Sexologie vs.

Psihosexologie

Spre deosebire de psihosexologie, sexologia este „ştiinţa sexualităţii” care are ca

obiect ansamblul de fapte biologice şi în special, umane, în raport direct cu noţiunea de
„sex”; unde:
- noţiunea de sex desemnează o conformaţie particulară a fiinţelor vii, care îi
asigură un rol special în actul de procreaţie, sau ansamblul de caractere fizice,
intelectuale sau morale, ce-i disting unul de altul pe bărbat de femeie;
- noţiunea de sexualitate desemnează ansamblul de fapte biologice în raport cu
procreaţia şi procesele preparatorii ale procreării, considerate nu numai în afara
individului, ci chiar în el însuşi. Rezultă din cele mai sus menţionate faptul că
sexologia este un domeniu în care îsi dau întâlnire discipline diferite, după cum
urmează:
- biologia, care analizează aspectele pur anatomice, fiziologice şi genetice ale
particularităţilor fiecărui sex în parte, precum şi diferenţele dintre sexe;
- medicina, care analizează aspectele morfo- fiziologice normale şi patologice ale
sexualităţii (neurologice, endocrinologice, ginecologie, obstetrică), aspectele
patologice pure şi tratamentul acestora;
- psihologia, care studiază comportamentul sexual, motivaţiile lui, sentimentele
erotice şi pulsiunile sexuale, corelaţiile psiho-sexuale. În sensul acesta, se disting
două direcţii, şi anume, P. Janet , consideră „instinctul sexual” ca pe o oarecare altă
„trebuinţă” organică, iar S. Freud, dezvoltă o teorie „pansexualistă” punând la baza
vieţii psihice „libidoul”, în care vedea concentrată pulsiunea erotico- sexuală (Tratat
de psihosexologie, 2003).
Sexologia consta in cunoasterea si studierea conduitei sexuale sub aspect
biopsihosocial, insistand mai mult asupra primelor masuri de educatie sexuala, igiena si
psihoprofilaxie / profilaxie a bolilor cu transmitere sexuala. Ea vine in sprijinul
autocunoasterii „sexuale” din perspectiva caracteristicilor anatomice si fiziologice ale
organelor sexuale. Abordeaza individul din perspectiva neurofiziologica si endocrino-
biochimica a sexualitatii sale, analizand dimensiunea biologica a sexualitatii d.p.d.v.
genetic, biochimic, endocrinologic si neurologic.
 Psihosexologia insa îşi propune sa explice şi sa evalueze, din perspectiva
psihosociala, experienţele de comunicare, comuniune, coevoluţie şi coexistenţa în cadrul
modelelor de viaţa duala (cuplul marital şi cel erotic), precum şi în cadrul familiei sau al
alternativelor sale; sa abordeze diagnoza şi terapia starilor disfuncţionale ale cuplului, din
perspective analizei psihologice a intimit aţii. Abordeaza dimensiunea psihologica a
sexualitatii.
Astfel, din perspectiva psihologiei, relaţia dintre sexe (erotico-sexual a şi cognitiv-
spiritual a) devine chiar “laboratorul subiectiv” al “prefacerii” şi maturizarii personalit
aţii umane, alchimia experienţial a, prin care fiecare principiu arhetipal – masculin şi
feminin;
– se reveleaza pe sine, se desăvârşeşte cu, prin şi întru împlinirea celuilalt, ceea ce
permite transcederea din profane în sacru, apropierea de şi comuniunea cu
Dumnezeu.
Dificultăţile de dezvoltare - maturizare libidinală, presiunile psihotraumatismele,
frustrările şi situaţiile castratoare pot duce la opriri în dezvoltare sau la regresiuni cu
consecinţe negative dintre cele mai variate (nevroze, tulburări de comportament,
perversiuni sexuale, auto-erotism morbid, refugiu în imaginar, agresivitate, etc.). Aceste
opriri/ regresiuni interfereaza, perturband confortul vietii sexuale a adultului de mai
tarziu: dificultati de relationare, atasament, comunicare, impotenta, tulburari de ejaculare,
frigiditate, vaginism….ca sa enumeram doar cateva. Ele au un caracter personal si prin
urmare, impun si o abordare personalizata a „dificultatilor” aparute.