3

Peter Drucker spunea "Manageri sunt cei ce practică managementul. Ei nu practică

ştiinţa comportamentală şi nici statistica. Acestea sunt doar instrumente pentru manageri.
Ca o disciplină specifică, managementul are propriile probleme de bază... abordări
specifice... interese distincte.... Un om care ştie numai tehnici şi aptitudini, fără a înţelege
fundamentele managementului, nu este un manager. El este în cel mai bun caz un
tehnician."Managerul” este o persoană din organizaţie cărei i s-a încredinţat
responsabilitatea de a face posibilă îndeplinirea unei activităţi prin colaboratorii săi din
interiorul unei unităţi operaţionale.
Mariana Prediscan, Nicolae Aurelian Bibu si Diana Claudia Sala considera
managerul ca fiind „o persoana dintr-o organizatie care este raspunzatoare pentru
performantele in munca a uneia sau mai multor persoane angajate ale organizatiei
respective”.
1
Managerii sunt cei care detin puterea in cadrul fir mei comparativ cu angajatii executanti.
Autoritatea formala, pe baza legala, este detinuta de proprietarii firmei, care nu sunt
intotdeauna si managerii ei.
Managerii sunt elementul dinamic al oricarei organizatii. Ei sunt cei care, prin controlul
pe care il au asupra structurilor de luare a deciziilor in corporatiile moderne , dinamizeaza
organizatiile si societatea, in ansamblu. Lor li se pun la dispozitie oameni, resurse
financiare,informationale si materiale cu care sa lucreze, si pornind de la acestea, ei
creeaza si dezvoltaintreprinderi productive, care creeaza valoare adaugata din care rezulta
bunastarea populatiei.Managerii sunt o resursa de baza a oricarei organizatii. Aceasta
resursa devine tot mai rara, mai scumpa si mai perisabila, comparativ cu necesitatile
existente in societatea contemporana. De aceea, ei trebuie sa fie cat mai performanti.
În activitatea managerială autoritatea este atributul pe care îl are un conducător de a
pretinde ascultare. Autoritatea face posibilă luarea şi executarea deciziilor. Managerii
sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de
abilitãţile personale - conduc procesul cãtre atingerea scopurilor urmãrite.
Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizaţii personalul este implicat, mai mult sau
mai puţin, în managementul procesului.
Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinţe de dezvoltare a societãţii, el executând
o profesiune cu un grad ridicat de cunoştinţe şi practici, a cãror însuşire cere un lung şi
complex proces de formare şi perfecţionare. Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoascã
numai problemele tehnice sau economice, sã se rezume numai la aspectele teoretice sau
numai la latura practicã. Trãsãtura sa de bazã trebuie sã fie capacitatea de corelare şi de
integrare a tuturor acestor cunoştinţe.
Managerii sunt persoane investite cu autoritate de catre proprietarii organizatiilor
economice sau noneconomice( proprietari care pot fi persoane fizice si/sau juridice
apartinand domeniului public sau privat), in vederea realizarii misiunilor si scopurilor
respectivelor organizatii. Managerii sunt persoane care au competenta organizarii si
1
Mariana Prediscan ,Aurelian Bibu,Diana Claudia Sala (2008), Managementul Organizatiilor, Editura Mirton, pg.9
conducerii adecvate desfasurarii activitatilor, in vederea realizarii scopurilor
organizatiilor. Competenta le este data , pe de o parte, de de formare(educatie,socializare)
si, pe de alta parte de experienta.

