Fuziunea la rece si pompa de apa autosustinuta

COLD FUSION (1999)

- Fire From Water

Iata inca un articol si un documentar tradus, marca Matei Marian (blogul Dezvaluiri!).

"În acest documentar deosebit, narat de James Doohan, interpretul unuia dintre cele
mai îndrăgite personaje din universul Star Trek, "Scotty", veţi afla ce s-a mai întâmplat
în domeniul controversat, al fuziunii la rece, în anii care au trecut de la anunţul din 23
martie 1989, al respectabililor chimişti - până atunci - dr. Martin Fleischmann şi dr.
Stanley Pons, de la Universitatea din Utah, care susţineau că o celulă de sticlă plină
cu apă grea, dotată cu un catod de paladiu, producea - la trecerea unui curent electric
slab - foarte multă energie calorică, reacţia de bază trebuind să fie una de natură
nucleară, similară poate, celei ce are loc în stele.

Noul "foc din apă", nu putea proveni dintr-o reacţie chimică obişnuită, nefiind implicaţi
nici un fel de reactivi chimici în experiment, în afara apei, considerată a fi inertă din
acest punct de vedere iar nivelele energetice raportate, le depăşeau cu mult pe cele ale
unor reacţii clasice, prefigurându-se noua sursă energetică a viitorului, ce urma să pună

1
capăt negrei ere a combustibililor fosili, cu toată suita de efecte - în principal negative -
asociate acestora.

Deci reacţii nucleare "la borcan", extrem de eficiente energetic şi fără produşi secundari
nucleari sau radiaţii letale ?

Martin Fleischmann & Stanley

Pons
Opoziţia şacalilor academici a fost frenetică, cum era de aşteptat din partea acestor
inchizitori galonaţi, cariera celor doi eminenţi cercetători sfârşindu-se abrupt, sub
avalanşa de acuzaţii aberante şi a catalogărilor de genul "ştiinţei patologice", deşi
descoperirea este - mai mult ca sigur - doar vârful aisbergului, al unui domeniu mult mai
vast, ce ar putea fi denumit fără eroare, ca o "nouă alchimie", fără nici una dintre
conotaţiile peiorative ataşate acestui termen, de către detractorii fuziunii la rece, fiind
poate una dintre puţinele căi tehnologice, ce ne vor purta în tărâmul considerat, până
azi, ca fiind ştiinţifico-fantastic.

Lupta a fost complet inegală şi pentru a nu ştiu câta oară, a câştigat cenzura, pe care
aş putea-o considera stupidă, dacă nu aş fi absolut sigur că este interesată, care bloca
astfel accesul omenirii la o sursă energetică inepuizabilă, nepoluantă şi paradoxal,
imposibil de explicat în contextul paradigmei ştiinţifice actuale, dar uşor de obţinut, cu
echipamente aproape rudimentare.

Motivele pentru care oficialii pot bloca accesul la cunoaştere şi mai ales la surse
energetice gratuite, ca în cazul de faţă, sunt diverse şi cred că se cade a a fi tratate,
mai în detaliu, în contextul acestei enigme care este fuziunea la rece.

Societăţile umane cunoscute istoriei, indiferent de etichetele, mai mult sau mai puţin
demagogice, ce le sunt încă atribuite - socialism, capitalism, democraţie etc. - au în
comun deţinerea puterii materiale de către un grup restrâns de oameni, în principal în

2
virtutea moştenirii averilor, a poziţiilor sociale privilegiate şi a unor monopoluri de bază
(alimentare, energetice), menţinerea puterii bazându-se, în principiu, pe o convenţie
foarte fragilă: aceea de a nu le fi contestată global autoritatea, printr-o trezire
generalizată a omenirii.

