COADA SORICELULUI

Achillea millefolium ( Fam. Compositae )

Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, iarba oilor, sorocina.

Planta erbacee, perena medicinala din genul Achillea, inalta pana la 80 cm,
cu frunze paroase si flori albe, roz sau rosiatice dispuse in inflorescenta. Este o
planta vivace, stolonifera, care creste prin locuri cultivate si necultivate, din zona de
ses pana in cea montana, in intreaga tara prin
fanete, poieni, margini de paduri, drumuri si
cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase
usoare. Infloreste din luna iunie pana in
septembrie.
In scopuri medicinale se utilizeaza atat
partile aeriene (Herba Millefoli), cat si florile
(Flores Millefoli). Recoltarea se face in
momentul in care majoritatea florilor sunt
complet deschise, spre sfarsitul infloririi, in zile
senine la pranz cand continutul in
chamazulena (cu actiune antiinflamatorie) este maxim. Se usuca in locuri aerisite, in
special in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire.

Componentii principali: Ulei volatil de culoare albastra, bogat in azulena (in

special in chamazulena), proazulene, achilina, taninuri, flavonoide si unele substante
inca neidentificate inzestrate cu actiune antibiotica si colina; compusi triterpenici
(alfa pinen, borneol, carofilen); acizi: salicilic, formic, acetic, izovalerianic, aconitic,
ascorbic; asparagina; ulei gras format din acizii: linoleic, oleic, miristic, palmitic;
gliceride ale acestor acizi; rezine; saruri de magneziu; un glicozoid
benzaldehidcianhidric.

Proprietati: calmant gastric, astringent, antiinflamator, calmant si usor

antiseptic si tonic-amar.

Indicatii:

Intern: in anorexie datorita gustului amar imprimat de achileina creste

apetitul; in hemoroizi, hipermenoree si dismenoree datorita achileinei, care reduce
timpul de coagulare al sangelui, diminueaza congestia, usuca secretia si are
proprietati calmante si desinfectante;in colici hepatice, ca stimulent si calmant,
mareste secretia biliara; in enterocolite, colici gastrice si cistite.
 Extern: sub forma de comprese calmeaza tenurile inrosite si iritate; in
arsuri, plagi supurante (purulente), eczema zemoinde, abcese dentare, ulcer varicos;
in tratarea hemoroizilor sub forma de ceai in amestec cu frunze de urzica; in caz de
constipatie se adauga si coaja de crusin.

Mod de folosire:

Intern: sub forma de infuzie 2-5 g% (200-300 ml/zi) se ia in enterocolite,

gastrite si anorexii; infuzie din 2 linguri de flori la 500 ml apa clocotita- se bea
caldut si fractionat in 4-5 reprize, in cursul unei zile; infuzie mai concentrata facuta
din 10 g planta la 100 ml apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali- ceaiul se bea
dimineata pe stomacul gol.

Extern: infuzie de 10% sau de 3 linguri la 500 ml apa clocotita, sub

forma de bai sau comprese, se foloseste ca antiinflamator, dezinfectant si calmant, in
arsuri, plagi purulente, hemoragii.

Utilizari populare: la rani si taieturi se stoarce seva pe rana sau taietura, iar
cu resturile se leaga; in alte zone, frunzele se piseaza, se amesteca cu grasime si se
pun pe rana, ori se usuca, se sfarama si se presara praful; frunza pisata si
amestecata cu rasina se pune pe buboaie, grabindu-le coacerea, spargerea si
vindecarea; frunzele uscate si pisate se pun intre degetele de la picioare contra
oparelii, iar crude si pisate pe paducei.

Intra in compozitia ceaiurilor: gastric, anticolic, hepatic si laxativ

antihemoroidal.

Bibliografie:

Raducanu Dumitru, Ecaterina Dumitru- Terapia naturista, Editura stiintifica,

Bucuresti, 1992