Diferente intre manageri si lideri

Comportamentul de manager şi cel de lider sunt două procese complexe care presupun
activităţi diferite din punct de vedere calitativ. Liderii sunt manageri sau oricare alte
persoane care au o capacitate deosebită de a conduce colective cât mai largi, inclusiv
popoare, care îşi motivează puternic subalternii şi îi canalizează în vederea atingerii unui
anumit scop, sunt primii în profesia lor.
Liderii sunt oameni care au harul de a influenţa destinul a cât mai multe persoane . 2Dupa
cum spunea G.A.Cole: “liderii sunt persoanele care inspira, influenteaza membrii unei
organizatii sa se angajeze de bunavoie in realizarea sarcinilor, a obiectivelor grupului, de-
a lungul unei anumite perioade de timp si intr-un context organizational particular.”
Managerii se bazeaza pe puterea legitima, pe cea de recompensare si
coercitiva.Liderul influenteaza colaboratorii facand apel la puterea de expert si/sau a
exemplului personal prin valori morale puternice si/sau carisma personala.Un manager
este recunoscut ca lider de colaboratorii lui atunci cand acestia fac ceea ce managerul-
lider le cere sa faca, pentru ca il apreciaza pentru competenta manageriala , si/sau pentru
carisma si/ sau pentru valorile sale. Un manager- lider obtine de la colaboratorii sai un
angajament in munca superior ca intensitate si calitate fata de cel obtinut de un manager
care nu este si lider. In consecinta, performanta grupului, compartimentului sau a
organizatiei conduse de un manager – lider este superioara celei conduse doar de un
manager.La aceeasi eficacitate, eficienta in primul caz este mai mare si mai durabila, iar
calitatea vietii la locul de munca este mai inalta. Managerii – lideri obtin rezultate
excelente cu oameni obisnuiti.
Principalul rol al liderului este acela de a calauzi, prin influenta , grupul,
in directia realizarii obiectivelor de grup.In cadrul unui grup oficial constituit ( de
exemplu, echipele de productie) obiectivele sunt stabile in mare parte de conducerea
superioara .In cadrul grupurilor informale, compuse din persoane care s-au reunit pe baza
de prietenie sau tovarasie de munca, obiectivele de grup sunt mult mai susceptibile de a fi
convenite pe baza de consens.In ambele cazuri, sarcina liderului este de a obtine
angajamentul grupului in realizarea acestor obiective. Liderul se preocupa de pregatirea
discipolilor, a altor lideri care sa fie capabili sa pria la momentul respectiv pozitia de
lider, decresterea lor personala, atat profesionala cat si pe alte planuri. Liderii performanti
sunt cei care faciliteaza , si chiar solicita colaboratorii sa invete din tot ceea ce fac: din
situatii dificile cu care ne intalnim si chiar din esecuri, precum si din experienta si din
succese obtinute , de la altii. Scopul este insusirea de cunostiinte, crearea si dezvoltarea
de abilitati, si nu in ultimul rand, impartasirea unui anumit set de valori , specific grupului
respectiv.
 Un manager trebuie să fie şi un foarte bun lider, care să fie expert în iniţierea structurii şi
consideraţiei, care reprezintă activităţile de bază ale comportamentului de lider.Iniţierea
structurii constă în definirea şi structurarea rolurilor, programarea muncii, reducerea
incertitudinii, aderarea la reguli şi reglementări şi realizarea obiectivelor. Consideraţia
constă în comunicarea în ambele sensuri, consultarea asupra deciziilor, feedbackul
pozitiv şi reducerea tensiunilor şi presiunilor. Aceste activităţi sunt legate mai mult de
menţinerea organizaţiei prin ea însăşi şi de atingerea obiectivelor fixate de superiori,
decât de stabilirea unor orientări noi sau a unor obiective pe care să le urmărească
organizaţia.Prin urmare, managerul trebuie să fie capabil să structureze sarcinile care
trebuie îndeplinite şi să furnizeze suport şi feedback angajaţilor ca să asigure îndeplinirea
sarcinilor.Managerul trebuie să înţeleagă complexitatea sarcinii în relaţie cu competenţa
celor care trebuie să o îndeplinească. De asemenea, managerul trebuie să înţeleagă forţa
angajamentului subordonatului şi motivaţia pentru îndeplinirea sarcinii şi dacă motivaţia
este intrinsecă sarcinii sau extrinsecă. În acest sens, trebui2e avute în vedere următoarele
situaţii:
a)când angajaţii sunt insuficient pregătiţi sau sunt deficitari în abilitatea de a realiza
o sarcină complexă, managerii trebuie să realizeze o structurare a acesteia. De asemenea,
angajaţii pot fi nesiguri de propriile abilităţi şi de aceea pot avea nevoie de suport din
partea managerului şi de feedback.
b)când subordonaţii sunt pregătiţi sau realizează sarcini care le sunt familiare, însă
le lipseşte angajamentul interior, managerii trebuie să ofere suport şi să se ocupe mai
puţin de structurare
c) când angajaţii sunt bine pregătiţi şi motivaţi intrinsec, nu prea este nevoie de
structură şi nici de suport relaţional. Managerului nu-i mai rămâne decât să verifice dacă
ţintele sunt sau nu atinse şi să manifeste recunoştinţă faţă de realizările angajaţilor.

Un posibil model de comportament de lider sintetizează elementele perspectivei

psihologice şi cele ale perspectivei organizaţionale. Conform acestui model, activităţile-
cheie ale comportamentului de lider includ:
• insusirea şi respectarea valorilor organizaţionale
• adoptarea unei structuri sociale care să concretizeze aceste valori
• definirea misiunii organizaţiei
• aducerea angajaţilor la un nivel mai înalt de moralitate şi motivaţie
Aceste activităţi corespund perspectivei organizaţionale şi constituie esenţa
comportamentului de lider instituţional şi transformaţional.

Totuşi pentru a transpune în practică aceste activităţi în mod eficace, liderul trebuie să
dea dovadă de anumite trăsături şi să recurgă la comportamente şi schimburi identificate
prin perspectiva psihologică, de tipul celor enumerate în continuare:
2
Mariana Prediscan ,Aurelian Bibu,Diana Claudia Sala (2008), Managementul Organizatiilor, Editura Mirton,
pg192
• trăsături ca încrederea în propriile forţe, determinarea, insistenţa, gândirea pozitivă, stima
de sine, capacitatea intelectuală şi să se gândească la detalii
• comportamente legate de iniţierea structurii şi consideraţiei
• activităţi ca delegarea autorităţii, împuternicirea, modelarea rolului, mentoratul şi dezvol-
tarea angajatului, în schimbul unei creşteri a implicării angajatului în atingerea obiectivelor şi
viziunii, şi a responsabilităţii acestuia pentru performanţă, inovaţie şi identificare.