Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs nr.8 DR Proc Penal
Curs nr.8 DR Proc Penal
7
Anul III Drept zi
1
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila atunci cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10
alin. (1) lit. b C.Proc.Pen. ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10
lit. f si lit. j C.Proc.Pen. precum si in caz de retragere a plangerii prealabile.
1. Notiunea de competenta
La infaptuirea actului de justitie isi aduc contributia organele judiciare care, in calitatea lor de subiecti oficiali,
realizeaza anumite activitati care incep cu descoperirea infractiunilor, identificarea faptuitorilor, strangerea probelor,
administrarea acestora si solutionarea definitiva a cauzelor. Pentru delimitarea acestor atributii se impun anumite reguli,
criterii prin care sa se stabileasca activitatile pentru fiecare categorie de organe judiciare si in cadrul acestor categorii
fiecare organ judiciar in parte. Un asemenea criteriu il constituie competenta.
In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii caracterizate in general prin aceleasi elemente. Ea a fost
definita ca fiind sfera atributiilor pe care le are de indeplinit potrivit legii fiecare catgorie de organe judiciare in cadrul
procesului penal sau aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar de a indeplini anumite atributii in cadrul
procesului penal.
Intr-o alta definitie competenta reprezinta capacitatea unui organ de a se ocupa de o anumita cauza penala sau
totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege sau o anumita cauza concreta din randul acestora.
Determinarea competentei organelor judiciare prezinta o deosebita importanta pentru infaptuirea actului de
justitie.
Regulile de competenta dau posibilitatea ca dosarele complexe sa fie solutionate de organele judiciare superioare,
iar cele cu un grad mai redus de dificultate sa revina organelor judiciare inferioare.
2. Formele competentei
In functie de natura si gravitatea faptelor comise, de locul unde au fost savarsite, ori de calitatea pe care o avea
faptuitorul se disting urmatoarele forme de competenta:
• Competenta functionala;
2
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
• Competenta materiala;
• Competenta teritoriala;
• Competenta personala;
• Competenta speciala.
Aceste categorii de forme de competenta au fost clasificate in literatura de specialitate in fundamentale si
subsidiare. Formele fundamentale sunt considerate: competenta functionala, competenta materiala si competenta
teritoriala, acestea fiind folosite la stabilirea fiecarui organ judiciar. Formele subsidiare ale competentei sunt:
competenta personala si competenta speciala.
O forma subsidiara de competenta este si cea exceptionala sau extraordinara. Aceasta forma o intalnim atunci
cand apar imprejurari deosebite (razboi, stare de necesitate) si ca urmare anumite organe judiciare au competenta de a
solutiona cauzele primite spre rezolvare. De exemplu: prin Decretul Lege nr. 7/1990 au fost infiintate in toate judetele
tarii inclusiv in municipiul Bucuresti, tribunale militare extraordinare pentru judecarea actelor de terorism savarsite in
timpul evenimentelor din decembrie 1989.
In raport cu prevederea constitutionala (art. 126 alin. (2)), conform careia este interzisa infiintarea de instante
extraordinare putem spune ca sistemul nostru procesual penal nu mai cunoaste aceasta forma de competenta.
3
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
teritorial sa instrumenteze o cauza se folosesc criterii diferite dupa cum infractiunea care face obiectul cauzei a fost
savarsita in tara sau in strainatate.
Potrivit art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. competenta dupa teritoriu pentru infratiunile savarsite in tara este determinata
de:
• Locul unde a fost savarsita infractiunea;
• Locul unde a fost prins faptuitorul;
• Locul unde locuieste faptuitorul;
• Locul unde locuieste persoana vatamata.
Daca au fost sesizate mai multe organe judiciare stabilirea competentei depinde de momentul sesizarii organelor
judiciare. In caz de sesizari simultane precaderea se stabileste in ordinea prevazuta la art. 30 alin. (1) C.proc.Pen.
operand asa-numita preferinta legala.
Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in parte
ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Cand niciunul din locurile aratate de art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. nu este
cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala mai intai sesizat.
Pentru infractiunile savarsite in strainatate si care intra sub incidenta legii penale romane, competenta teritoriala a
organelor judiciare se stabileste potrivit art. 31 C.Proc.Pen., astfel:
• De catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul;
• De competenta judecatoriei sectorului 2 daca faptuitorul nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania;
• Daca fapta nu este de competenta judecatoriei, competenta revine dupa materie si dupa calitatea persoanei,
celorlalte instante din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
In cazul in care infractiunea a fost savarsita pe o nava ori aeronava romana, competenta revine instantei in a carei
raza teritoriala se afla primul port sau aeroport in care ancoreaza nava sau primul loc de aterizare pe teritoriul
romanesc, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta teritoriala este sanctionata cu nulitatea relativa. Exceptia de
necompetenta teritoriala poate fi invocata de procuror, de oricare dintre parti sau pusa in discutia partilor numai pana la
citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata (art. 39 alin. (2) si (3) C.Proc.Pen.).
a. Consideratii generale
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, puterea judecatoreasca se exercita de
catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, iar art. 2 alin.(2) prevede ca
4
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtile de Apel, Tribunale, Tribunale specializate, Instante
militare si Judecatorii. Competenta acestor instante este stabilita prin lege.
e. Competenta Tribunalului pentru minori si familie (art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004)
Tribunalele pentru minori si familie, sub aspectul competentei functionale, judeca numai in prima instanta.
