C1

Notiuni generale privind

Dreptul Penal si Dreptul Procesual Penal

1. Justitia penala.
Pentru o aparare eficienta a valorilor fundamentale ale omului este necesar ca statul sa intervina si sa
includa in sfera represiunii penale acele situatii ce devin periculoase pentru ordinea de drept. Respectarea
ordinii de drept se asigura prin vasta activitate desfasurata de organele specializate care folosesc in acest
scop un complex de cai, metode si mijloace de natura sa infaptuiasca justitia penala. In infaptuirea actului de
justitie un rol deosebit il au instantele de judecata. Legea fundamentala, Constitutia, face referiri la acest
aspect stipuland sau aratand ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie (denumita in
trecut Curtea Suprema de Justitie) si prin celelalte instante de judecata stabilite de lege se infaptuieste in
numele legii..
Diversitatea si complexitatea relatiilor sociale izvorate din interesele individuale impun existenta unei
societati capabile sa asigure satisfacerea membrilor comunitatii ce o compun..
In acest sens, justitia reprezinta un instrument important al statului de drept menit sa contribuie la
apararea valorilor fundamentale ale omului. De aici cerinta ca ordinea de drept, reglementarea sociala sa se
bazeze pe justitie in scopul realizarii binelui comun. Pentru apararea intereselor sale orice persoana are
consfiintit accesul la justitie. Legea 303/2004 pentru organizarea judecatoreasca prin dispozitiile art. 2, alin.
2 prevede ca „instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si
libertatilor fundamentale ale cetatenilor precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii”.
Justitia se infaptuieste in numele legii de catre judecatori care sunt independenti si care se supun numai legii.
2. Procesul penal – notiune, scop, rol educativ, fazele procesului penal.
Aplicarea legii penale se materializeaza prin organele specializate ale statului care au sarcina de a
descoperi o infractiune savarsita, de identificare a autorilor in vederea tragerii la raspundere penala a acestora
si pentru restabilirea ordinii de drept incalcate. Aceasta activitate procesuala se infaptuieste printr-un
complex de acte succesive care datorita desfasurarii lor coordonate si progresive reprezinta un proces, adica
un lant de manifestari consecutive la capatul caruia se va putea hotari daca este sau nu cazul sa fie aplicata o
sanctiune. O astfel de activitate este procesul penal. In literatura juridica de specialitate definitia procesului
penal data de diferiti autori este, in esenta, apropriata cu cea care urmeaza a fi redata.
Procesul penal este o activitate reglementata de lege desfasurata de organele competente cu
participarea partilor si a altor persoane in scopul constatarii la timp si in mod concret a faptelor ce
constituie infractiuni astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit
vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
3. Trasaturile definitorii ce caracterizeaza notiunea de proces penal.
 Procesul penal este o activitate reglementata de lege care se desfasoara succesiv si coordonat;
 Termenul de proces deriva din latinescul procedere = a inainte, a progresa;
 Notiunea de proces penal este mai larga incluzand pe langa activitatea instantelor judecatoresti si
subiecte procesuale (Ministerul Public, organele de cercetare penala, partile si alte persoane)
 Procesul penal are loc doar intr-o cauza penala.
4. Scopul procesului penal.
Din definitia procesului penal rezulta implicit si scopul acestuia. Inscris in art. 1 Cod Procedura Penala
scopul imediat al oricarui proces „este constarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie
infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si
nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala”. Scopul imediat al oricarui proces este acela
de a constata la timp faptele ce constituie infractiuni in vederea sanctionarii persoanelor socialmente
periculoase dar si a individualizarii pedepselor ce urmeaza a fi aplicate. Scopul general al procesului penal
1
este acela de „aparare a ordinii de drept a persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, de prevenire a
infractiunilor, precum si de educare a cetatenilor in spiritul respectarii legilor”. (art. 1, alin. 2 C. Proc. Pen.).
5. Fazele procesului penal.
Procesul penal asa cum rezulta din definitia sa cuprinde numeroase activitati complexe pe parcursul
unor etape succesive care impun anumite reguli.
Procesul penal modern cuprinde trei faze:
 Urmarirea penala;
 Judecata;
 Punerea in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive.
Procesul penal astfel alcatuit s-a dovedit eficace in realizarea raporturilor juridice penale. Sub acest
aspect Ion Tanoviceanu in „Tratat de drept si procedura penala” (1924) arata: „cercetarea constituie actul
intai al dramei penale, judecata actul doi iar executarea epilogul”.
Fazele sunt diviziuni ale procesului penal in care isi desfasoara activitatea o anumita categorie de
organe judiciare in indeplinirea atributiilor ce se inscriu in functiile lor procesuale si dupa epuizarea lor pot fi
date anumite solutii privind cauza penala.
In faza urmaririi penale sunt cuprinse etapele cercetarii penale care au ca obiect strangerea probelor
pentru trimiterea in judecata a inculpatului. Codul de procedura penala cuprinde in partea speciala numeroase
dispozitii referitoare la activitatea de cercetare penala. Aceasta activitate este efectuata de organele de
cercetare penala si procuror. Conform noilor modificari aduse Codului de procedura penala instanta de
judecata poate interveni in faza anchetei penale.
Judecata incepe o data cu sesizarea instantei si dainuie pana la ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare.
Ultima faza a procesului penal, punerea in executare a hotararilor penale de condamnare ramase
definitive, reprezinta momentul final al procesului penal.
Este posibil ca procesul penal sa nu parcurga cele trei faze. Este cazul infractiunilor prevazute de art.