Menţinerea monopolului energetic, mai sus amintit, este una dintre condiţiile sine qua
non ale consolidării puterii şi deşi adevăraţii noştri stăpâni, nu sunt de găsit printre
membrii clasei politice sau academice, aceste mascote subordonate, vor reacţiona
întotdeauna cu ferocitate, la ordinul mânuitorilor de bani, pentru a bloca accesul la
surse energetice gratuite, care ne-ar putea garanta independenţa materială, mai ales
prin eliminarea combustibililor fosili.

Comunitatea academică, în majoritate, este subordonată surselor de finanţare,

rezultând astfel o perpetuare a parazitismului ştiinţific, întreţinut de miliardele de dolari
ce curg spre domenii sterile şi voi da câteva exemple:

- programul fuziunii la cald - până la momentul lansării documentarului de faţă,

însuma finanţări de 40 miliarde dolari, legitimarea fuziunii la rece însemnând începutul
sfârşitului, pentru mulţi astfel de "savanţi" de paie;
- programul SETI - se dovedeşte a fi complet inutil de aproape 40 de ani, utilizarea
malefică a unor radiotelescoape în cadrul programului militar HAARP (High Frequency
Active Auroral Research Program ) fiind, poate, o explicaţie a longevităţii lui;
- încălzirea globală - un fenomen real, dar având drept cauză principală oficială, o
minciună sfruntată - nivelul crescut al CO2 rezultat din activităţile umane - impusă printr-
o propagandă insidioasă, din care face parte şi documentarul lui Al Gore, "An
inconvenient truth" etc.

3
Se strâng tot mai multe mărturii, că în anumite domenii de vârf, condiţia esenţială pentru
garantarea finanţării, este acceptarea, în prealabil, a rezultatului cercetării, ceea ce
înseamnă că tehnologiile respective există deja, fiind folosite probabil, vreme de zeci de
ani, în domeniul militar sau de către oculta planetară, aşa-zisul "inventator" fiind doar o
marionetă, care-şi acceptă cu obedienţă rolul de profitor ştiinţific, legitimând falsa
descoperire şi beneficiind fireşte de răsplata financiară cuvenită şi de tinichelele
onorabilităţii academice, gen premiul Nobel ş.a.m.d.

În acelaşi sens, interdicţiile contractuale de a cerceta domeniile de frontieră şi fixarea a

priori a obiectivelor cercetării, par să indice uneori, către împiedicarea descoperirilor
"accidentale" incomode, încălcarea acestor precepte putând duce chiar la ruinarea
carierei ştiinţifice, aşa cum s-a încercat în cazul profesorului emerit dr. John Bockris,
de la Universitatea "A & M" din Texas, cu aportul abjectei mass media, în persoana lui
Gary Taubes de la Science Magazine.

Revenind la documentar, în ciuda opoziţiei oficiale, sute de savanţi şi ingineri din

întreaga lume, evitând cu grijă folosirea etichetei - declarată infamă - de fuziune la
rece, au repetat experimentele lui Fleischmann şi Pons, în condiţii similare sau folosind
chiar apă obişnuită în locul celei grele şi raportând fără excepţie, repetabilitatea
degajărilor calorice excesive, un fenomen inexplicabil - deşi "beneficiază" de zeci de
teorii, mai mult sau mai puţin inspirate - care probează indubitabil, prezenţa unei
puternice surse de energie, în banala apă planetară.

Efectul caloric nu a fost, de altfel, negat de opozanţi, ci a fost mai degrabă ignorat, la fel
cum au fost ignorate şi generarea de heliu-4 şi tritiu, care indicau clar o reacţie de

4
natură nucleară, în interiorul structurii cristaline a catodului de paladiu iar universităţi
altminteri prestigioase, ca M.I.T. pretându-se chiar la falsificarea grosolană a graficelor
experimentale.

Confuzia generală a fost uşor de întreţinut, în contextul comun, al interpretării eronate a

noţiunilor de ştiinţă şi tehnică, ultima nefiind în nici un caz, o aplicaţie a celei dintâi, ci o
precursoare a acesteia, de milenii ştiinţa decretând imposibilul, care este răsturnat, mai
apoi, de eretici tehnologici, care de tot atâta vreme demonstrează candizi, contrariul.

