UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”, TARGU MURES

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, JURIDICE SI ADMINISTRTIVE

SPECIALIZAREA: DREPT

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT:

FELIX HODOS SOPTEREAN VALENTINA

2009
 CUPRINS

I NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Conceptul de risc
2. Clauze asiguratorii menite sa contracareze riscurile nevalutare

II PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA NOTIUNII DE CLAUZA DE

HARDSHIP (SAU DE IMPREVIZIUNE)

1. Notiunea de impreviziune
2. Clauza de hardship
2.1. Definitia clauzei de hardship. Notiune
2.2. Importanta clauzei de hardship in contractile de comert international
2.3. Conditiile de aplicare a clauzei de hardship
2.4. Procedura de punere in aplicare a clauzei de hardship
2.5. Comparatie intre clauza de hardship si alte clauze asiguratorii menite
sa contracareza riscurile nevalutare
3. Concluzie

BIBLIOGRAFIE

1
I NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. CONCEPTUL DE RISC

Comertul dintre Romania si restul lumii a crescut anual in mod constant. Ca

in orice piata in plina evolutie cu fluctuatii ocazionale economice, sociale si politice,
atat partenerii comerciali romani cat si cei straini trebuie sa caute modalitati de
reducere a riscurile create de aceste fluctuatii.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana se previzioneaza ca va duce la
cresterea, in mod substantial, a comertului anual cu statele membre ale Uniunii
Europene, furnizand partenerilor de afaceri atat oportunitati unice, dar aducand si
riscurile inerente comertului international.
Riscul contractual este definit ca fiind consecita pagubitoare pe care trebuie
sa o suporte debitorul obligatiei ce nu poate fi executata datorita interventiei unui caz
fortuit sau de forta majora. Aceasta regula este in egala masura valabila pentru
contractele din dreptul comun, dar si pentru contractele din dreptul international.
Aceste riscuri influenteaza nivelul obligatiilor partilor care trebuie sa
plateasca mai mult sau mai putin decat ceea ce s-au obligat sa plateasca la incheierea
contractului. Acestea sunt riscuri care afecteaza echilibrul contractual dintre parti, si
cel mai important, sunt riscuri care pot fi foarte usor evitate prin introducerea
anumitor clauze in contracte.
Astfel de riscuri le includ pe cele economice, politice, administrative si
naturale. Riscurile economice sunt determinate de evolutia companiei si de calitatea
bunurilor si serviciilor furnizate de aceasta.
La randul lor, sunt impartite in riscuri valutare datorate schimbarilor ratei
de schimb sau paritatii oficiale a monedei de plata in comparatie cu moneda de
referinta, si riscuri non-valutare.

2. CLAUZE ASIGURATORII MENITE SA CONTRACAREZE RISCURILE

NEVALUTARE

Riscurile nevalutare pot avea o natura diversa si se pot infatisa in variate

specii. Cel mai frecvent ele se manifesta in practica contractelor de comert
international, sub forma riscului de pret. Riscul de pret poate fi neutralizat prin
stipulatia de catre parti in continutul contractului lor a clauzelor de recalculare sau
de postcalculare a pretului.

2
 Dar exista si alte riscuri contractuale ce pot surveni ca urmare a aparitiei, pe
parcursul executarii contractului, a unor imprejurari noi de natura sa modifice
conditiile avute in vedere de catre parti cu privire la indeplinirea prestatiilor asumate
de ele, facandu-le mai oneroase, sau chiar imposibile de realizat, ori sa-l puna pe
debitor intr-o situatie net dezavantajoasa fata de debitorii aceluias creditor din alte
raporturi obligationale similare.
Astfel de riscuri pot fi evitate prin inserarea in contract a unor clauze de
adaptare a acestuia la noile imprejurari, precum:
-clauza clientului cel mai favorizat;
-clauza ofertei concurente;
-clauza hardship (sau de impreviziune);
-clauza de forta majora;
-clauze preventive fata de diverse masuri de protectie a concurentei.

II PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA NOTIUNI DE CLAUZA DE HARDSHIP

(SAU DE IMPREVIZIUNE)

1. NOTIUNEA DE IMPREVIZIUNE

In cazul contractelor care presupun o derulare in timp cum sunt contractele

cu executare succesiva sau cele afectate de un termen suspensiv exista posibilitatea ca
survenirea anumitor evenimente anterior incheierii contractului sa duca la un
dezechilibru in defavoarea uneia dintre partile contractului, de regula in
defavoarea debitorului. Debitorul astfel nu-si va mai putea executa obligatia prevazuta
in contract, insa nu datorita faptului ca aceasta este imposibila de onerat ci datorita
faptului ca executarea obligatiei il va pune pe debitor intr-o postura economica foarte
dificila, chiar faliment. Concret, suntem in prezenta unei onerozitati excesive a
obligatiei debitorului si pe care acesta nu a luat-o in calcul cu prilejul contractarii.
 Impreviziunea fiind determinata de fenomenul economic al deprecierii
monetare prin inflatie, produs ulterior incheierii contractului, se pune problema
posibilitatii de adaptare la noile imprejurari.
Plecand de la principiul nominalismului monetar care are doar valoare
supletiva, este posibila reevaluarea conventionala a obligatiilor.
Partile pot stipula in contract clauze de impreviziune care le permit sa
procedeze la readaptarea prestatiilor in raport cu anumiti indici economici pentru
mentinerea in timp a valorii reale a obligatiilor. De asemenea, in temeiul principiului
autonomiei de vointa, partile contractante pot prin acordul lor de vointa sa prevada in

3
contract clauze de impreviziune sau de indexare care vor permite judecatorilor sa
procedeze la readaptarea si echilibrarea prestatiilor.
In ceea ce priveste notiunea de impreviziune, majoritatea autorilor (Gabriel
Anton, Eugen Chelaru, Dragos Al. Sitaru, etc…) sunt de parere ca este vorba despre o
chestiune de ordin economic si financiar (prestatia oferita creditorului in executarea
contractului nu mai corespunde valorii reale a contraprestatiei, impreviziunea fiind
legata de moneda). Cauza dezechilibrului este un eveniment exterior persoanei si
vointei debitorului care nu antreneaza o imposibilitate de executare a obligatiei, ci
doar o face mai oneroasa, nefiind insa sigur ca este necesar ca evenimentul sa fie
imprevizibil sau ajunge ca el sa nu fi fost prevazut.
O discutie asupra caracterului imprevizibilitatii pune problema daca
evenimentul in sine trebuie sa fi fost imprevizibil sau doar efectele lui asupra
echilibrului economic al contractului (evenimentul apare ca previzibil dar consecintele
lui au depasit previziunile), precum si daca imprevizibilitatea trebuie apreciata
obiectiv sau subiectiv (in functie de persoana contractantului).
Contractele afectate de un termen suspensiv si cele cu executare succesiva
pot fi supuse pe parcursul executarii lor unor imprejurari care nu au fost prevazute si
nici nu puteau fi prevazute de parti atunci cand le-au incheiat si care pot afecta
valoarea prestatiilor la care aceastea s-au obligat. Spre exemplu, un furnizor care se
obliga printr-un contract cu executare succesiva sa livreze cantitati determinate de
produse, in schimbul unui pret fix stabilit pe unitate de produs si platibil la livrare isi
va vedea majorata valoarea obligatiilor sale in cazul unei cresteri a preturilor
determinata de inflatie, fara a putea pretinde contractantului diferenta suplimentara de
pret.
Daca se admita ca judecatorul este abilitat in astfel de cazuri sa intrevina, la
cererea unei singure parti, pentru a restabili echilibrul contractual, prin marirea sau
micsorarea valorii prestatiei uneia din parti sau prin desfiintarea contractului, ne vom
gasi in prezenta unei exceptii de la principiul fortei obligatorii a contractului deoarece
acesta va produce efecte sau va inceta din cauze neprevazute in cuprinsul clauzelor
sale.
De regula, interventia judecatorului este reclamata pentru a redresa un
contract care, datorita dezechilibrului intre prestatii survenit ulterior incheierii sale,
poate antrena ruinarea economica a debitorului.
Aceasta este problema careia incearca sa-i ofere o rezolvare asa-numita
teorie a impreviziunii. Prin impreviziune se intelege dezechilibrul care se produce
intre prestatiile contractuale ca urmare a unei cresteri considerabile si neprevazute a
preturilor.
Teoria impreviziunii permite astfel debitorului care se afla intr-o situatie,
determinata de schimbarea drastica si imprevizibila a imprejurarilor economice din
momentul executarii contractului fata de momentul incheierii acordului de vointa a
partilor contractante, sa previna falimentul care ar interveni in cazul in care el ar fi
tinut sa executa aceasta obligatie. Evenimentele care determina acest dezechilibru
obiectiv intre prestatiile partilor sunt de ordin economic si financiar cum ar fi inflatia.