279 alin. 2, lit. a C. Proc. Pen. lipsind faza de urmarire penala deoarece plangerea prealabila se adreseaza
direct instantei de judecata. Este asa-numita forma atipica a procesului penal.
6. Faptele juridice procesual penale.
Notiunea de fapt juridic procesual penal.
Definim faptele juridice procesual penale ca fiind imprejurarile de fapt care potrivit legii dau nastere,
modifica sau sting raporturi juridice procesual penale sau impiedica nasterea lor. Faptele juridice procesual
penale se clasifica in actiuni si evenimente. Actiunile sunt fapte juridice dependente de vointa oamenilor.
Evenimentele sunt fapte juridice produse independent de vointa oamenilor.
Dupa efectele care le produc faptele juridice pot fi: constitutive, modificatoare, fapte extinctive si
impeditive.
Sunt considerate fapte juridice constitutive: savarsirea unei infractiuni, formularea unei plangeri
prealabile, constituirea de parte civila.Sunt fapte juridice modificatoare: punerea in miscare a actiunii penale,
implinirea varstei de 14 ani. Sunt fapte juridice extinctive: impacarea partilor, decesul faptuitorului,
retragerea plangerii prealabile.
Interventia unor asemenea imprejurari conduce la stingerea raportului juridic procesual penal. Faptele
juridice procesual penale impeditive sunt printre altele: amnistia intervenita inainte de declansarea procesului
penal, lipsa plangerii prealabile. Aparitia unor asemenea imprejurari impiedica nasterea raportului juridic
penal.
7. Raporturile juridice procesual penale.
Sunt acele raporturi ce se nasc intre organele de judecata si persoanele care sunt trase la raspundere
penala.
In literatura juridica de specialitate se sustine ca in cadrul procesului penal pe langa raporturile juridice
procesual penala principale exista si raporturi juridice procesual penale auxiliare. Din punct de vedere
structural raporturile juridice procesual penale contin urmatoarele elemente:
 Subiectii raportului juridic procesual penal sunt participantii la activitatea procesual penala;
2
  Continutul raportului juridic procesual penal este format din totalitatea drepturilor si obligatiile
subiectilor care participa la desfasurarea procesului penal;
 Obiectul raportului juridic procesual penal este dat de existenta sau inexistenta raportului de drept,
substantial de conflict, dedus sau adus spre solutionare in fata organelor judiciare.
Trasaturi specifice raportului juridic procesual penal
Sunt raporturi juridice de autoritate, adica de putere, deoarece tragerea la raspundere penala are loc prin
manifestarea de vointa a puterii exercitate de catre stat. Raporturile juridice procesual penale i-au nastere
de regula peste si inafara acordului de vointa al partilor. Unul din subiecti este un organ al statului desi
exista situatii in care nu mereu gasim un subiect care este organ al statului. De exemplu: raportul juridic
dintre avocat si inculpat. Drepturile organelor judecatoresti au valoarea de obligatii ale acestora.
8. Normele de drept procesual penal.
Notiune.
Dreptul procesual penal cuprinde ansamblul normelor juridice procesual penale. Normele de drept
procesual penal sunt acele norme care reglementeaza desfasurarea procesului penal si au in principiu aceleasi
reguli de conduita ca si celelalte norme juridice cu particularitatea ca ele se adreseaza numai participantilor
la procesul penal.
Clasificarea normelor de drept procesual penal.
Sub aspectul continutului reglementarilor distingem intre:
 Norme procesuale care cuprind dispozitii referitoare la actele ce trebuie indeplinite;
 Norme procedurale care prevad cum trebuie aduse la indeplinire actele procesuale pentru a-si produce
efectele pe care legea le-a conferit organelor judiciare;
Din punct de vedere al aplicabilitatii normele procesual penale sunt:
 norme generale care se aplica tuturor cauzelor penale;
 norme speciale care se aplica numai unor categorii de cauze penale.
In raport de obiectul reglementarii normele de drept procesual penal pot fi clasificate in:
 norme de organizare;
 norme de competenta;
 norme de procedura.
9. Stiinta dreptului procesual penal.
Obiectul sarcinile si metodele dreptului procesual penal.
Stiinta dreptului procesual penal nu se confunda cu dreptul procesual penal, ea avand un caracter
autonom. Ca obiect de studiu stiinta dretului procesual penal isi canalizeaza activitatea in directiile cercetarii
normelor procesual penale, a conditiilor obiective care au determinat reglementarile anumitor institutii
procesuale, elaborarea unor reguli deduse din studierea practicii judecatoresti si a doctrinei. Stiinta dreptului
procesual penal foloseste o serie de metode de cercetare: metoda logica, metoda istorica, metoda
comparativa, inductia, deductia, etc.
Legaturile stiintei dreptului procesual penal cu alte stiinte ale dreptului.
Desi stiinta dreptului procesual penal are un caracter autonom ea nu exclude legaturile cu alte stiinte ale
dreptului: medicina legala, criminalistica, psihiatrie judiciara, statistica judiciara, etc.
10. Izvoarele dreptului procesual penal.
In stiinta juridica termenul de izvor desemneaza de fapt sursele, originea, factorii de determinare si
creare a dreptului. Stiinta juridica distinge intre izvoarele materiale si cele formale. Izvoarele materiale ale
dreptului il constituie suma ideilor materializate in normele juridice. Izvoarele formale reprezinta procedeul
sau forma prin care aceste idei sunt materializate. Urmare a importantei procesului penal normele sociale
sunt reglementate prin lege. Legea in sensul ei larg este singurul izvor de drept. Constitutia este legea
fundamentala care stabileste reguli cu caracter general, fundamental izvoarelor de drept pentru toate normele
de drept. Codul de procedura penala este principalul izvor al dreptului procesual penal deoarece cuprinde
majoritatea normelor ce organizeaza si sistematizeaza activitatea procesuala. Primul cod de procedura penala
modern a aparut la 02.12.1964 in Principatele Unite si a ramas in vigoare pana la 19.03.1936 cand a fost

