Sunteți pe pagina 1din 2

COMUNICAREA

Comunicarea este o componentă esenţială a vieţii, componentă care trebuie


să fie înţeleasă cât mai corect pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a stăpâni
comunicarea trebuie să o înţelegem, să înţelegem elementele ei de bază.
În esentă, comunicarea reprezintă schimbul unei particule dintr-o parte a
spaţiului în altă parte a spaţiului, particula reprezentând subiectul
comunicat: un obiect, un mesaj scris, o idee.

Comunicarea in cadrul grupului

Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura.


Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul
explivativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este
mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de
intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si
manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate
spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a
datelor, a informatiei.

Ce se intelege prin comunicare:

• o provocare constanta pentru psihologia sociala;


• o activitate;
• satisfacerea nevoile personale;
• legatura intre oameni, etc.

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

1. Logic

2. Paraverbal

3. Nonverbal

Tipuri de comunicare:

• Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.


• Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni.
• Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.
• Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de
un numar mare de oameni.
Scopul comunicarii:

· sa atentionam pe altii.

· sa informam pe altii.

· sa explicam ceva.

· sa distram.

· sa descriem.

· sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe


care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a. Forma comunicarii = Este un mod al comunicarii asa cum


sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

b. Mediul comunicarii = Este un mijloc al comunicarii care


combina mai multe forme.

c. Media = Sunt acele mijloace de comunicare in masa care s-


au constituit intr-un grup propriu.

Formele limbajului

Dupa criteriul orientarii extern-intern al comunicarii, putem vorbi despre limbajul


extern si limbajul intern.
Limbajul extern se adreseaza celor din jur fie pe clae orala, fie in scris.
Limbajul oral sau vorbirea propriu-zisa este adresativ si contextual, implica prezenta
a cel putin unei personae careia I se adreseaza mesajul. Comunicarea vrbala are un grad
ridicat de libertate, nu este supusa unor constrangeri, norme si reguli foare riguroase. Ceea ce
conteaza este ca mesajul sa ajunga la destinatar.
Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-cititul constituie deprinderi
intelectuale complexe care se insusesc si se perfectioneaza la inceputul scolaritatii. Utilizarea
limbajului scris impune reguli mult mai stricte decat limbajul oral. Aici regulile si normele
gramaticale sunt perative, utilizarea lor incorecta putand altera sensul si semnificatia
mesajului scris.
Limbajul intern este forma cea mai evoluata a limbajului oral. Se desfasoara intr-un
plan intern ca vorbire cu sine si ca mijloc de elaborare a ideilor, rationamentelor, judecatilor.
El constituie intrumentul de lucru al gandiriil structura interna a gandirii are un character
propozitional, sunt constructii logice, rationale, succesiune de judecati si rationamente
realizate prin intermediul cuvantului.