Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 09 Cuadrice
Cap 09 Cuadrice
CUADRICE
In teoria euclidiană a suprafeţelor, cuadricele reprezintă o clasă
importantă de suprafeţe în spaţiu, cu proprietăţi geometrice remarcabile, des
întâlnite în aplicaţii din diverse domenii.
In spaţiul punctual euclidian tridimensional E3 = (E3,V3,~), într-un
reper cartezian, cuadricele sunt caracterizate analitic de ecuaţii algebrice de
ordinul al doilea , fapt precizat în primul paragraf. În paragraful al doilea,
vom studia suprafeţele de ordinul al doilea , raportate la repere ortonormate
canonice,faţă de care suprafaţa va fi caracterizată sub cea mai simplă formă.
In ultimul paragraf vom studia cuadricele pe forma generală şi vom face
clasificarea izometrică a acestora .
173
(Σ ) : a11 x2 +a22 y2 +a33 z2 +2a12 xy +2a23 yz +2a13xz +
+ 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0 , (1.4)
3
în care ∑(a )
i , j =1
ij
2
≠0 .
ϕ (l,m,n) t 2
+ (lf x 0 +mf y0 +nf z 0 ) t + f(xo,yo,zo) = 0
(1.7)
soluţii ,
deci dreapta d nu intersectează cuadrica
- lf x +mf y +nf z = 0 şi f(xo,yo,zo) = 0, ecuaţia (1.6) se
0 0 0
174
Dacă punctul Mo∈Σ şi ϕ (l,m,n) ≠ 0, atunci ∆ =0 (dreapta d este
tangentă în punctul Mo la cuadrica Σ ) dacă şi numai dacă este satisfăcută
relaţia
lf x +mf y +nf z = 0
0 0 0 (1.8)
(1.9)
175
(x – a)2 + (y – b)2 + (z – c)2 = r2 (2.1)
numită ecuaţia carteziană implicită a sferei (sub formă de pătrate
restrânse).
Dezvoltând ecuaţia (2.1) obţinem
x2+ y2 + z2 –2ax –2by – 2cz + a2 + b2 +c2 – r2 = 0,
care ne sugerează studiul ecuaţiei
A(x2 + y2 +z2 ) + Bx + Cy + Dz + E = 0, (2.2)
ce reprezintă ecuaţia unei sfere, numită ecuaţia carteziană generală a unei
sfere. Ecuaţia (2.2) poate fi pusă sub forma
x2 + y2 +z2 + 2m x + 2ny + 2pz + q = 0 , (2.3)
176
x = a + r cos u sin v
y = b + r sin u sin v
z = c + r cos v
(2.4)
Fie o dreaptă oarecare prin punctul M0(xo,yo,zo) : x = xo+ l t ,
y = yo+m t , z = zo + n t şi sfera dată de ecuaţia (2.1) . Intersecţia dintre
sferă şi dreaptă se reduce la studiul sistemului format din ecuaţiile acestora.
Obţinem ecuaţia de gradul al doilea în t
(l2+m2+n2) t2 + 2[l(xo-a)+m(yo-b)+n(zo-c)] t + (xo-a)2+(yo-b)2+(zo-c)2-r2=0,
care ne permite să concluzionăm că o dreaptă intersectează o sferă în cel
mult două puncte. Dacă notăm t1, t2 rădăcinile reale ale ecuaţiei de mai
sus, valori corespunzătoare punctelor de intersecţie M1, M2, ale sferei cu
dreapa ,printr-un calcul direct obţinem că produsul distanţelor punctului
Mo la punctele de intersecţie M1 respectiv M2 este constant , adică
ρ = (xo-a)2+(yo-b)2+(zo-c)2- r2 = d2 – r2 (2.5)
d desemnând distanţa punctului Mo la centrul sferei, este numit puterea
punctului Mo faţă de sferă .
Fie sferele
(S1) x2 + y2 +z2 + 2m1 x + 2n1 y + 2p1 z + q 1 = 0
(S2) x2 + y2 +z2 + 2m2 x + 2n2 y + 2p2 z + q 2 = 0
Locul geometric al punctelor din spaţiu cu aceeaşi putere faţă de
sferele (S1) şi (S2) este un plan perpendicular pe linia centrelor celor două
sfere,numit planul radical. Ecuaţia planului radical a două sfere se obţine
scăzând ecuaţiile acestora,adică
Dacă considerăm trei sfere (S1), (S2), (S3) ,cu centrele necoliniare,
atunci dreapta S1 – S2 = 0, S1 – S3=0 se numeşte axa radicală a celor
trei sfere.
