Seminar 1. Analiza circuitelor electronice.

Pentru ochiul circuitului se scrie cea de a doua teoremă a lui

Kirchhoff:
1.1 Considerente privind analiza circuitelor electronice
E = R iD + uD
Analiza circuitelor electronice are ca scop final determinarea
valorilor mărimilor electrice (tensiuni şi curenţi) dintr-un circuit dat. iar relaţia ce redă dependenţa curentului prin diodă funcţie de
tensiunea la bornele ei este:
Relaţiile şi teoremele din electrotehnică - relaţii ce vor fi amintite în
continuare - sunt aplicabile doar pentru circuitele cu componente  uD 
exclusiv liniare. În cazul circuitelor electronice, circuite ce i D = I S (exp  − 1)
înglobează componente active (diode, tranzistoare, ...) ce au un η UT 
caracter puternic neliniar este exclusă utilizarea directă a acestora.
Se obţine astfrel un sistem cu doua ecuaţii, cu două necunoscute.
Pentru analiza unui circuit electronic există următoarele alternative: Înlocuind expresia lui iD in prima relaţie se obţine:
• Rezolvarea analitică cu ajutorul relaţiile lui Kirchhoff;
• Rezolvarea grafică; sau  uD 
• Modelarea (liniarizarea) elementelor neliniare şi E = R I S (exp  − 1) + uD
ηUT 
aplicarea teoremelor şi relaţiilor din electrotehnică.
relaţie care poate oferi valorea teniunii uD. Rezolvarea acestei ecuaţii
Problema 1.1 prezintă în cazul unui circuit simplu cele trei metode
însă poate ridica probleme ea putând fi rezolvată fie pe cale
de rezolvare mai sus amintite.
numerică (prin aproximaţii succesive) fie prin dezvoltarea în serie a
exponenţialei.
Problema 1.1
Pentru circuitul din figura 1.1 să se calculeze valoarea curentului iD
Având valoarea tensiunii pe diodă (uD) se poate obţine din prima
şi a tensiunii uD. Se consideră cunoscute valorile mărimilor UT, η, IS,
relaţie valoarea curentului iD.
r D.
Aşa după cum se poate observa, această primă metodă conduce la
expresii complicate greu de abordat, chiar şi pentru acest circuit
simplu.

Figura 1.1

Metoda analitică cu relaţiile lui Kirchhoff

1
Metoda rezolvării grafice Toate cele trei regimuri de funcţionare vor fi tratate pe parcursul
seminarului din acest semestru.
Rezolvarea grafică presupune trasarea într-un plan (i,u) a
caracteristicii componentei active şi a dreptei de sarcină aferente ei, Schema electrică ce modelează dioda semiconductoare în regim de
dreptă obţinută prin tăieturi (vezi figura 1.2). Coordonatele curent continuu este prezentată în figura 1.3. (Seminarul 2 va
punctului de intersecţie a celor două curbe reprezintă soluţia aprofunda modelarea diodei semiconductoare pentru diferite
problemei. regimuri de funcţionare, aici prezentându-se doar atât cât este
necesar pe moment.)
rD uD0
în conductie
A K

A K
blocatã
A K
IS

i iD = iD(uD) Figura 1.3

E/R
solutia problemei
Grafic modelul anterior ar putea fi reprezentat astfel:
Figura 1.2 iD
dreapta de sarcinã a diodei

Însă soluţia este dificilă în cazul circuitelor electronice complicate.

Necesită precizii de reprezentare deosebite (de obicei aplicarea
acestei soluţii se face pe hârtie milimetrică)
uD acurateţea rezultatului
E u
fiind direct legată de aceasta. blocatã conductie

Metoda modelării componentelor neliniare i

Modelarea componentelor electronice presupune înlocuirea acestora iD

cu scheme echivalente care să conţină doar elemente liniare,
înlocuirea făcându-se în funcţie de regimul de semnal în care
lucrează dispozitivul elctronic. Se pot distinge următoarele regimuri
de funcţionare: Figura 1.4 IS
• regim de curent continuu; Cu acest model schema inţială se poate redesena aşa ca în figura
u
1.5,
u
• regim dinamic permanent de semnal mic; şi ţinând cont că dioda este polarizată direct (în conducţie).
uD0 D
• regim dinamic permanent de semnal mare.
2
 • Prima teoremă a lui Kirchhoff
iN

i1

i4 i2
i3
Figura 1.5 Figura 1.6
S-a obţinut astfel un circuit electric liniar, suficient de simplu pentru Suma algebrică a intensităţii curenţilor care circulă printr-un nod
a putea aplica teoremele din electrotehnică. Teorema Kirchhoff II este nulă.
pentru ochiul de circuit rezultat este: N

∑i j = 0
E − uD 0 = iD (R + rD ) j=1
sau:
din care rezultă imediat: Suma curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma
E − uD 0 curenţilor care ies din acel nod.
iD =
R + rD N+ N−

∑ i+ = ∑i −
1 1
iar valoarea uD este dată de:
uD = uD 0 + rD iD • A doua teoremă a lui Kirchhoff

Parcurgând cele trei metode de rezolvare pentru circuitele

electronice se poate concluziona că cea de a treia, metoda
liniarizării, deşi o metodă aproximativă conduce la rezultat pe cea
mai simplă cale.