Un alt indiciu, mai mult decât şocant, în favoarea ipotezei naturii nucleare a
fenomenului, este transmutaţia de metale grele în celulele energetice experimentale,
ceea ce repune în discuţie, afirmaţia înrudirii cu alchimia, o ştiinţă extrem de veche,
intenţionat eliminată de pe scena istoriei, deşi au rezistat până astăzi peste o sută de
mii de cărţi şi manuscrise alchimice, pe care, aparent, nu le consultă nimeni, deşi poate
conţin importante taine ale energiei şi materiei.

Negarea ştiinţei alchimice, este încă o mistificare, ce ascunde sau ignoră dovezi
valoroase şi voi enumera câteva dintre realizările huliţilor alchimişti, despre care ni se
spune că beneficiau de mijloace prea modeste, pentru a putea descoperi ceva util:

- Albert cel Mare (1193-1280) - prepară soda caustică şi descrie primul, compoziţia
chimică a cinabrului, ceruzei şi miniului;
- Raimundus Lullus (1253-1315) - a preparat bicarbonatul de potasiu;
- Theophrastus Paracelsus (1493-1541) - a descoperit zincul;
- Basile Valentin (a cărui identitate reală, nu este cunoscută) - a descoperit în sec.
XVII, acidul clorhidric şi cel sulfuric;
- Johann Friedrich Botticher (1682-1719) - primul european care a fabricat porţelan;
- Blaise Vigenere (1523-1596) - a descoperit acidul benzoic şi a inventat tehnici
sofisticate, de criptare a informaţiei;

5
- Le Breton, vorbeşte încă de la 1722, despre magnetism şi anticipează multe
"descoperiri" moderne în domeniu, în cartea "Clefs de la Philosophie Spagyrique"
- Părintele Castel, în 1728, parcă îl citează pe Einstein : "Am spus că dacă s-ar
suprima greutatea luminii, s-ar suprima în acelaşi timp şi lumina ... lumina, sunetul ...
sunt urmare a mecanicii şi greutăţii corpurilor naturale... "

şi lista poate continua, Newton însuşi, invocându-i pe marii maeştri ai trecutului, când
afirma că mare parte dintre cunoştinţele lui, s-ar datora contactului cu aceştia iar
Jacques Bergier, unul dintre pionierii programului nuclear francez, afirmă că a fost
avertizat foarte concret, încă din 1937, de ultimul mare alchimist cunoscut, Fulcanelli,
privind pericolele dezlănţuirii energiei atomice, deloc necunoscute în antichitate, dacă
ţinem cont de radioactivitatea crescută şi prezenţa vitrifierilor, în locaţile vechilor oraşe
biblice, Adma, Ţeboim, Sodoma şi Gomora sau la Harappa şi Mohenjo-Daro din
Pakistan.

În concluzie, documentarul dovedeşte, din nou, dacă mai era necesar, potenţialul
extraordinar al unei substanţe uimitoare, apa, ignorat de ştiinţa actuală, considerată ca
fiind o simplă substanţă inertă chimic, deşi are în componenţă două dintre cele mai
reactive elemente cunoscute, hidrogenul şi oxigenul, este solventul universal şi mai
presus de toate, reprezintă procentul majoritar al compoziţiei întregului regn viu, vegetal
sau animal, prezenţa sau absenţa ei, dictând prezenţa sau absenţa vieţii."
- sursa BLOGUL DEZVALUIRI!
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/01/fuziunea-la-rece-foc-din-apa.html

Cold Fusion - Fire From Water

Pompa de apa autosustinuta si

generatorul electric ale lui James D.
Hardy

6
 Inventatorul din Massachusetts, James D. Hardy
propune si demonstreaza un brevet de tehnologie in curs, in care o pompa de apa de
246 de litri /minut, o roata de apa care este conectata prin intermediul centurilor de la
un generator si in care puterea pompei de apa este la fel ca a unui bec incandescent.
Acest sistem incalca foarte clar mai multe cunoscute legi ale fizicii, cu pierderi continue
de energie din fiecare mecanism transferat. Aparent este in conditii de siguranta. Daca
acesta este intr-adevar o demonstratie legitima, o posibila explicatie este aceea ca
generatorul de energie atrage intr-un fel energia electromagnetica din mediul
inconjurator.

