1.

Partea vătămata
Conform art. 24 alin 1 C.Proc.Pen. – persoana care a suferit prin fapta penala o vătămare
fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeşte parte vătămata.
Calitatea de parte vătămata rezulta din raportul juridic creat pe plan social intre cel care a
savarsit o infracţiune si cel care a suferit o vătămare prin acea infracţiune si implica vocaţia de a
participa in procesul penal ca parte vătămata sau parte civila.
Organele judiciare au potrivit art. 76 C.Proc.Pen. obligaţia de a o chema pe partea vătămata
prin infracţiune si de a o întreba daca se constituie parte vătămata sau parte civila. Totodată ii va
aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protecţie a
victimelor si reintegrare sociala a infractorilor. I se va atrage atenţia ca declaraţia de participare in
proces ca parte vătămata sau parte civila poate fi făcuta in tot cursul procesului penal pana la
citirea rechizitoriului. Incalcarea acestei obligaţii de catre organele judecătoreşti echivalează cu
lipsa de rol activ.

Drepturile si îndatoririle persoanei vătămate

Partea vătămata isi desfasoara activitatea in legătura cu latura penala a cauzei putând fi
ascultata in cadrul procesului penal. In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea
corporala sau libertatea parţii vătămate sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul, ori după
caz, instanţa de judecata poate încuviinţa ca aceasta sa fie ascultata fara a fi prezenta fizic la locul
unde se afla organul judiciar care efectuează urmărirea penala sau după caz in locul in care se
desfasoara şedinţa de judecata prin intermediul unei relaţii video sau audio (art. 77 C.Proc.Pen,
text introdus prin art. I pct. 41 din legea 356/2006).
Declaraţiile parţii vătămate se înregistrează integral in forma scrisa fiind semnate de
organul judiciar, de partea vătămata precum si de consilierul de protecţie a victimelor prezent la
ascultarea acesteia.
Persoana vătămata poate fi ascultata ca martor daca nu participa in procesul penal ca parte
vătămata sau parte civila (art. 82 C.Proc.Pen.). Partea vătămata se bucura si de alte drepturi
procesuale, ca de exemplu:
1De a formula plângeri împotriva actelor si masurilor de urmărire penala care au adus
atingere drepturilor sale procesuale (art. 275 C.Proc.Pen, art. 2781 C.Proc.Pen.);
2Dreptul de a fi asistata de un aparator (art. 6 alin. 4 C.Proc.Pen.);
3Dreptul de a fi reprezentata (art. 174 alin. 1 C.Proc.Pen.);
4Dreptul de a formula cereri, de a ridica excepţii si de a pune concluzii;
5Dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege;
Decesul parţii vătămate in timpul procesului penal lăsa un gol procesual, ea neputând fi
înlocuita in drepturile sale. Dispariţia parţii vătămate nu trebuie sa conducă la concluzia ca s-ar
putea împiedica exercitarea acţiunii penale. In asemenea cazuri exercitarea acţiunii penale are loc
din oficiu de câtre organele judiciare investite cu rezolvarea conflictului dedus judecaţii.
Pentru exercitarea drepturilor procesuale in cadrul procesului penal partea vătămata trebuie
citata. (art. 175 si următoarele C.Proc.Pen.).

2. Partea civila
Potrivit art. 24 alin 2 C.Proc.Pen., partea vătămata care exercita acţiunea civila in cadrul
procesului penal se numeşte parte civila.
Calitatea de parte civila se poate dobândi numai atunci când partea vătămata solicita
acoperirea unui prejudiciu material sau moral produs prin infracţiune.
Temeiul constituirii de parte civila întotdeauna îl constituie savarsirea unei infracţiuni care
prin natura ei poate produce prejudicii materiale sau morale.

Constituirea de parte civila in procesul penal

Constituirea de parte civila in procesul penal oferă avantaje acesteia in raport cu exercitarea
acţiunii civile separate. Aceste avantaje sunt:
1exercitarea operativa a acţiunii;
2rapiditatea obţinerii despăgubirilor materiale si/sau morale;
3administrarea mai uşor a probelor;
4acţiunea civila este scutita de taxa de timbru.
Se pot constitui parte civila in procesul penal doar persoanele care au suferit un prejudiciu
material sau moral in urma savarsirii unei infracţiuni.
Sub aspect formal se cere ca persoana sa-si manifeste voinţa de a fi despăgubita in procesul
penal iar sub aspect substanţial sa existe un prejudiciu material sau moral cauzat prin infracţiune.
Pot exercita acţiunea civila in procesul penal: şotul sau şotia, concubina care avea copii cu
victima, şotul sau şotia pentru copii luaţi spre creştere si educare, precum si persoanele care au
suportat cheltuielile cu înmormântarea victimei.
Acţiunea civila având caracter patrimonial si fiind transmisibila, moştenitorii victimei se pot
constitui parţi civile in procesul penal. In cauzele cu copii minori, părintele rămas in viata nu
poate renunţa la drepturile patrimoniale ale acestuia.
Se pot constitui parţi civile in procesul penal si copii victimelor care la data judecaţii au
devenit majori.
Are calitatea de parte civila in procesul penal si unitatea sau societatea de la care s-au
sustras anumite bunuri ori sume de bani.
Are calitatea de parte civila in procesul penal si dobânditorul de buna credinţa a unui lucru
sustras de inculpat si atunci când bunul a fost restituit parţii vătămate in cursul procesului penal
ori a fost ridicat de la inculpat si predat parţii vătămate.
Asiguratorul de răspundere civila se subroga in drepturile asiguratului si se poate constitui
parte civila in procesul penal pentru sumele plătite in cadrul asigurărilor de bunuri si a
asigurărilor pentru răspunderea civila atunci când paguba a fost cauzata prin fapte penale ale
terţilor.