3
adoptat un nou cod de procedura penala. Si acest cod a suferit numeroase modificari in perioada 1948-1960,
fiind inlocuit cu actualul cod care a intrat in vigoare la 12.12.1968.
Codul penal este de asemenea un principal izvor de drept procesual penal pentru ca cuprinde dispozitii
referitoare la procesul penal. Astfel, art. 90-91 C.P. (inlocuirea raspunderii penale) si art. 131-132 C.P. (lipsa
plangerii prealabile si impacarea partilor).
Codul de procedura civila contine si el dispozitii aplicabile procesului penal: art. 46 C.Proc.Civ.
(bunurile ce nu pot fi sechestrate), art. 446 C.Proc.Civ. (cheltuielile de judecata). Codul civil poate fi izvor de
drept procesual penal: art. 1000. pot constitui izvoare ale dreptului procesual penal legea de organizare
judecatoreasca, legea pentru organizarea parchetelor si instantelor.
11. Interpretarea si aplicarea normelor de drept procesual penal.
Normele dreptului procesual penal sunt suficient de clare dar cand se apreciaza ca este necesar se
explica termenii. Ca de exemplu: art. 30 C.Proc.Pen. explica locul infractiunii, art. 95 C.Proc.Pen. cu ajutorul
interpretarii putem cunoaste limitele fiecarei reglementari astfel incat continutul acestor norme sa poata
asigura buna desfasurare a procesului penal.
In functie de subiectii interpretarii, aceasta poate fi:
 interpretarea legala se face de catre cel care a emis actul (Parlamentul);
 interpretarea judiciara este cea efectuata de organele judiciare;
 interpretarea doctrinara este realizata de cei care studiaza teoretic normele de drept
procesual penal si nu este obligatorie.
Ca metode istorice putem intalni folosite:
a. Interpretare gramaticala
b. Interpretare sistematica
c. Interpretare logica sau rationala
Normele de drept procesual penal au o aplicare in timp si spatiu.
Aplicarea in timp se face de la intrarea in vigoare a legii care devine obligatorie si pana la abrogarea ei.
Data cand aceste acte normative intra in vigoare este precizata in actul normativ. Daca nu este precizata data,
atunci acest act normativ intra in vigoare o data cu publicarea in Monitorul Oficial.
In situatii exceptionale legea noua poate prevedea unele situatii in care anumite dispozitii din legea
anterioara raman valabile sub legea noua.
Aplicarea in spatiu are la baza principiul teritorialitatii potrivit caruia dispozitiile legii de procedura
penala nu pot fi aplicate decat actelor procesuale si procedurale efectuate pe teritoriul Romaniei. Actele
procedurale efectuate pe nave sau aeronave romanesti sunt considerate a fi elaborate tot pe teritoriul tarii.
Atunci cand acte procedurale sau acte procesual sunt intreprinse inafara tarii se apeleaza la o comisie
rogatorie (Legea 281/2003).

Bibliografie

 Codul de procedura penala al Romaniei, republicat prin Legea 356/2006, publicat in Monitorul
Oficial nr.677/07.08.2006;
 Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial nr. 767/31.10.2003;
 Dongoroz, V.; Antoniu, G. – Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala. Partea generala,
Editura Academiei, vol. I, 1975;
 Volonciu, N. – Tratat de procedura penala. Partea generala, vol. I, 1993;
 Neagu, I. – Tratat de procedura penala, 1997;
 Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedura penala, vol. IV, 1924-1927;
 Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
 Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963.