Prezentare

Turmac Denisa
Tugui Silvia
Prof. coordonator:
D-na Florentina Simion
 MARI FIZICIENI
LAUREATI AI PREMIULUI
NOBEL

ALBERT EINSTEIN
14 martie 1879-18 aprilie
1955
 Scurta istorie a unui geniu
In primavara anului
1879 s-a nascut la Ulm,
Albert Einstein.
Parintii sai se
considerau germani, desi
erau o familie de evrei.
Tatal, Hermann Einstein,
impreuna cu fratele sau
Jakob erau proprietarii
unei mici fabrici; sotia lui
Hermann era Pauline
Einstein. A avut o sora
mai mica- Maia.
 Desi este considerat unul din marile
genii ale tuturor timpurilor, Einstein a fost un
copil-problema. Acesta a invatat sa
vorbeasca destul de tarziu, in jurul varstei de
5 ani.
“-Cu o astfel de rabdare, din baiatul
acesta o sa iasa un ceasornicar- spunea in
gluma un vecin. Albert, ce vrei sa te faci cand
ai sa fii mare?”
Era greu de primit un raspuns; sa
conceapa fraza intreaga in minte, sa o si
rosteasca.
“-Nu-i nimic, Albert, nu toata lumea se
face profesor, nu fi trist!
Intr-o zi – el avea 4 sau 5 ani-, tatal i-a
aratat o busola. El se uita indelung si cu
atentie la acest obiect, apoi spuse deodata:-
“Cred ca in jurul acului exista ceva ce-l
impinge.”
“Pacea nu poate fi pastrata cu forta. Ea poate fi
atinsa doar prin intelegere.”
Sunt extrem de multe de
spus: a avut recunoscute 3
nationalitati- german, elvetian,
american-, a fost profesor
universitar la Berlin şi Princeton.
Autorul Teoriei Relativităţii. În
1921 i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Fizică.
Cea mai cunoscuta
informatie referitoare la munca
sa este, probabil, relatia de
cuantificare a energiei materiei:
E=mc² .
Einstein a publicat peste 300
de lucrări ştiinţifice şi peste 150
în alte domenii.
 “Cel mai greu lucru de inteles din
lume e impozitul pe venit.”
La varsta de 16 ani, Albert afla
ca parintii sai sunt ruinati. In
toamna anului 1895 isi depune
actele la “Technische Hochschule”
(Politechnikum) din Zurich.
Desi a reusit sa ii uimeasca pe
profesori la examenul de
matematica, Albert Einstein a picat
cu “brio” la examenele de franceza
si botanica. Insa, un an mai tarziu,
acesta este admis la cursuri pentru
a deveni profesor de matematica
si fizica. In vara lui 1900 obtine
diploma mult dorita, starnind din
nou uimirea profesorilor.
“Ecuatiile sunt importate pentru mine,
deoarece politica e o chestiune de
prezent, insa ecuatiile sunt chestiuni
ce tin de eternitate.”

Albert Einstein va
urma calea lui
Spinoza, va aplica
geometria, analiza
matematica in scopul
cunoasterii lumii
fizice.
 “Gravitatia nu e responsabila
pentru oamenii care cad in patima
dragostei.”

