Nu, nu ; nu pe astir imi voi orbi vazul. Destul mi-am pierdut din lumina cersind pomana inaltimilor.

Satul
de tot felul de ceruri – mi-am lasat sufletul biruit de podoabele lumii.

Breviar

EL sa ramana cu o vesnicie fara nimeni; noi mai departe vom pacatui, muscand din merele ce putrezesc
sub soare. Indragind stiintele greselii, vom fi asemenea Lui, si – prin durerile Ispitei – mai mari chiar.

A trai : a te specialize in eroare. A rade de adevarurile sigure ale sfarsirii, a nu lua-n seama absolutul, a
transforma moartea in gluma si-n intamplare nesfarsitul.

Vreau sa traiesc, si peste tot imi sare duhul impotriva, aparator al pricinilor nefiintei.

Ei nu stiu ca raiul si iadul sunt infloriri ale clipei, ale clipei insesi, ca nimic nu este peste taria extazului
inutil.

Daca am trai in gradini, religia n-ar fi posibila. Lipsa lor ne-a impins in dorul raiului. Istoria e negatia
gradinii.

Disparent

De n-ai regretat nicicand ca n-ai aripi, pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit
niciodata acest pamant.

Ce viciu si ce chinuri in viciu impins-au ochiul in supranatural ? religia il opreste de la menirea lui fireasca
: sa vada. De la crestinism incoace ochii nu mai vad.

Schimnic

Unde sa cauti realul ? n-ai unde. Doar in gama emotiilor. Ce nu se ridica la ele e ca si cum n-ar fi.

Viata nu tine decat durata fiorurilor noastre. In afara de ele, ea-I pulbere vitala.

Ce vezi, ridica la rangul de vedenie; ce auzi, la nivelul muzicii. Caci : in sine, nimic nu este. Vibratiile
noastre constituesc lumea ; destinderile simturilor, pauzele ei .

Splendorile lumii m-au injunghiat mai aspru ca furiile carnii, si-am insangerat in fericiri mai rau ca-n
deznadejdi.

Nirvanizarea estetica a lumii : a atinge supremul in supreme aparente. A fi nimic si tot in spuma
imediatului. Si a te inalta la marginile eului, in nemijlocit si in fugar.