In curs de validare
Incepand cu 16 iulie 2008, Congresul Noua Energie a fost in discutii cu James Hardy
despre a merge in inspectie cu prototipul. Un consilier NEC traieste la doar cativa
kilometri distanta. Din acel moment, din 15 august 2008, Hardy inca nu a avut masina
gata pentru inspectie. El a spus ca, de indata ce este, se va bucura de validare.

Cum functioneaza
In conditii de siguranta produce in plus 600 wati, acest model fiind fundamental pentru a
demonstra aceasta metoda de lucru. Pompeaza 246 de litri/min la puterea motorului
electric de 1,5 cai putere. Este cu totul o performanta pentru 1,5 cai putere. El a
modificat de asemenea, un generator. Condensatorii de pe generator nu sunt suficient
de mari pentru a mentine functionarea pe timpul de testare de 15 si 30 de minute.

7
Inventatorul nu vrea mici investitori; doar un investitor mare, de preferinta, cu laborator
propriu, magazin si ingineri pentru a produce generatorul. Investitorul va avea libertatea
deplina de a examina generatorul inclusiv dezmembrat.

Puteti descarca si brevetul generatorului tradus de aici:

Pompa de apa autosustinuta si generatorul electric ale lui James D. Hardy

Rezumat

Aceasta inventie este un dispozitiv pentru generarea de

energie electrica. Lichidul din pompa este pompat printr-un tub intr-o duza. Duza
conduce direct lichidul spre roata de apa. Roata de apa conduce un arbore cu o curea
de transmisie de mare diametru.
Intrebare: De ce deranjez cu o pompa de apa pana la urma? De ce nu legam pentru o
transmisie mai buna un motor electric de un generator? Lipsa pompei de apa va
elimina pierderile din sursa si va spori productia.

Raspuns: Hardy a spus ca el a incercat si nu a mers.

Principiul poate fi relatat apei in sine care actioneaza ca un absorbant de energie,
similar cu canelurile lui Victor Schauberger, tuburi vortex prin care apa a fost in impinsa.

8
 La o anumita frecventa, presiunea din conducte scade la
zero, in acelasi timp, manifestand o forma rece de energie electrica cu levitatie. Energie
electrica la rece pare a fi pozitronica, sau cel putin lipsesc electronii asociati cu energie
electrica " calda" conventionala. Oricum o simpla scadere a presiunii din teava, scazand
sarcina din pompa va permite un castig continuu in productie chiar si fara observarea
sau exploatarea debitelor de energie reci.
Generatoare alimentand motoare, alimentand generatoare, este posibil, atat timp cat
unul are o eficienta mai mare decat celalalt, iar acest lucru se poate realiza cu un rotor
magnetic cu diferite configuratii a polilor la stator-rotor, secvente de tragere si
raporturile vitezelor/centura-scripete.

Pentru dispozitive supra-unitare simple actionate de fluide, a se vedea: Van Valkinburg,

Lee Rogers, brevete de cateva decenii inainte.

NB- Intr-adevar, la prima vedere orice om cu mintea asa zis intreaga are indoieli
privitoare la functionarea unui asemenea obiect. Pare o jucarie gen perpetuum mobile!
Cine are ceva timp sa experimenteze acest sistem si s-ar putea sa aiba surpriza ca
functioneaza! De ce ? Pentru ca pompele centrifugale (cele cu turbina elicoidala)
creeaza in turbina vortexul lui Schauberger. Presupun ca acesta este motivul
supereficientei lor.