In iunie 1902, Albert

Einstein se casatoreste
cu Mileva Marici- una
dintre primele femei
care a studiat
matematica si fizica in
Europa.
In 1919 se va
casatori cu verisoara
lui, Elsa Einstein.
Daca A este succesul in viata, atunci A reprezinta x plus
y plus z. X este munca, Y este joaca si Z este
capacitatea de a-ti tine gura.
In 1905 -"Annus mirabilis“-, se
naste Teoria Relativitatii. Se lasa in
urma secolul mecanicii, al metalului,
al masinilor si al imaginii mecaniciste
asupra lumii.
Teoria relativităţii reprezintă un
ansamblu a două teorii : relativitatea
restrânsă (1905) şi relativitatea
generalizată (1916).
Ideea de bază a acestor două
teorii este că timpul şi distanţele unui
eveniment măsurate de doi
observatori au, în general, valori
diferite, dar se supun totdeauna
aceloraşi legi fizice. Când doi
observatori examinează configuraţii
diferite, şi anume deplasările lor, una
în raport cu cealaltă, aplicând regulile
logice, se constată că legile fizice au
în mod necesar o anumită formă.
 In acelasi an, Albert Einstein
publica articolele: "Un punct de
vedere euristic privind producerea şi
transformarea luminii" (martie),
"Despre mişcarea particulelor mici
suspendate în lichide staţionare,
conform cerinţelor teoriei cinetico-
moleculare a căldurii“, "Asupra
electrodinamicii corpurilor în
mişcare“, "Depinde inerţia unui corp
de conţinutul său energetic?“.
Toate articolele vor fi publicate
in anuarul de fizică german Annalen
der Physik si se vor bucura de o
mare popularitate.
 Orice nesabuit inteligent poate face lucrurile mai mari,
mai complexe si mai violente. Trebuie sa ai o sclipire de
geniu, si mult curaj, ca sa muti lucrurile in directia opusa.
Teoria relativităţii restrânse aduce o
explicaţie clară celebrului experiment
Michelson-Morley (1887) putând fi
considerat chiar o generalizare a
rezultatelor acestuia.
Einstein a fost primul care a unit
mecanica clasică cu electrodinamica lui
Maxwell. Elaborând teoria relativităţii
restrânse, Einstein a spart tiparele unor
concepţii geniale, clădite cu peste două
secole în urmă, de către Isaac Newton în a
sa Philosophiae naturalis principia
mathematica (1686), dovedind o intuiţie şi
un curaj exemplar. Prin aceasta a fost
capabil să ofere o descriere consistentă şi
corectă a evenimentelor fizice din diverse
sisteme de referinţă inerţiale fără a face
presupuneri speciale cu privire la natura
materiei sau a radiaţiei, sau a felului cum
ele interacţionează.
 Pentru a putea împăca mecanica clasică cu electromagnetismul,
Einstein a postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori
situaţi în sisteme referenţiale inerţiale diferite, este totdeauna constantă
(ulterior a demonstrat că acest postulat este de fapt inutil, pentru că viteza
constantă a luminii derivă din formele legilor fizice). Explicand cititorilor
aceasta lege, Einstein a mentionat ca numai undele (si particulele) luminii se
pot propaga cu o viteza egala cu viteza luminii. Vitezele tuturor celorlalte
obiecte materiale se pot apropia de aceasta viteza, insa nu o pot atinge.
“Un corp care se misca cu viteza luminii s-ar turti intr-atata incat
grosimea sa ar deveni nula, ceea ce nu poate fi conceput in realitate! Timpul
s-ar opri complet pentru un astfel de corp, ceea ce dovedeste iarasi ca
viteza luminii nu poate fi atinsa.
 Nu ma gandesc niciodata la viitor.
Vine el singur destul de curand.
In anul 1921, pleaca intr-o
calatorie spre Orient. Sta
cateva zile in India, la
Santiniketan, impreuna cu
Tagore. Pe drumul dintre
Bombay si Singapore, o
radiograma aduce vestea ca i
s-a acordat lui Albert Einstein
premiul Nobel pentru fizica pe
anul 1921. La 15 noiembrie,
studentii chinezi din Shanghai i-
au facut cu aceasta ocazie o
primire calda si l-au purtat pe
brate.
 De altfel, Comitetul
pentru decernarea premiului
Nobel din Stockholm s-a lovit
de destule dificultati in
formularea meritelor lui
Einstein pentru care i se
acorda premiul. Erau foarte
numeroase aceste merite si,
pe de alta parte, era prea
revolutionara semnificatia
unora dintre ele!
Motivaţia juriului Nobel a
fost in cele din urma:
"Pentru serviciul oferit Fizicii
teoretice şi în special pentru
descoperirea legii efectului
fotoelectric".
 Fizicianul german Max
Born consideră teoria
relativităţii ca fiind cea mai
mare realizare a minţii
umane în ceea ce priveşte
concepţiile asupra
Universului.
Fizicianul P. A. M.
Dirac numeşte teoria
relativităţii "cea mai mare
descoperire ştiinţifică
realizată vreodată“.
Totusi, descoperirea
legii efectului fotoelectric a
insemnat decernarea
premiului Nobel catre
Albert Einstein.
 Efectul fotoelectric extern
Este emiterea de electroni din materie în
urma absorbţiei de radiaţie electromagnetică, de
exemplu radiaţie ultravioletă sau raze X. Un
termen învechit pentru efectul fotoelectric este
efectul Hertz.
Importanţa acestui fenomen în dezvoltarea
domeniului fizicii constă în a sprijini dualitatea
undă-corpuscul a radiaţiei electromagnetice.
Explicaţia matematică a fenomenului a fost dată
de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze
cuantice formulate de Max Planck.
 “Energia fotonului e
absorbita in intregime de un
singur electron, care o
foloseste partial pentru a
parasi substanta; restul
ramane electronului sub
forma de energie cinetica.”
hν= L+ Ec
unde h- constanta lui
Planck, v- frecventa
fotonului incident, L- lucrul
mecanic de extractie si Ec-
energia cinetica a
electronului emis.
 Marile spirite au intalnit adesea opozitie din partea
mintilor slabe de inger.

