Dependenta de droguri

1. Natura problemei
Una din marile probleme ale umanitatii din toate timpurile, cu un mare ecou in randul
tinerilor a fost si este dependenta de anumite substante.
Drogurile reprezintă substanţe chimice ce prezintă acţiune asupra stării fizice, psihice şi
comportamentale. Ele sunt folosite în scopuri terapeutice dar şi în scopuri experimentale,
administrarea acestora supravegheată furnizand informatii asupra modului cum lucreaza sistemul
nervos central. Drogul reprezintă una dintre cele mai raspandite substanţe care dau naştere la căi
de acces către stările modificate ale conştiinţei. Experimentarea acestora poate fi fatală sau poate
duce la o dependenţă totală în şase săptămâni.
Fenomenul de dependenta psihologica a devenit unul dintre cele mai importante probleme ale
societatii omenesti.Dependenta de droguri este cunoscuta din vremuri stravechi, diferite doroguri
sunt utilizate pentru relaxare sau stimulare, pentru a produce sau preveni somnul, pentru a-si
intensifica perceprtiile sau chiar pentru a-si produce halucinatii,sau modificari de personalitate.
În prezent, problema dependentei de droguri reprezintă una dintre cele mai
importante preocupări in societatea noastră, o problemă vitală pentru viitorul copiilor şi
o metodă de evitare a realităţii. Din această cauză, putem spune că în lupta cu drogurile
este esenţială voinţa de a renunţa, conştientizarea dependentei, recunoaşterea statutului
de toxicoman si dorinţa unei vieţi independente, normale.
Alături de consumatorul de droguri, întreaga familie are de suferit. Se creează
sentimente de vinovăţie, cei dragi se simt responsabili si se acuză că nu au înţeles la
timp ceea ce se petrece cu tânărul.
Consumatorul de droguri este clar o victima. El are probleme serioase in relaţia cu familia,
societatea si cu propria lui viata. Cu toate acestea, conform legislaţiei, societatea ii poate trata ca
pe infractori. In acest context, izolarea lor poate deveni definitiva; in ciuda faptului ca
toxicomanul are nevoie de asistenta, el risca excluderea sociala si pedeapsa penala
Tipuri de consumatori:

In funcţie de gravitate se împart in următoarele categorii:

A. Ocazionali (consuma doze moderate, in "ocazii excepţionale", motivate ca

scop recreativ sau experimental). Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la
cea constanta. Interesează mai ales stările emoţionale determinate de drog.
B. "De weekend" (consuma doze mari, luate intermitent, la sfârşit de
săptămâna, cu scopul de a "uita" dificultăţile existentei sau eşecurile vieţii cotidiene).
Apare sentimentul de vinovăţie si chiar de auto-ura. Creste riscul de a trece la
folosirea regulata a unor doze mai mari. Se instalează un ciclu de trăiri emoţionale:
consum- culpabilizare - remuşcare - nevoie de consum crescut.

C. Toxifilici (consum regulat, de doze moderate, cu convingerea iluzorie ca "se

poate lasă oricând").
Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica, care
conduce la dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinenta, chiar daca
are loc, nu durează.
D. Toxicomanii (consuma doze mari, regulate, droguri diferite). Dependenta
este clara, afectează progresiv viata sociala, starea materiala, existenta, in general.
Argumentele morale sau raţionale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau
psihice) nu mai pot înlătura nevoia de drog.
Consumul de droguri nu exclude comorbiditatea depresiei, a tulburărilor de conduita, a
altor tulburări mentale ce impun consult psihiatric sau a unor boli cronice ori
infecţioase.
 Modul de viata se schimba si astfel, putem identifica persoanele dependente prin:
·  absenteism la şcoală sau in activitatea profesionala;
·  scăderea randamentului (lipsa concentrării, pierderea memoriei);
·  modificări bruşte de dispoziţie fizică (oboseala, somnolenta excesiva) si
afectiva (de la fericire la tristeţe);
·  halucinaţii;
·  irascibilitate;
·  agresiune;
·  dezinteres pentru hobby-uri, pentru munca, pentru prieteni mai vechi;
·  minciuna (împrumuturi nejustificate, întoarceri nocturne acasă, prietenii
dubioase);
·  sustragere de bani sau de obiecte din casa;
·  pete sau semne de înţepături pe corp sau haine;
·  un miros particular, înfăţişare fizica precara;  
·  posesie de substanţe (sub forma de prafuri, tablete, capsule), seringi, ace.
In mod obişnuit, in familie, cea mai mica bănuiala declanşează reacţii, acuze
exagerate si conflicte.
 

