Invataturi ale Sfintilor si Cuviosilor Parinti despre Antihrist

Sf. Efrem Sirul:

Luaţi amite fraţii mei! Covârşirea fiarei şi meşteşugirea vicleniei ei, de la

pântece începe! Căci, după ce va fi strâmtorat cineva, lipsindu-se de bucate,
va fi silit a primi pecetea lui, dar nu peste toate mădularele trupului, ci pe
mâna dreaptă şi pe frunte, va fi pus păgânescul chip, ca să nu mai aibă
stăpânire omul, să se pecetluiască cu mâna dreaptă cu semnul Sfintei Cruci,
pe frunte, nici să nu se pecetluiască în numele Domnului, nici cu prea slăvita
şi cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Că ştie ticălosul, că dacă se
va pecetlui cineva cu Crucea Domnului îi risipeşte toată puterea lui şi pentru
aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate
mădularele noastre. Asemenea este şi fruntea, care, ca un sfeşnic ce poartă
făclia luminei, adică semnul Mântuitorului pe faţă.

Sf. Chiril al Ierusalimului:

Mai inainte ereticii isi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum insa este plina
Biserica de eretici ascunsi. Oamenii s-au lepadat de adevar, si neadevarul le
incanta urechile. Se graieste ceva care desfata urechile? Toti oamenii asculta
cu placere. Se graieste ceva folositor sufletului? Toti se indeparteaza. Cei mai
multi oameni s-au lepadat de invataturile cele drepte; este ales raul mai mult
decat binele. aceasta este deci "lepadarea de credinta" (II Tes. 2,3). Trebuie
asteptat dusmanul (Antihristul), in parte a si inceput de pe acum sa trimita pe
inaintemergatorii lui, ca sa vina pregatit la vanatoare. Ai grija de tine, omule, si
intareste-ti sufletul! Biserica iti arata acum, inaintea Dumnezeului celui viu (I
Tim. 6,13), si te invata mai dinainte cele cu privire la Antihrist, inainte de
venirea lui. Nu stim daca vine in timpul vietii tale si nici nu stim daca vine dupa
trecerea ta din aceasta viata. Este bine insa ca tu sa cunosti semnele venirii
lui si sa intaresti mai dinainte.

Sf. Nil Athonitul:

Multa grija il intuneca pe om si el se face nesimtitor si se face gatire spre

pierzare la antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor desarte,
materia lucrurilor lumii si castigarea metalurilor pamantului. Aceasta este
capul rautatilor, povatuirea pierzarii si stricarea mantuirii. (...) Dumnezeu S-a
milostivit cu facerea chivotului ca sa se pocaiasca, dar ei s-au dat spre cele
trupesti si asa, nesimtirea lor a adus potopul. Tot astfel si astazi, s-au dat la
multa castigare si grija vietii, a indulcirii, a rapirii, a vanzarii, a minciunii, a
desfranarii, a lenevirii la cele bune, a invartosarii inimii, a pomenirii de rau, a
vrajbei, a iubirii de avere, a iubirii de argint. Precum cei iubitori de avutii
inviesteresc in vasul lor rapitor, asa si la venirea lui antihrist. Fiindca mai
inainte se vor intuneca mintile oamenilor cu nesimtirea intunericului si se vor
intuneca oamenii de patimi, dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca n-
au primit adevarul Evangheliei, dand cinstea si intaietatea patimilor, i-a dat pe
dansii Dumnezeu duhului inselaciunii, ca sa se plineasca intru dansii
faradelegea (...) Atunci, pe cat vor pacatui, vor socoti ca-si lucreaza
mantuirea. Atunci o sa se defaime Sfanta Evanghelie si Biserica lui Hristos si
o sa fie multa lipsa in lume, semne si aratari de la Dumnezeu in mijlocul lipsirii
si o foame indoita: gandita si simtita. Simtita, pentru ca se va inchide cerul ca
in zilele lui Ilie, din pricina faradelegilor oamenilor, si nu va da ploaie; vor fi
oamenii flamanzi si de cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca nu se va mai gasi
nici un drept cu fapte bune care sa-i invete cuvantul mantuirii. Se va ridica
binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancare si de la bautura, pentru ca, pe
cat vor manca mai mult, pe atat mai mult vor flamanzi. (...) Si se va ridica harul
lui Dumnezeu de la oameni, precum Scriptura zice: Nu va locui Duhul lui
Dumnezeu in oamenii acestia, fiindca sunt numai trupuri...