In cazul a patru sfere, cu centrele necoplanare, există un punct cu
aceeaşi putere faţă de aceste sfere, numit centru radical.
177
Numim fascicul de sfere, mulţimea sferelor din spaţiu care au acelaşi
plan radical. Planele S1 – S2 = 0 şi S3 – S2 = 0 coincid dacă
S3 – S2=λ ( S1 – S2) , λ ∈ R sau S3= λ S1 +(1-λ )S2 , adică mulţimea
tuturor sferelor din fascicolul determinat de S1 şi S2 este caracterizată de
ecuaţia
S1 + k S2 = 0 (2.7)
Familia sferelor din spaţiu cu aceeaşi axă radicală cu sferele (S1),
(S2), (S3) este numită reţea de sfere şi este caracterizată de ecuaţia
S1 + λ S2 + µ S3 = 0, λ ,µ∈ R (2.8)
xxo + yyo +zzo +m(x + xo) +n(y – yo) +p(z – zo) + q = 0, (2.10)
2.2 Elipsoidul.
x2 y2 z2
(E) + + −1 = 0
a2 b2 c2
178
(2.11)
2 2 2
+ y + α − 1 = 0 x + z
x 2 2
β2
+ 2 −1= 0
y2 z2 γ 2
2 + 2 + 2 −1= 0
a 2 b 2 c 2 , ay = βc 2 2
b , b
x = γ
c a ,
z= α
reale pentru α < c ,β < b , respectiv γ < a sau mulţimea vidă pentru α
>c ,
β > b, respectiv γ > a .
fig.2
179
2.3 Hiperboloizi .
x2 y2 z2
(H1) + − −1 = 0
a2 b2 c2
(2.13)
x = a ch u cos v
y = b ch u sin v , u∈R, v∈[0,2π ) (2.14)
z = c sh u
180
fig.3
x z x z y y
− + = 1 − 1 + şi
a c a c b b
considerăm următoarele familiile de drepte
∆λ =dλ ∪d∞ si ∆µ =dµ ∪d ∞,
unde
x z y
a − c = λ 1 − b x z y
( dλ ) : d∞ : + = 1 − = 0 (2.15)
x z
λ + = 1+ y a c b
a c b
x z y
a − c = µ 1 + b x z y
( dµ ) : d∞ : + = 1 + = 0 (2.16)
µ x + z = 1 − y a c b
a c b
λ ,µ ∈ R , obţinem următorul rezultat :
181
Dreptele fiecăreia din familiile ( ∆λ) , respectiv ( ∆µ) sunt conţinute
în întregime de hiperboloid. Mai mult, hiperboloidul cu o pânză poate fi
gândit ca reuniunea tuturor dreptelor uneia dintre cele două familii şi că
prin orice punct al hiperboloidului cu o pânză trece câte o dreaptă din
fiecare familie.
x2 y2 z2
(H2) + − +1 = 0
a2 b2 c2
(2.17)
x 2 y2 α 2
2 + 2 − 2 +1= 0
a b c
z = α
−elipse , pentru α>c
−punctele A ( 0 , 0 , c ) , B( 0 , 0 , −c ) , pentru z =±c
−multimea vid a , pentru α<c
x2 z2 β 2
2 − 2 + 2 +1= 0
a c b , hiperbole
y = β
182
y2 z2 γ 2
2 − 2 + 2 +1= 0
b c a , hiperbole
x = γ
fig.4
Hiperboloidul cu două pânze (2.14) este caracterizat parametric de
ecuaţiile :
x = a sh u cos v
y = b sh u sin v u∈ R , v∈ [0,2π ) (2.18)
z = ±c ch u
2.4 Paraboloizi .
2.5 Definiţie. Se numeşte paraboloid eliptic suprafaţa (Pe) caracterizată
de ecuaţia
x2 y2
(Pe) + =z
a2 b2
(2.19)
183
fig.5
x = a u cos v
y = b u sin v u∈ R , v∈ [0,2π )
z =u 2
(2.20)
x2 y2
(Ph) − =z
a2 b2
(2.21)
fig.5
Paraboloidul hiperbolic are aceleaşi axe şi plane de simetrie ca şi
paraboloidul eliptic.
