apeland la cercetare si

tehnologie.

Legaturile dintre politica transporturilor si alte politici europene:

-o politica economica; o politica de planificare urbana si a pamantului; o politica sociala

si educationala; o politica de transport in aglomerarile urbane; o politica ficala si
bugetara; o politica concurentiala; o politica consecventa de cercetare.

 
Transportul rutier.

Cel mai mare avantaj competitiv al transportului rutier il constituie capacitatea

acestuia de a transporta bunuri in toata Europa si pe intregul continent, cu o

flexibilitate neegalata si la un pret mic.

Noi reglementari:

-sa se reorganizeze timpul de lucru;

-sa se armonizeze interzicerile de trafic in weekend;

-sa se introduca un certificat al soferului(ca este angajat legal);

-sa se dezvolte instruirea(pe parcurs);

-taxele aplicate vehiculelor grele pentru utilizarea anumitor infrastructuri.

-stabilirea unor norme comune pentru transporturi rutiere de marfuri.

Transporul ferviar

Intre 1970 si 2002 cota de piata detinuta de transportul feroviar a scazut de la 21,15

la 8,4%.

Strategia pentru cresterea unui sistem european pana in 2020 are in vedere:

integrarea transportului feroviar pe piata interna, garantarea sigurantei feroviare;

folosirea optima a infrastructurii, modernizarea serviciilor, trenul de mare viteza-avionul

terestru.

 Transport aerian: Controlul creşterii transportului aerian, menţinerea standardelor de siguranţă

şi protecţia mediului.

Reorganizarea traficului aerian trebuie sa asigure:

crearea unui spatiu aerian european unic, reproiectarea capacitatii aeroporturilor si

folosirea corespunzatoare a acestora, raltia transport aerian-mediu incojurator;, drepturile
pasagerilor, parteneriatele internationale;
Transport inter-modal: Modifi carea ponderii
modurilor de transport prin intermediul unei politici
pro-active de promovare a transportului inter-modal
şi a transportului feroviar, maritim şi fl uvial. In acest
sens, una din iniţiativele majore este programul
„Marco Polo”, ce inlocuieşte programul Acţiuni Pilot
pentru Transport Combinat.
Reţelele trans-europene şi eliminarea blocajelor:
Construirea obiectivelor de infrastructură propuse
in programul de reţele trans-europene identifi cate
in 1996 intr-un set de linii directoare, precum şi
a proiectelor prioritare selectate in 1994 de către

Consiliul European. 

Transportul maritim si fluvial

Tansportul pe apa este cel mai putin folosit si dezvoltat chiar daca nu este o

madalitate scumpa de transport si este mai putin poluant decat transportul rutier.

Deblocarea arterelor principale

1.Dezvoltarea coridoarelor multimodale si acordarea prioritatii transportului de

marfuri;

2.Realizarea unei retele pentru transportul rapid de pasageri;

3.Imbunatatirea conditiilor de trafic;

4.Problema fondurilor:

-Bugetele publice limitate;

-Atragerea investitorilor privati;

-O abordare inovatoare: gestionarea in comun a fondurilor.

Plasarea utilizatorilor in centrul politicii de transport.

-sporirea sigurantei rutiere;

-armonizarea controalelor si amenzilor;

-noile tehnologii pentru imbunatatire securitatii drumurilor;

Costurile suportate de catre utilizatori pentru: descongestionarea traficului, pentru

diminuarea emisiilor de gaz in atmosfera, pentru construirea infrastructurii, pentru

imbunatatirea sigurantei rutiere, pentru combaterea poluarii fonice, etc..

Costurile pot fi evaluate in termeni monetari si depend de:

-poluare;

-schimbarea climatului (potop, recolte distruse);

-infrastructura;

-zgomot;

-congestionarea traficului(pierderea timpului);

         Politica transportului trebuie sa fie parte a unei strategii privind dezvoltarea

durabila care va include:

politica economica si schimbarile de productie ; politica de planificare urbana si, in

particular, de palnificare a utilizarii terenului; politica sociala si educationala;

politica transportului urban la nivel local, in special in marile metropole; politica

concurentiala; politica de cercetare si transport;

Politicile la nivelul Uniunii Europene:

Politici comunitare: politicile integrate, decizia se ia la nivelul UE.

• politica comună în transporturi.
• politica agricolă comună.
• politica comercială comună.

Politici comune: decizia este luata de UE împreună cu SM. De ex:

• politica de coeziune economică şi socială.
• politica în domeniul concurenţei.
• politica de mediu.
• politica monetară.
Politici de bază: sunt politicile care au rămas în competenţa SM.
• PESC ( politica externă şi securitate comună ).
• PESA ( politica europeană de securitate şi apărare ).