Parintele Cleopa:

Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar

trebui numai sa plangem in toata ziua, dar nu simtim! Traim in nesimtire, ca
asa au trait cei dinainte de potop ...

Sf. Teofan Zavoratul:

Desi (in vremurile din urma) numele de crestin va fi auzit pretutindeni si peste
tot vor fi biserici si slujbe, toate acestea nu vor fi decat parelnicie, caci intru
acestea sa va salaslui o adevarata apostazie.

Sf. Tihon din Zadonsk:

"Crestinii care traiesc fara frica de Dumnezeu, care nu fac adevarata pocainta
si sunt lipsiti de roade aduc ei, oare, jertfa lui Dumnezeu?". Nicidecum. "Dar
multi dintre ei zidesc biserici, imbraca evangheliile in aur si argint, cos
vesminte pentru biserica, aduc lumanari si tamaie". Cu nimic nu le folosesc
acestea, fiindca ei raman neindreptati si nepocaiti, fiindca lui Dumnezeu ,
deoarece este duh (v. Ioan 4, 24), nu ii bineplacem decat prin jertfa
duhovniceasca, adica prin supunerea voii noastre fata de voia Lui si prin
celelalte roade ale credintei. Iar ei, desi fac faptele aratate mai sus, nu vor sa-i
aduca lui Dumnezeu jertfa ascultarii, fara de care nimic nu Ii place lui
Dumnezeu. "Dar multi merg la biserica ca sa se roage, sa Il slaveasca, sa Ii
cante si sa Ii multumeasca lui Dumnezeu!". Nici asta nu le foloseste, fiindca ei
cu gura canta si multumesc lui Dumnezeu, insa cu inima stau departe de El,
precum spune Dumnezeu despre ei: se apropie de Mine poporul acesta cu
gurile lor si cu buzele lor Ma cinstesc, dar inima lor departe sta de Mine (Matei
15, 8) - si prin viata lor cea nelegiuita necinstesc si hulesc numele lui
Dumnezeu. "Si atunci se afla intr-o stare primejdioasa?". Cu adevarat
primejdioasa, fiindca sunt supusi osandei vesnice dimpreuna cu inchinatorii la
idoli, cu care deopotriva se afla in ratacire si nu-L cinstesc pe singurul
Dumnezeu, ci isi jertfesc vointa si sufletul pacatului si prin pacat diavolului -
daca nu se vor intoarce fara fatarnicie si nu se vor pocai. "Si ei cred in
Dumnezeu?". Nicidecum, caci credinta adevarata face roade bune si de
lucrurile rele se departeaza - iar ei Il marturisesc pe Dumnezeu, insa cu inima
si cu faptele se leapada de El, precum invata Apostolul (Tit 1, 14).

Sf. Lavrentie de la Cernigov:

Restaurarea Bisericilor se va face pana la venirea antihristului si in toate va fi

o bunastare materiala nemaipomenita. Iar voi, cu reparatiile in biserica
noastra sa mai ingaduiti, fiti modesti si cu masura in aspectul ei exterior, ci mai
bine sa va rugati mai mult si sa umblati la biserica atat timp cat inca se mai
poate...(...) Multi duhovnici si slujitori ai Bisericii isi vor pierde sufletul in
vremea antihristului! (...) Vine timpul, si nu e departe, cand foarte multe
biserici si manstiri se vor deschide in slujba Domnului si se vor repara, le vor
reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. vor auri si acoperisurile atat
ale bisericilor, cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va mai lucra la sufletul
credinciosilor, ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si
misiune. Cand vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe
duhovnicesti in ele, ca va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus
imparat. Rugati-va ca Bunul Dumnezeu sa mai lungeasca acest timp, ca sa ne
putem intari in credinta, caci vremuri groaznice ne asteapta. Luati aminte la ce
va spun, caci totul se pregateste cu foarte mare viclenie. Toate bisericile si
manstirile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii, ca niciodata, dar
(atunci cand se va inscauna Antihrist) sa nu mergeti in ele.