Momentul pana la care partea vătămata se poate constitui

parte civila in procesul penal
Conform art. 15 alin.2 C.Proc.Pen. constituirea de parte civila se poate face in tot cursul
procesului penal precum si in fata instanţei de judecata pana la citirea actului de sesizare.
Art. 76 alin. 2 C.Proc.Pen. in partea sa finala fixează obligaţia instanţei de judecata cat si a
organelor de cercetare penala de a pune in vedere parţii vătămate ca poate participa in proces ca
parte vătămata sau ca parte civila.
Constituirea de parte civila in cursul urmăririi penale ramane valabila chiar daca partea
vătămata nu s-a prezentat in fata instanţei de judecata.
Excepţia de la aceasta regula o constituie situaţia când inculpatul accepta o astfel de
constituire tardiva. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de
exerciţiu restrânsa acţiunea civila se exercita din oficiu.

Modalităţile de constituire a parţii civile

Cum legea nu prevede un anumit mod de constituire a parţii civile rezulta ca aceasta se
poate face printr-o cerere scrisa adresata organului de cercetare penala sau instanţei de judecata,
cerere care poate fi făcuta si oral.
Constituirea de parte civila poate fi făcuta atât de persoana păgubita cat si de alte persoane
care au calitatea de reprezentanţi legali: aparatorul, şotul sau şotia inculpatului, părinţii pentru
copii lor minori si procuratorul.

Drepturile si îndatoririle parţii civile

Potrivit art. 15 C.Proc.Pen. partea vătămata are dreptul de a se constitui parte civila in
contra învinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente. In conformitate cu
prevederile art. 301 alin 2 C.Proc.Pen. partea civila poate formula cereri, ridica excepţii si pune
concluzii in măsura in care acestea au legătura cu pretenţiile civile.
Conform art. 362 lit. d C.Proc.Pen. partea civila poate exercita calea de atac a apelului sau a
recursului.Acţiunea civila fiind disponibila, partea civila poate renunţa printr-o declaraţie expresa
si neechivoca făcuta personal sau prin procurator.
In cazul in care partea civila este un minor, părinţii acestuia nu pot renunţa la exercitarea
acţiunii civile decât cu avizul autoritatii tutelare.
Potrivit art. 17 alin. 2 C.Proc.Pen. organul de urmărire penala sau instanţa de judecata va
cere persoanei vătămate ca prin reprezentant legal sau prin persoanele care incuviinteaza actele sa
prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale si a daunelor morale precum si date
privind faptele prin care acestea au fost pricinuite.

3. Partea responsabila civilmente

Instituţia prin care este angajata răspunderea civila a unei persoane pentru pagubele
pricinuite prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabila civilmente.
Instituirea acestei calitati procesuale are menirea de a proteja persoana care a suferit un
prejudiciu material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului realizându-se astfel o
răspundere complementara indirecta. Răspunderea civila pentru fapta altei persoane exista numai
ca expresie a prevederilor legale si are la baza anumite reguli, anumite relaţii intre autorul
prejudiciului si persoana chemata sa răspundă civil.
Prin Decizia nr. I din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie secţiile unite au
admis recursul in interesul legii in aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin 4 si ale art. 57 din Legea
136/1995 privind asigurările si reasigurările in România stabilind ca „societatea de asigurare care
participa in procesul penal in calitate de asigurator de răspundere civila” si nu ca parte
responsabila civilmente sau garant al plaţii despăgubirilor civile. Prin urmare in cazul producerii
unui accident de circulaţie având drept consecinţa cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a
încheiat un contract de asigurare, obligaţia de răspundere civila coexista răspunderii civile
delictuale bazata pe art. 998 C.Civ., acelui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu
răspunderea contractuala a asiguratorului întemeiata pe contractul de asigurare reglementat de
Legea 136/1995 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 503/14.06.2005.
Sunt persoane responsabile civilmente:
1părinţii pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori (art. 1000 alin. 2 C.Civ.);
2institutorii si meşteşugarii pentru faptele ilicite ale elevilor si ucenicilor aflaţi sub
supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 C.Civ.);
3comitenţii pt. faptele ilicite ale prepuşilor in funcţiile încredinţate (art. 1000 alin. 3 C.Civ.);
4persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere (art.28, art.29 din Legea 22/1969 privind
angajarea gestionarilor);
5persoanele la care s-a constatat printr-o hotărâre judecătoreasca ca au dobândit bunuri
sustrase de la un gestionar, bunuri sustrase de acesta din avutul public daca le-a dobândit
 in afara obligaţiei lui de serviciu ( art. 34 din Legea 22/ 1969);
6persoanele care au constituit o garanţie pentru gestionar (art.10 din Legea 22/1969).
Pentru persoanele enumerate in art. 1000 Cod Civil culpa este prezumata in timp ce pentru
persoanele prevăzute de Legea nr. 22/ 1969 culpa trebuie dovedita.
Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere
sau din oficiu fie in cursul urmăririi penale fie in fata instanţei de judecata pana la citirea actului
de sesizare (art. 16 alin. 1 C.Proc.Pen.).
Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea
cercetării judecătoreşti.

Răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori

Aceasta răspundere este angajata indiferent daca filiaţia este din casatorie sau din afara ei
ori daca adopţia a fost făcuta cu efecte depline.
Tutorele nu are calitatea de parte responsabila civilmente si nu angajează răspunderea
civila.
Părinţii răspund pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori din momentul in care aceştia
prin comportamentul lor deviant au produs prejudicii patrimoniale in detrimentul altor persoane.
In practica judiciara s-a stabilit ca părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul pentru creştere
sau educare va răspunde in calitate de parte responsabila civilmente pentru prejudiciile cauzate
prin infracţiune in măsura in care se constata in sarcina sa vreo culpa in legătura cu educaţia
minorului. Răspunderea va opera in temeiul art. 998-999 C.Civ. si nu in temeiul art. 1000 alin. 2
C.Civ.

Condiţii generale pentru angajarea răspunderii civile a parţii responsabile civilmente

1existenta prejudiciului;
2existenta unei faptei ilicite;
3existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.
Condiţii speciale pentru angajarea răspunderii civile a parţii responsabile civilmente
1copilul sa locuiască la părinţii săi;
2părinţii sa nu fi răsturnat prezumţia de culpa in supraveghere;
3copilul sa nu se afle in supravegherea altei persoane.

Răspunderea comitenţilor pentru faptele ilicite ale prepuşilor lor

Aceasta forma de răspundere poate fi angajata numai daca victima prejudiciului va face
dovada existentei următoarelor condiţii generale:
28existenta prejudiciului;
29existenta faptei ilicite a prepusului;
30existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita
31existenta vinei prepusului in savarsirea faptei ilicite
Alături de aceste condiţii generale se cer a fi îndeplinite si 2 condiţii specifice:
32existenta raportului de prepusenie;
33prejudiciul sa fi fost cauzat in timp ce prepusul se afla in funcţia încredinţata.

Aparatorul in procesul penal

 1. Apartorul ca participant la desfăşurarea procesului penal.
Constituţia României rezerva un loc important dreptului la apărare instituind prin art.24 pct.
2 ca dreptul la apărare este garantat in tot cursul procesului, pârtile având dreptul sa fie asistate
de un avocat ales sau din oficiu.
Organizarea si executarea avocaturii in România a fost reglementata prin Decretul nr.281
din 28 iunie 1954 modificat esenţial prin Decretul Lege nr.90/1990 iar in prezent organizarea si
exercitarea profesiei de avocat este reglementata de Legea nr. 51/1995 publicata in Monitorul
Oficial nr. 116 din 9 iunie 1995 republicata.
Având menirea de a defini statutul avocatului in sistemul procesual penal roman aceste acte
normative au ca punct de plecare dispoziţiile din Codul de Procedura Penala cuprinse in art.171 –
174 si respectiv 513 – 522, dispoziţiile Constituţiei, Legea 92/1992 modificata prin Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara precum si dispoziţiile art. 6, art. 7 si art. 8 din Convenţia
Europeana a Drepturilor Omului ratificata prin Legea 30/1994.
Potrivit art.6 din CEDO „orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de o instanţa independenta si imparţiala instituita
de legea care va hotăra fie asupra incalcarii drepturilor si obligaţiilor sale cu caracter civil fie
asupra temeiniciei oricărei acuzaţii in materie penala îndreptata împotriva sa.”
Hotărârea trebuie sa fie pronunţata public, dar accesul in sala de şedinţa poate fi interzis
presei si publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei parţi a acestuia in interesul
moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale intr-o societate democratica atunci când
interesele minorilor sau protecţia vieţii private a parţilor o impun sau in măsura considerata
necesara de câtre instanţa atunci când in împrejurări speciale publicitatea ar fi de natura sa aducă
atingere intereselor justiţiei.
Punctul 2 al art.6 prevede ca orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumata
nevinovatei pana ce vinovata sa va fi legal stabilita.