2. Cauzele problemei.

Cei mai importanţi  FACTORI  care duc la formarea unor atitudini pozitive faţă de
droguri sunt:

1. curiozitatea – mulţi tineri cred că dacă consumă droguri o singură dată nu vor
deveni dependenţi, în realitate însă este greu să te opreşti; anumite droguri dau
dependenţă după o singură doză;
2. rezolvarea problemelor – este foarte important ca tinerii să înţeleagă că primul
pas în rezolvarea problemelor este recunoaşterea lor şi nu evitarea acestora prin
adicţie de substanţe;
3. formarea unei imagini sociale – un tânăr care consumă droguri crede că poate
câştiga aprecierea şi respectul celorlalţi, dar de cele mai multe ori este izolat de
colegi şi prieteni, crescând totodată riscul de a se afla în situaţii ridicole;
4. presiunea grupului – unii tineri consumă droguri pentru că prietenii lor consumă
şi ei droguri; să fie la fel ca ceilalţi din grup;
 5. stima de sine scăzută – un tânăr cu o stimă de sine scăzută poate consuma
droguri pentru a se simţi mai curajos, mai valoros sau mai interesant; în realitate
însă, consumul de droguri te controlează şi te manipulează, ducând la pierderea
libertăţii de decizie;
6. plictiseala
7.  teribilismul: consumul de droguri poate fi considerat provocator, tocmai pentru
riscurile pe care le implică. Dar poţi să ieşi în evidenţă şi în mod pozitiv, fără să
consumi droguri! Găseşte alternative sănătoase!
8. neintegrarea în colectivitate şi societate: unii consideră consumul de droguri un
răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate. Dar
drogurile nu fac decât să te îndepărteze de familie, de colegi, de adevăraţii
prieteni

Un tanar mai poate ajungesa consume droguri  :

- Daca drogurile sunt usor accesibile (fie ca persoana cunoaste consumatori de droguri,
fie pentru ca in jurul locuintei sau scolii se gasesc distribuitori de droguri, fie pentru ca
frecventeaza locuri in care se consuma droguri), atunci tentatia de a consuma creste. Asocierea
caracterului ilicit al drogurilor cu faptul de a fi la indemana conduce la cresterea atractivitatii
acestora. Fiinta umana are tendinta de a imita si de a fi la fel ca ceilalti. Tendinta de a fi la fel cu
ceilalti este foarte prezenta in adolescenta, adolescentul dorind sa arate si sa se poarte in acelasi
mod ca si prietenii lui. Se ajunge, astfel la asocierea drogului cu grupul de amici si chiar daca
initial consumul de droguri era privit ca fiind ceva rau, cu timpul acesta va capata atributul de
firesc, normal si chiar placut.
- Situatia materiala deosebit de buna a familiei poate constitui un factor de risc, daca
familia exagereaza in satisfacerea necesitatilor si dorintelor copilului. Din punct de vedere
educativ, satisfacerea tuturor necesitatilor si dorintelor copilului nu are un efect pozitiv asupra
acestuia. Aceasta poate conduce la formarea unor trasaturi umane nedorite: apatia, indiferenta,
lenea, rasfatul. Sentimentul ca totul se cuvine fara prea mari eforturi si senzatia ca tot ceea ce isi
doreste este benefic pot sa apara. Sumele mari de bani puse la dispozitia copiilor fara a se
cunoaste exact cum vor fi cheltuite pot constitui o tentatie in a-si face rost de droguri. Aceasta,
mai ales, daca in anturajul lor exista deja consumatori de droguri.