Sf. Serafim de Virita:

Va veni vremea cand nu prigoana, ci banii si inselaciunile lumii acesteia ii vor

indeparta pe oameni de Dumnezeu si vor pieri mai multe suflete ca in vremea
prigoanei ateiste. Pe de o parte vor inalta cruci si vor auri cupole, iar pe de
alta parte se va instaura imparatia minciunii si a raului. Biserica adevarata
totdeauna va fi prigonita, iar sa se mantuiasca cineva va putea numai prin boli
si amaraciuni, caci prigoanele vor avea un caracter cat mai subtil si
neprevazut, infricosator va fi sa ajunga cineva la acei ani.

Sf. Ioan Iacob Hozevitul:

Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai
periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar
oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului
acestei lumi. Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in
loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca.

Sf. Ignatie Briancianinov:

... Necazurile si ispitele de astazi, in aparenta slabe si mai putin virulente,

urmaresc asemenea necazurilor si napastelor puternice din vechime, sa-l
indeparteze pe om de Hristos, sa distruga crestinismul adevarat de pe
pamant, lasandu-i doar o pojghita subtire pentru o foarte comoda amagire.
Vom vedea ca ispitirile usoare, gandite insa si executate cu viclenie infernala
de Satana, actioneaza cu mult mai mare succes decat ispitirile grele, vadite si
directe. (...) Vietuirea dupa Dumnezeu va deveni foarte anevoioasa, din
pricina apostaziei generale. Multimea apostatilor, intitulandu-se si
prezentandu-se in aparenta drept crestini (!), ii vor prigoni cu atat mai lesne pe
veritabilii crestini. Apostatii, inmultindu-se, vor impresura pe adevaratii crestini
cu nenumarate intrigi, vor pune nenumarate piedici in calea bunelor intentii de
mantuire si slujire a Domnului, dupa cum arata Sfantul Tihon din Zadonsk. Ei
vor lupta impotriva robilor lui Dumnezeu, recurgand la forta autoritatilor de
stat,prin represalii si denunturi, prin diverse uneltiri, amagiri si prigoana
feroce...(...) O, vremi nenorocite! O, stare nenorocita! O, dezastru spiritual,
nevazut oamenilor patimasi, neasemuit mai mare decat toate calamitatile
naturale! O, nenorocire, inceputa in timp si nesfarsindu-se in timp, ci trecand
in vesnicie! O, nenorocirea nenorocirilor, inteleasa numai de dreptii crestini si
de adevaratii monahi, ascunsa celor pe care-i invaluie si-i pierde!

Cuv. Seraphim Rose:

"Intr-un asemenea veac - scrie Arhiep. Averchie Tausev - pentru a fi un

adevarat crestin ortodox, gata de a-si pastra credinta in Mantuitorul Hristos
chiar si in fata mortii, este mult mai greu in zilele noastre decat in primele
secole ale crestinismului" (...) Prigonirea crestinilor din zilele noastre este mult
mai bine disimulata. "Sub haina unei imparatii inselatoare, care arata minunat
si ii duce pe multi in ratacire, se arata, de fapt, o prigoana ascunsa impotriva
crestinismului... Aceasta prigoana este mult mai primejdioasa si mai
infricosatoare decat prigoana fatisa, caci ameninta cu adevarat sa dea cu totul
pierzarii sufletele - ceea ce inseamna moarte duhovniceasca" (...) Ispita
belsugului si a confortului indeparteaza sufletul de la Dumnezeu, "slujitorii lui
Antihrist sa straduie mai mult decat orice sa Il scoata pe Dumnezeu din viata
oamenilor, astfel incat acestia, multumiti cu belsugul material, sa nu simta in
nici un fel nevoia de a se intoarce la Dumnezeu, sa nu-si mai aduca aminte de
El, ca sa poata trai ca si cum Acesta nu ar exista defel. Asadar, intreaga
randuiala a vietii din zilele noastre, in asa numitele "tari libere", unde nu este o
prigoana fatisa impotriva credintei (..) este o primejdie si mai mare pentru
sufletul unui crestin (decat o prigoana la aratare) caci il leaga cu desavarsire
de pamant si-l face sa uite de Rai. Intreaga "cultura" contemporana, indreptata
numai catre cunostinte cu desavarsire lumesti si intreg vartejul nebunesc al
vietii legate de aceasta "cultura" il tin pe om intr-o stare neincetata de
sterpiciune si de tulburare, care nu lasa nimanui putinta de a-si cerceta, doar
putin mai adanc sufletul, in acest fel stingandu-se, incetul cu incetul, viata
duhovniceasca". Intreaga trairea din zilele noastre, la nivelul ei public, este o
pregatire pentru venirea lui Antihrist: "toate lucrurile care se intampla in zilele
noastre - la cel mai inalt nivel in religie, guvernamant si in viata publica- {...} nu
sunt altceva decat o lucrare intensa a slujitorilor lui Antihrist pentru pregatirea
si instaurarea imparatiei sale", iar aceasta lucrare este infaptuita tot atat de
mult de catre "crestini", ca si de catre necrestini. (...) "Toti cei care in aceste
zile ravnesc sa nu-si piarda credinta in Mantuitorul Hristos trebuie sa se
pazeasca si sa stea impotriva oricarei doriri a lucrurilor materialnice si
pamantesti si impotriva amagirii care vine prin bunurile lumesti. Este peste
masura de primejdios sa se invoiasca cineva cu orice dorinta de a-si face o
cariera, de a-si fauri un nume, de a dobandi stapanire si trecere inaintea
oamenilor, de a-si agonisi bogatii, de a se inconjura de lux si confort".