184
Intersecţiile paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu planele de
coordonate sunt date de curbele :
x2 y2
2 − 2 =α − hiperbole , pentru α ≠ 0
a b − drepte concurente
z = α
x2 β2
2− 2 =z
a b − parabole
y = β
γ 2 y2
2− 2 =z
a b − parabole
x = γ
Paraboloidul hiperbolic (2.19) este caracterizat de ecuaţiile parametrice
x = a u chv
y = b u shv - u,v ∈ R
z = u 2
(2.22)
2.7 Teoremă Paraboloidul hiperbolic este o suprafaţă dublu riglată
x y x y
In adevăr, ecuaţia (2.21) poate fi scrisă sub forma − + = z ,
a b a b
din care obţinem familiile generatoarelor rectilinii :
∆λ =dλ ∪d∞ si ∆µ =dµ ∪d ∞, date de :
x y
a − b = λ z x y
( dλ ) : x y d∞ : + = z = 0 (2.23)
λ + = 1 a b
a b
x y
µ a − b = 1 x y
( dµ ) : d∞ : − = z = 0 (2.24)
x y a b
+ = µz
a b
185
x2 y2 z2
(C) + − 2 =0
a2 b2 c
(2.23)
z
Fig.7
fig.7
186
In particular , avem :
x2 y2
+ −1 = 0 - cilindrul eliptic , iar pentru b = a obţinem
a 2 b2
x2 + y2 = a2 - cilindrul circular
x2 y2
− −1 = 0 - cilindrul hiperbolic
a 2 b2
y2 = 2px - cilindrul parabolic
x2 y2
− = 0 - plane secante
a2 b2
x2 – a2 = 0 - plane paralele (confundate, pentru a = 0)
x2 y2
+ = 0 - dreaptă dublă
a 2 b2
x2 y2 z2
+ + =0 - punct dublu
a2 b2 c2
λ 3
- Iλ 2
+ Jλ -δ = 0 , unde
(3.2)
λ 4
- I λ 3
+ Lλ 2
- Kλ + ∆ = 0
(3.4)
(3.7)
Să considerăm sistemul : f ' x = 0, f ' y = 0, f ' z = 0 ,sau, scris explicit,
o o o
191
a '14 a '24 −1
− −
xo= λ1 , yo= λ2 , zo= a '34
2
(λ 1xo2+λ 2yo2+2a’14xo+2a’24yo+2a’34zo+a’44)
ecuaţia (3.13) devine
−∆
λ 1X2 + λ 2Y2 ± 2 Z =0 (3.14)
J
−
( a' )
24
2
, ecuaţia (3.15) se scrie
λ1 λ2
Să presupunem că δ = λ 1 λ 2 λ 3 = 0 pentru λ 2= λ 3 = 0 şi λ 3
≠ 0, de unde rezultă că J = 0 şi λ 3 = I .
192
În reperul R’(O; e 1 , e 2 , e 3 ) determinat de vectorii proprii
corespunzători valorilor proprii λ 1, λ 2 ,λ 3 ecuaţia (3.1) se scrie sub
forma:
.
λ1
a '14
Efectuând translaţia x' = x' ' − , y’ = y’’ , z’ = z’’,în urma căreia
λ1
ecuaţia (3.17) se scrie
λ 1x’’2 +2a’24y’’ + 2a’34z’’ + a’’44 = 0 (3.17)’’
şi centro-izometria :
x' ' = X '
1
y ' ' = (a' 24 Y '−a '34 Z ' ) , pentru
(a '24 ) +(a '34 ) 2
2
1
z ' ' = (a '34 Y '+a '34 Z ' )
(a '24 ) +(a '34 ) 2
2
( a'24 ) 2 +( a'34 ) 2 ≠ 0
obţinem
λ 1 X’ 2 + 2 k1Y’ + a’’44 = 0 (3.18)
a ' '44
unde k1= ( a' )
24
2
+( a '34 )
2
. In final, translaţia : X ' = X , Y ' = Y −
k1
ne conduce la forma canonică
λ 1 X 2 + 2 k1Y = 0 . (3.19)
193
Pentru ( a' ) 2 +( a' ) 2
24 34 =0 ⇔ a’24 = a’34 = 0, rezultă K = 0 şi
ecuaţia (3.17)’’ se reduce la
∆ δ Discuţie
∆ ≠ 0 δ ≠ 0 - cu centru elipsoizi,hiperboloizi
cuadrice sau mulţimea vidă
nedegene- δ = 0 -fără centru paraboloizi
rate
δ ≠ 0 - cu centru conuri sau
punct dublu
∆ =0 J≠ 0 K≠ 0 cilindri sau
cuadrice δ =0 cu dreaptă mulţimea vidă
degenerate cu dr. de de centre K=0 plane secante sau
centre, o dreaptă dublă
cu plan de J=0 K≠ 0 cilindri parabolici
centre sau cu plan de K = 0 Plane paralele
fără centru centre sau (confundate) sau
fără centru mulţimea vidă
194