DR PROCESUAL PENAL

CURS 7

Analiza cazurilor in care actiunea penala este lipsita de obiect

Art. 10 lit. f : Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea

sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lega necesara pentru
punerea in miscare a actiunii penale. Acest caz se refera la mai multe conditii a caror
lipsa impiedica punerea in miscare a actiunii penale si care se constituie exceptie de la
principiul oficialitatii. Lipsa plangerii prealabile este prevazuta in art. 131 alin 1 in care
se arata ca in cazul infractiunii pentru care punerea in miscare a actiunii penale este
conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata; lipsa
acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
Autorizarea organului competent are in vedere infractiunea la care se refera art.
5 alin 2/C.P in cazul carora punerea in miscare a actiunii penale se face numai cu
autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Sesizarea organului competent este o conditie ceruta de lege in
cazul infractiunilor cum sunt cele referitoare la siguranta circulatiei pe caile ferate (art
273 alin 1, 274, 276/C.P) cand actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea
organului competent a cailor ferate. De asemenea in cazul unor infractiuni pentru care
punerea in miscare a actiunii penale se face la dorinta exprimata de guvernul strain (art.
171/C.P - infractiuni contra reprezentantilor unui stat strain).
Art. 10 lit. g : a intervenit amnistia prescriptia ori decesul faptuitorului sau dupa
caz radierea persoanei juridice cand are calitatea de faptuitor (litera g de la alin 1 al art
10 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art I/legea 356/2006).
Amnistia (art. 119) este o cauza care inlatura raspunderea penala. Daca
intervine dupa condamnarea,inlaturarea si executarea pedepsei pronuntate, precum si
celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia este un act de clementa al puterii de stat
si se aplica conform art. 73 alin 3 litera i/Constitutie de catre Parlament prin lege
organica.
Prescriptia (art. 121/C.P) este o cauza de inlaturare a raspunderii penale cu
exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. Art. 10 litera g nu precizeaza la care din
cele 2 prescriptii reglementate de Codul Penal se refera. Este insa evident ca textul nu
are in vedere prescriptia executarii pedepsei (art. 125/C.P) intrucat aceasta prescriptie
intervine numai dupa epuizarea actiunii penale. Ceea ce se stinge prin prescriptie este
actiunea penala, fapta savarsita continuand sa fie incriminata de legea penala.
Termenele de prescriptie sunt diferentiate in functie de pedeapsa. La calcularea
termenului de prescriptie se tine cont de pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarita, iar nu de pedeapsa aplicata ca efect al existentei unor cauze de
atenuare a pedepsei. Potrivit art. 123/C.P cursul prescriptiei poate fi intrerupt. Situatiile
de intrerupere a cursului prescriptiei sunt insa mai restranse intrucat actele indeplinite in
cursul procesului penal pentru a intrerupe cursul prescriptiei trebuie sa fie din acelea
care se comunica invinuitului sai inculpatului.
Moartea inculpatului constituie o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii
penale intrucat raspunderea este personala. Daca subiectul activ al infractiunii dispare
prin deces, nu poate fi trasa la raspundere o alta persoana. Decesul celorlalte parti nu
produce efecte asupra actiunii penale, iar in privinta actiunii civile se vor introduce in
cauza succesorii.
Art. 10 lit. h : a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat in cazul
infractiunilor pe care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea
penala. Retragerea plangerii prealabile se refera la infractiunile pentru care punerea in
miscare a actiunii penale este conditionata de existenta unei plangeri prealabile din
partea persoanei vatamate. Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si
neconditionata in sensul ca trebuie sa priveasca ambele laturi ale cauzei, atat penala,
cat si civila. In caz de pluralitate de faptuitori retragerea plangerii prealabile nu opereaza
decat daca se face cu privire la toti faptuitorii.
Daca persoana vatamata si-a retras plangerea fata de un anume participant la
infractiune, va avea la indemana institutia impacarii partilor care opereaza in personam.
In cazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin 1 lipsa nejustificata a partii vatamate la 2
termene de judecata consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere
a plangerii prealabile.
Impacarea partilor este personala si produce efecte numai daca intervine pana la
ramanerea definitiva a hotararii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu
impacarea se face numai de reprezentantii lor legali.
Art. 10 lit. i (s-a dispus inlocuirea raspunderii penale): Potrivit disp. art. 90/C.P
instanta poate dispune inlocuirea penala cu raspunderea care atrage o sanctiune cu
caracter administrativ daca sunt indeplinite conditiile prevazute in acest text. Inlocuirea
raspunderii penale este de competenta exclusiva a instantei, putand fi dispusa numai in
faza de judecata.
Art 10 lit. i indice 1 : exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege. Acest
text a fost introdus prin legea 281/2003 si prevede ca procesul penal poate inceta atunci
cand exista o cauza de nepedepsire din cele prevazute in Codul Penal partea generala
si partea speciala. Spre exemplu : desistarea si impiedicarea producerii rezultatului (art.
22/C.P). Retragerea marturiei mincinoase (art. 260 alin 2/C.P) autodenuntul la darea de
mita in conditiile prevazute de lege(art. 255 alin 3/C.P).
Art. 10 lit. j : exista autoritate de lucru judecat; impiedicarea produce efecte chiar
daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica. Autoritatea hotararii
definitive se sprijina pe prezumtia ca ele reflecta adevarul, ci ca au capatat o rezolvare
definitiva atat in latura penala, cat si in latura civila a cauzei.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat in materie penala se cere dubla
identitate intre cele 2 cauze si anume:
- identitatea de persoane
- identitatea de obiect
In materie civila identitatea trebuie sa fie tripla, adica identitatea de persoane, de
obiect si de cauze. In materie civila obiectul unei hotarari il constituie pretentia formulata
de reclamant, iar in materie penala obiectul hotararii rezulta din infractiunea pentru care
inculpatul a fost dedus judecatii.

