UNIVERSITATEA „AL.

IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE
MASTER:

ROMÂNIA VERSUS
AUSTRIA
ANALIZĂ POLITICĂ COMPORATĂ

................BIANCA
ANUL
 Principala instituție care exercită puterea politică într-o societate este statul, în
componența căruia intră un ansamblu de instituții care asigură funcționarea normală a
societății. Fiecare stat trebuie să asigure ordinea constituțională, să garanteze drepturile și
bunurile cetățenilor săi, să creeze și să mențină un climat de siguranță și securitate indivizilor
și comunităților care îl compun. În realizarea acestui scop statul de drept acționează potrivit
principiului separației puterilor în stat, atât la nivel central, cât și local, ceea ce determină o
delimitare strictă a competențelor și o delimitare strictă a puterii legislative, executive și
judecătorești.
În cee ce priveşte România, regimul politic românesc actual a luat naștere după
revoluția anticomunistă din decembrie 1989, cea mai violentă și totodată cea mai rapidă din
fostul bloc comunist. La începutul anilor ’90 se spunea că „ dacă în Polonia s-au scurs zece
ani între nașterea sindicatului Solidarnosc și răsturnarea regimului comunist, dacă Ungariei i-
au trebuit 10 luni pentru a scăpa de kadarism, iar Cehiei 10 zile pentru a organiza revoluția de
catifea , România a avut nevoie de numai 10 ore ca să pună capăt regimului ceaușist .“1
Încă din 1866, elita politică din Romania a optat pentru adoptarea unei Constituţii
croite" după modelul belgian, adică cel mai democratic din Europa acelei perioade. Ulterior,
s-a desfăsurat o acerbă dispută in jurul „formelor fără fond", adică al unei legislaţii moderne,
impusă unei societăţi aflate la inceputul emancipării sale politice. Disputa s-a atenuat după
primul război mondial, dar problema în sine a rămas: în ce măsură legile democratice adoptate
s-au aplicat efectiv si cat de reală era democraţia in România. În iulie 1917, Constituţia a fost
modificată, introducandu-se votul universal, egal, direct si secret pentru toţi cetăţenii
(bărbaţi). Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituţionale, aducând
precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor sau în Senat, pe lângă condiţiile
de vârstă se cerea: a fi cetăţean român a avea exerciţiul drepturilor civile si politice; a avea
domiciliul real in Romania. Cetăţenii primeau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau
„fără temei legitim" dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind intre 20 si 500 lei.
Introducerea votului universal a avut ca rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de
alegători, mutarea centrului de greutate al vieţii electorale de la oraş la sat şi schimbarea
modului de desfăşurare a luptei politice.2

1
Preda Cristian, Soare Sorina, Regimul, partidele și sistemul politic din România, Editura Nemira, București,
2008, pag. 11
2
Scurtu Ion, Istoria contemporană a României ( 1918-2005), Editura Fundației România de Mâine, București,
2005, pag. 29
 Austria are istorie foarte lungă, insă pentru a fi mai succintă voi pune accentul pe faptul că
înfrângerea Germaniei naziste a dus la restabilirea statului austriac prin Declaraţia de
independenţă din 27 aprilie 1945, semnată de către reprezentanţii celor trei partide fondatoare
ale celei de a II-a Republici (populist, socialist si comunist). O lege ulterioară repune în
vigoare Constituţia din 1920, care fusese amendată în 1929.
După prăbuşirea comunismului în Europa de Est, Austria a devenit din ce în ce mai
implicată în procesul integrării europene, iar în 1995 şi 1999, Austria a aderat la Uniunea
Europeană şi respectiv la sistemul monetar euro.3
În prezent, principalele documente constitutionale având relevantă în ceea ce priveste
regimul de drept al Austriei sunt: Legea constitutională federală din 26 octombrie 1955,
Legea constitutională federală cu privire la protectia libertătii individuale, cuprinzând
principalele drepturi garantate de Constitutie, la care se adaugă Legea din 1955 cu privire la
neutralitatea Austriei, considerată în egală măsură ca având valoarea unui text constituţional.4
Revenind la România, obiectivele fundamentale ale revoluționarilor din decembrie
1989, au fost schimbarea regimului politic, a doctrinei ideologice și a cadrului instituțional de
exercitare a puterii. Constituția României a fost adoptată adoptată în ședința Adunării
Constituante din 21 noiembrie 1991. Actualul regim politic românesc este organizat în jurul
unui bicameralism perfect egalitar, Camera Deputaților și Senat . Acestea sunt alese după
după aceleași formule electorale, în aceleași circumscripții și având aceleași prerogative și
funcții.
Guvernul este învestit de Camerele reunite și este responsabil în fața Parlamentului, ai
căror membri îi pot interpela pe miniștri și pot depune moțiuni simple sau moțiuni de cenzură.
Președintele țării este ales direct , el fiind apărător al Constituției și mediator între autoritățile
publice dar și între societate și stat. Alegerea directă a şefului statului nu dă însă regimului un
caracter semiprezidențial de tip francez, puterea președintelui fiind limitată de numeroase
precauții. Deși președintele desemnează candidatul la postul de prim-ministru, el o face la

Ivanoff Ivan Vasile, Sisteme politico-administrative europene, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, pag.105
4
Călinoiu Constanţa, Drept constitutional comparat Tratat, vol. 2, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007 , p.318