-Existenta intr-o familie a unui parinte alcoolic, dependent de tutun sau medicamente poate
determina consumul de droguri, prin comportamente ce se invata, prin imitatie. Mediul familial
in care exista un alcoolic este caracterizat prin certuri frecvente, chiar vatamari corporale grave si
o atmosfera incarcata de tristete. Comportametul, ca modalitate de a reactiona la problemele
vietii, se invata si prin imitatie si in special prin imitarea parintilor ; uneori imitatia nu este
constienta si, desi copilul respinge rational comportamentul parintelui alcoolic, el ajunge sa-l
preia fara sa constientizeze acest lucru. Desi exista o posibilitate mai mare de a deveni
toxicodependent atunci cand unul dintre parinti este alcoolic, nu inseamna ca intotdeauna se
intampla asa. Uneori pot aparea si reactii de respingere totala a alcoolului si a tuturor
substantelor care pot crea dependenta, astfel incat respectivul copil sa nu consume niciodata
alcool sau alte droguri.

- Exista o relatie cauzala intre stilul de educatie al parintilor si cosumul de droguri la

copil. Daca educatia copilului a fost excesiv de severa, a fost pedepsit drastic pentru orice
greseala, indiferent de gravitatea acesteia. Sau educatia s-a caractrizat printr-o toleranta
exagerata, copilului permitandu-i-se totul fara a i se cere nimic in schimb. Daca educatia s-a
caracteriat prin oscilatii permanente intre severitate si toleranta. Educatia primita in familie are
un rol deosebit in formarea personalitatii copilului. O educatie excesiv de severa poate dezvolta
copilului sentimentul ca nu este iubit, poate duce la instalarea complexului de inferioritate si unei
indispozitii permanente. El va cauta sa evadeze din mediul familial pentru a-si gasi un grup de
prieteni care sa-l accepte si sa-l valorizeze. Nevoile lui fundamentale (de siguranta, de dragoste,
de acceptare) nesatisfacute in propria familie il vor face mai putin selectiv in alegerea prietenilor
si va cadea mai usor in plasa intinsa de distribuitorii de droguri. O educatie excesiv de toleranta
poate induce copilului idea ca totul i se cuvine, ca totul ii este permis. In plus, o asfel o asfel de
educatie da nastere la o nevoie crescuta de satisfacere imediata a dorintelor, fara a lua in calcul
consecintele acestora. Aceste caracteristici il fac pe tanarul caruia i s-a permis orice sa fie mai
vulnerabil in fata tentatiei drogurilor pentru ca i s-a spus foate rar NU si pentru ca el nu a invatat
sa-si spuna NU. Daca pentru aceeasi fapta uneori copilul este pedepsit iar alteori ignorat sau
chiar laudat, aceasta nu face decat sa-l debusoleze si sa-i creeze probleme ulterioare in a
constientiza ceea ce este bine si ceea ce e rau. Aceasta debusolare poate vulnerabiliza copilul in
fata consumului de droguri, el va putea spune NU cand I se ofera un drog ilegal numai daca are
certitudinea ca daca accepta nu este bine.

- O comunicare deficitara intre parinti si intre acestia si copii poate fi un factor de

risc pentru consumul de droguri. Lipsa de comunicare in familie, asociata cu violenta,
constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea sentimentului ca nu este inteles si iubit. Numai
buna comunicare in familie poate ajuta copilul sa-si transmita starile. Buna comunicare dintre
copil si parinti ii ofera copiluluii sentimental ca este iubit, inteles si ajutat in situatiile dificile.