4
 Scopul teoriei impreviziunii este tocmai acela de a-l salva pe debitor de al
ruina, deoarece aceste evenimente imprevizibile sunt susceptibile de a ruina pentru o
parte contractanta si imbogatirea celeilalte, restabilind astfel echilibrul intre prestatiile
partilor cocontractante

2. CLAUZA DE HARDSHIP

2.1. Definitia clauzei de hardship. Notiune.

Clauza de hardship este stipulatia contractuala gratie careia devine posibila

modificarea continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii sale se
produc, fara culpa contractantilor, evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul
stabilirii raportului juridic de obligatie, dar care schimband substantial datele si
elementele avute in vedere de parti in momentul contractarii, creeaza pentru unul
dintre contractanti consecinte mult prea oneroase pentru a fi echitabil ca acesta sa le
suporte singur.
In temeiul clauzei de hardship, oricare dintre parti este indreptatita sa solicite
adaptarea contractului incheiat, daca modificarea circumstantelor in considerarea
carora partile s-au angajat initial a perturbat in mod grav echilibrul contractual,
determinand consecinte de o rigoare injusta pentru una dinte parti.
Aceasta clauza se mai gaseste si sub alte denumiri precum:
-clauza de revizuire;
-clauza de situatie grea;
-caluza de nenorocire;
-clauza de privatiune nedreapta.
Aceasta clauza prevede obligatia partilor de a proceda la negocieri in
vederea adaptarii contractului sau de a recurge, in subsidiar, la un tert (arbitru),
daca pe parcursul derularii executarii unui contract se produce o imprejurare, o situatie
de orice natura, independenta de culpa vreunuia dintre parti si care afecteaza grav
echilibrul contractului, provocand o ingreunare substantiala a executarii acestuia cel
putin pentru una din parti.
Obligatia pe care si-o asuma expres partile este aceea ca vor revedea si
reajusta prestatiile lor, la anumite perioade de timp stabilite, pentru a le reechilibra,
tinand cont de schimbarile constatate in circumstantele economice.

5
 2.2.Impotanta clauzei de hardship in contractele de comert
international

Clauza de hardship este o creatie a practicii anglo-saxone din domeniul

dreptului comertului international. Folosirea ei de catre parti se integreaza in tendinta
dominanta de asigurare a stabilitatii contractelor de comert exterior, prin
promovarea unor mecanisme juridice susceptibile sa permita adaptarea acestora la
conjunctura dinamica a pietei. Din perspectivele noilor tehnici judiciare, continutul
contractului nu este niciodata definitiv, el putand sa fie repus in cauza potrivit
procedurii complexe de negociere si solutionare a eventualelor litigii, imaginata de
catre parti.
Includerea clauzei de hardsip in contractile de comert international se
impune ori de cate ori partile doresc sa acorde prioritate regulii flexibile omnis
convention intellegitur rebus sic stantibus, in raport cu principiul pacta sunt servanda.
In absenta clauzei de hardship, organele arbitrale apreciaza ca partile au voit
ca raporturile contractuale dintre ele sa se desfasoare intocmai cum o cer prevederile
exprese ale contractului pe care l-au perfectat, iar nu ca acesta cuprinde impicit clauza
rebus sic stantibus. O asemenea conceptie este sustinuta de prezumtia potrivit careia
la operatiunile de comert international participa personae calificate, apte sa se
protejeze singure, pe calea unor stipulatii conventionale, fata de riscurile provocate de
mutatiile economice inregistrate pe piata. In acest sens, in motivarea sentintei Curtii
Internationala de Arbitraj a CCI(Camera de Comert Internationala) nr. 1512/1971,
arbitrii au subliniat ca clauza rebus sic stantibus nu isi afla aplicarea atunci cand
intentia partilor a fost clar exprimata.
Asadar in conditiile inexistentei clauzei de hardship, arbitrii nu sunt abilitati
sa se pronunte asupra chestiunii adaptarii contractului, intucat ar insemna sa statueze
ultra petita. Ei ar putea sa intervina numai daca regulii rebus sic stantibus i s-ar
recunoaste calitatea de uzanta comerciala.