Actiunea civila in procesul penal

1. Notiunea si trasaturile actiunii civile

 a) Notiunea de actiune civila : este definita in Doctrina ca fiind modalitatea
concreta prevazuta de lega in favoarea titularului unui drept subiectiv de aceste instante
judecatoresti, recunoasterea unui drept preexistent, constituirea unei situatii juridice noi,
incetarea piedicilor puse in exercitarea dreptului sau de catre o alta persoana sau plata
unei despagubiri atunci cand instituirea si executarea unei asemenea obligatii este
necesara in vederea realizarii dreptului respectiv. Actiunea civila este totodata si un
instrument juridic de aparare a legalitatii si ordinii de drept.

b) Notiunea de actiune civila in procesul penal : ca institutie de drept

procesual penal actiunea civila este mijlocul legal cu ajutorul caruia persoana care a
suferit prin fapta penala o vatamare fizica materiala sau morala, un prejudiciu , isi
manifesta intentia de a solicita repararea acestuia in cadrul procesului penal.
Actiunea civila isi are izvorul intr-o infractiune, iar temeiul de drept il gasim in
prevederile art. 998/Codul Civil, text potrivit caruia "orice fapta a omului care cauzeaza
altuia prejudiciu obliga pe acela din a cariu greseala s-a ocazionat a-l repara". Actiunea
civila in cadrul procesului penal prezinta unele particularitati in raport de actiunea civila
exercitata in cadrul procesului civil si anume:
- dreptul la actiune se naste ca urmare a unei infractiuni sau altfel spus actiunea
civila isi are izvorul intr-o infractiune
- dreptul la actiune se exercita in fata organelor judiciare
- de regula se exercita la cererea persoanei prejudiciate prin infractiune sau a
reprezentantilor acestora
- este facultativa in sensul ca persoana prejudiciata are latitudinea de a cere
repararea pagubei

Trasaturile actiunii civile in procesul penal

Actiunea civila este disponibila; spre deosebire de actiunea penala actiunea

civila este disponibila deoarece exercitarea ei se face prin manifestarea de vointa a
persoanei vatamate cu exceptia cazurilor in care acesta se exercita din oficiu.
Disponibilitatea actiunii civile rezida si din aceea ca din cursul procesului penal
persoana vatamata are dreptul de a renunta la repararea prejudiciului. O alta
consecinta a acestei trasaturi o reprezinta irevocabilitatea achiesarii inculpatului la
acoperirea prejudiciului cauzat partii civile.
Actiunea civila este accesorie actiunii penale : in lipsa actiunii penale actiunea
civila nu poate fi exercitata in cadrul procesului penal. Actiunea civila nu poate fi
exercitata daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare fata de inculpat. Actiunea
civila poate fi intentata in fata instantei civile, iar o data cu actiunea penala pusa in
miscare partea civila are posibilitatea de a opta intre calea actiunii penale sau calea
actiunii civile.
Actiunea civila este individuala : persoana vatamata prin infractiune poate solicita
repararea prejudiciului cauzat de la inculpat, partea responsabila civilmente sau
succesorilor acestuia.