- Dificultatile scolare, problemele sociale aparute ca urmare a unei deficiente fizice,

mentale sau unei tulburari de personalitate pot facilta consumul de drog. Dificultatile
scolare si problemele sociale ceeaza sentimente de neincredere in propria persoana, tristete,
insingurare si uneori complexe de inferioritate. Aceasta vulnerabilizeaza persoana in fata
consumului de droguri, caci ea este receptiva fata de orice ar putea s-o desprinda, macar putin,
din realitatea personala dureroasa. In cazul tuburarilor de coportament, adolescentul se
caracterizeaza prin existenta unei structuri de personalitate impulsive, printr-o scazuta capactate
de autocontrol. Acestea il pot impinge pe individ sa intreprinda diverse actiuni, fara sa se
gandeasca prea mult inainte.
- Existenta unui singur parinte ca urmare a divortului sau a decesului unuia dintre
parinti are legatura cu consumul de droguri. Datorita egocentrismului sau, adolescentul pune
deseori aceste evenimente pe seama lui. El se simte vinovat pentru divortul parintilor, pentru
decesul acestora. De multe ori se intampla ca parintele cu care a ramas adolescentul sa nu fie cel
mai apropiat de acesta sau sa-l considere vinovat pentru evenimentele din familie. Intr-o astfel de
familie, consumul de droguri poate aparea foarte usor.
 3. Politici si programe sociale operationale.
Consumul de drog in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si
trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult
mai greu de tratat.
Institutii utile care intervin in ajutorul dependentilor de drog.
1. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere .
2. Centrul de Evaluare şi Tratament a Toxicodependenţilor pentru tineri .
3. Laboratorul de Sănătate Mintală .

Primul factor de prevenţie este informarea asupra efectelor negative exercitate de

consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adaugă conştientizarea
factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea efectelor,
ignorarea propriilor probleme de adaptare).
Al doilea factor de prevenţie presupune angajarea prealabila a persoanelor cu risc de
consum (mai ales a adolescenţilor) in activităţi care sa le satisfacă anumite trebuinţe
psihologice, experienţe si sentimente de recompensa morala, pentru ca, ulterior, sa aibă
o atitudine de evitare sau de indiferenta fata de tentaţia drogurilor.
Sugeram astfel de activităţi:
(a) exerciţii de relaxare, dans, sport, antrenare a muşchilor, instruire dietetica si
nutriţională (favorizează experienţa stării de bine fiziologic);
(b) masaj, exersarea coordonării mişcărilor, conştientizarea echilibrului, poziţiei
corpului, controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala
(îmbogăţesc experienţa senzoriala);
(c) exerciţii de autocunoaştere, consiliere psihologica (amplifica experienţa
emoţională);
(d) implicarea in activităţi comunitare, in discuţii, activităţi de grup, vizând
încrederea in ceilalţi si in sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienţa
sociala corecta);
(e) practicarea picturii, muzicii, exprimării, comunicării artistice, in general,
activităţi tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenta recompensele intelectuale si
creatoare);
(f) rugăciune, meditaţie, contemplare, literatura religioasa sau filosofica, cursuri de
etica si morala pentru clarificarea propriului sistem de valori (pentru a avea experienţe
spirituale, filosofice).
Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei.

In fazele iniţiale ale consumului, pacientul va fi încurajat sa solicite ajutorul

terapeutic pentru a nu progresează spre dependenta. Psihologii, psihiatrii, asistenţii
sociali pot fi antrenaţi pentru a acorda un asemenea ajutor. In prezent, in România,
acesta este un sector prea puţin organizat.
 In cazul fazelor iniţiale este important ca pacientul sa dorească sa se schimbe si sa
nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un dependent de drog simte nevoia
sa aibă un anumit grad de libertate.

4. Scopuri, obiective si interventii.

Proiectul urmăreşte realizarea de intervenţii timpurii asupra adolescenţilor care au fost

identificaţi/depistaţi pentru prima oară în legătură cu consumul de droguri (în special de poliţie, dar şi de
şcoală şi/sau serviciu/angajatori) cu scopul de a reduce riscul de a deveni dependenţi de droguri.

