Preţul pe care îl plăteşte Pământul poate fi comensurat pe mai multe falii:
Exploatarea crâncenă a resurselor: în fiecare an, utilizarea resurselor naturale depăşeşte cu 20% capacitatea planetei de a se regenera, potrivit Fondului Mondial al Naturii. În 2050, consumul este estimat a depăşi cu 180 - 220% potenţialul biologic al globului. Schimbări climaterice: arderea petrolului, gazelor şi cărbunilor provoacă emisiuni de carbon şi alte gaze cu efect de seră care reţin o parte din emanaţiile de căldură ale Terrei şi contribuie la încălzirea climei. Conţinutul de C02 din atmosferă a depăşit 280 părţi per milion (ppm) atingând 360 ppm în decurs de 150 de ani, în timp ce pe o perioadă de 500 000 de ani s-a menţinut sub 300 ppm. Experţii susţin că, până în 2100, concentraţia va fi de 500 – 1000 ppm ceea ce se va traduce într-o creştere a temperaturii medii a globului cu 1,5 - 5,8 grade. Specii ameninţate: 1.046 specii de animale sunt ameninţate cu dispariţia în următ oarele decenii, în principal din cauza dispariţiei habitatului lor natural, din care 24% specii de mamifere, 12% de păsări, 25% de reptile, o cincime din amfibii, 30% din peşti. Găuri în stratul de ozon: stratul de ozon care înconjoară Terra şi o protejează de emisiile de raze ultraviolete lansate de Soare s-a diminuat din cauza clorofluocarburilor (CCF) utilizate în anumite produse. Gaura a atins o suprafaţă record de 30 de milioane de kilometri pătraţi deasupra Antarcticii, în octombrie 2001. Dispariţia pădurilor: pădurile acoperă 30% din suprafaţa Terrei. Din 1990, aceasta s-a diminuat cu 2,4% sub presiunea industriei lemnului, activităţilor miniere şi extinderii oraşelor; 40% din ceea ce a rămas va dispărea în următorii 10 - 20 de ani, opinează ecologiştii. Acces la apa potabilă: circa 1,1 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă, iar 2,4 miliarde nu dispun de instalaţii sanitare. Scăderea nivelului apelor freatice a devenit o problemă gravă în unele regiuni ale Indiei, Chinei, Asiei Occidentale, Orientului Mijlociu, fostei URSS şi vestului american. Majoritatea fluviilor şi râurilor din întreaga lume au niveluri reduse şi sunt poluate. Eroziunea solului: creşterea populaţiei antrenează o enormă presiune asupra agriculturii şi, prin urmare, o cerere crescută de terenuri agricole. O suprafaţă echivalentă celei a SUA şi Mexicului împreună este considerată ca fiind erodată, mai ales ca urmare a exploatării agricole exagerate şi salinizării solului din cauza unor irigaţii prost administrate. Metropolele: în anul 2000,16 oraşe ale lumii aveau mai mult de 10 milioane de locuitori. Până în 2015 vor exista 25 asemenea oraşe. Astfel, 52% din populaţia globului va locui în zonele urbane. Epuizarea stocurilor de peşte: circa o treime din stocurile de peşte se află la un nivel extrem de scăzut, datorită exploatărilor sălbatice. Anumite specii, ca morunul din Marea Nordului, au dispărut practic din anumite regiuni. Războaie şi refugiaţi: cheltuielile militare la scară mondială au cunoscut o diminuare după încheierea războiului rece, ajungând în 1998 la 811 miliarde dolari. În anul 2010, se pare că acestea vor creşte cu 24 miliarde. Totalul refugiaţilor a ajuns la 30 de milioane. Energia nucleară: la începutul acestui an existau 438 centrale nucleare, amplasate în 32 de state ale lumii. Alte 32 centrale sunt în curs de construcţie. Dezastrul de la Cernobîl a determinat unele state să renunţe la energia nucleară sau să diminueze acest sector. Transporturile: în prezent, în lume există 1 miliard de vehicule cu motor, iar până în 2020 se preconizează că acestea vor emana 92% din totalul dioxidului de carbon din atmosfera Terrei. Rezolvarea acestei palete largi de probleme, adesea interconectate, necesită mai mult decât simpla reacţie la efecte atunci când acestea apar. Trebuie să se formeze o nouă etică pentru managementul relaţiilor umane cu mediul, aceasta fiind susţinută de trei principii de bază: – natura este un sistem de o complexitate impenetrabilă. Neprevăzutul determină un anumit grad de eroare, aşa că este important ca atunci când se greşeşte să se acţioneze, ori de câte ori este posibil, în sensul perturbării minime. – natura nu oferă cantităţi mari, fără a sacrifica ceva. În „afacerile" cu natura, ca în orice alt fel de tranzacţii, trebuie cunoscut preţul total al bunurilor înainte de a putea decide dacă „bunurile" merită banii. – natura nu are buton pentru opţiunea RESET.
FORME ALE DETERIORĂRII MEDIULUI AMBIANT
Istoria umanităţii a cunoscut 3 tipuri principale de poluare: microbiană, artizanală şi
industrială. Poluare: introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau de energie în mediu care antrenează consecinţe prejudiciabile de natură a pune în pericol sănătatea umană, a vătăma resursele biologice şi ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a împiedica alte utilizări legitime ale mediului. Poluarea solului Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroaselor procese fizice, chimice şi biologice. Solurile şi vegetaţia au un rol decisiv în circuitul apei, de un interes deosebit fiind apa dulce, dar şi în formarea scurgerilor. Din păcate însă, în ultimul timp, de sol s-a abuzat prin dezvoltarea industriei şi agriculturii, ceea ce a determinat o creştere exagerată a cantităţilor de deşeuri ajunse în sol, depăşind uneori posibilităţile acestuia. Degradarea se manifestă prin degradarea fizică (degradare a structurii), chimică (poluarea cu metale grele, modificarea pH-ului etc), şi biologică .