Sf. Ioan Maximovici:

El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui sa slujeasca, va

promite ca va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca "fiinta
suprema" si ca lumea sa i se inchine. (...) va fi o apostazie generala si, pe
deasupra, multi episcopi vor trada credinta, iar ca justificare, vor arata spre
starea stralucita a Bisericii. Cautarea compromisului va fi atitudinea
caracteristica a oamenilor. Fermitatea marturisirii va disparea. Oamenii vor
cauta cu asiduitate sa-si motiveze caderea, iar raul, ca o moleseala maligna,
va sustine aceasta stare generala. oamenii vor avea obisnuinta lepadarii de
dreptate, a dulcetii compromisului si a pacatului.

Fericitul Filotei Zervakos:

Satana face ultimul asalt si in acesti ani in care ne gasim, mare necaz si
stramtorare vor veni in lume...(...) Asadar, mare manie are sa vina. Multe
rautati se intampla in lume, indeosebi doua: desfraul si avortul. (...) Dumnezeu
este indelung-rabdator, iar o mie de ani sunt inaintea lui Dumnezeu ca o ora.
Rabda indelung, dar si rabdarea Sa are margini. Nu e cu putinta ca
Dumnezeu, care totdeauna pedepseste pacatul, sa ingaduie a se face atatea
pacate, fara sa le pedepseasca... Numai sa fim pregatiti. S-avem credinta in
Dumnezeu, in El sa ne punem nadejdea si dragostea si El nu ne va parasi.
Fie ca nimic sa nu ne desparta de iubirea lui Hristos. Acum ne aflam in pragul
marii manii; se apropie sfarsitul sfarsitului. Sfintii Parinti ai Bisericii noastre au
socotit moartea si a doua venirea Mantuitorului necesare pentru mantuirea
omului, iar cei care le-au avut intotdeauna in minte, au fost izbaviti de chinurile
vesnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor
societatii si ai Bisericii, care si-au invartosat inimile mai rau decat evreii. (...)
Vai si amar de vietuitoriii acestei lumi! Cata intristare va sa vina peste oameni,
daca stapanitorii lor sunt slujitori si robi ai antihristului! (...) Pentru ca aceia
care au fost inrolati de Stapanul Imparatiei Cerurilor sa lupte, s-au molesit. si
nu numai ca au slabit, ci s-au adancit in somnul greu al trandaviei si al
nepasarii. (...) E vremea sa va treziti din somn. Sculati-va, aruncati departe
somnul nepasarii, ca sa nu va gaseasca vrajmasul dormind si sa va omoare.
Treziti-va, caci ne indreptam spre sfarsit, spre moarte, pentru ca ziua celei de-
a doua veniri a Domnului se apropie. Treziti-va ca sa luptati in putinul timp
care v-a mai ramas, caci "vine ceasul cand nimeni nu va mai putea lucra"...