4
propunerea partidului care obține majoritatea absolută, sau , în lipsa unei asemenea majorități
după consultarea cu partidele parlamentare.5
Potrivit Legii constitutionale din 1955, Austria este o republică democratică, al cărei drept
emană de la popor (art.1). Austria este, totodată, un stat federal compus din următoarele
Länder-uri autonome: Bürgenland, Karnten, Niederösterreich, Oberösterreich, Salzburg,
Steiermark, Tirol, Voralberg, Wien.6
Puterea legislativă a Federatiei este exercitată împreună de către Consiliul National si
Consiliul Federal (art.24).
Consiliul Naţional (Nationalrat) este ales în conformitate cu principiile reprezentării
proportionale, prin vot egal, direct, secret şi individual. Consiliul Federal (Bundesrat)
reprezintă cele nouă Länder-uri federale.
Consiliul National cuprinde 183 deputaţi iar Consiliul Federal 58 reprezentanţi; legislatura
Consiliului National are o durată de patru ani, iar Consiliul Federal este reînnoit parţial după
alegerile provinciale.
Alegerea Consiliului National se face pe bază de scrutin de listă: alegerea Consiliului
Federal se face de către Dietele regionale (Landtage) ale celor nouă Länder-uri, potrivit unui
mod de repartiţie a locurilor, proporţional cu numărul de locuitori (de pildă Viena trimite 12
reprezentanţi, Austria Meridională 11, Austria Septentrională si Styria câte 9, Carinthia şi
Tyrolul câte 4, Salzburg, Voralberg si Bürgenland câte 3 fiecare). Reprezentantii votează
potrivit optiunilor lor politice si în bloc pentru Länd-urile cărora le aparţin.7
Sarcina principală a Consiliului Naţional este legiferarea. Propunerea legislativă
provine, in majoritatea cazurilor, fie de la Guvernul Federal, fie de la inşişi membrii
Consiliului Naţional. Proiectele de lege odată ajunse la Consiliul Naţional sunt in prealabil
supuse unor consultări in cadrul unei anumite comisii parlamentare, după care sunt supuse
votului in plen.8
În cazul României exercitarea suveranității poporului prin reprezentanții săi și prin
referendum este un principiu ce consacră două forme ale democrației, și anume democrația
reprezentativă(indirectă) și democraţia semi-directă. În ceea ce privește democrația
reprezentativă, art. 61 declară Parlamentul “organ reprezentativ suprem al poporului”. El este
diferențiat de alte organe alese prin vot universal, direct, secret și liber exprimat, cum ar fi

5
Ionescu Cristian, Regimul politic în România, Editura All Beck, București, 2002, pag.71
6
http://www.servat.unibe.ch/law/icl/au00000_.html , 5.06. 2010
7
Călinoiu Constanţa, op. cit. , pag.319
8
http://www.parlament.gv.at/EN/show.psp, 7.06.2010
Președintele Romaniei. De asemenea, în afară de Parlament și Președintele României,
Constituția consacră ca organe direct representative consiliile locale și primăriile integrându-
le într-un sistem în care prin respectarea principiului autonomiei locale și al descentralizării
serviciilor publice se realizează armonia specific fiecărui sistem. Constituția României
consacră două forme de referendum: cel obligatoriu și cel facultative. Primul este prevăzut în
cazul revizuirii Constituției și a demiterii Președintelui României.9
În ceea ce priveşte sistemul electoral, Austria se caracterizează printr-un sistem bazat
pe principiul reprezentării proporţionale. România are un sistem electoral mixt, deoarece
întalnim atât sistemul majoritar cât şi sistemul de reprezentare proporţională.
O altă diferenţă intre România şi Austria ar fi că aceasta din urmă tinde mai degrabă
spre o federaţie, asemenea Germaniei, dat fiind faptul că este formată din 9 land-uri ce deţin
importante roluri administrative ale statului.
În concluzie, România şi Austria sunt două state diferite din punctul de vedere al
evoluţiei istorice, însă prezintă foarte multe asemănări în ceea ce priveşte sistemul politic.
Tind totuşi să cred că sistemul politic al Austriei este puţin mai bine organizat decât cel al
României, motiv pentru care prima are şi e economie mult mai puternică decât aceasta din
urmă.

9
Vrabie Genoveva, Organizarea politico-etatică a României, Editura Institutului European, Iași, 2004, pag.16
 Bibliografie

1. Călinoiu Constanţa, Drept constituţional comparat Tratat, vol. 2, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2007
2. Ionescu Cristian, Regimul politic în România, Editura All Beck, București, 2002
3. Ivanoff Ivan Vasile, Sisteme politico-administrative europene, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2008
4. Preda Cristian, Soare Sorina, Regimul, partidele și sistemul politic din România,
Editura Nemira, București, 2008
5. Scurtu Ion, Istoria contemporană a României ( 1918-2005), Editura Fundației
România de Mâine, București, 2005
6. Vrabie Genoveva, Organizarea politico-etatică a României, Editura Institutului
European, Iași, 2004

Referinţe web:

http://www.servat.unibe.ch/law/icl/au00000_.html , 5.06. 2010

http://www.parlament.gv.at/EN/show.psp, 7.06.2010