2.3. Conditiile de aplicare a clauzei de hardship

De regula, clauza de hardship se stipuleaza in contractele de lunga durata, in

deosebi in contractele de livrare de materii prime, precum si in contractele din
domeniul informaticii.
Conditiile de aplicare a clauzei de hardship sunt urmatoarele:
a) Sa intervina o imprejurare imprevizibila si exterioara vointei
partilor.
Prin urmare, se cere sa existe un eveniment care scapa controlului rezonabil
al partilor contractante si care nu poate fi imputat partii victima. De exemplu: in cazul

6
in care se produc variatii foarte importante ori modificari apreciabile ale conjuncturii
economice…., in situatia in care intervin evenimente economice imprevizibile precum
o crestere a preturilor materiilor prime sau alte cauze care ar determina o sporire a
costurilor de fabricatie… .
Clauza de hardship nu priveste insa o imprejurare speciala, a carei producere
sa declanseze adaptarea contractului.
Conditia imprevizibilitatii este indeplinita chiar si daca partile au fost
constiente de posibilitatea realizarii unui anumit eveniment. Semnificativ ramane
faptul ca ele nu i-au putut prevedea momentul aparitiei, intinderea si repercursiunile.
b) Momentul in care intervine noua imprejurare trebuie sa fie situat in
timp ulterior incheierii contractului.
In viziunea proiectului viitorului Cod Privat european, in ipoteza in care o
anumita modificare a imprejurarilor mediului economic ar fi existat chiar in momentul
contractarii se pune problema de drept a eroii in care se afla debitorul si nu aceea a
impreviziunii.
Nu se poate solicita aplicarea mecanismului impreviziunii pentru o obligatie
care a fost deja executata, intrucat insusi faptul executarii ei de catre debitor
demonstreaza ca aceasta si-a putut permite din punct de vedere economic sa-si
onoreze obligatia.
c) Imprejurarea survenita sa afecteze in mod fundamental echilibrul
contractual, astfel incat, pentru una din parti, prestatia sa devina excesiv de
oneroasa.
Relevanta nu este, asadar, gravitatea evenimentului, ci impactul acestuia
asupra raporturilor contractuale. O modificare importanta a circumstantelor in care a
fost incheiat contractul, dar de efect nul sau neglijabil asupra prestatiilor partilor, nu
va deschide calea adaptarii actului.
Pentru a facilita stabilirea existentei ori inexistentei situatiei de hardship,
partile arata, uneori, in contract, criteriile care vor ghida evaluarea consecintelor
imprejurarii intervenite. Efectele ivirii unui eveniment imprevizibil se apreciaza cu
privire la intregul contract, iar nu numai referitor la cateva prestatii.

2.4. Procedura de punere in aplicare a clauzei de hardship

Clauza de hardship poate sa fie invocata de oricare dintre partiile

contractante. Astfel, de ea se poate preleva partea care efectueaza prestatia si care,
prin aparitia situatiei de hardship, urmeaza sa suporte o sarcina excesiva; sau,
dimpotriva, clauza poate sa fie valorificata de beneficiarul prestatiei, pentru care
profitul a devenit minim si evident disproportionat fata de castigul obtinut de
partenerul sau contactual.
Simpla nerealizare a profitului preconizat la momentul incheierii
contractului nu indreptateste insa, pe nici una dintre parti, sa se prevaleze se clauza.

7
 Partea afectata de situatia de hardship va notifica partenerului contractual,
intr-un interval de timp rezonabil, interventia evenimentului imprevizibil si
consecintele acestuia. De asemenea ea va solicita adaptarea contractului in termenul
prestabilit (spre exempu 9o de zile) si va propune solutii in acest sens.
Partile pot prevedea ca in cazul in care partea abilitata sa invoce clauza de
hardship nu face notificarea ceruta in termenul fixat, ea va pierde dreptul de a se
preleva de clauza. Intr-o alta varianta, partea care nu respecta termenul de notificare
poate, totusi, sa valorifice dispozitiile clauzei hardship, dar va fi tinuta sa-l
despagubeasca pe partenerul sau contractual pentru prejudiciul rezultand din
intarzierea de notificare.
In ipoteza in care partile sunt sau nu de acord cu privire la existenta sau
inexistenta situatiei de hardship, in contract poate sa fie stipulata obligativitatea
efectuarii unei expertize. In absenta unor astfel de dispozitii, hotararea va fi luata
direct de instanta de judecata sau de organul arbitral competent.
Daca prin sentinta organului de jurisdictie este recunoscuta interventia unei
imprejurari de hardship, partile vor negocia pentru adaptarea contractului. In situatie
contrara, contractul va fi continuat potrivit stipulatiilor sale initiale.
Daca pana la scadenta indicata in contract partile nu ajung, dupa consultari,
la nici un rezultat se va aplica solutia aratata in cuprinsul clauzei de hardship, care
poate fi una din urmatoarele:
-partile vor continua executarea contractului, conform stipulatiilor sale
initiala;
-contractul va fi suspendat pentru o perioada de timp determinata;
-contractul va fi reziliat dupa un preaviz;
-partile vor solicita unui tert independent adaptarea contractului.