Obiectul actiunii civile

 Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului precum
si a partii responsabile civilmente intrucat prejudiciul cauzat prin infractiune poate avea
caracter material sau moral prin legea 281/2003 a fost introdus alin 5 al art. 14/Codul
de Procedura Penala potrivit caruia actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la
raspundere civila pentru repararea daunelor potrivit legii.
Pana la aceasta modificare in practica judiciara s-a admis acordarea de
despagubiri pentru daunele morale argumentandu-se ca temeiul juridic al raspunderii
civile pentru prejudiciile cauzate prin infractiuni in constituie prevederile art 14 alin
3/Codul de Procedura Penala si dispozitiile legii civile care reglementeaza raspunderea
civila delictuala si anume cele din art. 998 - 1003/ Codul Civil.
Textele de lege amintite care folosesc notiunea de prejudiciu nu disting in raport
cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce inseamna ca nu exista temei
juridic pentru a se inlatura obligatia de reparare a daunelor. Dificultatea acordarii
daunelor morale rezida in lipsa unor criterii pentru evaluarea in bani a prejudiciilor
morale astfel incat ramane la latitudinea instantei sa le aprecieze cuantum-ul in functie
de particularitatea cauzei deduse spre solutionare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca in aplicarea dispozitiilor art.
14/C.P. SI ART. 999/C.Civ. instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in
cazul infractiunii cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si vatamare
corporala din culpa savarsita de un conducator auto este investita sa judece actiunea
civila alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila atat cu
privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile
corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori
deteriorate ca urmare a acestor fapte(Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr I / 23
februarie 2004 prin care a fost admis recursul in interesul legii, decizie potrivit art. 414
alin 2 indice 2/C.P.P.
Conform art. 14 alin 3 repararea pagubei produse prin infractiune se face potrivit
legii civile astfel:
- in natura ca regule generala
- prin plata unor despagubiri banesti atunci cand repararea in natura nu e
posibila

Repararea in natura a pagubei cauzate prin infractiuni

a) Restituirea lucrurilor
Procurorul i faza de urmrire penala si instantele de judecata pot dispune
restituirea lucrurilor ridicate de la invinuit ori de la persoanele care le avea in custodie
daca acestea apartin persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau
detinerea sa si daca prin restituire nu impiedica aflarea adevarului si justa solutionare a
cauzei deduse judecatii. Exceptie fac bunurile confiscate potrivit art. 118/C.P. Persoana
vatamata are obligatia de a pastra lucrurile restituite pana la ramanerea definitiva a
hotararii (art. 169 alin 2/C.P.P). Daca prejudiciul nu a fost acoperit prin restituirea in
natura a lucrurilor inculpatul va fi obligat la plata unor despagubiri pana la acoperirea
integrala a prejudiciului.
 Prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii
Procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei
anterioare savarsirii infractiunii cand schimbarea acestei situatii a rezultat in mod vadit
din comiterea faptei, iar restituirea este posibila. Spre exemplu : in cazul infractiunii de
tulburare a posesiei.

Prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris

Spre exemplu in cazul savarsirii unei infractiuni de fals prin care s-a cauzat un
prejudiciu repararea in natura se face prin desfiintarea inscrisului,Inalta Curte de
Casatie si Justitie admitand recursul in interesul legii in aplicarea dispozitiilor art 14 alin
3 la litera a/C.P.P si a dispozitiilor art.184/Codul de Procedura Civila a statuat ca "in
cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de
netrimitere in judecata adoptata de procuror acesta are calitatea de a exercita in fata
instantei civile actiunii pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat,
numai in cazurile prevazute de art. 45 alin 1/Codul de Procedura Civila. In celelalte
cazuri aceeasi actiune apartine partilor".(Decizia XV/2005 a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, publicata in Monitorul Oficial nr. 119/8 februarie 2006).

Prin orice alt mijloc de reparare in natura

Daca acoperirea prejudiciului nu se poate face prin una din modalitatile aratate
legea permite partilor sa gaseasca orice alta forma de reparare a pagubei.

b) Repararea prejudiciilor prin plata unor despagubiri banesti

Despagubirea baneasca este acea suma de bani ce reprezinta valoarea
integrala a prejudiciului cauzat a prejudiciul cauzat se compune din prejudiciul efectiv
(damnum emergens) si folosul nerealizat (lucrum cesans).

Subiectii actiunii civile in procesul penal

Daca actiunea civila este exercitata in procesul penal subiectii acestiu raport
juridic devin subiecti ai raportului procesual si ai actiunii civile. Subiectul activ al acestui
raport este persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune,
adica partea civila.
In caz de deces al uneia din parti actiunea civila ramane in competenta instantei
penale introducandu-se in cauza mostenitorii acestuia. Daca una din parti este o
persoana juridica in caz de reorganizare a acestuia (art. 21) se introduc in cauza
succesorii in drept, iar in caz de desfiintare sau dizolvare se introduc lichidatorii.
Subiectii pasivi ai actiunii civile in procesul penal pot fi:
- invinuitul
- inculpatul
- partea responsabila civilmente
Cand decesul faptuitorului a intervenit inainte de inceperea urmaririi penale
mostenitorii acestuia nu pot deveni subiecti pasivi ai actiunii civile. Introducerea
mostenutorilor in procesul penal ca subiecti pasivi ai actiunii civile este posibila numai
atunci cand decesul inculpatului a intervenit dupa sesizarea instantei cu solutionarea
actiunii penale.