Din punct de vedere al competentei materiale, tribunalele pentru minori si familie judeca potrivit art. 41 pct. 2 din
Legea nr. 304/2004 infractiunile savarsite de minori sau asupra minorilor care sunt in competenta de prima instanta a
tribunalului. Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unul minor si altii majori, si nu este posibila disjungerea,
competenta revine tribunalului pentru minori si familie. Spunem ca tribunalele pentru minori au o competenta
personala deoarece judeca infractiunile savarsite de minori.
Sub aspect teritorial tribunalul pentru minori si familie, ca tribunal specializat, functioneaza la nivelul fiecarui
judet si al municipiului Bucuresti.
Potrivit Legii nr. 304/2004 pana la infiintarea tribunalelor pentru minori si familie (01.01.2008) la nivelul
tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate.
5
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
Din punct de vedere al competentei functionale, Curtea de Apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si
solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele sau intre judecatoriile si tribunalele din circumscriptia sa
ori intre judecatoriile din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in cricumscriptia sa.
Competenta materiala a Curtii de Apel este determinata atat in concret cat si in abstract.
Competenta personala este determinata de calitatea faptuitorului – judeca infractiunile savarsite de judecatorii de
la Judecatorie si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instanta.
Ca instanta de apel judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale.
Ca instanta de recurs judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel.
Prorogarea de competenta – consta in extinderea sau prelungirea competentei unui organ judiciar asupra unei
cauze care in mod normal revine altui organ judiciar inferior sau egal in grad. Intr-o alta definitie prorogarea de
competenta consta in depasirea limitelor competentei obisnuite a unui organ judiciar penal prin indeplinirea atributiilor
sale functionale asupra unei cauze penale care nu apartine competentei sale obisnuite dar in privinta careia a existat o
sesizare si o investire regulata. Indiferent de modul in care este definita prorogarea de competenta, ea presupune
reunirea cauzelor si rezolvarea acestora impreuna la acelasi organ judiciar.
Regulile dupa care se stabileste organul competent sa rezolve cauzele reunite sunt prevazute la art. 35 C.Proc.Pen.
Astfel daca prin prorogarea de competenta cauza apartine mai multor instante egale in grad, va ramane in competenta
sa judece instanta mai intai sesizata. In cazul in care aceste instante nu sunt egale in grad competenta de a judeca revine
instantei superioare. Daca una din instante este civila iar cealalta militara competenta va reveni instantei militare. In
cazul in care instanta civila este superioara in grad, competenta va reveni instantei militare echivalente in grad cu
instanta civila. Daca instanta civila superioara este Inalta Curte de Casatie si Justitie competenta revine acesteia.
Conexitatea si indivizibilitatea
Conexitatea reprezinta legatura dintre doua sau mai multe infractiuni legatura care pentru o mai buna solutionare
a cauzelor impune reunirea acestora la un singur organ judiciar.
Cazurile de conexitate sunt prevazute in art. 34 C.Proc.Pen.
In cazul indivizibilitatii este vorba fie de o singura infractiune savarsita de mai multe persoane, fie de mai multe
infractiuni care au aceeasi sursa cauzala, fie de mai multe fapte care alcatuiesc latura obiectiva a unei singure
infractiuni.
Situatiile de indivizibilitate sunt prevazute in art. 33 C.Proc.Pen. regula in caz de conexitate sau indivizibilitate
este reunirea cauzelor. Momentul pana la care cauzele pot fi reunite – art. 37 C.Proc.Pen. prevede ca acestea sunt
reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta
de apel sau dupa casarea cu trimitere catre instanta de recurs. Legea prevede ca pot fi reunite cauzele si la instanta de
apel precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla in acelasi stadiu de judecata. Uneori in interesul unei mai
bune judecati este posibila ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat (art. 38
C.Proc.Pen.).
Operatia prin care cauzele reunite se despart poarta denumirea de disjungere.
Disjungerea poate fi dispusa atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii. Disjungerea nu este posibila
in situatiile de indivizibilitate determinate de concursul ideal de infractiuni, de infractiuni continuate complexe sau de
obicei.
Chestiunile prealabile
Pe parcursul procesului penal este posibil ca instanta sa rezolve si unele probleme de natura extra-penala care pot
influenta solutia in cauza respectiva.
Chestiunile prealabile pot apartine dreptului civil, dreptului muncii, dreptului familiei, dreptului administrativ
etc.
Chestiunile prealabile pot privi existenta unei cerinte esentiale de structura infractionala. De exemplu:
valabilitatea casatoriei in caz de bigamie (art.303), dreptul de proprietate in cazul infractiunii de tulburare de posesie..
6
Drept procesual penal Curs nr. 7
Anul III Drept zi
Instanta penala prin judecarea unei chestiuni prealabile acestora isi proroga competenta. In doctrina s-a subliniat
ca in cazul chestiunilor prealabile prorogarea de competenta opereaza si la instanta mai mica in grad decat instanta
competenta a judeca problema care face obiectul chestiunii prealabile.
In literatura de specialitate se face distinctie intre chestiunile prealabile si chestiunile preliminare. Acestea din
urma nu influenteaza asupra fondului cauzei si se rezolva tot inainte de solutionarea cauzei penale. De exemplu:
rezolvarea unei cereri de recuzare.