O dispută pe scena lumii ştiinţifice a acelei perioade

a constituit-o controversa dintre Einstein şi Niels Bohr
legată de mecanica cuantică.
Deşi teoria cuantelor constituia una din consecinţele
imediate ale contribuţilor sale ştiinţifice, Einstein nu a fost
niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă
acestei teorii de către Bohr şi Werner Heisenberg, cea mai
populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe
departe singura ei interpretare.
Einstein a purtat discuţii aprinse cu marele fizician
Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar
rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor
matematice din mecanica cuantică.În 1926, într-o scrisoare
adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la
principiul incertitudinii, scria: "Sunt pe deplin convins că
Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".
În 1935, împreună cu Boris Podolski şi Nathan
Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut mai
târziu sub numele Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen,
prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii
cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realităţii,
implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu
alte cuvinte, există zone ale realităţii care nu pot fi descrise
de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate
paradoxale.
Polemica a durat mulţi ani; de fapt Einstein s-a stins
din viaţă fără să accepte teoria cuantică.
 Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa,
deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat
ditamai creierul din greşeală, din moment ce
măduva spinării i-ar fi ajuns.
Planck şi Einstein s-au
cunoscut în 1909 şi, deşi erau
oameni foarte diferiţi, între ei s-a
menţinut o îndelungată relaţie de
prietenie, motivată mai ales de
faptul că aveau un interes comun:
fizica. În ceea ce priveşte politica,
Planck era un conservator şi
susţinea cu fermitate politica
militaristă a Germaniei anului
1914, în timp ce Einstein se
opunea acesteia. În 1933, când
Einstein, forţat de nazişti, a părăsit
Germania, Planck i-a reproşat
lipsa de patriotism şi de încredere
în propria ţară.
 Despre religia lui Einstein
„Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin
armonia legilor universului, nu într-unul care se ocupă cu
destinele şi faptele omenirii"
Către sfârşitul vietii, într-o scrisoare adresată filozofului Eric
Gutkind, marele fizician afirmă:
„Cuvântul dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decât
expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende
onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti.
Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba
opinia".
Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la
admiraţia pe care acesta o nutreşte faţă de structura unei lumi, care se
revelează treptat cu ajutorul ştiinţei.În 1926, într-o scrisoare adresată
fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii,
scria: „Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".
„Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admiraţia fără
limite faţă de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui ştiinţa".
 Atunci când soluţia este simplă,
Dumnezeu îţi răspunde.
Din cauza unei boli netratate
de o lungă perioadă de timp şi
refuzului de a i se efectua o
intervenţie chirurgicală asupra
arterelor cardiace, Einstein se
stinge din viaţă în 1955 în urma
unui atac de cord.
Înaintea incinerării, patologul
Spitalului Princeton, Thomas Stoltz
Harvey i-a scos creierul, pentru a fi
păstrat, fără permisiunea familiei,
în speranţa că în viitor se va
descoperi ce l-a făcut pe Einstein
atât de inteligent.
Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce
faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.
In martie 1955, Einstein
semneaza, impreuna cu
Russel si alti 7 savanti, un apel
in care se cere interzicerea
totala si neconditionata a
armei nucleare si lichidarea
rezervelor de arme nucleare.
La 15 aprilie se
imbolnaveste grav.
La 18 aprilie, ora 1 si 25
de minute, la varsta de 76 de
ani, Albert Einstein se stinge
din viata, lasand in urma sa
cele mai mari descoperiri ale
fizicii secolului al XIX-lea.
 Să nu te opreşti niciodată din a-ţi pune
întrebări, curiozitatea stă la baza existenţei.
Multi ani mai tarziu, Harvey, care
primise permisiunea lui Hans Albert (fiul
cel mare al lui Einstein) sa cerceteze
creierul marelui geniu, a timis bucati din
creierul acestuia catorva cercetatori din
intreaga lume. Unul dintre acestia era
Marian Diamond de la UC Berkley, care
a descoperit ca, spre deosebire de
creierul unei persoane normale, creierul
lui Einstein prezenta mai multe celule
gliale in regiunea de creier responsabila
pentru sintetizarea informatiei.
In alte studii, Sandra Witelson de la
Universitatea McMaste arata ca Einstein
nu prezenta o cuta anume numita "Fisura
Silviana". Witelson specula ca aceasta
anatomie neobisnuita permita neuronilor
sa comunice mai bine intre ei. Alte
cercetari sugerau ca acest creier de
geniu era mai dens si ca lobul inferior
parietal, asociat de cele mai multe ori cu
abilitatile matematice, era mai mare
decat in cazul persoanelor obisnuite.
Încearcă nu să fii un om de succes,
ci un om de valoare.
În 1999, ziarul Time îl denumeşte
"personalitatea secolului".
În Germania, anul 2005 a fost
decretat "Anul Einstein": se împlinesc
100 de ani de la lansarea teoriei
relativităţii precum şi 50 de ani de la
moarte.
În cinstea sa, elementul cu
numărul de ordine 99 în sistemul
periodic al elementelor a fost numit
Einsteiniu.
De asemenea, un crater lunar îi
poartă numele.
Venerat de comunitatea
oamenilor de ştiinţă, Einstein a fost
considerat omul secolului, iar numele
său este asociat, în cultura comună, cu
ideea de geniu.
 Multumiri:
• DeviantArt pentru
fotografii
• Vl. Lvov- “Viata lui
Albert Einstein”, Ed.
Stiintifica
• Revista Ştiinţă şi
Tehnică
• Premiile Nobel pentru
Fizică