Se au în vedere următoarele aspecte:

4. încurajarea consumatorilor „începători” de droguri de a reflecta asupra consumului propriu
de droguri şi asupra situaţiilor care conduc la acest comportament;

5. confruntarea consumatorilor „începători” de droguri cu limitele personale şi efectele

consumului propriu de droguri;

6. motivarea consumatorului de droguri în vederea schimbării atitudinilor şi comportamentului;

7. furnizarea de informaţii detaliate despre tipurile de droguri, efectele şi riscurile lor;

8. încurajarea consumatorilor „începători”de droguri să ia singuri decizii pe baza evaluărilor

proprii, dar şi pe baza conştientizării personale a riscurilor; prezentarea serviciilor de suport
furnizate de instituţiile din sistemul de asistenţă încercăm să arătăm pe de o parte că nu
suntem indiferenţi la acest flagel, iar pe de alta să tragem un semnal de alarmă astfel încât să
se conştientizeze ce înseamnă a fi consumator de droguri, care sunt implicaţiile nefaste ale
drogurilor, atât pentru persoana in cauza cat si pentru cei apropiaţi lui, cum este văzut un
consumator de droguri de către cei din jur, care sunt schimbările vizibile din viaţa lui precum
şi faptul că un consumator nu este altceva decât o victimă;

5.Concordanta dintre interventiile sociale si valorile profesionale.

Asistentul social este cel care trebuie sa intervina in rezolvarea peroblemelor dependentilor de
drog.
Asistentul social isi desfasoara activitatea pe baza principiului independentei profesionale,
care ii confera dreptul de initiativa si decizie in exercitarea actului profesional, cu asumarea
deplina a raspunderii pentru calitatea acestuia. Asistentul social este obligat sa isi exercite
profesiunea cu responsabilitate, in conformitate cu competentele corespunzatoare treptelor de
competenta profesionala dobandite
 Asistentul social are urmatoarele responsabilitati sociale: 
a) sa pledeze pentru imbunatatirea conditiilor sociale in vederea satisfacerii nevoilor umane de
baza si promovarii justitiei sociale; 
b) sa actioneze pentru a facilita accesul la servicii specifice si posibilitatea de a alege pentru
persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate in dificultate; 
c) sa promoveze conditiile care incurajeaza respectarea diversitatii sociale si culturale; 
d) sa promoveze politicile si practicile care incurajeaza constientizarea si respectarea diversitatii
umane; 
e) sa faciliteze si sa informeze publicul in legatura cu participarea la viata comunitara si
schimbarile sociale care intervin; 
f) sa asigure servicii profesionale in situatii de urgenta, in conditiile legii si ale normelor privind
exercitarea profesiei de asistent social; 
g) sa recunoasca importanta fundamentala a relatiilor interumane si sa le promoveze in practica
profesionala, incurajand relatiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface, mentine si/sau
imbunatati calitatea vietii; 
h) sa se asigure de respectarea drepturilor fundamentale ale omului si de aplicarea legislatiei
internationale la care Romania a aderat. 
(2) Asistentul social trateaza toate cazurile date spre asistare, in functie de concluziile evaluarii
riscului, nevoilor si resurselor. 
(3) Asistentul social va trata cu prioritate cazurile minorilor aflati in dificultate, fiind activat in
mod automat principiul interesului superior al acestora, in conditiile Conventiei ONU cu privire
la drepturile copilului, in acest sens avand obligatia de a se autosesiza. 
(4) Asistentii sociali vor avea in vedere intotdeauna ca propriul lor comportament reprezinta un
model pentru membrii comunitatii, actionand in consecinta. 
Metodele de tratament ale dependentei de droguri se pliaza in prezent, pe nevoile fiecarui
individ, depinzand in acelasi timp decisiv de gradul dependenta al fiecaruia. Astfel, de cele mai
multe ori, medicii specialisti dispun urmarea anumitor sedinte de terapie sau consiliere
individuala, alaturi de tratamentul medicamentos administrat pentru ameliorarea simptoamelor
date de sevraj. In plus, procesul de detoxifiere al organismului poate sa presupuna reducerea
progresiva a cantitatii de drog sau sistarea brusca a acesteia. Ceea ce trebuie insa sa intelegem cu
totii este faptul ca aceasta perioada este critica pentru persoana in cauza si prin urmare aceasta
are nevoie de tot sprijinul familiei precum si a personalului de specialitate. Mai mult decat atat,
specialistii recomanda ca si dupa incheierea programului de reabilitare pacientul sa continue sa
urmeze programele de consiliere, astfel incat riscul reluarii consumului de droguri sa fie inlaturat
pe cat posibil.