Figura 1.7

1.2 Toreme şi relaţii din electrotehnică utile în analiza

circuitelor electronice
3
Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor din
laturile unui ochi de reţea este egală cu suma algebrică a căderilor
de tensiune pe componentele din laturile ochiului.
N M

∑E i = ∑Ri k k
i=1 k=1

Concret pentru circuitul din figura 1.7, teorema a doua a lui Figura 1.9
Kirchhoff se scrie:
Valoarea curentului printr-o ramură a divizorului de curent este
U 2 + U1 − U 4 = i2R2 + i1R1 − i4R4 − i3R3 direct proporţională cu valoarea curentului ce atacă divizorul şi
valoarea rezistenţei din braţul opus, şi invers proporţională cu
• Teorema divizorului de tensiune suma rezistenţelor divizorului.

R2
I 1 = I in
R1 + R2

Problema 1.2
Să se calculeze valoarea curentului i din circuitul din figura 1.10
cunoscând parametri de regim static ai dodei: uD0 = 0.6V,rD = 10Ω.
Se va utiliza modelul diodei redresoare pentru regimul de curent
Figura 1.8
continuu.
Valoarea tensiunii de la ieşirea unui divizor de tensiune este direct
proporţională cu valoarea tensiunii de la intrarea sa, cu valoarea
rezistenţei de pe care se culege tensiunea de ieşire şi invers
proporţională cu suma rezistenţelor din divizor.

R2
uOUT = uIN
R1 + R2
Figura 1.10

• Teorema divizorului de curent Întru-cât dioda D este poalarizată direct, ea conduce, iar schema
echivalenta a circuitului din figura 1.10 este:
4
 • Teorema lui Norton (consecinţa a teoremei lui Norton)

Figura 1.11 Figura 1.12

Rezolvare cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff O sursă de curent reală având curentul de scurt-circuit i0 şi
rezistnţă internă R0 este echivalentă cu o sursă de tensiune reală
Se vor scrie pe rând: având tensiunea electromotoare E0 = R0I0 şi rezistenţa interna R0.
-prima teoremă a lui Kirchhoff pentru nodul A;
-teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul mare; şi • Teorema lui Helmholtz - Thévenin
-teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul din stânga.
Astfel:

 i1 − i − iD = 0

 E − uD 0 = i1R1 + iD RD : RD

 E = i1R1 + iR2 : R2

Sistem care după efectuarea împărţirilor sugerate şi înlocuirea

valorilor componentelor se transformă în: Figura 1.13

 i1 − i − iD = 0 O reţea activă şi liniară se comportă în raport cu două borne A, B

 de legătură cu exteriorul, ca o sursă reală de tensiune având
 100i1 + iD = 098
.
 10i + i tensiunea electromotoare E, egală cu tensiunea măsurată între
 1 = 01
. bornele A-B în gol, iar rezistenţa internă egală cu rezistenţa reţelei
pasivizate măsurate între bornele A-B. (Prin pasivizarea reţelei se
Acest ultim sistem se poate rezolva cu ajutorul metodei înţelege înlocuirea surselor de tensiune cu scurt-circuite şi a celor de
determinanţilor, iar valoarea care se obţine pentru curentul i este de curent cu întreruperi ale circuitului.)
6.30 mA.

5
Problema 1.2
Rezolvare cu ajutorul toremei lui Thévenin
Teorema lui Thévenin oferă o soluţie alternativă a problemei.
Ochiul de circuit din stâmga (vezi figura 1.11) poate fi echivalat
Thévenin rezultând următoarea configuraţie:
Intensitatea curentului electric dintr-o latură a unei reţele electrice
cu mai multe surse de curent continuu este egală cu suma algebrică
a intensităţilor curenţilor pe care i-ar stabili prin acea latură
fiecare sursă în parte, în condiţii de pasivizare a reţelei.
Problema 1.2
Rezolvare cu ajutorul toremei superpoziţiei

Rezolvarea acestei probleme cu ajutorul teoremei superpoziţiei, dacă

se analizează figura 1.11, conduce la studiul a două cazuri distincte.
(În figura 1.11 avem doar două surse.) Figurile 1.15 şi 1.16 vor
prezenta pe rând pasivizarea a câte unei surse.

Figura 1.14

Teorema a doua a lui Kirchhoff pentru acest ochi de circuit este:

R2
E − uD 0 = iD (rD + R1 R2 )
R1 + R2 Figura 1.15

din care se obţine iD = 3.06 mA. Căderea de tensiune uAB poate fi

calculată acum cu:

uAB = iD rD + uD 0

obţinându-se valoarea 0.63 V. Cunoscând tensiunea între punctele

A-B, adică la bornele rezistenţei R2 (vezi figura 1.11), se găseşte Figura 1.16
valoarea curentului i:
Ţinând seama că i' este un curent din braţul unui divizor de curent
u pentru cazul figurii 1.15 se poate scrie:
i = AB = 630
. mA
R2
uD 0 R1
i' =
• Teorema superpoziţiei rD + R1 R2 R1 + R2
6
şi analog pentru I" din figura 1.16:

E rD
i" =
R1 +R2 rD
R2 +

Valoarea lui I se obţine prin însumarea valorilor celor doi curenţi

particulari:

i = i' + i" = 6.3 mA.