2.5. Comparatie intre clauza de hardship si alte clauze asiguratorii

menite sa contracareze riscurile nevalutare

Clauza de hardship si clauza de indexare se aseamana prin scopul lor si

anume acela de a preveni un dezechilibru al prestatiilor cocontractantilor dintr-un
contract cu titlu oneros cu executare in timp, dezechlibru ce ar putea fi cauzat de
puternice fluctuatii ale preturilor pe parcursul executarii contractului, datorate unei
instabilitati economice si, implicit, unei rate mari a inflatiei.
Cele doua tipuri de clauze au insa si elemente distinctive, care le demarca
una fata de cealalta. Astfel, clauza de revizuire (sau de hardship) este stipulatia dintr-
un contract de lunga durata prin care partile se obliga sa-l adapteze, cu promtitudiune
si in spirit de echitate, pe cale de renegociere sau printr-o procedura de reconciliere

8
sau arbitrara, in situatia in care, ulteror incheierii contractului, constata sau apar
imprejurari extraordinare afectand in mod serios echilibrul dintre contraprestatii.
Clauza de indexare este acea clauza contractuala prin care se urmareste
mentinerea valorii unui contract pe termen lung prin evitarea dificultatiilor care pot
aparea ca urmare a variatiei de preturi. Clauza de indexare prevede legarea sumelor
inscrise in contract fie de un etalon monetar, fie de unul sau mai multe produse de
baza. Vechiul pret este inlocuit automat, fara interventia partilor, printr-un nou pret, in
functie de variatia etaolonului convenit, avand loc astfel o mentinere a nivelului
relativ al pretului.
Asadar, clauza de revizuire (sau de hardship) atrage obligatia partilor de a
renegocia contractul sau, in lipsa unui comun acord cu privire la renegociere, de a
apela la procedura de reconciliere sau arbitrara, in vederea reechilibrarii prestatiilor.
Clauza de indexare nu necesita o interventie ulterioara a partilor, ea operand
in mod automat, in functie de variatia etalonului stabilit de comun acord la momentul
incheierii contractului.
Fiind stabilite de comun acord de catre parti, respectarea acestor clauze de
catre cocontractanti si, implicit, acceptarea efectelor lor, in vederea pastrarii
echilibrului contraprestatiilor lor, nu face decat sa sublinieze, sa intareasca aplicarea
principiului „pacta sunt servanda”. Aceste clauze trebuie sa se inscrie pe linia ordinii
publice monetare si economice, fiind lovite de nulitate in cazul in care sunt abuzive.
Clauza de hardship se diferentiaza fata de clauzele de mentinere a valorii
contractelor, precum si fata de clauza ofertei concurente si cea a clientului cel mai
favorizat, intrucat ea presupune totdeauna o renegociere a contractului, pe cand
celelalte clauze amintite opereaza automat, in situatia ivirii unor imprejurari bine
precizate.
Clauza de hardship se deosebeste si de clauza de forta majora – care
poate fi privita, uneori, ca o clauza de adaptare a contractului -, deoarece evenimentul
de hardship agraveaza executarea prestatiei uneia dintre parti, dar nu face executarea
imposibila. Apoi, survenirea unui eveniment de hardship nu-l exonereaza de
raspundere pe debitor.

3. CONCLUZIE

Clauza de hardship reprezintă un veritabil instrument necesar pentru

supravieţuirea contractului şi totodată pentru păstrarea echilibrului său economic.
Prin efectul clauzei de hardship sau de impreviziune devine posibilă
modificarea continuţului contractului, atunci cand pe parcursul executării sale se produc,
fără culpa contractanţilor, evenimente care nu puteau fi prevăzute în momentul stabilirii
raportului juridic de obligaţie. Este nu doar un tip de clauză contractuală, ci chiar o
practică contractuală raspândită şi o regulă de drept supranaţional.

9
 BIBLIOGRAFIE

 M. N. Costin, Drept commercial international, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1987, pg 90-114;
 M. N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international, Partea
speciala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995, pg 117-198;
 L. Pop, Drept Civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura Fundatiei
“Chemara”, Iasi, 1993, pg 70-73;
 R. Munteanu, Elemente de tehnica juridical privind adaptarea contractelor de
comert exterior, Editura Academiei, Bucuresti, 1990, pg 80-120;
 Internet.

10